Scînteia, iunie 1954 (Anul 23, nr. 2987-3012)
1954-06-11 / nr. 2996
Pag. 4 SCENTEA Cu privire la problema indochineză Declaraţia ministrului Afacerilor Externe al R. P. Chineze, CIU EN-LAI, la 9 iunie la conferinţa de la Geneva GENEVA 10 (Agerpres). — „China Nouă“ transmite declaraţia în legătură cu problema indochineză, făcută la 9 iunie 1954 la conferinţa de la Geneva deministrul Afacerilor Externe al Republicii Populare Chineze, Ciu En-lai. Domnule preşedinte , Domnilor delegaţi ! Discutarea la conferinţa de la Geneva e problemei restabilirii păcii în Indochina, care a început la 8 mai, durează de mai bine de o lună. Popoarele întregii lumi nădăjduiesc fierbinte că în cel mai scurt timp la actuala conferinţă se va realiza un acord, că se va pune capăt cît mai repede războiului şi se va restabili pacea în Indochina. In decursul acestei luni au avut loc nu-,meroase şedinţe deschise şi restrînse, iar cu asentimentul comun al participanţilor la conferinţă, la baza discuţiilor în legătură cu problema restabilirii păcii în Indochina au fost pusa propunerea delegaţiei Franţei din 8 mai şi propunerea delegaţiei Republicii Democrate Vietnam din 10 mai. Nu se poate nega faptul că în urma nenumăratelor discuţii, noi am realizat anumite progrese, şi la şedinţa din 29 mai a fost adoptată propunerea delegaţiei Regatului Unit. Dacă vom ţine seama însă de timpul cheltuit şi de rezultatele practice obţinute de conferinţă în luna care a trecut vom constata că succesele ei sunt încă departe de a fi suficiente. Conferinţa progresează intr-un ritm foarte lent. Lucrările ei încă nu pot satisface năzuinţele popoarelor din întreaga lume. La începutul actualei conferinţe, delegaţia Republicii Populare Chineze a declarat că este necesar să se pună capăt războiului în Indochina, aşa cum s-a pus capăt războiului din Coreea. încetarea cît mai grabnică şi simultană a operaţiunilor militare pe întregul teritoriu al Indochinei constituie un pas foarte important şi urgent în opera de restabilire a păcii în Indochina. Noi am considerat întotdeauna că,pentru realizarea cît mai grabnică a unui acord în chestiunea încetării războiului, la prezenta conferinţă trebuie precizate principiile generale cuprinse în punctele de vedere ale tuturor părţilor şi trebuie sa fie luate ca bază pentru discuţiile ulterioare şi totodată să fie găsite mijloacele de înlăturare a divergenţelor existente. In legătură cu aceasta, la 27 mai, delegaţia Republicii Populare Chineze, bazîndu-se pe propunerile delegaţiilor Franţei şi Republicii Democrate Vietnam, precum şi pe completarea făcută la ele de delegaţia Uniunii Sovietice, a prezentat conferinţei propuneri alcătuite din şase puncte în problema încetării războiului în Indochina . „Participanţii la conferinţa de la Geneva au căzut de acord asupra următoarelor principii generale cu privire la încetarea ostilităţilor în Indochina: 1. Încetarea totală şi simultană a focului se înfăptuieşte pe întregul teritoriu al Indochinei de către torţe forţele armate ale părţilor beligerante — forţe terestre, navale şi militare aeriene. 2. Părţile încep tratative avind ca obiectiv reglementarea corespunzătoare a chestiunii teritoriului regiunilor ocupate de ele, a trecerii trupelor părţilor in condiţiile reglementării sus-amintite şi alte chestiuni care se pot ivi în legătură cu aceasta. 3. Paralel cu încetarea ostilităţilor, pe întregul teritoriu al Indochinei încetează aducerea în Indochina dinafară de noi unităţi militare şi de personal militar de toata armele, precum şi orice tipuri de arme şi muniţii. 4. Stabilirea unui control asupra respectării condiţiilor acordului cu privire la încetarea ostilităţilor, din partea unor comisii mixte alcătuite din reprezentanţii comandamentelor celor două părţi. Stabilirea unui control internaţional asupra îndeplinirii sus-amintitului acord din partea unei comisii a ţârilor neutre. Problema componenţei comisiei ţărilor neutre va mai fi examinată ulterior. 5 Garantarea îndeplinirii acordului este asigurată de statele participante la conferinţa de la Geneva. Chestiunile legate de caracterul angajamentelor statelor respective urmează să fie examinate suplimentar. 