Scînteia, iunie 1954 (Anul 23, nr. 2987-3012)
1954-06-10 / nr. 2995
Pag. 4 SCÎNTEIA Cu privire la discutarea problemei endochineze Declaraţia ministrului Afacerilor Externe al U. R. S. S., V. M. MOLOTOV, la conferinţa de la Geneva, la 8 iunie 1954 GENEVA 9 (Agerpres). — TASS transmit© declaraţia făcută la 8 iunie la conferinţa de la Geneva de ministrul Afacerilor Externe al U.R.S.S., V. M. Molotov. Domnule preşedinte, Domnilor delegaţi! Restabilirea păcii în Indochina este o sarcina importantă a conferinţei de la Geneva. Popoarele Indochinei îşi pun speranţele în conferinţa de la Geneva, nădăjduind că ea va contribui la asigurarea păcii, independenţei, libertăţii şi unităţii popoarelor din Vietnam, Laos şi Cambodgia. Simpatia popoarelor din întreaga lume este de partea mişcării de eliberare naţională a popoarelor din Indochina. Lupta popoarelor din Indochina pentru independenţă naţională şi libertate trebuie să fie recunoscută de către actuala conferinţă. Participanţii la conferinţa de la Geneva au sarcina de răspundere de a contribui la încetarea cît mai grabnică a operaţiunilor militare, la stabilirea unei păci trainice şi temeinice în Indochina. Nu se poate totuşi face abstracţie de faptul că nu toţi participanţii la actuala conferinţă, după cum se vede, sunt deopotrivă de pătrunşi de sarcinile lor. Acest lucru se vede din cele ce se petrec la actuala conferinţă, precum şi în jurul conferinţei de la Geneva şi simultan cu ea. Există impresia că nu toţi participanţii la conferinţă sînt interesaţi în restabilirea cît mai grabnică a păcii în Indochina. Intr-adevăr, cineva poate să participe la conferinţa de la Geneva, dar să considere că sarcina sa este nu restabilirea păcii în Indochina, ci dovedirea imposibilităţii unei înţelegeri în problema încetării războiului din Indochina. Dar acei care tind să dovedească imposibilitatea unui acord nu merg pur şi simplu pe calea prelungirii războiului din Indochina, ci pregătesc în realitate extinderea continuă a războiului, cu toate consecinţele lui periculoase. Sînt fapte care dovedesc intenţiile unor guverne ca, în locul restabilirii păcii, să pregătească continua extindere a războiului din Indochina şi sporirea numărului participanţilor la acest război. Noi nu Cînd s-a trecut la discutarea problemei indochineze la conferinţă, s-a ajuns la înţelegerea de a se începe cu problemele militare pentru a se trece apoi la examinarea problemelor reglementării politice în Indochina. Este timpul să tragem unele concluzii pe marginea examinării problemelor militare în decursul ultimelor patru săptămîni şi să nu mai amînăm examinarea problemelor reglementării politice, cu atît mai mult cu cît discuţiile au confirmat că aceste două categorii de probleme sunt strins legate între ele. Atît delegaţia Republicii Democrate Vietnam cît şi delegaţia Franţei au făcut propuneri referitoare la încetarea ostilităţilor în Indochina. In cursul discuţiilor, delegaţia Republicii Populare Chineze a prezentat propunerile sale cu privire la principiile fundamentale ale acordului pentru încetarea ostilităţilor. Discutarea acestor propuneri a arătat că într-o serie de probleme se vădeşte o apropiere între punctele de vedere ale participanţilor la conferinţă. Din aceste probleme face parte, în primul rînd, problema necesităţii încetării simultane a operaţiunilor militare pe întregul teritoriu al Indochinei de către toate forţele armate ale părţilor beligerante. Deşi, în legătură cu aceasta, la conferinţă s-au făcut totuşi unele rezerve, după cum se ştie, noi am ajuns la un acord în această privinţă. Din cauza situaţiei militare complexe din Indochina, încetarea ostilităţilor necesită reglementarea problemei zonelor de staţionare a trupelor celor două părţi. Această problemă nu poate fi reglementată altfel decit pe calea unor negocieri directe între părţi In conformitate cu hotărirea adoptată la 29 mai de conferinţă, reprezentanţii militari ai celor două părţi au intrat în contact. Acest lucru s-a şi făcut la Geneva. S-a considerat de asemenea necesar să se stabilească acelaşi contact la faţa locului, în Indochina. S-a început examinarea problemei zonelor de staţionare a trupelor celor două părţi, ceea ce constituie un pas important în opera de reglementare a problemei indochineze. In cursul discuţiilor s-a stabilit de asemenea că toţi participanţii la conferinţa de la Geneva sunt în principiu de acord cu propunerea Republicii Democrate Vietnam ca încetarea ostilităţilor de Indochina