Scînteia, iunie 1954 (Anul 23, nr. 2987-3012)

1954-06-11 / nr. 2996

P- 2 întovărăşirea agricolă reprezintă o for­mă de cooperaţie agricolă de producţie, o asociaţie a ţăranilor muncitori, alcătuită pe baza liberului lor consimţământ, pentru lucrarea în comun a pământului cu trac­toarele şi maşinile agricole ale statului, pentru folosirea raţională a inventarului agricol al ţăranilor muncitori, în scopul obţinerii de recolte sporite. In întovără­şirile agricole poate intra orice ţăran mun­citor, fără deosebire de naţionalitate, care a împlinit vîrsta de 18 ani. El se poate înscrie cu tot pământul pe care-1 are, sau numai cu o parte a lui. Felul cum se or­ganizează întovărăşirea, întreaga viaţă a ei, sînt stabilite prin statutul model, întovărăşirea agricolă nu trebuie con­fundată cu gospodăria colectivă. Spre deosebire de gospodăria agricolă colec­tivă, în care pâmîntul, vitele de muncă şi principalele unelte agricole constituie proprietatea obştească, în întovărăşirea agricolă pâmîntul, vitele şi uneltele nu se colectivizează, ci continuă să rămînă în proprietatea individuală a ţăranilor înto­vărăşiţi. Pâmîntul se comasează intr-unul sau mai multe trupuri mari, fără haturi, pre închi­se astfel posibilitatea folosirii din plii a tractoarelor şi maşinilor agricole ale statului, a vitelor şi utilajului ţăranilor întovărăşiţi, posibilitatea aplicării pe larg a metodelor agrotehnice avansate. Lucrările agricole principale pe terenu­rile întovărăşirii, ca aratul, semănatul, stringerea recoltelor, treieratul păioaselor se fac în comun. Membrii întovărăşirii care ajută altor membri din întovărăşire la exe­cutarea diferitelor­ munci pe pâmîntul ace­stora, cu braţe de muncă, vite sau unelte primesc din partea acestora, pentru mun­cile executate, o plată în natură sau bani, conform tarifului stabilit de adunarea ge­nerală a întovărăşirii. Dacă recoltarea se face în comun, repartizarea produselor , după achitarea obligaţiilor către stat, plata în natură către S.M T. şi asigurarea seminţei necesare pentru viitorul an agri­col — se face după suprafaţa de teren cu care fiecare ţăran muncitor a intrat în întovărăşire. Dacă fiecare recoltează individual, pe locul său din întovărăşire, după stringerea recoltei va achita toate obligaţiile sale către stat şi plata în na­tură pentru muncile făcute de S.M.T., după care dispune cum vrea de produsele obţinute. Fiind o mare gospodărie, care cuprinde ■un mare număr de familii de ţărani munci­tori, întovărăşirea are nevoie de un organ special de conducere. Acest organ spe­cial îl constituie adunarea generală, în care intră toţi ţăranii întovărăşiţi. Intre adunările generale, întovărăşirea agricolă este condusă de un comitet de conducere. Adunarea generală discută şi hotărăşte cele mai importante probleme ale înto­vărăşirii: alegerea anuală a comitetului de conducere, aprobarea planului de pro­ducţie, a contractelor încheiate cu S.M.T., primirea şi excluderea de membri, mări­rea fondului de bază etc. Comitetul de conducere, alcătuit din 3-5 membri, dintre care unul e ales ca preşedinte al comite­tului de conducere şi al întovărăşirii, în­cheie contracte cu S.M.T. pentru execu­tarea lucrărilor cu tractoarele şi cu alte maşini agricole, mobilizează şi îndrumă pe membrii întovărăşirii pentru aplicarea tuturor hotărîrilor adunării generale etc. Respectînd democraţia internă, principiul organizatoric de bază de conducere şi activitate al întovărăşirii, comitetul de conducere are obligaţia să convoace re­gulat adunarea generală, să facă dări de seamă în fa­ţa ei. întreaga activitate a co­mitetului de conducere trebuie să se în­temeieze pe respectarea statutului model şi a hotărîrilor adunării generale; ★ Viaţa dovedeşte că întovărăşirile agri­cole au un rol deosebit de important în lupta pentru mărirea producţiei agricole pe raioane, regiuni, pentru dezvoltarea anumitor culturi sau ramuri ale agricul­turii, de mare însemnătate pentru dezvol­tarea economiei naţionale şi îmbunătăţirea nivelului de trai al oamenilor muncii. Comasarea parcelelor de pămînt, pro­prietate a ţăranilor întovărăşiţi, în unul sau mai multe trupuri, face să dispară ha­turile, ceea ce asigură mărirea suprafeţei cultivate. Cît de însemnată ar fi această creştere o arată faptul că prin dispariţia tuturor haturilor agricultura ar pu­tea obţine în plus o suprafaţă de circa 200.000 hectare de teren arabil. Această suprafaţă, azi plină de buruieni, constituind focare de îmburuienire a la­nurilor învecinate, ar putea să producă peste 400.000 tone de grîu sau 600.000 tone porumb, sau 360 000 de tone de floarea soarelui, sau 6.000.000 tone sfeclă de zahăr — mai mult decit producţia noas­­tră de sfeclă de zahăr pe doi ani de zile. întovărăşirile