6. Eliberarea de către cele două părţi a prizonierilor de război şi a persoanelor civile internate". Noi considerăm că aceste propuneri în şase puncte cuprind principiile, generale ale punctelor de vedere ale părţilor şi că prezenta conferinţă ar trebui în principiu să ajungă la un acord asupra acestor principii generale. In cursul discutării acestor propuneri se constată o apropiere a punctelor de vedere in unele chestiuni, dar în altele mai există însemnate, divergenţe de păreri, unele din ele chiar frînînd desfăşurarea conferinţei. Acum aş vrea să explic punctul de vedere al delegaţiei Republicii Populare Chineze cu privire la propunerile noastre in şase puncte. Cu privire la primul punct. In propunerile reprezentantului Regatului Unit adoptate de prezenta conferinţă, la 29 mai a fost prevăzut in mod limpede principiul încetării cit mai grabnice şi simultane a focului în Indochina. Delegaţia Republicii Populare Chineze consideră că, intrucît acest principiu a fost dejastabilit, este necesar ca pe baza acestui principiu să se discute problemele concrete ale înfăptuirii încetării cît mai grabnice şi simultane a focului în cele trei state din Indochina în Vietnam, Khmer şi Patet-Lao. Considerăm că restabilirea cît mai grabnică a păcii pe întregul teritoriu al In-' dochinei, şi nu tergiversarea restabilirii, constituie năzuinţa popoarelor tuturor ţărilor, în special a popoarelor din Indochina şi Franţa; în aceasta constă totodată scopul actualei conferinţe. Unii continuă însă să considere că nu este necesară încetarea simultană a focului in Vietnam, Khmer şi Patet-Lao. Acest lucru este desigur nejust. Dacăoperaţiunile militare vor înceta doar intr-o singură regiune a Indochinei, iar în alte locuri va continua războiul, nu numai că nu se va putea realiza restabilirea cît mai grabnică a păcii în Indochina, dar totodată va exista primejdia extinderii oricînd a războiului pe întregul teritoriu al Indochinei. Cu toate acestea, discutarea concretă a problemei încetării operaţiunilor militare în Vietnami Khmer şi Patet-Lao poate avea loc în mod succesiv, dar încetarea focului trebuie efectuată simultan. Cu privire la punctul doi. Conform propunerilor reprezentantului Regatului Unit, adoptate de prezenta conferinţă la 29 mai, sarcina reprezentanţilor comandamentelor celor două părţi beligerante constă în examinarea problemei regrupării trupelor după încetarea operaţiunilor militare, începând cu problema regiunilor de regrupare a trupelor în Vietnam. Delegaţia Republicii Populare Chineze consideră că principiul examinării problemei privind regruparea trupelor după încetarea operaţiunilor militare trebuie, fără doar şi poate, să fie aplicat la întregul, teritoriu al Indochinei. Luăm în considerare de asemenea şi faptul că situaţia din cele trei state din Indochina, din Vietnam, Khmer, Patet-Lao, nu este în totul identică. De aceea, metodele de reglementare a situaţiei vor fi de asemenea întrucitva deosebite. Este îndeobşte cunoscut că atât în Khmer cît şi în Patet-Lao există forţe armate de rezistenţă. Aceste forţe armate au fost create de popoarele din Khmer şi Patet-Lao şi ele sunt conduse de guvernele de rezistenţă ale acestor state. Aci s-a susţinut că forţele armate de rezistenţă din Khmer şi Patet-Lao au fost create nu de popoarele acestor ţări şi 99 cere retragerea lor drept condiţie pentru încetarea focului. Este limpede că un asemenea punct de vedere nu ţine seama de adevărata stare de lucruri şi, prin urmare, este lipsit de temei. Se pune întrebarea : cum se poate cere popoarelor din Khmer şi Patet-Lao ca trupele create chiar de ele să fie retrase de pe teritoriul acestor ţări? In prezent, reprezentanţii comandamentelor celor două părţi beligerante au şi început tratative pe baza hotărîrii adoptate de prezenta conferinţă la 29 mai, ceea ce a deschis calea spre tratative directe între părţile beligerante. Nu se poate însă să nu se constate că reprezentanţii comandamentelor celor două părţi n-au steibilit nici pînă în prezent un contact la faţa locului din Indochina. Acest lucru a întîrziat studierea multilaterală şi rezolvarea grabnică a problemei regrupării trupelor după încetarea operaţiunilor