să fie însoţită de neadmiterea introducerii de noi trupe şi de personal militar de orice fel, precum şi de armament şi muniţii de orice tip în Indochina. Acest lucru est© lesne de înţeles, pentru că orice acord cu privire la încetarea ostilităţilor poate deveni un petec de hîrtie dacă nu se va manifesta grijă pentru a nu admite introducerea de trupe, armament şi muniţii in Indochina. In caz contrar, încetarea ostilităţilor ar putea fi folosită ca un scurt răgaz pentru acumularea de forţe şi reînceperea războiului, în proporţii şi mai mari poate. In rindurile participanţilor la conferinţă nu a stîrnit îndoieli nici propunerea de a se crea o comisie mixtă, alcătuită din reprezentanţii celor două părţi, în vederea controlării îndeplinirii prevederilor acordului cu privire la încetarea ostilităţilor. Importanţa deosebită a unei asemenea comisii decurge chiar din faptul că tocmai părţile direct interesate trebuie să aibă principala răspundere pentru îndeplinirea acordului sus-amintit şi, dacă părţile nu vor tinde spre respectarea acordului realizat, nimeni altcineva nu va putea asigura rezultatele cuvenite ale acordului care a fost semnat Problema necesităţii stabilirii unei supravegheri internaţionale asupra îndeplinirii prevederilor acordului cu privire la încetarea operaţiunilor militare în Indochina a fost obiectul unor discuţii deosebit de amănunţite Toate delegaţiile au căzut de acord că pentru realizarea unui astfel de control internaţional este necesară crearea unui organism internaţional corespunzător care să se bucure de autoritate. Mă voi mai referi la această problemă, întrucît aici există divergenţe serioase între poziţiile delegaţiilor. După cum se ştie, delegaţia sovietică a avut o atitudine pozitivă şi faţă de proputem să nu ţinem seama de astfel de planuri, cu care Departamentul de stat al S.U.A. are cele mai strînse legături. Acest lucru îl dovedesc fapte cum este agitaţia care continuă în jurul creării, blocului militar al aşa-zisei „Asii de sud-est", în fruntea căruia urmează să fie Statele Unite ale Americii, şi la care urmează să participe puteri coloniale şi cei mai servili sateliţi ai lor. Acest lucru este dovedit de conferinţa militară de la Washington, cu participarea S.U.A., Angliei, Franţei, Australiei şi Noii Zeelande. In categoria faptelor de acest fel trebuie trecută încercarea guvernului TaMande de a împiedica reglementarea problemei indochineze la conferinţa de la Geneva, ceea ce s-a făcut în mod vădit din ordinul unor cercuri agresive străine. Propunerea Tailandei de a se crea pe lîngă Consiliul de Securitate o comisie pentru supravegherea situaţiei la frontiera Indochinei este o încercare de a pregăti dinainte un pretext pentru amestecul formal al Organizaţiei Naţiunilor Unite — de fapt a Statelor Unite ale Americii — în afacerile interne ale Indochinei, şi are scopul de a zdruncina încrederea faţă de conferinţa de la Geneva, care se ocupă cu problemele concrete ale restabilirii păcii în Indochina. Nu putem să nu ţinem seama de faptul că cercurile agresive din unele ţări nu trecc temeri în ceea ce priveşte posibilitatea de a se obţine la conferinţa de la Geneva unele rezultate pozitive în ce priveşte reglementarea paşnică a problemei indochineze. In aceste condiţii, delegaţia sovietică consideră necesar să sublinieze întreaga răspundere ce revine actualei conferinţe în ceea ce priveşte încetarea operaţiunilor militare şi restabilirea păcii în Indochina. In ceea ce priveşte Uniunea Sovietică, ea consideră încetarea operaţiunilor militare din Indochina nu ca un scurt răgaz pentru continuarea şi poate chiar pentru extinderea războiului, ci ca stabilirea unei păci trainice. Tocmai de aceea noi considerăm necesar ca la conferinţa de la Geneva să se examineze atît problemele militare cît şi cele politice, punerea Franţei ca participanţii la conferinţa de ,la Geneva să-şi asume obligaţii în ceea ce priveşte garanţiile pentru aplicarea acordului cu privire la încetarea operaţiunilor militare în Indochina. Celelalte delegaţii s-au pronunţat de asemenea în favoarea necesităţii unor garanţii, deşi nu toate aspectele acestei probleme au fost supuse unei examinări suficiente. Sunt însă probleme asupra cărora există divergenţe între delegaţii. Ce fel de probleme sunt acestea , înainte de toate, este necesar să ne oprim asupra problemei supravegherii internaţionale a îndeplinirii acordului. După cum se ştie, Uniunea Sovietică a propus constituirea unei comisii a unor ţări