Scînteia, iunie 1954 (Anul 23, nr. 2987-3012)

1954-06-11 / nr. 2996

Pag. 4 SCENTE­A Cu privire la problema indochineză Declaraţia ministrului Afacerilor Externe al R. P. Chineze, CIU EN-LAI, la 9 iunie la conferinţa de la Geneva GENEVA 10 (Agerpres). — „China Nouă“ transmite declaraţia în legătură cu problema indochineză, făcută la 9 iunie 1954 la conferinţa de la Geneva de­­mi­nistrul Afacerilor Externe al Republicii Populare Chineze, Ciu En-lai. Domnule preşedinte , Domnilor delegaţi ! Discutarea la conferinţa de la Geneva e problemei restabilirii păcii în Indo­china, care a început la 8 mai, durează de mai bine de o lună. Popoarele întregii lumi nădăjduiesc fierbinte că în cel mai scurt timp la actuala conferinţă se va rea­liza un acord, că se va pune capăt cît mai repede războiului şi se va restabili pacea în Indochina. In decursul acestei luni au avut loc nu-,­meroase şedinţe deschise şi restrînse, iar cu asentimentul comun al participanţilor la conferinţă, la baza discuţiilor în legă­tură cu problema restabilirii păcii în Indo­china au fost pusa propunerea delegaţiei Franţei din 8 mai şi propunerea delega­ţiei Republicii Democrate Vietnam din 10 mai. Nu se poate nega faptul că în urma nenumăratelor discuţii, noi am realizat anumite progrese, şi la şedinţa din 29 mai a fost adoptată propunerea delegaţiei Re­gatului Unit. Dacă vom ţine seama însă de timpul cheltuit şi de rezultatele practice obţinute de conferinţă în luna care a tre­cut vom constata că succesele ei sunt încă departe de a fi suficiente. Conferinţa pro­gresează intr-un ritm foarte lent. Lucră­rile ei încă nu pot satisface năzuinţele po­poarelor din întreaga lume. La începutul actualei conferinţe, dele­gaţia Republicii Populare Chineze a de­clarat că este necesar să se pună capăt războiului în Indochina, aşa cum s-a pus capăt războiului din Coreea. încetarea cît mai grabnică şi simultană a operaţiunilor militare pe întregul teritoriu al Indochinei constituie un pas foarte important şi ur­gent în opera de restabilire a păcii în In­dochina. Noi am considerat întotdeauna că,­­pentru realizarea cît mai grabnică a unui acord în chestiunea încetării războiului, la prezenta conferinţă trebuie precizate prin­cipiile generale cuprinse în punctele de vedere ale tuturor părţilor şi trebuie­ sa fie luate ca bază pentru discuţiile ulterioare şi totodată să fie găsite mijloacele de înlăturare a divergenţelor existente. In legătură cu aceasta, la 27 mai, de­legaţia Republicii Populare Chineze, ba­­zîndu-se pe propunerile delegaţiilor Fran­ţei şi Republicii Democrate Vietnam, pre­cum şi pe completarea făcută­­ la ele de delegaţia Uniunii Sovietice, a prezentat conferinţei propuneri alcătuite din şase puncte în problema încetării războiului în Indochina . „Participanţii la conferinţa de la Ge­neva au căzut de acord asupra următoare­lor principii generale cu privire la înce­tare­a ostilităţilor în Indochina: 1. Încetarea totală şi simultană a focu­lui se înfăptuieşte pe întregul teritoriu al Indochinei de către torţe forţele armate ale părţilor beligerante — forţe terestre, na­vale şi militare aeriene. 2. Părţile încep tratative avind ca obiectiv reglementarea corespunzătoare a chestiunii teritoriului regiunilor ocupate de ele, a trecerii trupelor părţilor in condiţiile reglementării sus-amintite şi alte chestiuni care se pot ivi în legătură cu aceasta. 3. Paralel cu încetarea ostilităţilor, pe întregul teritoriu al Indochinei încetează aducerea în Indochina dinafară de noi uni­tăţi militare şi de personal militar de toata armele, precum şi orice tipuri de arme şi muniţii. 4. Stabilirea unui control asupra res­pectării condiţiilor acordului cu privire la încetarea ostilităţilor, din partea unor comisii mixte alcătuite din reprezentanţii comandamentelor celor două părţi. Stabilirea unui control internaţional asupra îndeplinirii sus-amintitului acord din partea unei comisii a ţârilor neutre. Problema componenţei comisiei ţărilor neutre va mai fi examinată ulterior. 5 Garantarea îndeplinirii acordului este asigurată de statele participante la conferinţa de la Geneva. Chestiunile legate de caracterul anga­jamentelor statel­or respective urmează să fie examinate suplimentar. 