militare. Considerăm că părţile interesate trebuie să ia imediat măsuri pentru aplicarea cît mai grabnică a acordului realizat la prezenta conferinţă, şi anume a acordului care prevede ca reprezentanţii comandamentelor celor două părţi să stabilească simultan contactul atit la Geneva cît şi la faţa locului. Cu privire la punctul trei. Problema încetării aducerii in Indochina, dinafară, de noi contingente de forţe armate şi de personal militar de toate armele, simultan cu încetarea operaţiunilor militare pe întregul teritoriu al Indochinei, a fost ridicată de şeful delegaţiei Republicii Democrate Vietnam, Fam Van Dong. Delegaţiile Republicii Populare Chineze şi Uniunii Sovietice s-au declarat de acord cu punctul de vedere al lui Fam Van Dong în această problemă. Ministrul Afacerilor Externe al U.R.S S.. V. M. Molotov, a arătat că cea mai importantă condiţie pentru încetarea operaţiunilor militare în Indochina şi respectarea acordului corespunzător este încetarea aducerii de forţe armate, armament şi muniţii. Şeful delegaţiei franceze, dl. Bidault, consideră de asemenea că aceasta este una din cele mai importante probleme şi că Comisia internaţienală de supraveghere trebuie să depună toate eforturile pentru rezolvarea ei. Intrucît toţi participanţii la conferinţă au fost de acord cu acest principiu, problema concretă constă deci în definirea sferei sale de aplicare şi a mijloacelor de exercitare a supravegherii. In ceea ce priveşte sfera sa de aplicare, noi considerăm că cele două părţi beligerante din cele trei state din Indochina trebuie să respecte fără nici o excepţie prevederile privind încetarea aducerii de noi contingente de forţe armate şi personal militar de toate armele, precum şi de armament şi muniţii de toate tipurile dinafară în Indochina, pe uscat, pe apă şi pe calea aerului. Este necesar să se sublinieze că sfera de aplicare a acestui principiu trebuie să includă neapărat încetarea aducerii de personal militar, armament şi muniţii din S.U.A. în orice punct din Indochina. In ceea ce priveşte problema supravegherii, în cazul de faţă se poate folosi experienţa aplicării acordului de armistiţiu din Coreea. Unii consideră că acest principiu poate fi aplicat numai faţă de unul din statele din Indochina, dar că nu este aplicabil faţă de altele ca, de pildă, Cambodgia. Este limpede că o asemenea afirmaţie este lipsită, de temei. Se ştie că în comunicatul conferinţei de la Berlin a miniştrilor Afacerilor Externe ai celor patru puteri se prevede restabilirea păcii pe întregul teritoriu al Indochinei. Dacă aceste măsuri vor fi aplicate numai intr-un singur stat din Indochina, iar celelalte state vor aduce în modliber noi unităţi militare, sau chiar dacă nu vor aduce noi unităţi militare şi vor aduce personal militar şi materiale de război pentru întărirea forţelor lor armate, aceste state pot deveni o bază militară a intervenţioniştilor străini. Acest lucru ar crea primejdia reluării operaţiunilor militare in orice etliment şi acordul cu privire la încetarea ostilităţilor în Indochina n-ar avea o bază trainică. Cu privire la punctul patru, Delegaţia Republicii Populare Chineze consideră că pentru supravegherea îndeplinirii condiţiilor acordului cu privire la încetarea operaţiunilor militare, este necesar să se creeze două feluri de organisme pentru supraveghere. Unul din aceste organisme îl constituie comisiile mixte propuse de şeful delegaţiei Republicii Democrate Vietnam, Fam Van Dong, adică comisiile de armistiţiu alcătuite din reprezentanţii celor două părţi beligerante. Celălalt organism îl constituie comisia de supraveghere a ţărilor neutre, alcătuită din reprezentanţii unor ţări neutre, care urmează să fie invitate de prezenta conferinţă , constituirea acestei comisii a fost propusă de şeful delegaţiei U.R.S S., V. M Molotov, în conformitate cu propunerea şefului delegaţiei franceze, dl. Bidault, cu privire la necesitatea creării unei comisii internaţionale pentru exercitarea supravegherii, in ceea ce priveşte funcţiile, împuternicirile şi relaţiile dintre aceste două organisme, consider că ele pot fi stabilite ţinîndu-se seama de experienţa aplicării acordului de armistiţiu in