neutre pentru supraveghere, alcătuită din India, Polonia, Cehoslovacia şi Pakistan. Două din aceste ţări — India şi Pakistanul — au relaţiidiplomatice cu una din părţi — şi anumea cu Franţa, iar celelalte două ţări —Poonia şi Cehoslovacia — au relaţii diplomatice cu cealaltă parte — Republica Democrată Vietnam. Delegaţia sovietică consideră că, în această componenţă, comisia internaţională ar avea autoritatea necesară şi ar putea asigura ca în lucrările acestui organ internaţional să nu existe unilateralitate şi atitudine părtinitoare faţă de o parte sau alta. Obiecţiunile împotriva participării la această comisie a unor ţări cum sunt Polonia şi Cehoslovacia, care din considerente ideologice nu ar putea în cazul de faţă să se situeze pe poziţii neutre, sunt lipsite de orice temei. Aceste obiecţiuni pot fi ridicate în aceeaşi măsură împotriva ţărilor capitaliste. Aci, fără doar şi poate, se uită că argumentul ridicat este o sabie cu două tăişuri şi e problematic dacă mai trebuie insistat asupra acestui fapt. Nu trebuie să se uite nici faptul că, în conformitate cu acordul de armistiţiu din Coreea, a fost de asemenea constituită o comisie a ţărilor neutre cu participarea reprezentanţilor Poloniei şi Cehoslovaciei. Actualele încercări de a discredita Gusambnttta comisie pentru Coreea sunt în mod vădit lipsite de temei şi nu pot fi considerate altfel decit ca o intenţie de a împiedica realizarea unui acord într-o problemă importantă. Nu există încă înţelegerea cuvenită nici în ceea ce priveşte sarcinile şi funcţiunile atît ale comisiei internaţionale de supraveghere, cît şi ale comisiilor mixte alcătuite din reprezentanţii celor două părţi Relaţiile dintre aceste comisii trebuie să fie determinate de deosebirea dintre funcţiile lor. Sarcina principală a comisiei statelor neutre este: asigurarea preîntîmpinării introducerii de trupe şi personal de orice fel, precum şi de armament şi muniţii de orice tip in Indochina ; supravegherea îndeplinirii de către cele două părţi a prevederilor cu privire la definirea liniilor militare de demarcaţie şi cu privire la stabilirea zonelor demilitarizate ; supravegherea deplasării unităţilor militare în vederea reglementării zonelor; supravegherea de către cele două părţi a activităţii de repatriere a prizonierilor de război şi a persoanelor civile internate; anchetarea, la cererea comisiei mixte sau a uneia din părţi a acestei comisii, a cazurilor de încălcare a acordului cu privire la încetarea ostilităţilor în zonele demilitarizate şi prezentarea către cele două părţi a unor propuneri privind înlăturarea acestor cazuri Sarcina comisiilor mixte este asigurarea aplicării unor măsuri concrete la faţa locului pentru îndeplinirea prevederilor hotărîrii cu privire la încetarea operaţiunilor militare. Din aceste măsuri fac parte : controlul asigurării simultane şi generate a încetării focului ; aplicarea planului de reglementare a zonelor şi de regrupare a forţelor armate ale celor două părţi ; rezolvarea celorlalte probleme legate de încălcarea prevederilor acordului prin tratative între reprezentanţii militari ai părţilor. Se naşte întrebarea : ce-i de făcut dacă în cadrul acestor comisii sau între ele nu se va realiza o înţelegere într-o problemă sau alta . Cu alte cuvinte, care est© forul la care trebuie să s© facă apel în cazul unor divergenţe în cadrul comisiilor? Este lesne de răspuns la această întrebare dacă vom porni de la propunerea făcută anterior, potrivit căreia anumite state trebuie să garanteze aplicarea acordului cu privire la încetarea operaţiunilor militare în Indochina. Acest lucru înseamnă că în cazurile necesare instanţa la care trebuie să se facă apel sunt statele garante. Ele vor avea obligaţia să aplice măsurile cuvenite, luate de comun acord, avînd ca scop preîntâmpinarea violării acordului respectiv sau înlăturarea am©- nunţării unei astfel de violări. Nu se poate să nu se recunoască că chestiunea caracterului şi funcţiunilor supravegherii îndeplinirii condiţiilor acordului cu privire la încetarea operaţiunilor militare din Indochina trebuie să fie supusă unei examinări continue. Totuşi, dacă vom accepta cu toţii cîteva puncte de plecare, nu se vor ivi dificultăţi serioase în realizarea unui acord în această chestiune importantă. In cadrul discuţiilor asupra problemei restabilirii păcii în Indochina s-a pus întrebarea dacă hotărirea asupra încetării ostilităţilor şi stabilirea unor condiţii corespunzătoare pentru armistiţiu trebuie să