6. Eliberarea de către cele două părţi a prizonierilor de război şi a persoanelor civile internate". Noi considerăm că aceste propuneri în şase puncte cuprind principiile, generale ale punctelor de vedere ale părţilor şi că prezenta conferinţă ar­ trebui în principiu să ajungă la un acord asupra acestor prin­cipii generale. In cursul discutării acestor propuneri se constată o apropiere a punc­telor de vedere in unele chestiuni, dar în altele mai există însemnate, divergenţe de păreri, unele din ele chiar frînînd des­făşurarea conferinţei. Acum aş vrea să explic punctul de vedere al delegaţiei Re­publicii Populare Chineze cu­ privire la propunerile noastre in şase puncte. Cu privire la primul punct. In propu­nerile reprezentantului Regatului Unit adoptate de prezenta conferinţă, la 29 mai a fost prevăzut in mod limpede principiul încetării cit mai grabnice şi simultane a focului în Indochina. Delegaţia Republicii Populare Chineze consideră că, intrucît acest principiu a fost deja­­stabilit, este necesar ca pe b­aza acestu­i princi­piu să se discute problemele concrete ale înfăp­tuirii încetării cît mai grabnice şi simul­tane a focului în cele trei state din In­dochina în Vietnam, Khmer şi Patet-Lao. Considerăm că restabilirea cît mai grab­nică a păcii pe întregul teritoriu al In-' dochinei, şi nu tergiversarea restabilirii, constituie năzuinţa popoarelor tuturor ţă­rilor, în special a popoarelor din Indo­china şi Franţa; în aceasta constă toto­dată scopul actualei conferinţe. Unii con­tinuă însă să considere că nu este nece­sară încetarea simultană a focului in Viet­nam, Khmer şi­ Patet-Lao. Acest lucru este desigur nejust.­ Dacă­­operaţiunile militare vor înceta doar intr-o singură regiune a Indochinei, iar în alte locuri va continua războiul, nu numai că nu se va putea rea­liza restabilirea cît mai grabnică a păcii în Indochina, dar totodată va exista pri­mejdia extinderii oricînd a războiului pe întregul teritoriu al Indochinei. Cu toate acestea, discutarea concretă a problemei încetării operaţiunilor militare în Viet­nami Khmer şi Patet-Lao poate avea loc în mod succesiv, dar încetarea focului trebuie efectuată simultan. Cu privire la punctul doi. Conform pro­punerilor reprezentantului Regatului Unit, adoptate de prezenta conferinţă la 29 mai, sarcina reprezentanţilor comandamentelor celor două părţi beligerante constă în examinarea problemei regrupării trupelor după încetarea operaţiunilor militare, în­cep­ând cu problema regiunilor de regru­pare a trupelor în Vietnam. Delegaţia Re­publicii Populare Chineze consideră că principiul examinării problemei privind regruparea trupelor după încetarea opera­ţiunilor militare trebuie, fără doar şi poate, să fie aplicat la întregul, teritoriu al Indochinei. Luăm în considerare de asemenea şi faptul că situaţia din cele trei state din Indochina, din Vietnam, Khmer, Patet-Lao, nu este în totul identică. De aceea, metodele de reglementare a situa­ţiei vor fi de asemenea întrucitva deo­sebite. Este îndeobşte cunoscut că atât în Khmer cît şi în Patet-Lao există forţe ar­mate de rezistenţă. Aceste forţe armate au fost create de popoarele din Khmer şi Patet-Lao şi ele sunt conduse de guvernele de rezistenţă ale acestor state. Aci s-a sus­ţinut că forţele armate de rezistenţă din Khmer şi Patet-Lao au fost create nu de popoarele acestor ţări şi 99 cere retrage­rea lor drept condiţie pentru încetarea focului. Este limpede că un asemenea punct de vedere nu ţine seama de adevă­rata stare de lucruri şi, prin urmare, este lipsit de temei. Se pune întrebarea : cum se poate cere popoarelor din Khmer şi Patet-Lao ca trupele create chiar de ele să fie retrase de pe teritoriul acestor ţări? In prezent, reprezentanţii comandamen­telor celor două părţi beligerante au şi început tratative pe baza hotărîrii adop­tate de prezenta conferinţă la 29 mai, ceea ce a deschis calea spre tratative di­recte între părţile beligerante. Nu se poate însă să nu se constate că reprezentanţii comandamentelor celor două părţi n-au steibilit nici pînă în prezent un contact la faţa locului d­in Indochina. Acest lucru a întîrziat studierea multilaterală şi rezolva­rea grabnică a problemei regrupării tru­pelor după încetarea operaţiunilor mili­tare. Considerăm că părţile interesate tre­buie să ia imediat măsuri pentru aplicarea cît mai grabnică a acordului realizat la prezenta conferinţă, şi anume a acordului care prevede ca reprezentanţii comanda­mentelor celor două părţi să stabilească simultan contactul atit la Geneva cît şi la faţa locului. Cu privire la punctul trei. Problema în­cetării aducerii in Indochina, dinafară, de noi contingente de forţe armate şi de per­sonal militar de toate armele, simultan cu încetarea operaţiunilor militare pe între­gul teritoriu al Indochinei, a fost ridi­cată de şeful delegaţiei Republicii Demo­crate Vietnam, Fam Van Dong. Delegaţiile Republicii Populare Chineze şi Uniunii Sovietice s-au declarat de acord cu punc­tul de vedere al lui Fam Van Dong în această problemă. Ministrul Afacerilor Externe al U.R.S S.. V. M. Molotov, a arătat că cea mai importantă condiţie pen­tru încetarea operaţiunilor militare în In­dochina şi respectarea acordului corespun­zător este încetarea