Coreea. Comisia militară de armistiţiu din Coreea exercită supravegherea îndeplinirii de către părţile beligerante din Coreea a prevederilor acordului de armistiţiu, cum ar fi, de pildă, încetarea focului, retragerea de către cele două părţi a forţelor armate din zona demilitarizată, aplicarea unor măsuri concrete în zona demilitarizată, retragerea de către fiecare din cele două părţi a forţelor armate din regiunile aflate în spatele frontului celeilalte părţi etc. In Coreea comisia de supraveghere a ţărilor neutre exercită funcţiuni de supraveghere, control, inspectare şi anchetare în ceea ce priveşte încetarea aducerii de întăriri dinafară în Coreea sub formă de personal militar, avioane de luptă, maşini blindate, arme şi muniţii, şi în ceea ce priveşte cazurile de încălcare, a acordului de armistiţiu. In aplicarea armistiţiului in Coreea, aceste două comisii au avut un rol pozitiv în toate privinţele. Deşi nu se poate considera că în activitatea de supraveghere a aplicării armistiţiului în Coreea n-au existat lipsuri, aceste lipsuri pot fi totuşi înlăturate. Dacă în cursul examinării problemei încetării ostilităţilor în Indochina mii nu vor dori să accepte condiţiile similare, în linii esenţiale, condiţiilor acordului de armistiţiu din Coreea, realizarea acordului va fi foarte dificilă. În ceea ce priveşte chestiunea supravegherii, aş dori să mă ocup de următoarele probleme: 1. Problema componenţei comisiei de supraveghere a ţărilor neutre. Delegaţia Uniunii Sovietice a prezentat propunerea de a se crea o comisie a ţărilor neutre pentru supravegherea încetării ostilităţilor în Indochina, alcătuită din reprezentanţi ai Indiei, Poloniei, Cehoslovaciei şi Pakistanului. Această propunere este întrutotul rezonabilă. La actuala conferinţă, unii se pronunţă însă cu încăpăţânare împotriva participării la comete a Poloniei şi Cehoslovaciei. Unicul motiv pe care îl invocă împotriva participării acestor ţări la comisie este faptul că Polonia şi Cehoslovacia sunt, potrivit spuselor lor, state comuniste, iar statele comuniste n-ar putea, chipurile, să fie neutre. In acest fel, s-a ivit un litigiu în ceea ce priveşte definirea statelor neutre. Cum pot fi definite în mod just statele neutre? Această definiţie este expusă extrem de clar în articolul 37 din acordul de armistiţiu din Coreea, care glăsuieşte: „Termenul de „state neutre" se foloseşte aici pentru definirea statelor ale căror forţe armate n-au participat la ostilităţile din Cereea". Este definiţia cucare au fost de acord guvernele ţărilor evînd degătură cu forţele armate ale Organizaţiei Naţiunilor Unite, oe soţie îndeobşte reamorentă în celuiele relaţii internaţionale. Dacă am lua drept criteriu pentru definirea statelor neutre ideologia și o’nduirea socială șî am afirma că state’e comuniste nu pot fi neutre, atunci nici state’e capitaliste nu pot fi neutre. După toate crestea, pot exista oare în lume state neutre? Prin urmare, daci se va stărui cu incăpăţînare ca statele denumite comuniste să nu fie incluse în componenţa comisiei ţărilor neutre, va fi cu neputinţă să se realizeze un acord în problema componenţei acestei comisii. 2. Problema relaţiilor dintre comisia de supraveghere a ţărilor neutre şi comisiile mixte, încetarea operaţiunilor militare trebuie să fie efectuată de către amândouă părţile beligerante din Indochina. Aplicarea pierdului cu privire la încetarea operaţiunilor militare depinde în cea mai mare parte de sinceritatea celor două părţi beligerante. Din acessta rezultă, în primul rînd, că comisiile mixte constituite din reprezentanţii înaltelor comandamente ale celor două părţi beligerante trebuie să poarte principala răspundere pentru controlul aplicării consecvente a acordului cu privire la încetarea ostilităţilor. Dacă cele două părţi beligerante nu-şi vor asuma în primul rînd această răspundere serioasă, se naşte întrebarea în ce fel va putea impune comisia de supraveghere a ţărilor neutre celor două părţi beligerante încetarea, ostilităţilor ? In acordul de armistiţiu din Coreea se prevede că „principala misiune a comisiei militare de armistiţiu va consta în supravegherea aplicării acordului de armistiţiu şi în reglementarea