dau posibilitate ţărani­lor muncitori întovărăşiţi să întreprindă asemenea lucrări, ca desţelenirea unor pămînturi, irigarea de terenuri etc., lucrări pe care ţăranul muncitor n-are posibilita­tea să le realizeze de unul singur. Întovărăşirea agricolă creează largi po­sibilităţi pentru creşterea randamentului la hectar. Comasarea marilor loturi de pămint îngăduie folosirea pe scară largă şi într-un mod mai raţional a tractoarelor şi maşinilor agricole. In acelaşi timp, cooperarea în muncă şi folosirea în comun a tractoarelor şi ma­şinilor statului creează condiţiile ca atît vitele de muncă şi uneltele membrilor în­tovărăşirii, cît şi munca oamenilor să fie­ folosite mult mai raţional şi mai com­plet. Astfel, lucrări de mare însemnătate pentru asigurarea unei producţii mari, care cer mobilizarea într-un timp scurt a unui mare număr de oameni, maşini, unel­te, ca, de pildă, însămînţatul, seceratul etc. pot fi executate în întovărăşire în timpul optim şi în condiţii mult mai bune decit pe loturi izolate lucrînd de unul singur. Pe de altă parte, munca în comun şi fo­losirea maşinilor, mărind productivitatea muncii, permit dezvoltarea unor culturi ce necesită un volum mai mare de muncă cum ar fi plantele tehnice, legumele şi zarzavaturile etc., culturi foarte necesare pentru economia naţională şi care asigură cîştiguri mari ţăranilor muncitori întovă­răşiţi. întovărăşirea creează posibilitatea apli­cării pe scară mai larga a metodelor agro­tehnice, care aduc mari sporuri de re­coltă. Ţăranii întovărăşiţi pot face o ro­taţie mult mai raţională a culturilor, obţi­­nind astfel îmbunătăţirea fertilităţii pă­­mîntului. Toate acestea fac ca întovărăşirile agri­cole să obţină o producţie agricolă la ha. superioară celei mai înalte producţii ob­ţinute de ţăranii muncitori cu gospodărie individuală Rezultatele obţinute de marea majoritate a întovărăşirilor agricole con­firmă pe deplin superioritatea întovărăşirii faţa de gospodăria ţărănească individuală, întovărăşirea agricolă „Flacăra" din co­muna Ştefăneşti, regiunea Bucureşti, de pildă, a recoltat anul trecut cu 500 kg. grîu la hectar, 400 kg. porumb şi 300 kg. floarea soarelui mai mu­lt decit ţăranii muncitori cu gospodării individuale din comună Sporirea producţiei in întovă­răşirile agricole înseamnă produse ali­mentare şi materii prime în cantităţi mai mari pentru populaţia muncitoare şi pen­tru industria noastră socialista, iar pe de altă parte venituri sporite pentru ţăranii muncitori. întovărăşirile agricole au un rol im­portant în întărirea alianţei clasei mun­citoare cu ţărănimea muncitoare, prin­cipala condiţie a succesului în opera de construire a socialismului. Sprijinul multi­lateral dat întovărăşirilor agricole de clasa muncitoare, de statu­l democrat-popular, permite ţărănimii muncitoare să înţeleagă avantajele marii gospodării in care se pot folosi pe scară largă tractoarele şi maşinile agricole moderne, se pot obţine recolte tot mai bogate. Dînd posibilitate ţără­nimii muncitoare să trimită oraşului tot mai multe materii prime agricole şi produse alimentare, întovărăşirile agricole contribuie la intensificarea schimbului de mărfuri între sat şi oraş, baza economică a alianţei dintre clasa muncitoare şi ţărăni­mea muncitoare. întovărăşirea agricolă are o deosebită însemnătate pentru convingerea şi antre­narea maselor largi ale ţărănimii mun­citoare pe făgaşul socialismului. Trecerea de la mica gospodărie indivi­duală la gospodăria mare, socialistă, în­seamnă o schimbare deosebit de adâncă în viaţa ţărănimii. După ce oamenii au trăit cum au apucat din bătrini, după ce au mers atîta timp pe calea veche, care, deşi a însemnat pentru ei o viaţă de mizerie, de sărăcie şi lipsuri pe micile lor petice de pământ, era totuşi o cale bătătorită, deodată li se arată o cale nouă, calea gos­podăriei agricole colective. Un asemenea pas nu este uşor de făcut, ci este legat de multe îndoieli şi frământări. Ţă­ranului îi trebuie timp să se convingă, să vadă cu ochii lui foloasele muncii unite,, pe mari întinderi de pămînt, cu maşini şi tractoare. Marele Lenin, elaborând planul de cons­truire a socialismului, a arătat că coopera­ţia reprezintă calea cea mai simplă,, cea mai uşoară, cea mai accesibilă pentru ţă­ranii muncitori în vederea trecerii lor de la mica gospodărie individuală la marea gospodărie agricolă socialistă, însemnăta­tea uriaşă a planului cooperatist al lui Lenin izvorăşte tocmai din faptul că acest plan creează un şir de forme mai simple ale cooperaţiei, care înlesnesc ţăranului muncitor să facă pasul hotărîtor s­pre gos­podăria colectivă. O asemenea formă mai simplă de coo­peraţie agricolă de producţie este în­tovărăşirea agricolă. Caracterul ei acce­sibil maselor