se refere la toate cele trei state din Indochina. Intre participanţii la conferinţă s-au manifestat divergenţe în această problemă. Delegaţia sovietică porneşte de la faptul că ne revine sarcina de a restabili pacea în Indochina în întregul ei, aşa cum s-a prevăzut în comunicatul de la Berlin. In acelaşi timp, nu se poate trece cu vederea faptul că în toate cele trei state indochineze — Vietnam, Cambodgia şi Laos — evenimentele sunt determinate de una şi aceeaşi cauză. Evenimentele ce se desfăşoară în Indochina arată că în Vietnam, ca şi în Laos şi Cambodgia, are loc o luptă de eliberare naţională împotriva dominaţiei coloniale străine. La această luptă participă nu numai unele forţe armate sau altele, ci şi popoarele înseşi. Numai prin aceasta se pot explica amploarea şi forţa mişcării naţionale de eliberare din Indochina. Fireşte, nu se poate să nu se vadă deosebirile în mişcarea de eliberare naţională din diferitele state ale Indochinei. In Vietnam, de pildă, trei sferturi din teritoriul ţării nu se află sub controlul autorităţilor oficiale ale guvernului Bao Dai. Se ştie că teritorii uriaşe din nordul Vietnamului, precum şi din centrul şi sudul ţării, sunt administrate de organele guvernului Republicii Democrate Vietnam. In ceea ce priveşte Laos, şi aici, aproape jumătate din teritoriul ţării nu se află sub controlul organelor oficiale ale guvernului. In Cambodgia, întinderea teritoriului care nu este sub controlul autorităţilor oficiale este mai mică decît în celelalte regiuni ale Indochinei, dar şi aici se desfăşoară lupta de eliberare naţională. De aceea ar fi greşit să se nege că atît în Laos, cit şi în Cambodgia există o luptă de eliberare naţională şi să se explice evenimentele care au loc aici prin influenţa vreunor factori externi, ca, de pildă, amestecul forţelor armate ale Vietnamului. Şeful delegaţiei Republicii Democrate Vietnam a respins în mod convingător afirmaţiile de acest fel. Reprezentanţii Laosului şi Cambodgiei prezenţi aici au o altă părere în această chestiune. Dar şi reprezentantul guvernului Bao Dai, care se află printre noi, este gata să nege existenţa mişcării de eliberare naţională din Vietnam, deşi netemeinicia acestor afirmaţii este evidentă.Se poate , spune în mod cu totul întemeiat că asemenea declaraţii dovedesc că ele nu reflectă nici situaţia reală, nici o legătură reală cu poporul respectiv, că în aceste declaraţii sunt tăgăduite fără nici un temei fapte larg cunoscute. Unii participanţi la conferinţă au încercat să ne convingă că sarcina stabilirii independenţei statelor indochineze — Vietnam, Laos şi Cambodgia — ar fi, chipurile, pe deplin rezolvată şi că revendicările naţionale ale acestor ţări ar fi fost satisfăcute. Reprezentantul Cambodgiei a invocat cu acest prilej acordurile cu Franţa din 1949 şi 1953. Reprezentantul Laosului s-a referit aici la acordul cu Franţa din 1949. In sfîrşit, reprezentantul guvernului Bao Dai s-a referit la recentul acord cu Franţa, care nu a fost semnat pină în prezent, şi de aceea nici nu a fost dat publicităţii. Toate aceste declaraţii nu pot inspira încredere, deoarece ele nu au asigurat şi nuasigură independenţă reală statelor indochineze. In felul în care se prezintă situaţia devine lesne de înţeles de ce aproape nici un stat din Asia — inclusiv India, Pakistanul, Indonezia, Birmania — nu atribuie acestor declaraţii nici o importanţă deosebită. Numai în felul acesta se poate explica faptul că ţările Asiei nu vor să stabilească relaţii diplomatice nici cu Vietnamul, nici cu Laosul, nici cu Cambodgia. In afară de aceasta, s-ar putea invoca, de pildă, declaraţiile unor oameni de stat de seamă şi fruntaşi ai vieţii publice din Franţa şi S.U.A., care acordă o atenţie considerabilă Indochinei, declaraţii care conţin mărturisiri făţişe despre existenţa unei mişcări de eliberare naţională în toate cele trei ţări ale Indochinei şi în care se subliniază totodată necesitatea ca Franţa să asigure în cele din urmă independenţa Vietnamului, Laosului şi Cambodgiei. Războiul din Indochina este dus de opt ani.. Guvernul Franţei a făcut nu puţine încercări de a-şi atinge scopurile prin acţiuni militare. Acest lucru nu a dat rezultate. De la constituirea Republicii Democrate Vietnam au existat numeroase planuri îndreptate spre înfringerea militară a armatei ei şi spre sugrumarea Republicii Democrate Vietnam în scopul restabilirii rinduielilor coloniale. Aceasta a costat multe victime popoarele Indochinei. In acelaşi timp, războiul