pe calea tratativelor a oricăror încălcări ale acordului de armistiţiu". Acest lucru este nu numai absolut rezonabil, ci şi cît, se poate de necesar. Recunoaştem că în cazul încetării ostilităţilor, celor două părţi beligerante din Indochina nu le va fi uşor, după un război de opt ani, să se apropie şi să aibă încredere una încealaltă şi totodată va fi greu să se evite unele cazuri de încălcare a acordului cu privire la încetarea ostilităţilor. Cu acest prilej, s-ar putea să fie greu de stabilit şi reglementat aceste cazuri de încălcare de către forţele celor două părţi. De aceea, aici este necesară o supraveghere din partea unor ţări neutre. Dar din aceasta nu se poate trage concluzia că comisia de supraveghere a ţărilor neutre trebuie să fie pusă deasupra comisiilor mixte. Noi considerăm că la discutarea sarcinilor comisiilor mixte şi ale camisiei de supraveghere a ţărilor neutre nu se poate să se pună accentul pe un organism şi să fie nesocotit celălalt. Comisia de supraveghere a ţărilor neutre şi comisiile mixte trebuie să acţioneze paralel ; subordonarea unei comisii faţă de alta este exclusă., Aceste comisii trebuie să-şi desfăşoare activitatea în aşa fel încît sarcinile să fie repartizate şi colaborarea să se facă in conformitate cu funcţiile şi împuternicirile prevăzute de acordul cu privire la încetarea ostilităţilor, pentru a asigura aplicarea eficientă a acordului. 3., Problema principiului luării de comun acord a hotărîrilor în cadrul comisiei de supraveghere a ţărilor neutre. In cursul discuţiilor a rămas încă nerezolvată problema aplicării principiului luării de comun acord a hotărîrilor în cadrul comisiei de supraveghere a ţărilor neutre. Unii consideră că în comisia de supraveghere a ţărilor neutre problemele pot fi rezolvate printr-o majoritate simplă de voturi şi ridică obiecţiuni împotriva principiului luării de comun acord a hotăririlor. Delegaţia Republicii Populare Chineze nu poate fi de acord cu aceasta Noi considerăm că principiul luării de comun acord a hotărîrilor este cel mai echitabil şi rezonabil, că el este principiul care favorizează cel mai mult rezol- varea celor mai importante probleme în actualele relaţii internaţionale ; în ceea ce priveşte însă metoda rezolvării problemelor prin majoritate de voturi, ea este folosită adesea la examinarea celor mai importante probleme internaţionale ca un instrument pentru a impune minorităţii voinţa majorităţii statelor. Sarcina comisiei ţărilor neutre de supraveghere este de a ajuta părţile beli gerant© la exercitarea controlului aplicării acordului cu privire la încetarea ostilităţilor ; de aceea, comisia trebuie să oglindească punctele de vedere ale celor două părţi şi să ţină seama de interesele lor. Numai în acest caz ea va putea face propuneri echitabile, acceptabile pentru amîndouă părţile. Dacă comisia de supraveghere a ţărilor neutre, fiind părtinitoare în ce priveşte una din părţi, nu va putea să oglindească punctele de vedere ale celor două părţi şi să ţină seama de interesele lor şi, totodată, ea va adopta propunerile numai cu o majoritate simplă de voturi, este puţin probabil ca asemenea propuneri să poată fi aprobate de cele două părţi. Prin urmare, comisia de supraveghere a ţărilor neutre îşi poate îndeplini sarcina şi poate rezolva în mod echitabil şi rezonabil problemele numai prin eforturi colective şi cu condiţia respectării principiului luării de comun acord a hotărîrilor, prevăzut în acordul cu privire la, încetarea ostilităţilor. Dacă se intenţionează să se folosească comisia de supraveghere a ţărilor neutre spre a impune voinţa, uneia din părţile beligerante celeilalte prin aplicarea metodei rezolvării problemelor prin majoritate simplă de voturi, acest lucru nu va reuşi. Unii spun că in Coreea lucrările comisiei de supraveghere a ţărilor neutre au fost paralizate ca rezultat al respectării principiului luării de comun acord a hotărârilor. O asemenea afirmaţie este rejustă. In realitate, în Coreea comisia de supraveghere a ţărilor neutre a jucat un rol pozitiv în exercitarea funcţiilor ei principale, prevăzute de acordul de armistiţiu. In cele zece luni de aplicare a armistiţiului în