celor mai largi izvorăşte din faptul că ea întruneşte o serie de avan­taje ale marii gospodării agricole socia­liste, membrii întovărăşirii păstrîndu-şi în acelaşi timp proprietatea asupra pământu­lui, asupra uneltelor şi vitelor de muncă, întovărăşirea agricolă este superioară gos­podăriei ţărăneşti individuale şi inferioară gospodăriei colective. In întovărăşire se dezvoltă relaţii de producţie de tranziţie de la vechile relaţii existente în cadrul micii producţii de măr­furi, la relaţii de producţie noi, socialiste. Caracteristic acestor relaţii de tranziţie este faptul că ele conţin atît elemente ale vechilor relaţii de producţie, cît şi ele­mente ale relaţiilor de producţie noi, so­cialiste. Proprietatea privată asupra pă­­mîntului, a uneltelor şi vitelor de muncă, precum şi repartiţia produselor după su­prafaţa de pămînt adusă de fiecare în în­tovărăşire constituie elementele principale ale vechilor relaţii de producţie. Munca în comun, colaborarea şi ajutorul reciproc ce se stabilesc pe această bază, folosirea in comun a tractoarelor şi maşinilor S.M.T., proprietate socialistă a întregului popor, constituie elemente ale noilor re­laţii de producţie. Muncind în comun, bu­­curîndu-s­e de sprijinul statului şi ajutin­­du-se reciproc, ţăranii muncitori sînt fe­riţi de exploatarea chiaburească. Alături de proprietatea individuală a ţă­ranilor muncitori întovărăşiţi asupra pă­­mîntului, uneltelor, vitelor de muncă, în întovărăşire ia naştere o nouă formă de proprietate obştească, so­cialistă — fondul de bază. Fiind proprieta­tea comună a întovărăşirii, fondul de bază se foloseşte numai cu aprobarea adunării generale şi numai pentru problemele de gospodărire ale întovărăşirii agricole. De pildă, potrivit hotărîrii adunării generale, întovărăşirea, din comuna Corabia, raionul Corabia, a cumpărat două perechi de boi, o pereche de cai, două grape şi o semănă­toare pentru folosinţă obştească. Pentr­U mărirea fondului de bază, adu­narea generală poate hotărî o anumită contribuţie a membrilor întovărăşirii. Fondul de bază îi asigură întovărăşirii trăinicie şi stabilitate, permite creşterea mijloacelor ei de producţie şi întărirea ei economică, ridicarea veniturilor şi a ni­velului de trai al ţăranilor întovărăşiţi, constituind totodată şi o importantă formă de unire între membrii întovărăşirii. Metodele colective de conducere, care iau naştere în întovărăşire, metode carac­teristice formelor noi, socialiste, de organizare a producţiei agricole con­tribuie şi ele la educarea ţăranilor muncitori întovărăşiţi in spiritul so­cialismului. Muncindu-şi pămîntul în cadrul întovărăşirilor agricole, ţăranii muncitori se vor putea convinge prin propria experienţă de foloasele mun­cii unite, pe mari întinderi, cu mijloace mecanizate. Aceasta le va înlesni să facă pasul, atunci cînd vor fi convinşi că aceasta e în interesul lor, spre o formă su­perioară a cooperaţiei de producţie agri­colă — gospodăria colectivă. ★ importanţa deosebită a întovărăşirilor agricole impune organizaţiilor de par­tid să dea cea mai mare atenţie creării de noi întovărăşiri ca şi întăririi celor existente. La baza creării de noi întovără­şiri agricol© trebuie să stea o temeinica muncă de convingere a ţăranilor muncitori. Partidul nostru combate, ca dăunătoare şi primejdioasă, practica unor organizaţii de partid Câte suba­preciind însemnătatea întovărăşirii, ca formă larg accesibilă maselor ţărănimii muncitoare, neglijează munca de lămurire a ţăranilor muncitori asupra foloaselor unirii lor în întovărăşiri, nu se preocupă de comitetele de iniţiativă, lasă ca în construcţia întovărăşirilor agri­cole lucrurile să meargă „de la, sine" Unii membri de partid şi chiar activişti, necu­­noscînd bine statutul model al întovărăşirii agricole, fac confuzii între prevederile lui şi acelea ale statutului gospodăriei colec­tive, răspîndind acest© confuzii şi în rân­durile ţăranilor muncitori, ceea ce dă apă la moară duşmanului de clasă. In acelaşi timp, partid­ul subliniază cu deosebită tă­rie necesitatea respectării cu stricteţe a liberului consimţământ al ţăranilor mun­citori, numai pe această bază putîndu-se întemeia întovărăşiri trainice. Principiul liberului consimţămînt trebuie respectat deopotrivă şi în ce priveşte tre­cerea de la întovărăşirea agricolă la forma superioară de cooperaţie de producţie a­­gricolă — gospodăria colectivă. Această trecere nu trebuie niciodată forţată în mod artificial; ţăranii întovărăşiţi vor trece la gospodăria colectivă cînd vor fi pe deplin convinşi, pe baza experienţei lor şi a exemplului gospodăriilor colective, că aceasta e în folosul lor. Constituirea de noi întovărăşiri este in­disolubil legată de consolidarea întovărăşi­rilor existente, de­­popularizarea largă a realizărilor lor, succesele întovărăşirilor fiind argumentul cel mai viu şi mai con­vingător în favoarea formelor de organi­zare socialistă a producţiei agricole. In scopul întăririi întovărăşirilor, al ri­dicării producţiei lor şi al îmbunătăţirii nivelului de trai al ţăranilor întovărăşiţi, plenara din august 1953 a C.C. al parti­dului a stabilit că se acorde întovărăşirilor credite ieftine pe termen lung pentru pro­curarea de maşini şi unelte agricole, pre­cum şi credite pentru nevoile curente ale producţiei, să se intensifice ajutorul acor­dat întovărăşirilor de către S.M.T.