aducerii de forţe ar­mate, armament şi muniţii. Şeful delega­ţiei franceze, dl. Bidault, consideră de ase­menea că aceasta este una din cele mai importante probleme şi că Comisia interna­­ţienală de supraveghere trebuie să depună toate eforturile pentru rezolvarea ei. Intru­­cît toţi participanţii la conferinţă au fost de acord cu acest principiu, problema con­cretă constă deci în definirea sferei sale de aplicare şi a mijloacelor de exercitare a supravegherii. In ceea ce priveşte sfera sa de aplicare, noi considerăm că cele două părţi beligerante din cele trei state din Indochina trebuie să respecte fără nici o excepţie prevederile privind încetarea adu­cerii de noi contingente de forţe armate şi personal militar de toate armele, pre­cum şi de armament şi muniţii de toate tipurile dinafară în Indochina, pe uscat, pe apă şi pe calea aerului. Este necesar să se sublinieze că sfera de aplicare a acestui principiu trebuie să includă neapă­rat încetarea aducerii de personal militar, armament şi muniţii din S.U.A. în orice punct din Indochina. In ceea ce priveşte problema supravegherii, în cazul de faţă se poate folosi experienţa aplicării acor­dului de armistiţiu din Coreea. Unii consideră că acest principiu poate fi aplicat numai faţă de unul din statele din Indochina, dar că nu este aplicabil faţă d­e altele ca, de pildă, Cambodgia. Este limpede că o asemenea afirmaţie este lip­sită, de temei. Se ştie că în comunicatul conferinţei de la Berlin a miniştrilor Afacerilor Externe ai celor patru puteri se prevede restabili­rea păcii pe întregul teritoriu al Indochi­­nei. Dacă aceste măsuri vor fi aplicate numai intr-un singur stat din Indochina, iar celelalte state vor aduce în mod­­liber noi unităţi militare, sau chiar dacă nu vor aduce noi unităţi militare şi vor aduce personal militar şi materiale de război pen­tru întărirea forţelor lor armate, aceste state pot deveni o bază militară a interven­­ţioniştilor străini. Acest lucru ar crea pri­mejdia reluării operaţiunilor militare in orice etliment şi acordul cu privire la înce­tarea ostilităţilor în Indochina n-ar avea o bază trainică. Cu privire la­ punctul patru, Delegaţia Republicii Populare Chineze consideră că pentru supravegherea îndeplinirii­ condiţii­lor acordului cu privire la încetarea opera­ţiunilor militare, este necesar să se creeze două feluri de organisme pentru supra­veghere. Unul din aceste organisme îl con­stituie comisiile mixte propuse de şeful delegaţiei Republicii Democrate Vietnam, Fam Van Dong, adică comisiile de armis­tiţiu alcătuite din reprezentanţii celor două părţi beligerante. Celălalt organism îl con­stituie comisia de supraveghere a ţărilor neutre, alcătuită din reprezentanţii unor ţări neutre, care urmează să fie invitate de prezenta conferinţă , constituirea aces­tei comisii a fost propusă de şeful delega­ţiei U.R.S S., V. M Molotov, în confor­mitate cu propunerea şefului delegaţiei franceze, dl. Bidault, cu privire la nece­sitatea creării unei comisii internaţionale pentru exercitarea supravegherii, in ceea ce priveşte fu­ncţii­le, împuternicirile şi re­laţiile dintre aceste două organisme, con­sider că ele pot fi stabilite ţinîndu-se seama de experienţa aplicării acordului de armistiţiu in Coreea. Comisia militară de armistiţiu din Coreea exercită supraveghe­rea îndeplinirii de către părţile belige­rante din Coreea­ a prevederilor acordului de armistiţiu, cum ar fi, de pildă, înceta­rea focului, retragerea de către cele două părţi a forţelor armate din zona demilita­rizată, aplicarea unor măsuri concrete în zona demilitarizată, retragerea de către fiecare din cele două părţi a forţelor ar­mate din regiunile aflate în spatele fron­tului celeilalte părţi etc. In Coreea comisia de supraveghere a ţărilor neutre exercită funcţiuni de supraveghere, control, ins­pectare şi anchetare în ceea ce priveşte încetarea aducerii de întăriri dinafară în Coreea sub formă de personal militar, avioane de luptă, maşini blindate, arme şi muniţii, şi în ceea ce priveşte cazurile de încălcare, a acordului de armistiţiu. In aplicarea armistiţiului in Coreea, aceste două comisii au avut un rol pozitiv în toate privinţele. Deşi nu se poate con­sidera că în activitatea de supraveghere a aplicării armistiţiului în Coreea n-au existat lipsuri, aceste lipsuri pot fi totuşi înlăturate. Dacă în cursul examinării pro­blemei încetării ostilităţilor în Indochina mii nu vor dori să accepte condiţiile simil­a­re, în linii esenţiale, condiţiilor acordului de armistiţiu din Coreea, realizarea acor­dului va fi foarte dificilă. În ceea ce priveşte chestiunea supra­vegherii, aş dori să mă ocup de următoa­rele probleme: 1. Problema componenţei comisiei de supraveghere a ţărilor