din Indochina a adus sacrificii grele în oameni şi materiale şi poporului francez. După primele succese repurtate în urma atacării subite a Republicii Democrate Vietnam, corpul expediţionar francez a început să sufere an de an înfrîngeri, şi aceasta în ciuda tuturor livrărilor de armament american : tancuri, avioane, muniţii, precum şi alt echipament militar şi materiale a căror cantitate a crescut mereu în ultimii ani. Aici este cazul să cităm unele date asupra pierderilor suferite în Indochina de corpul expediţionar francez, care sunt cunoscute pe larg din declaraţiile făcute în Adunarea Naţională franceză. Aceste pierderi depăşesc cu mult 100.000 de morţi şi răniţi, ele fiind în continuă creştere. Războiul din Indochina a costat Franţa peste 2.000 miliarde de franci. Potrivit datelor publicate în revista americană „Reader’s Digest“ din mai 1954, „cei opt ani de război au costat Franţa osumă aproape egală cu cea pe care a primit-o din partea Statelor Unite ale Americii ca ajutor economic şi militar". Nu de mult era ridicat în slăvi planul generalului Navarre, în legătură cu care am avut prilejul să mă ocup de evenimentele militare din Indochina, precum şi de consecinţele acestor evenimente. Trebuie însă să recunoaştem că restabilirea păcii în Indochina nu se reduce numai la problemele militare. Este absolut evident că sarcina stabilirii unei păci trainice în Indochina impune reglementarea problemelor politice. Delegaţia sovietică a arătat în repetate rînduri acest lucru, pronunţîndu-se în sprijinul propunerilor prezentate spre examinare conferinţei de Republica Democrată Vietnam Totodată, au o importanţă deosebit de mare două probleme principale. Prima problemă se referă la relaţiile dintre Franţa şi statele Indochinei. A doua — la situaţia politică internă din statele indochineze. Delegaţia sovietică consideră că poziţia expusă aici de Republica Democrată Vietnam în problema relaţiilor cu Franţa creează premizele necesare pentru reglementarea prietenească a acestei probleme între părţile interesate, dacă şi Franţa va tinde spre o asemenea reglementare. Am auzit aici declarîndu-se că Franţa îşi exprimă hotărirea de a recunoaşte independenţa Vietnamului şi a celorlalte state indochineze, cu garantarea cuvenită a suveranităţii şi intereselor lor naţionale. Pe de altă parte, noi ştim că guvernul Republicii Democrate Vietnam şi-a exprimat hotărirea de a examina problema intrării Republicii Democrate Vietnam în Uniunea Franceză pe baza principiului liberului consimţămînt, întrucît cele două părţi declară că reglementarea problemei relaţiilor reciproce, pe baza recunoaşterii principiilor libertăţii naţionale şi independenţei, este cu putinţă, s-ar părea că rezolvarea acestei probleme nu ar trebui să întîmpine obstacole de netrecut. Reprezentanţii oficiali ai regelui Gambodgiei şi ai regelui Laosului au declarat aci că problema independenţei acestor state ar fi fost, chipurile, deplin reglementată încă din 1949. Reprezentantul guvernului lui Bao Dai, la rîndul său, a invocat şi a citat un text care nu a fost semnat de nimeni şi care, probabil, se află la el în buzunar. Despre caracterul neconvingător al acestor declaraţii s-a mai vorbit. Se poate spune că aceste declaraţii nu se bucură nicăieri de încredere. Iată, de pildă, în raportul din 12 mai 1953 al unei misiuni speciale a Camerei Reprezentanţilor a S.U.A. cu privire la vizita făcută în Pakistan, India, Tailanda şi Indochina, se spun următoarele în legătură cu situaţia din Indochina: „Cu toate afirmaţiile Franţei că intenţionează să acorde independenţă, mulţi îndoctrinezi spun că tulburările şi incapacitatea de a se acorda un sprijin mai puternic guvernului lor se explică prin faptul că în actualele condiţii poporul nu are destulă încredere nici în conducătorii săi, nici în hotărirea Franţei de a acorda o adevărată independenţă..." Această declaraţie a fost făcută în primăvara anului trecut. In alt raport, de asemenea al unei misiuni oficiale a Camerei Reprezentanţilor a S.U.A., cu privire la rezultatele unei călătorii prin ţările din Asia de sud-est, datat de astădată 29 ianuarie 1954, s-a arătat din nou lipsa unei „independenţe politice" a statelor indochineze. Aceste declaraţii ale unor misiuni americane, care se referă atît la anul trecut cît şi la anul acesta, merită atenţie. Delegaţia sovietică a considerat necesar să reamintească principalele probleme politice care trebuie reglementate pentru toate cele trei state din Indochina. Din