-uri etc. Pe baza hotărîrilor plenare, s-au acordat întovărăşirilor agricole avantaje în dome­niul cotelor obligatorii şi al plăţii în na­tură pentru lucrările S.M.T., precum şi în domeniul contractărilor şi achiziţiilor de produse agricole. Trebuie combătută practica acelor or­gane de partid şi de stat care, obţinîn­d re­zultate bune în constituirea unor întovă­răşiri, îşi închipuie că prin aceasta şi-au îndeplinit sarcinile şi nu mai au nici o răs­pundere pentru bunul mers şi pentru con­solidarea întovărăşirilor constituite. Organele de partid şi de stat au datoria să dea întovărăşirilor îndrumare şi­ sprijin multilateral. O preocupare importantă a organelor de partid trebui© să fie crearea de organizaţii de bază în toate întovărăşi­rile agricole şi îndrumarea activităţii lor. întărirea economico-organizatorică a întovărăşirilor cere în primul rînd din partea membrilor lor, a organelor de par­tid şi de stat, respectarea întocmai a pre­vederilor statutului întovărăşirii. Ţăranii întovărăşiţi trebuie îndrumaţi şi educaţi în vederea dezvoltării a ceea ce reprezintă noul în întovărăşire: lucrarea pămîntului pe baze ştiinţifice, efectuarea în comun a diferite munci agricole şi pe cît posibil cu ajutorul mijloacelor mecanizate, stimu­larea întrecerii în muncă între întovărăşiţi, dezvoltarea fondului de bază. Sarcini deosebit de importante în întă­rirea economico-organizatorică a întovără­şirilor agricole le revin S.M.T.-urilor. Ele au datoria să dea ţăranilor muncitori un ajutor concret şi calificat la organizarea muncii, la întocmirea planului de produc­ţie anuală şi a planurilor pe campanie agri­colă, la aplicarea metodelor agrotehnice, să respecte întocmai prevederile contrac­telor încheiate cu întovărăşirile, întărirea întovărăşirilor agricole exis­tente şi formarea de noi întovărăşiri vor contribui la ridicarea producţiei agricole şi la îmbunătăţirea nivelului de trai al ce­lor ce muncesc, la întărirea alianţei cla­sei muncitoare cu ţărănimea muncitoare şi la transformarea socialistă a agriculturii. GH. MOCA Consultaţie Ce este întovărăşirea agricolă Primul număr al revistei „Arta plastică“ Apariţia revistei de artă plastică, edi­tată de Uniunea Artiştilor Plastici şi Mi­nisterul Culturii, este salutată cu căldură de către artiştii plastici şi cercurile largi de cititori interesaţi în problemele de artă. Primul număr al revistei cuprinde un material bogat şi variat, axat pe proble­mele actuale ale creaţiei plastice. Artico­lele dezbat probleme de teorie şi creaţie artistică, informează asupra creaţiei plas­tice din ţară şi de peste hotare, asupra operei unora dintre artiştii noştri contem­porani etc. In primele pagini este publi­cat un „Cuvînt înainte“, în care se expune pe scurt menirea revistei. Revista publică două articole pe mar-­ ginea Expoziţiei Anuale de Stat 1953— 1954 : „Tema actualităţii în pictura com­poziţională“ de Mircea Popescu şi „Peisa­jul” de Doina Criş. Pictorul afişist Cova Iosif semnează articolul „Succese şi lip­suri ale afişului nostru politic“. Incepînd cu acest număr, „Arta plastică“ deschide o discuţie în legătură cu problemele ac­tuale ale plasticii noastre. In cadrul aces­tei discuţii apar articolele primite din partea artiştilor Iser, Vida Geza şi J. Pe­­rahim. In acest număr putem citi articole despre „Vera Muhina, o mare sculptoriţă a epocii noastre“ (de Constantin Ba­ras­­chi), „Octav Băncilă“ (de Anton Coman), „Despre unele probleme ale îndrumării creaţiei în cadrul Uniunii Artiştilor Plas­tici“ (de Titina­ Călugăru), despre „Arta popoarelor în lupta pentru pace” (de Ma­ria Dumitrescu). La rubrica „Figuri de artişti contemporani” este publicat un ar­ticol consacrat operei pictorului Jean Al. Steriadi, semnat de M. H. Maxy. In paginile revistei sunt reproduse două articole din presa sovietică: „Despre compoziţia tabloului” de E. Kibrik şi „Despre ideea creatoare a pictorului” de N. Dmitrieva. Primul număr al revistei mai conţine recenzia albumului „Maeştrii picturii ro­­mîneşti în Muzeul de Artă al Republicii Populare Române” de Remu­s Niculescu, note rezumative din­­revista „Iskusstvo”, precum şi informaţii asupra expoziţiilor. Se remarcă înaltul nivel de prezentare grafico-artistică a revistei, bogată în ilus­traţii, reproduceri după tablouri şi sculp­turi din operele artiştilor plastici. Apariţia regulată a noii reviste şi­ dez­baterea în paginile ei a problemelor crea­ţiei plastice în lumina esteticii marxist­­leniniste, lupta revistei pentru realismul socialist vor contribui fără îndoială la u noi progrese ale artei noastre plastice. fci C 1 N­T­E 1 A ÎNSEMNĂRI O ciudată descoperire „teoretică“ Revistei „Probleme Economice" îi re­vine un rol de seamă in educarea econo­mică a cadrelor de partid şi de stat. Acti­viştii pe tărîm economic urmăresc cu in­teres şi cu atenţie materialele publicate de revistă, doritori de a găsi în cuprinsul lor indicaţii clare şi precise, juste din punct de vedere teoretic, pentru aplicarea întoc­mai a politicii, economice a partidului şi statului democrat-popular Din păcate însă, materialele publicate nu dovedesc întot­deauna exigenţa înaltă care trebuie să ca­racterizeze o publicaţie teoretică. Un asemenea material este cel apărut în ultimul număr (nr. 4/1954). Intitulat „Desfăşurarea de către cooperaţie a colec­tărilor prin achiziţii şi contractări“ de S. Király şi A. Vicol, însuşi titlul materialu­lui provoacă justificate nedumeriri ; pe drept cuvînt cititorul se întreabă de cînd cooperaţia se ocupă cu Colectările şi de Cînd colectările se realizează în ţara noa­stră de către cooperaţie — şi încă prin achiziţii şi contractări? ! Confuzia din titlu ar părea mai curînd o eroare tipografică dacă şi în cuprinsul articolului nu s-ar mai reveni în citeva rînduri prin afirmaţii ca acestea : „In legătură cu organizarea schimbului de produse între oraş şi sat cooperaţiei de aprovizionare şi desfacere îi revine un rol important în domeniul co­lectărilor prin achiziţii şi contractări..." (pag. 36); „cooperaţia de aprovizionare şi desfacere... achiziţionează in baza planului d© colectare" (pag. 37); „contractarea produselor agricole, una din formele colec­tărilor centralizate...“ (pag. 42) etc. Deşi articolul, în conţinutul lui general,­ tratează în mod just problema achiziţiilor şi contractărilor, este lesne de înţeles con­fuzia şi deruta pe care le­­ pot provoca acest talmeş-balmeş de termeni folosiţi în mod cu totul iresponsabil. Oricine ştie că între colectări pe de o parte­­ şi achiziţii şi contractări pe de altă parte există serioase deosebiri ; că activitatea de valorificare a surplusului de produse a­groal intentate prin achiziţii, contractări şi prin comerţul de întâm­pinare este desfăşurată de cooperativele de apro­vizionare şi desfacere pe baza liberei în­ţelegeri cu producătorii agricoli, în timp ce colectările sunt o obligaţie stabilită prin lege de la care nici un producător agricol n-are dreptul să se sustragă ; că sistemul achiziţiilor şi contractărilor este cu totul diferit de sistemul colectărilor; că acţiunea de colectare a produselor agricole vegetate şi animale cade în sarcina organelor Co­mitetului de stat pentru colectarea produ­selor agricole care, alături de comitetele executive ale sfaturilor populare, răspund de îndeplinirea integrală și la timp a pla­nului etc. Merită să se gîndească autorii materialului și cei responsabili de pătrun­derea în revistă a confuziilor citate, la ce denaturări şi abateri grosolane de la linia partidului şi d© la legile statului s-ar ajunge dacă unii activişti, luînd drept bune cele scrise în articolul din „Pro­bleme Economice“, ar desfăşura colectă­rile... prin achiziţii şi contractări «nu ar folosi metodele specifice ale colectărilor­­pentru realizarea planului de achiziţii şi contractări . Asemenea formulări, oriunde a­r fi întîl­­nite, ar dovedi o inadmisibilă superficia­litate şi lipsă de răspundere. Cu atît mai mult— în paginile unei reviste teoretice de științe economice. ------— Pentru ocrotirea sănătăţii oamenilor muncii Numărul punctelor sanitare în satele din regiunea Ploeşti e în continuă creş­tere. Numai în anul acesta­ au fost înfiin­ţate 67 puncte sanitare în unităţile socia­liste de la sate din raioanele Buzău, Urzi­­ceni, Cislău şi Cricov. Fiecare punct sa­nitar este deservit de cite o soră de la dis­pensarul cel mai apropiat. (De la M. Con­­stantinescu — coresp. voluntar). ★ In ultimul timp, la spitalul din comuna Gu­rbăneşti, raionul Le­hliu, s-au înfiinţat două secţii noi — de chirurgie şi mater­nitate — unde lucrează medici de specia­litate care au la dispoziţie aparatajul şi medicamentele necesare. Spitalul are în prezent 70 de paturi şi deserveşte pe ţă­ranii muncitori din comună şi din satele învecinate, in trimestrul III al acestui an va lua fiinţă şi o secţie pentru copii. (De la Nicolae Barbu — coresp. voluntar). ★ In Dumbrăveni, raionul Sighişoara, se amenajează un nou spital cu o secţie pen­tru adulţi, una pentru copii şi cu o mater­nitate. Spitalul va deservi 16 comune şi sate din împrejurimi. La secţia pentru copii a spitalului uni­ficat din Sighişoara s-a instalat, în ultimul timp, un aparat Roentgen.. Numărul patu­rilor a crescut cu 50 și s-a amenajat încă un izolator pentru copil. Spitalul a fost în­zestrat de curînd cu o mașină pentru transportul bolnavilor. (De la Ion Ciobo­­taru — coresp. voluntar). Cititorii cei tineri DEVA (coresp. „Scînteii“).