neutre. Delegaţia Uniunii Sovietice a prezentat propunerea de a se crea o comisie a ţărilor neutre pentru supravegherea încetării ostilităţilor în Indochina, alcătuită din re­prezentanţi ai Indiei, Poloniei, Cehoslo­vaciei şi Pakistanului. Această propunere este întruto­tul rezonabilă. La actuala con­ferinţă, unii se pronunţă însă cu încăpăţâ­nare împotriva participării la comete a Poloniei şi Cehoslovaciei. Unicul motiv pe care îl invocă împotriva participării acestor ţări la comisie este faptul că Po­lonia şi Cehoslovacia sunt, potrivit spuse­lor lor, state comuniste, iar statele comu­niste n-ar putea, chipurile, să fie neutre. In acest fel, s-a ivit un litigiu în ceea ce priveşte definirea statelor neutre. Cum pot fi definite în mod just statele neutre? Această definiţie este expusă extrem de clar în articolul 37 din acordul de armis­tiţiu din Coreea, care glăsuieşte: „Term­e­­nul de „state neutre" se foloseşte aici pen­­tru definirea statelor ale căror forţe ar­­mate n-au participat la ostilităţile din Cer­eea". Este definiţia cu­­care au fost de acord guvernele ţărilor e­vînd degătură cu forţele armate ale Organizaţiei Naţiunilor Unite, oe so­ţie îndeobşte reamorentă în celu­iele relaţii internaţionale. Dacă am lua drept criteriu pentru definirea statelor neutre ideologia și o­’nduirea socială șî am afirma că state’e comuniste nu pot fi neutre, atunci nici state’e capitaliste nu pot fi neutre. După toate crestea, pot exista oare în lume state neutre? Prin urmare, daci se va stărui cu incăpăţînare ca statele denumite comuniste să nu fie incluse în componenţa comisiei ţărilor neutre, va fi cu neputinţă să se realizeze un acord în problema componenţei acestei comisii. 2. Problema relaţiilor dintre comisia de supraveghere a ţărilor neutre şi comi­siile mixte, încetarea operaţiunilor militare trebuie să fie efectuată de către amândouă părţile beligerante din Indochina. Aplicarea pierdului cu privire la încetarea operaţiu­nilor militare depinde în cea mai mare parte de sinceritatea celor două părţi be­ligerante. Din acessta rezultă, în primu­l rînd, că comisiile mixte constitui­te din re­prezentanţii înaltelor comandamente ale celor două părţi beligerante trebuie să poarte principala răspundere pentru con­trolul aplicării consecvente a acordului cu privire la încetarea ostilităţilor. Dacă cele două părţi beligerante nu-şi vor asuma în primul rînd această răspun­dere serioasă, se naşte întrebarea în ce fel va putea impune comisia de suprave­ghere a ţărilor neutre celor două părţi be­ligerante încetarea, ostilităţilor ? In acor­dul de armistiţiu din Coreea se prevede că „principala misiune a comisiei mili­tare de armistiţiu va consta în suprave­gherea aplicării acordului de armistiţiu şi în reglementarea pe calea tratativelor a oricăror încălcări ale acordului de ar­mistiţiu". Acest lucru este nu numai ab­solut rezonabil, ci şi cît, se poate de ne­cesar. Recunoaştem că în cazul încetării ostilităţilor, celor două părţi beligerante din Indochina nu le va fi uşor, după un război de opt ani, să se apropie şi să aibă încredere una în­­cealaltă şi totodată va fi greu să se evite unele cazuri de încăl­care a acordului cu privire la încetarea ostilităţilor. Cu acest prilej, s-ar putea să fie greu de stabilit şi reglementat aceste cazuri de încălcare de către forţele ce­lor două­ părţi. De aceea, aici este nece­sară o supraveghere din partea unor ţări neutre. Dar din aceasta nu se poate trage concluzia că comisia de supraveghere a ţărilor neutre trebuie să fie pusă deasu­pra comisiilor mixte. Noi considerăm că la discutarea sarci­nilor comisiilor mixte şi ale camisiei de supraveghere a ţărilor neutre nu se poate să­ se pună accentul pe un organism şi să fie nesocotit celălalt. Comisia de su­­­praveghere a ţărilor neutre şi comisiile mixte trebuie să acţioneze paralel ; subor­donarea unei comisii faţă de alta este exclusă., Aceste comisii trebuie să-şi des­făşoare activitatea în aşa fel încît sar­cinile să fie repartizate şi colaborarea să se facă in conformitate cu funcţiile şi îm­puternicirile prevăzute de acordul cu pri­­­vire la încetarea ostilităţilor, pentru a asi­gura aplicarea eficientă a acordului. 