această categorie de probleme face în primul rînd parte problema stabilirii unor noi relaţii între Franţa şi cele trei stele indochineze, pa baza recunoaşterii reale a principiilor independenţei naţionale şi libertăţii popoarelor Indochinei. Din această categorie de probleme face part© de asemenea problema ţinerii de alegeri litere în Vietnam şi în celelalte state indochineze, ceea ce ar permite restabilirea cît mai grabnică a unităţii acestor state şi crearea unor guverne democratice cu autoritate. Nu putem să lăsăm deoparte rezolvarea acestor probleme dacă vrem să asigurăm restabilirea unei păci trainice, temeinice, în Indochina. In prezent, la Geneva s-a stabilit un contact direct între părţi pentru problemele cu caracter militar. Este necesar ca acest contact să fie realizat şi la faţa locului, în Indochina, după cum am recunoscut-o cu toţii de curînd. Rezultatele acestor tratative nemijlocite trebuie să fie examinate în cadrul conferinţei. secretarul de stat al S.U.A. a spus anul trecut că „războiul din Indochina va fi încheiat cu succes în decursul anului viitor", adică în decursul anului 1954 intr-o altă declaraţie a reprezentantului Departamentului de stat, făcută în februarie a.c., se spunea : „Ne-am pus semnătura pe planul generalului Navarre şi credem că aceesta va aduce succesul“. A fost necesar, puţin timp pentru a se vedea că socotelile în legătură cu succesul unor asemenea planuri sunt greşite. Acest fapt nu poate să nu fie considerat instructiv, întrucît ele constată fapte de netăgăduit, cu toate că aceste declaraţii sunt pătrunse de un spirit de ostilitate faţă de mişcarea de eliberare naţională din Indochina. Dar o importanţă mult mai mare o au faptele simple şi îndeobşte cunoscute care se referă la situaţia din Indochina. Cine va nega că apărarea fortăreţe! Dien Bien Fu a fost efectuată nu atît cu forţele francezilor sau cu forţele vietnamezilor, cit cu forţele a fel de fel de străini aduşi acolo. In rîndul trupelor garnizoanei de la Dien Bien Fu, majoritatea covîrşitoare erau oameni care nu au nimic comun nici cu Franţa, nici cu Vietnamul. Şi aceşti oameni, vedeţi dv., au apărat interesele Vietnamului, deşi poporul vietnamez nu i-a rugat. Cu totul alta este situaţia în rindurile trupelor Republicii Democrate Vietnam. Aceste trupe sunt constituite numai din vietnamezi. Toate încercările de a lansa zvonuri cu privire la străinii care ar face parte din aceste trupe au constituit un fals evident pentru toată lumea. Nu dovedeşte oare acest lucru de partea cui este poporul vietnamez , încercările de a minimaliza însemnătatea mişcării de eliberare naţională sunt spulberate de faptei© de acest fel. Să luăm un alt exemplu recent. Foarte recent, în luna mai, guvernul Bao Dai a mobilizat vietnamezi pentru sporirea trupelor sale. Cum s-a terminat aceasta, o ştiţi. Numai 10% din cei chemaţi în armată s-au prezentat. 90% n-au vrut să se înroleze în armata guvernului bandaist. Trebuie reamintită de asemenea o relatare publicată de ziarul englez „Observer" acum două zile. Potrivit acestei relatări, armata vietnameză a lui Bao Dai ,,în prezent, pierde mai mulţi oameni, ca urmare a dezertărilor şi a rezistenţei pasive decît obţine în urma noii recrutări". Oare aceste fapte ale prezentului nu dovedesc că poporul vietnamez nu este de partea actualului regim al lui Bao Dai şi că poporul vietnamez păşeşte pe o cale cu totul diferită, acordînd un sprijin din ce în ce mai activ republicii sale democrate . Ce înseamnă în aceste condiţii continuarea războiului colonialist din Indochina . Ea nu poate să însemne nimic altceva decit agravarea continuă a contradicţiilor dintre Franţa şi popoarele Indochinei. Or, atît declaraţiile guvernului Republicii Democrate Vietnam cît şi declaraţiile guvernului Franţei dovedesc posibilitatea de a se găsi un limbaj comun pentru reglementarea relaţiilor între Franţa şi Vietnam, precum şi între Franţa şi celelalte state indochineze. Dacă guvernul Franţei tinde cu adevărat la restabilirea independenţei statelor Indochinei, atunci în actualele condiţii nu sunt motive pentru continuarea războiului în Indochina, întrucît s-au creat premize importante pentru reglementarea prietenească a acestor relaţii. Această reglementare a devenit în prezent cu putinţă în condiţii onorabile pentru amîndouă părţile. In orice caz, nimeni nu va putea dovedi că continuarea războiului din Indochina este dictată de interesele naţionale ale Franţei. Dimpotrivă, refuzul de a duce