­­ In fiecare după amiază, la biblioteca centrală a re­giunii Hunedoara din oraşul Deva, pot fi întilniţi mulţi tineri, în majoritatea lor pionieri, eleve şi eleve, de la şcolile din lo­calitate. In ultimul timp, în s­copul creş­terii numărului de cititori, colectivul bi­bliotecii a organizat recenzii, vitrine cu ultimele noutăţi literare etc. De asemenea la şcolile din localitate s-au organizat re­cenzii asupra unor cărţi, s-au organizat cercuri „prietenii cărţii“ care au avut darul de a trezi interesul şi dragostea tineretu­lui şcolar pentru cărţi. De la începutul anului până în prezent aproximativ 650 pionieri, elevi şi eleve au luat cărţi de la bibliotecă. In luna mai, numărul cititorilor tineri a sporit cu aproape 100 faţă de luna aprilie. ----------- O nouă comună radioficată De curînd a fost radioficată comuna Piatra Olt, raionul Slatina, regiunea Pi­tești. S-au instalat­­pînă acum 90 difuzoare și numărul lor se mărește zi de zi. Un ajutor însemnat in această muncă l-a dat colectivul de muncitori de la dis­trictul C.F.R. L 3. — Piatra Olt. (De la loan Cioteanu, coresp. voluntar). Nr. 2998 In raionul Alexandria pregătirile de recoltare sînt gata... pe hîrtie — Treburi, treburi pînă peste cap to­varăşe. . Unul vine altul pleacă. Unii vor cartele de lemne, alţii adeverinţe, regiu­nea cere situaţii peste situaţii... Şi uite aşa, pe toate le rezolvăm operativ... După ce şi-a şters faţă asudată, tovarăş­ul Ciulei Nicolae, preşedintele Comitetu­­ui executiv al Sfatului popular al raionu­lui Alexandria, a vorbit în continuare des­pre felul cum se desfăşoară în raion lu­crările de îngrijire a culturilor şi pregă­tirile pentru recoltare. Cînd mai răsufla tovarăşul preşedinte Ciulei, începea­ mai aprins tovarăşii­ Romulus Colfes­cu, Ingi­nerul şef al secţiunii agricole. — Cu reparaţiile maşinilor agricole nu ne lăudăm, dar stăm bine. Din 59 de ba­toze cîte avem în sectorul individual au fost reparate 49. Dacă scăde­m 10 batoze care au venit acum din regiunile unde au fost repartizate la treieri, în anul trecut, putem spune că suntem­ gata sută la sută. La staţiunile de maşini şi tractoare şi la gospodăriile agricole de stat, în afară de l­atoze, întreg inventarul este pus la punct... La S.M.T. Brînceni s-a ţinut şe­dinţa sfatului. Am fixat locul ariilor. In­tr-un cuvînt sîntem gata pentru începerea campaniei de recoltare. Dacă vreţi să vă convingeţi, puteţi să vedeţi procesele ver­bale şi statisticile. Se poate vedea că stăm bine ! Intr-adevăr hîrtiile sînt tare bine întoc­mite. Treburile merg bine, aproape peste tot, cu sută la sută. Dealtfel, şi la Sfatul popular regional Bucureşti s-au trimis hîr­­tii bine întocmite, de se bucură membrii comitetului executiv cind le privesc.^ Şi cum să nu se bucure cînd citesc în hîrtii că în raionul Alexandria încă de le 7 iu­nie au fost reparate­­pînă şi 49 de batoze ale chiaburilor. Dacă aceasta ar fi în realitate şi nu nu­mai pe hîrtie la sfatul­ popular raional şi regional, ar însemna că in raion­ul Alexan­dria totul merge strună. In realitate însă, un mare număr de chiaburi nici nu s-au gîndit să facă repa­raţiile necesare la locomobilele şi batoze­le pe care le deţin. Chiaburul Constantin M­ihăilescu din comuna Buzescu, de pilda, n-a început nici pînă acum să-şi pună la punct locomobila ce o are, cu toate că o bună parte din ţevile acesteia sunt arse şi trebuie înlocuite; chiaburul Marin Stu­paru din comuna Ţigăneşti nu şi-a pro­curat pînă acum fusul de la sitele batozei şi nici curelele de transmisie ; locomobila care trebuie să acţioneze batoza chiaburu­lui Dumitru Ion din această comună se află neverificată în comuna Răzmireşti. După hîrtiile de la sfatul popular însă, aceşti chiaburi au pus la­­punct totul. Aproape cu nimic nu se prezintă mai bine lucrările de reparaţie a inventarului agricol în gospodăriile de stat şi în S.M.T.-urile din raionul Alexandria. La gospodăria agricolă de stat Vităneşti nu s-a reparat, pînă în ziua de 7 iunie, nici mă­car o singură secerătoare legătoare, nici o secerătoare simplă şi nici o batoză. In campania de îngrijire a culturilor, recoltat, dezmiriştit, treierat, însămi­nţ­ări şi arături adinei de toamnă sarcini de mare răspundere revin S.M.T.