3., Problema principiului luării de­ co­mun acord a hotărîrilor în cadrul comi­siei de supraveghere a ţărilor neutre. In cursul discuţiilor a rămas încă nere­zolvată problema aplicării principiului luării de comun acord a hotărîrilor în ca­drul comisiei de supraveghere a ţărilor neutre. Unii consideră că în comisia de supraveghere a ţărilor neutre problemele pot fi rezolvate printr-o majoritate simplă de voturi şi ridică obiecţiuni împotriva principiului luării de comun acord a hotă­­ririlor. Delegaţia Republicii Populare Chineze nu poate fi de acord cu aceasta Noi considerăm că principiul luării de comun acord a hotărîrilor este cel mai echitabil şi rezonabil, că el este princi­piul care favorizează cel mai mult rezol-­ varea celor mai importante probleme în actualele relaţii internaţionale ; în ceea ce priveşte însă metoda rezolvării probleme­lor prin majoritate de voturi, ea este fo­losită adesea la examinarea celor mai im­portante probleme internaţionale ca un instrument pentru a impune minorităţii voinţa majorităţii statelor. Sarcina comisiei ţărilor neutre de su­praveghere este de a ajuta părţile beli ge­rant© la exercitarea controlului aplicării acordului cu privire la încetarea ostilită­ţilor ; de aceea, comisia trebuie să oglin­dească punctele de vedere ale celor două părţi şi să ţină seama de interesele lor. Numai în acest caz ea va putea face pro­puneri echitabile, acceptabile pentru amîndouă părţile. Dacă comisia de supra­veghere a ţărilor neutre, fiind părtinitoare în ce priveşte una din părţi, nu va putea să oglindească punctele de vedere ale celor două părţi şi să ţină seama de inte­resele lor şi, totodată, ea va adopta pro­punerile numai cu o majoritate simplă de voturi, este puţin probabil ca asemenea propuneri să poată fi aprobate de cele două părţi. Prin urmare, comisia de su­praveghere a ţărilor neutre îşi poate în­deplini sarcina şi poate rezolva în mod echitabil şi rezonabil problemele numai prin eforturi colective şi cu condiţia res­pectării principiului luării de comun acord a hotărîrilor, prevăzut în acordul cu privire la, încetarea ostilităţilor. Dacă se intenţionează să se folosească comisia de supraveghere a ţărilor neutre spre a impune voinţa, uneia din părţile beligerante celeilalte prin aplicarea metodei rezolvării problemelor prin majoritate simplă de voturi, acest lucru nu va reuşi. Unii spun că in Coreea lucrările comi­siei de supraveghere a ţărilor neutre au fost paralizate ca rezultat al respectării principiului luării de comun acord a ho­tărârilor. O asemenea afirmaţie este r­ejustă. In realitate, în Coreea comisia de supraveghere a ţărilor neutre a jucat un rol pozitiv în exercitarea funcţiilor ei principale, prevăzute de acordul de armis­tiţiu. In cele zece luni de aplicare a armistiţiului în Coreea, comisia de supra­veghere a ţărilor neutre a exercitat supra­vegherea şi controlul asupra operaţiuni­lor de reîmprospătare a personalului mi­litar a­ celor două părţi, care se ridică la peste 2.000.000 de oameni, care sosesc şi care pleacă din Core­ea, precum şi asu­­■pra aducerii a peste 7.000 de avioane de luptă de către­­partea americană, ceea ce a făcut ca armistiţiul din Coreea să du­reze şi acum. Cum se poate afirma în cazul acesta că lucrările comisiei de supraveghere a ţărilor neutre n-au dat rezultate ? Prin­cipalul argument adus aici de dl. Smith împotriva comisiei de supraveghere a ţă­rilor neutre se reduce la faptul că mem­brii polonez şi cehoslovac din această co­misie n-au fost de acord în patru cazuri să se facă anchetă în legătură cu afirma­ţiile calomnioase ale­ S.U.A., potrivit că­rora partea coreeano-chineză ar fi reţi­nut prizonieri de război. Dar tocmai acest fapt a contribuit la menţinerea acordu­lui de armistiţiu în Coreea. Aici se poate cita şi un alt exemplu : în zilele de 20 şi 21 ianuarie 1954, pentru a putea tri­mite în Taiwan, prin portul Inc­on, pri­zonieri de război chinezi reţinuţi cu forţa, partea americană n-a îngăduit echipei de inspecţie a ţărilor neutre să intre în portul Indien pentru­­a-şi exercita sar­cina. Acest lucru constituie un caz grăi­tor de încălcare gravă a acordului de ar­mistiţiu. Membrii polonez şi cehoslovac ai comisiei de supraveghere a ţărilor neutre au propus comisiei să trimită la Incien o echipă mobilă de inspecţie pen­tru a face cercetări speciale. Membrii suedez şi elveţian ai comisiei n-au fost însă de acord cu această propunere. Dar, în legătură cu aceasta, noi nu minimali­zăm cîtuşi de puţin rolul şi realizările comisiei, neutre pentru supraveghere în Coreea şi nu spunem, aşa cum afirmă dl. Smith in ceea ce priveşte alte ţări,­ că statele capitaliste nu sunt neutre. Dar există şi exemple de alt gen. Co­misia ţărilor neutre pentru repatrierea pri­­zonierilor de război din Coreea îşi desfă­şoară activitatea pe bază de hotărâri adop­tate cu majoritate de voturi. Şi care sunt rezultatele acestei activităţi ? După cum am mai arătat în două rânduri, cele mai im­portante hotărâri cu privire la prizonierii de război au­ fost aprobate de majoritatea membrilor, comisiei, adică de reprezen­tanţii Indiei, Poloniei şi Cehoslovaciei, dar n-au fost sprijinite de o minoritate a membrilor ei şi, cu atît mai mult, n-au fost traduse în viaţă de către comanda­mentul