tratative în această problemă cu adevăraţii reprezentanţi ai poporului vietnamez, sau eschivarea de la ele, sunt, după părerea noastră, în contradicţie cu interesele naţionale ale Franţei. O mare importanţă o are de asemenea reglementarea situaţiei politice interne în Vietnam şi în celelalte state indochineze. Paralel cu aceasta este necesar să se discute importantele probleme politice a căror rezolvare va face cu putinţă să se stabilească în toate statele Indochinei pacea atît de necesară. Fireşte, pentru rezolvarea problemelor politice va avea de asemenea o mare importanţă stabilirea unui contact direct între părţi.. Delegaţia sovietică consideră că în afară de examinarea problemelor militare discutate la conferinţă, s-a ivit necesitatea : 1. — De a examina fără nici o nouă amînare problemele politice care reclamă să fie rezolvate în legătură cu situaţia ce s-a creat în Indochina. Am putea să stabilim în acest scop o procedură potrivit căreia problemele militare şi politice să fie examinate paralel, astfel încît şedinţele consacrate problemelor militare şi politice să alterneze. 2. — In primul rînd, de a examina problemele referitoare la acordarea suveranităţii şi independenţei celor trei state indochineze, la ţinerea de alegeri libere generale în aceste state precuim şi la retroAm ascultat aici pretenţia reprezentanţu-i lui lui Bao Dai în problema reglementării politice interne in Vietnam. Guvernul Bao Dai, după cum se vede, vorbeşte şi el despre alegeri libere pe teritoriul Vietnamului, dar, potrivit propunerilor sale, în Vietnam trebuie să seţină numai asemenea alegeri şi numai la o asemenea dată incit să asigure menţinerea actualei puteri de stat a lui Bao Dai, a cărei totală lipsă de autoritate este un fapt îndeobşte cunoscut. In realitate, o asemenea putere de stat nu are nevoie de alegeri generale. Pentru ea alegerile sunt periculoase. O asemenea putere de stat s© bizuia nu pe popor, ci pa baionetele străine. In legătură cu aceasta este indicat să reamintim cele spuse în Adunarea Naţională franceză, la 5 martie 1954, despre guvernul Bao Dai, de un om politic francez cu autoritate cum este E. Daladier „Acest guvern nu se bucură de încrederea poporului. Acest lucru este dovedit de faptul că el a putut recurge numai de un simulacru de alegeri municipale şi provinciale într-o regiune cum este, de pildă, Gue, cu o populaţie de 250.000—300.000 de locuitori. S-a acordat drept de vot numai la 7.000—8.000 de persoane, dar nici acestea nu au votat pentru candidaţii majestăţii sale Bao Dai". In legătură cu aceasta, trebuie reamintit ceea ce scria zilele trecute revista engleză „Spectator": „Alegerile libere în Vietnam în etapa actuală vor duce fără îndoială la victoria lui Ho Si Min asupra lui Bao Dai". O explicaţie bună a celor arătate mai sus sînt relatările revistei „France Observateur" din 3 iunie, unde se face următoarea apreciere asupra situaţiei actuale din Vietnam : „Atitudinea ostilă faţă de Bao Dai este cu atît mai puternică, cu cît el nu şi-a ţinut promisiunile în domeniul politicii interne şi anume : de a pune capăt corupţiei, de a înfăptui o reformă agrară, de a traduce în viaţă codul muncii etc. Nivelul de trai al muncitorilor a scăzut cu 60% în comparaţie cu anul 1939. Cenzura introdusă în presă este mai îngrozitoare ca oricînd". Ştirile care au fost citate, și al căror număr ar putea fi sporit în mare măsura, dovedesc că situația politică internă pe teritoriul Vietnamului ocupat ,de trupele franceze este catastrofală, întrucît actualul guvern nu este legat de popor și nu exprimă deloc interesele acestuia. Propunerea de a se ţine alegeri libere, formulată de Republica Democrată Vietnam, este deosebit de importantă pentru îmbunătăţirea reală a situaţiei politice şi economice în Vietnam. Recenta declaraţie a secretarului de stat al S.U.A. că Vietnamul este lipsit de maturitate şi atitudiniea nefavorabilă a secretarului de stat al S.U.A. faţă de ţinerea unor alegeri libere în Indochina nu dovedesc o tendinţă de a reglementa situaţia politică internă din Vietnam şi din celelalte state din Indochina. Conferinţa de la Geneva, însă, nu trebuie să se eschiveze de la un răspuns la cererea poporului vietnamez de a se ţine în viitorul apropiat alegeri libere, pentru ca pe baza alegerilor libere generale să se asigure constituirea unui guvern democrat, unic pentru întregul Vietnam. Conferinţa de la Geneva nu poate să păstreze tăcere în această problemă. Dar acest lucru se referă în primul