-urilor. Rit­mul nesatisfăcător în care se desfăşoară lucrările de reparaţii la S.M.T. Nanov do­vedeşte că conducerea acestei staţiuni, în frunte cu directorul Luca Dumitrescu şi inginerul mecanic Gavrilă Barbu, nu-şi pune la inimă problema executării la timp şi de bună calitate a lucrărilor de repa­raţie. Pînă acum, la acest S.M.T. nu se poate spune că a fost complet reparată vreo batoză din cele 22 cu care S.M.T.-ul este înzestrat, deşi pe situaţiile de la sfa­tul popular stă scris că 10 batoze sunt gata reparate. Aşteptând să vină totul „de sus“, de-a gata, conducerea acestui S.M.T. nu s-a îngrijit să angajeze lucrători de specia­litate pentru reparatul batozelor. De ase­­m­enea, la S.M­.T. Nanov nici nu poate fi vorba despre asigurarea condiţiilor tehnice­­şi organizatorice in vederea aplicării me­todei graficului orar, despre asigurarea cuplurilor de maşini de recoltat şi de ba­toze în vederea folosirii întregii capaci­tăţi a tractoarelor şi a eliberării unui nu­măr cît mai mare de tractoare necesare pentru dezmiriştit. Lipsite de îndrumarea şi de sprijinul sfatului popular raional şi al comitetului raional de partid, conducerile staţiunilor de maşini şi tractoare din ra­ionul Alexandria n-au pregătit nici o ba­toză pentru aplicarea metodei sovietice a graficului orar la treieriş. Conducătorii S.M.T.-urilor motivează lipsa de preocu­pare pentru­­pregătirea condiţiilor nece­sare aplicării graficului orar prin aceea că colectiviştii nu dispun de suficiente braţe de mu­n­că şi nu sânt destul de hotă­­rîţi pentru aplicarea acestei metode. Rea­litatea este însă cu totul alta. La S.M.T.­­urile din raionul Alexandria se simte pu­ternic lipsa muncii politice de masă pen­tru lămurirea ţăranilor muncitori asupra foloaselor aplicării metodelor înaintate. Aceeaşi este situaţia în satele şi comu­nele raionului. In cea mai mare parte a satelor şi comunelor din raion nu se văd articole publicate la­ gazetele cetăţeneşti care să vorbească despre importanţa apli­cării metodelor înaintate.­­Şi cum pu­teau să fie popularizate aceste metode, cînd însuşi inginerul şef al sfatului popular raional, tovarăşul Romulus Colfescu, afir­mă cu seninătate că nu ştie dacă s-a făcut sau nu ceva în vederea aplicării graficu­lui orar şi a cuplării mai multor maşini. Punînd faţă în faţă situaţia de pe hîr­tie cu cea de pe tereni, se poate afirma că membrii comitetului executiv al sfatului popular raional nu sprijină şi nu contro­lează mersul lucrărilor de reparaţii şi in­duc în eroare organele superioare. Dealt­fel, comitetul executiv al sfatului popular raional n-a luat nici o măsură de îndrep­tare a lucrurilor la S.M.T. Brînceni (di­rector Constantin Gîscă), unde în timpul campaniei din primăvara acestui an nu s-au lucrat 1.326 ore din cauza proas­telor reparaţii făcute la tractoare. La S.M.T. Brînceni nu s-au realizat decit 1.194 de bantri din 3.014 cît era plani­ficat. Cu fiecare zi ce trece ne apropiem de 20 iunie , termenul fixat de hotărârea guvernului și partidului pentru terminarea lucrărilor de reparație a inventarului agri­­col necesar campaniei de recoltat, dezmi­riştit, treierat, însămînţări şi arături adânci de toamnă. In raionul Alexandria există toate condiţiile pentru ca reparaţiile ma­şinilor agricole să se facă la timp şi in bune condiţiuni. Pentru aceasta se cere însă ca­ comitetul executiv al sfatului popular raional să creadă mai puţin în datele telefonate de la comune şi să exer­­cite un control permanent pe teren asupra mersului lucrărilor, pentru punerea in stare de funcţionare a locomobilelor, trac­toarelor, batozelor, secerătorilor etc. Totodată, comitetului raional de partid îi revine sarcina de a îndruma ş­i conduce munca politică de masă pentru grăbirea reparaţiilor. Executarea lucrărilor de în­treţinere a culturilor şi recoltarea acestora în epocile optime şi în timpul cel mai scurt, pentru ca să nu 6© piardă nici mă­car un singur bob din noua recoltă, de­pind în cea mai mare măsură de felul în care se execută lucrările de reparaţii ale întregului parc de tractoare şi maşini agri­­cole. I. MARICOIU corespondentul „Scînteii“ pentru regiunea Bucureşti Fruntaşi în munca culturală De vorbă cu Ilona Vl­rag, bibliotecară la uzinele „Janos Herbak" din Cluj, este o femeie între două vîrste, veșnic cu zîmbetul pe buze. Am rugat-o sa-mi povestească cite ceva din munca ei de fiecare zi. — Da, cu plăcere, mi-a răspuns ea. Dar numai printre picături, căci aşa e la bi­bliotecă, vin© ba unul, ba altul, şi trebuie să st­ai de vorbă cu fiecare ! Intr-adevăr, a avut dreptate Ilona Vi­rág. Intr-o jumătate de zi, cît am stat în bibliotecă, discuţia noastră a fost între­ruptă de