forţelor armate ale Naţiunilor Unite. Ca urmare, problema celor 21.000 de prizonieri de război coreeni şi chinezi, reţinuţi , cu forţa de partea americană, a intrat în impas şi n-a fost­ rezolvată nici pînă în prezent.. De aici rezultă că experienţa aplicării armistiţiului în Cordea nu dovedeşte cîtuşi de puţin inevitabilitatea creării unui impas în cazul aplicării principiului luării de comun acord a hotărârilor şi evitarea certă a acestui impas dacă soluţionarea proble­mei se face prin majoritate de voturi. Dacă este să vorbim despre impasuri, atunci atît în condiţiile aplicării principiu­lui luării de comun acord a hotărîrilor cit şi în condiţiile rezolvării problemei cu majoritate de voturi, ele s-au ivit ca ur­mare a încălcării anumitor prevederi ale acordului de armistiţiu în Coreea de către partea americană. 4. Problema răspunderii comisiei de su­praveghere a statelor neutre. Considerăm că comisia de supraveghere a statelor neutre trebuie să fie răspunză­toare în faţa statelor care asigură, garan­ţiile internaţionale de restabilire a păcii în Indochina. La această conferinţă n-au fost ridicate obiecţiuni în această pro­blemă. Sperăm că conferinţa va definitiva această situaţie. 5. Problema cu privire la aşa-zisa su­praveghere de către O.N.U. In cursul discuţiilor s-a propus aici să se instituie supravegherea O.N.U. asupra încetării ostilităţilor în Indochina. Dele­gaţia Republicii Populare Chineze nu poate fi de acord cu această propunere. Am arătat în repetate rânduri că conferinţa noastră n-are nici o legătură cu O.N.U. Este de la sine înţeles că nu este indicat ca O.N.U. să fie un organism care să în­deplinească funcţii de supraveghere a rea­lizării încetării ostilităţilor in Indochina. Pentru intensificarea intervenţiei în Indo­china, unii intenţionează să includă pro­blema Indochineză pe ordinea de zi a O.N.U. pentru a se crea litigii. In aseme­nea condiţii, cu atît mai mult, nu poate fi vorba ca supravegherea încetării operaţiu­nilor militare in Indochina să fie încredin­ţată O.N.U. Cu privire la punctul cinci. Problema garanţiilor internaţionale pentru îndepli­nirea acordului de armistiţiu, care ur­mează să fie asigurate de către statele par­­ticipante la conferinţă, a fost ridicată de şeful delegaţiei franceze, dl. Bidault. În­trucât statele participante la prezenta con­ferinţă n-au ridicat obiecţiuni în această problemă, considerăm că acest principiu trebuie să fie aprobat ca o înţelegere pre­liminară a conferinţei. Totodată, delegaţia Republicii Populare Chineze, pornind de la propunerile prezentate anterior­, îşi ex­primă speranţa că actuala conferinţă va examina problema naturii obligaţiilor sta­telor garante. Delegaţia Republicii Popu­lare Chineze sprijină în această chestiune punctul de vedere al delegaţiei Uniunii Sovietice, care prevede consultări între statele garante în cazurile de încălcare a acordului cu privire la încetarea operaţiu­nilor militare şi luarea de măsuri colec­tive, nu individuale. Cu privire, la punctul şase. Judecind după experienţa eliberării prizonierilor de război grav răniţi de la Dien Bien Fu, problema eliberării de către cele două părţi a prizonierilor de război şi a per­soanelor civile internate poate fi rezol­vată fără dificultăţi prin tratative directe între cele două părţi beligerante. De aceea, delegaţia Republicii Populare Chi­neze consideră că este indicat ca după încetarea osti­lităţi­lor pe întreg teritori­ul Indochinei, problema eliberării de către cele două părţi a prizonierilor de război şi a persoanelor civile internate să fie încredinţată reprezentanţilor comandamen­telor celor două părţi pentru a discuta această problemă atît la Geneva cît şi la faţa locului. Domnule preşedinte! In declaraţia mea din 12 mai am arătat că există posibilita­tea de a se ajunge la o înţelegere la con­ferinţă, dacă reprezentanţii statelor parti­cipante la conferinţă sunt însufleţiţi de do­rinţa sinceră de a restabili pacea în Indo­china. Totuşi, nu pot să nu remarc că în faţa noastră stau încă o serie de piedici se­rioase. Aceste piedici trebuie biruite prin eforturi comune, pentru ca conferinţa noastră să realizeze cit mai repede posi­bil un acord. Trebuie arătat că politica guvernului S.U.A., îndreptată spre extinderea răz­belului din Indochina şi spre împiedicarea realizării unui acord la conferinţa de la Geneva, în linii generale nu s-a schimbat. La conferinţa de la Geneva, delegaţia S.U.A. se situează pe o poziţie intransi­gentă şi priveşte cu neîncredere confe­rinţa. Trebuie spus, între altele, că anu­mite delegaţii urmează adesea politica obstrucţionistă a S.U.A. In afara confe­rinţei de la Geneva, cercurile guvernante ale S.U.A. continuă să încurajeze şi să proiecteze