rînd la guvernul Franţei, care trebuie să-şi expună punctul de vedere în chestiunea alegerilor libere în Vietnam şi în celelalte state din Indochina. Bineînţeles, ţinerea unor alegeri libere necesită respectarea anumitor condiţii. Este necesar ca poporul vietnamez însuşi să ia in minile sale această chestiune şi să asigure libertatea activităţii partidelor, grupurilor şi organizaţiilor obşteşti patriotice în pregătirea şi ţinerea alegerilor libere generale. Aceasta ar deschide o cale mai bună, intr-adevăr de nădejde, spre restabilirea unităţii Vietnamului. Aplicarea de măsuri corespunzătoare este necesară şi în celelalte state indochineze. Ţinerea alegerilor libere trebuie să fie precedată de retragerea tuturor trupelor străine de pe teritoriul statelor Indochinei, ceea ce, fireşte, necesită reglementarea cuvenită a problemelor militare discutate la conferinţă. gerea tuturor trupelor străine de pe teritoriul Indochinei. 3. — De a se asigura intrarea în contact direct a reprezentanţilor celor două părţi, pentru discutarea problemelor politice, ceea ce ar putea avea o însemnătate pozitivă şi ar uşura posibilitatea realizării unei înţelegeri corespunzătoare în aceste probleme. Delegaţia sovietică doreşte să contribuie prin toate mijloacele la examinarea cit mai grabnică atît a problemelor militare cît şi a problemelor politice. Sperăm că toţi participanţii la conferinţa de la Geneva doresc să contribuie la progresul examinării acestor probleme , deoarece de aceasta depinde restabilirea unei păci trainice şi temeinice în Indochina. Am ascultat astăzi declaraţia şefului delegaţiei franceze în care s-a spus că conferinţa de la Geneva a şi obţinut unele rezultate pe calea spre pace, însemnătatea acestei declaraţii va depinde de măsura în care acţiunile ulterioare ale delegaţiei franceze vor corespunde declaraţiei. 1. In legătură cu problema încetării operaţiunilor militare 2. Cu privire la problemele politice ale Indochinei Nr. 2995 Congresul al XI-lea al sindicatelor din U. R. S. 8. MOSCOVA (Agerpres). — TASS. Congresul al XI-lea al sindicatelor din Uniunea Sovietică îşi continuă lucrările Delegaţii participă la discuţiile pe marginea rapoartelor de activitate ale Consiliului Central al Sindicatelor din Uniunea Sovietică şi Comisiei centrale de revizie Ivan Rossocinski, preşedintele Comitetului Central al sindicatului muncitorilor din industria carboniferă, a vorbit despre viaţa şi munca minerilor sovietici. Pavel Efanov, preşedintele Comitetului Central al sindicatului muncitorilor din siderurgie, a vorbit despre succesele în muncă ale muncitorilor şi funcţionarilor din această ramură a industriei In şedinţa din dimineaţa zilei de 8 iunie au luat de asemenea cuvîntul Praskovia Anghelina, Erou al Muncii Socialiste, şefa brigăzii de tractoare de la S.M.T.-uni din Staro-Resovo, regiunea Stalin, Gheorghi Şumilov, maşinist la depoul de locomotive al staţiei Krasnîi Liman, şi alţi delegaţi. Delegaţii şi oaspeţii au întîmpinat cu căldură cuvîntarea de salut a lui Louis Saillant, secretarul general al F.S.M. In sală asta adus steagul purpuriu al Federaţiei Sindicale Mondiale. Toţi se ridică în picioare. Transmiţînr acest steag Prezidiului Congresului, Louis Saillant spune că el este simbolul forţei de nein- • vins a solidarităţii muncitoreşti internaţionale şi exprimă caldele Sientimente frăţeşti ale oamenilor muncii din întreaga lume faţă de surorile şi fraţii lor — oamenii muncii din marea Uniune Sovietică. In cuvîntarea sa de răspuns, N. M. Svernik, preşedintele Consiliului Central al Sindicatelor din Uniunea Sovietică, a mulţumit Federaţiei Sindicale Mondiale, în numele delegaţilor la cel de al XI-lea Congres al sindicatelor, pentru salutul cordial. Primim acest steag — a spus N. M. Svernik —ca simbol al luptei pentru unitatea clasei muncitoare. Voi fi în asentimentul tuturor delegaţilor la Congres, tuturor membrilor sindicatelor, declarînd că sindicatele sovietice, credincioase steagului internaţionalismului proletar, au fost şi vor fi întotdeauna în primele rînduri ale luptătorilor pentru întărirea unităţii mişcării muncitoreşti internaţionale, pentru întărirea prieteniei între popoare, pentru pace în întreaga lume! REDACŢIA 51 ADMINISIRATIA : Bucureşti Piaţa „Sehen", tel. 7.60.10, 7 60.20. 7.80 10. 7.61.00. 7.61.30, 7.61.10. — Abonamentele se fac temficiile poştale, factori poştali şi difuzori voluntari din întreprinderi şi instituţii. Tiparul : Combinatul Poligrafic Casa Sclntîl’ „I. V. Stallo“#