nenumărate ori. Totuşi am reuşit să aflu lucruri interesante din munca ei. ★ In bibliotecă intră o femeie în virată, muncitoarea Ana lozsa, şi ceru biblioteca­rei o carte. Ilona Virág îi scoase fişa, pe care erau trecute o mulţime de titluri de cărţi : „Mama“ de Gorki, „Tînăra Gardă“ de Fadeev, „Pămînt desţelenit“ de Şolo­­hov, „Negura“ de Eusebiu Camilar şi al­tele. Apoi îi re­comandă un volum din operele lui Puşkin. După plecarea­ muncitoarei, bibliotecara îmi spuse : — Această femeie acum cîţiva ani era aproape analfabetă. In fabrică însă şi-a îmbogăţit cunoştinţele. Acum poate citi şi cărţi mai grele. Convorbirea noastră fu întreruptă de apariţia tînărului muncitor Sirhion Holu­­ban. El este cunoscut în uzină ca un om pe care-l pasionează mult aviaţia sportivă. — Ce ai dori să mai citeşti ? — îl în­trebă bibliotecara. — Vreau o carte de literatură şi citeva broşuri tehnice şi, dacă ai, o carte în care să fie vorba de aviaţia sportivă. Peste cî­­teva clipe, Ilona Virág înscrise în fişa tînărului cărţile: „In misiune", „Forţa aripilor noastre“ de Igna­tie­v, „Experimen­tarea unei invenţii“. Şi aşa, rînd pe rînd, s-a­u perindat pe la bibliotecă muncitorii David Rozenberg, Ştefan Lacke şi­­mulţi alţii. ★ ....Printre picături" am aflat că Ilona Virág nu lucrează singură, ci este ajutată de un întreg colectiv. — Dacă n-ar fi tovarăşii din colectiv, mi-a spus ea, n-aş putea să cuprind toată munca de popularizare a cărţilor şi căr­ţile s-ar umple de praf în rafturile biblio­tecii. Colectivul nostru este compus din 27 tovarăși, muncitori din fabrică. După cîte mi-am dat seama, nu-i ușor lucru să devii membru al colectivului bi­bliotecii. In primul rînd se cere ca fiecare membru al colectivului să fi© un cititor activ al bibliotecii. Apoi, să mun­cească cu dragoste pentru răspîndirea cărţilor în rîndurile, muncitorilor. Membrii colectivului lucrează la bibliotecile vo­lante din secţii. Margareta Nagy de la secţia ştanţă este una dintre cele mai bune o bibliotecară responsabile de bibliotecă volantă. Pentru munca ei a fost evidenţiată şi a primit şi un premiu în cărţi. Maistrul Ştefan Lacke citeşte multe cărţi şi a îndrumat spre bi­bliotecă şi pe alţi muncitori. Pe muncito­rii care vin rar pe la bibliotecă, membrii colectivului îi vizitează acasă pentru a le recomanda cărţile care-i interesează. Cu ocazia unor evenimente importante ,— Ziua Internaţională a Femeii, Săptămîna Mon­dială a Tineretului etc. — colectivul bi­bliotecii organizează diferite standuri de cărţi. In secţii se afişează liste cu cărţile noi apărute. Deosebit de importante pentru popularizarea cărţilor sunt recenziile pe care le organizează colectivul bibliotecii cu sprijinul scriitorilor din localitate. — Ştim cu toţii — mi-a spus Ilona Vi­rág — că atunci când un muncitor rămâne în vrată cu producţia, cauza trebuie cău­tată şi în lipsa de preocupare pentru ridi­carea nivelului său cultural şi tehnic. Noi cerem conducătorilor de secţii tabele cu numele muncitorilor codaşi şi ne ocupăm de ei în mod special, dîndu-le sa citească mai în­tîi cărţi literare mai uşoare, după aceea cărţi tehnice care tratează probleme legate de industria pielăriei. Mare este bucuria noastră cînd unii dintre ei, ca ur­mare a creşterii nivelului lor profesional şi cultural, devin fruntaşi în producţie. Ca şi întregul popor muncitor, tovarăşii din colectivul bibliotecii de la fabrica „Ia­­noş Herbak“ d­in Cluj sunt şi ei preocupaţi de problema creşterii producţiei în agri­cultură. In acest scop ei au difuzat mun­citorilor care locuiesc la sate broşuri des­pre cultivarea legumelor şi zarzavaturilor, a porumbului, cartofilor, despre creşterea animalelor etc şi i-au îndrumat să le ci­tească ţăranilor muncitori Aşa, de pildă, duminica, muncitorul Ioan Torok din satul Căpuşul Mare, raionul Cluj, citeşte ţărani­lor muncitori din satul său broşuri agro­tehnice. Cu multă căldură vorbeşte bibliotecara Ilona Virág despre cititorii cei mici — co­piii muncitorilor — adevăraţi prieteni ai cărţii Pentru ei se organizează consfătu­iri în cadrul cărora li se vorbeşte despre copilăria lui Gorki, despre romanul său ,,M*»ma" şi despre cărţi ca „Aşa s-a­ călit oţelul" şi altele. Bibliotecara Ilona Virág nu s-a sfiit să arate şi lipsurile colectivului bibliotecii in ceea ce priveşte munca de popularizare a cărţii, precum şi faptul că nu este spriji­nit îndeajuns de ziarul de uzină, iar unele comitete de secţii nu dau importanţa cu­venită acestei pr­oble­me. — Vom munci însă înainte — mi-a spus ea la plecare­­ şi sunt sigură că vom izbuti să contribuim cu fiecare muncitor să devină un cititor activ, un om luminat, demn constructor al vieţii noi. AL. MUREŞAN corespondentul „Scînteii“ pentru regiunea Cluj

Next