extinderea războiului din In­dochina, îşi intensifică activitatea­ îndrep­tată spre organizarea unui bloc agresiv în Asia de sud-est şi continuă să creeze încordare în relaţiile din Extremul Orient, ameninţînd prin aceasta pacea şi securitatea acit în Asia, cit şi în lumea întreagă. Aceasta politică a S.U.A. frî­­nează serios mersul lucrărilor conferinţei de la Geneva. Trebuie subliniat de asemenea că în timpul conferinţei de la Geneva adepţii din Franţa, ai războiului şi-au concentrat toată atenţia pentru a asigura intervenţia S.U.A. în războiul din Indochina, pentru a obţine sporirea ajutorului american, şi duc o politică de tergiversare a conferin­ţei de la Geneva. Recent, între guvernele francez şi baodaist au fost parafate două acorduri menite sa contracareze mişcarea poporului vietnamez — care luptă pentru o adevărată independenţă, pentru unitate şi democraţie — şi să împiedice stabilirea unor relaţii de prietenie pe baze noi între Franţa şi întregul Vietnam. Este limpede că toate acestea nu pot favoriza restabi­lirea cit mai grabnică a păcii in Indochina şi, prin urmare, sint diametral opuse in­tereselor poporului francez. In vederea restabilirii cît mai grabnice a păcii în Indochina şi a satisfacerii nă­zuinţelor popoarelor iubitoare de pace din toate ţările, o asemenea politică. Îndrep­tată spre crearea de obstacole şi tergiver­sarea realizării unui acord la conferinţa de la Geneva nu trebuie, după părerea noastră, să continue. Domnule preşedinte! Delegaţia Repu­blicii Populare Chineze sprijină întrutotul propunerile cu privire la discutarea pro­blemelor politice­­ale Indochinei, formul­­ate de şeful delegaţiei Republicii Demon­crate Vietnam, Fam Van Dong, şi de şe­ful delegaţiei U.R.S.S., V. M. Molotov. Este îndeobşte cunoscut că punctele 1-6 din propunerile prezentate la 10 mai la actuala conferinţă de Fam Van Dong, şe­ful delegaţiei Republicii Democrate Viet­nam, constituie o bază bună pentru discu­tarea problemelor politice. Considerăm că la examinarea problem­­ei restabilirii păcii în Indochina pro­blemele militare şi politice sunt legate în mod firesc între ele şi­ nu pot fi separate deloc. Unii se pronunţă ca conferinţa noastră să treacă la examinarea proble­melor politice după discutarea, probleme­lor militare. Or, experienţa discutării pro­blemelor militare în şedinţele restrînse dovedeşte în întregime că un astfel de punct de vedere este neîntemeiat. Astfel, de pildă, la discutarea problemei încetării operaţiunilor militare în cele trei state ale Indochinei şi a regrupării trupelor nu se poate să nu se atingă situaţia politică creată în ace­le trei state, aşa după cum la examinarea problemei comisiei de supraveghere a ţărilor neutre şi a garan­ţiilor internaţionale nu se poate să nu se atingă o serie de probleme politice. De aici reiese că problemele militare şi cele politice nu pot fi separate deloc. După cît se pare, unii se pronunţă ca la conferinţa de la Geneva să fie solu­ţionată numai problema armistiţiului mi­litar din Indochina, iar problemele poli­tice să fie aminate în vederea reglemen­tării lor ulterioare, luînd ca exemplu rea­lizarea armistiţiului în Coreea. Acest punct de vedere urmăreşte de fapt să amine problemele politice ale Indochinei pe termen nelimitat şi să facă impo­sibilă consolidarea păcii în Indo­china. De aceea, aceste puncte de vedere sunt vicioase. Este îndeobşte cunoscut că articolul 60 al acor­dului de armistiţiu în Coreea, prevede con­vocarea unei conferinţe politice a celor două părţi pentru reglementarea politică a problemei coreene. Totuşi, în urma pie­dicilor şi obstrucţiilor provocate de gu­vernul S.U.A., pînă în prezent conferinţa politică nu poate fi convocată. Una din sarcinile conferinţei de la Geneva constă în reglementarea politică a problemei co­reene. In urma tergiversării şi a piedici­lor din partea guvernului S. U. A. şi a acoliţilor săi, conferinţa de la Geneva n-a dat pînă în prezent nici un rezultat, deşi au şi avut loc 13 şedinţe în problema coreeană. In acelaşi timp, clica l­stuma­­nistă face tapaj în afara conferinţei pen­tru ieşirea din conferinţă şi unificarea Coreei prin forţa armelor sau prin ame­ninţarea folosirii lor. Aceasta dovedeşte că dacă problemele politice ale Coreei nu vor fi rezolvate multă vreme, armistiţiul din Coreea nu poate fi consolidat. Do­reşte oare cineva ca experienţa amară a Coreei să fie repetată şi în Indochina ? Noi considerăm întotdeauna că sarcina conferinţei de la Geneva trebuie să con­sta în soluţionarea problemelor militare şi politice ale Indochinei. Aceasta în­seamnă că încetarea operaţiunilor militare şi restabilirea păcii în Indochina trebuia să fie înfăptuite pe baza recunoaşterii drepturilor naţionale ale popoarelor celor trei state ale Indochinei. Pacea în Indo­china poate fi întărită şi consolidată numai prin reglementarea problemelor politice. De aceea, delegaţia Republicii­ Populare Chineze sprijină propunerile prezentate la 8 iunie de delegaţia Uniunii Sovietice, care constau în trei puncte şi care pre­văd ca actuala conferinţă să treacă ime­diat la examinarea paralelă şi alternativă a problemelor militare şi politice ale In­­dochinei şi la asigurarea stabilirii contac­tului direct între ţările interesate, pentru ca în termenul cel mai scurt să se reali­zeze un acord în­­problema restabilirii păcii în Indochina şi, in primul rînd, să se efectueze încetarea cît mai grabnică şi simultană a focului pe întregul teritoriu al Indochinei. 1954 Nr. 2938 Conferinţa de la Geneva GENEVA 10 (Agerpres). — De la co­respondentul nostru apeciani: In cadrul conferinţei miniştrilor *. Afa­cerilor Externe, joi a avut loc o nouă şe­dinţă plenară consacrată problemei in­­dochineze. La această şedinţă, prezidată de A. Eden, au luat cuvîntul: ministrul Afacerilor Externe al Marii Britanii, Eden, delegatul Cambodgiei, ministrul Afaceri­lor Externe al Republicii­ Democrate Viet­­nam, Fam Van Dong, ministrul Afacerilor Externe al Uniunii Sovietice, V. M. Mo­lotov, delegatul Laos­ului, delegatul ban­­daist şi şeful delegaţiei americane, Bedell Smith. In cuvîntarea sa, Eden s-a referit la problema statelor Khmer şi Patet-Lao, pro­­punind o soluţionare deosebită de aceea a Vietnamului. Eden a abordat apoi pro­blema comisiei neutre de control, propu­­nind ca ea să fie formată din reprezen­tanţii celor cinci ţări care au participat la conferinţa de la Colombo. In cuvîntarea sa, şeful delegaţiei R. D. Vietnam, Fam Van Dong, a răspuns la unele chestiuni cuprinse în cuvîntarea lui Eden. Fam Van Dong a arătat că în Khmer şi Patet-Lao există mişcări de eliberare naţională care sunt sprijinite de masele populare. Fam Van Dong a adus nume­roase dovezi asupra existenţei efective a mişcărilor de eliberare naţională în Khmer şi Patet-Lao. Răspunzînd argumentelor dezvoltate de Fam Van Dong în expunerea sa, delegaţii Cambodgiei şi Laos-ului n-au reuşit să aducă nici un argument valabil împotriva faptelor evidente conţinute în discursul ministrului de externe al R. D. Vietnam. Şeful delegaţiei americane, Bedell Smith a făcut o scurtă declaraţie in care a arătat că este de acord cu declaraţiile făcute de ministrul de externe al Angliei şi a repetat că problema Laos­ului şi­ Cambodgiei trebuie examinată separat de către conferinţă. In cuvîntarea sa, V. M. Molotov a arătat că conferinţa de la Geneva trebuie să examineze atît problemele politice cît şi problemele militare legate de restabi­lirea păcii în Indochina. Se remarcă, a arătat V. M. Molotov, că există o contra­dicţie între declaraţiile despre dorinţa de pace — făcute de unele delegaţii — şi obstacolele ridicate in calea realizării unui acord. V. M. Molotov a arătat că a fost necesar să treacă peste o lună de zile pînă ce s-a putut stabili un contact direct la Geneva între părţile beligerante, cu toate insistenţele unor delegaţii, între care şi cea sovietică. Şeful delegaţiei so­vietice s-a ocupat apoi de problema orga­nismului internaţional de supraveghere a acordului de armistiţiu şi a demascat în­cercările făcute de unele delegaţii de a împiedica realizarea unui acord în această chestiune. In continuarea discursului său, V. M. Molotov a răspuns calomniilor debitate în cuvîntarea de miercuri de delegatul State­lor Unite care a invocat o serie de eveni­mente din trecut, prezentîndu-le într-un fel care nu corespunde realităţii. V. M. Molotov şi-a încheiat expunerea arătind că sarcina conferinţei de la Geneva va fi realizată dacă această conferinţă se va opune încercărilor de extindere a răz­boiului din Indochina şi de creare în acest scop a noi blocuri militare agresive După cuvîntarea lui V. M. Molotov, şe­dinţa a luat sfîrşit. La 11 iunie are loc o şedinţă plenară consacrată problemei coreene. REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: Bucureşti Pista „Scînteii”, Tel. 7.50.10, 7 60.20, 7.60.40, 7.61.00, 7.61.30, 7.61.40. — Abonamentele te fac la oficiile poştale, factori poştali al difuzori voluntari din întreprinderi şi Instituţii. Tiparul : Combinatul Poligrafic Casa Scintel' „I. V. Stalin”. ..... Comandamentul suprem francez din Indochina a amînat predarea răniţilor vietnamezi HANOI 10 (Agerpres). — Potrivit unei predarea răniţilor şi bolnavilor din rîndu­­st­ri transmise da agenţia France Presseu rile Armatei Populare Vietnameze, care comandamentul suprem al corpului expedi­ fusese anunțată că va începe la 10 iunie, ționar francez din Indochina a anunțat că a fost aminată.

Next