Coreea, comisia de supraveghere a ţărilor neutre a exercitat supravegherea şi controlul asupra operaţiunilor de reîmprospătare a personalului militar a celor două părţi, care se ridică la peste 2.000.000 de oameni, care sosesc şi care pleacă din Coreea, precum şi asu■pra aducerii a peste 7.000 de avioane de luptă de cătrepartea americană, ceea ce a făcut ca armistiţiul din Coreea să dureze şi acum. Cum se poate afirma în cazul acesta că lucrările comisiei de supraveghere a ţărilor neutre n-au dat rezultate ? Principalul argument adus aici de dl. Smith împotriva comisiei de supraveghere a ţărilor neutre se reduce la faptul că membrii polonez şi cehoslovac din această comisie n-au fost de acord în patru cazuri să se facă anchetă în legătură cu afirmaţiile calomnioase ale S.U.A., potrivit cărora partea coreeano-chineză ar fi reţinut prizonieri de război. Dar tocmai acest fapt a contribuit la menţinerea acordului de armistiţiu în Coreea. Aici se poate cita şi un alt exemplu : în zilele de 20 şi 21 ianuarie 1954, pentru a putea trimite în Taiwan, prin portul Incon, prizonieri de război chinezi reţinuţi cu forţa, partea americană n-a îngăduit echipei de inspecţie a ţărilor neutre să intre în portul Indien pentrua-şi exercita sarcina. Acest lucru constituie un caz grăitor de încălcare gravă a acordului de armistiţiu. Membrii polonez şi cehoslovac ai comisiei de supraveghere a ţărilor neutre au propus comisiei să trimită la Incien o echipă mobilă de inspecţie pentru a face cercetări speciale. Membrii suedez şi elveţian ai comisiei n-au fost însă de acord cu această propunere. Dar, în legătură cu aceasta, noi nu minimalizăm cîtuşi de puţin rolul şi realizările comisiei, neutre pentru supraveghere în Coreea şi nu spunem, aşa cum afirmă dl. Smith in ceea ce priveşte alte ţări, că statele capitaliste nu sunt neutre. Dar există şi exemple de alt gen. Comisia ţărilor neutre pentru repatrierea prizonierilor de război din Coreea îşi desfăşoară activitatea pe bază de hotărâri adoptate cu majoritate de voturi. Şi care sunt rezultatele acestei activităţi ? După cum am mai arătat în două rânduri, cele mai importante hotărâri cu privire la prizonierii de război au fost aprobate de majoritatea membrilor, comisiei, adică de reprezentanţii Indiei, Poloniei şi Cehoslovaciei, dar n-au fost sprijinite de o minoritate a membrilor ei şi, cu atît mai mult, n-au fost traduse în viaţă de către comandamentul forţelor armate ale Naţiunilor Unite. Ca urmare, problema celor 21.000 de prizonieri de război coreeni şi chinezi, reţinuţi , cu forţa de partea americană, a intrat în impas şi n-a fost rezolvată nici pînă în prezent.. De aici rezultă că experienţa aplicării armistiţiului în Cordea nu dovedeşte cîtuşi de puţin inevitabilitatea creării unui impas în cazul aplicării principiului luării de comun acord a hotărârilor şi evitarea certă a acestui impas dacă soluţionarea problemei se face prin majoritate de voturi. Dacă este să vorbim despre impasuri, atunci atît în condiţiile aplicării principiului luării de comun acord a hotărîrilor cit şi în condiţiile rezolvării problemei cu majoritate de voturi, ele s-au ivit ca urmare a încălcării anumitor prevederi ale acordului de armistiţiu în Coreea de către partea americană. 4. Problema răspunderii comisiei de supraveghere a statelor neutre. Considerăm că comisia de supraveghere a statelor neutre trebuie să fie răspunzătoare în faţa statelor care asigură, garanţiile internaţionale de restabilire a păcii în Indochina. La această conferinţă n-au fost ridicate obiecţiuni în această problemă. Sperăm că conferinţa va definitiva această situaţie. 5. Problema cu privire la aşa-zisa supraveghere de către O.N.U. In cursul discuţiilor s-a propus aici să se instituie supravegherea O.N.U. asupra încetării ostilităţilor în Indochina. Delegaţia Republicii Populare Chineze nu poate fi de acord cu această propunere. Am arătat în repetate rânduri că conferinţa noastră n-are nici o legătură cu O.N.U. Este de la sine înţeles că nu este indicat ca O.N.U. să fie un organism care să îndeplinească funcţii de supraveghere a realizării încetării ostilităţilor in Indochina. Pentru intensificarea intervenţiei în Indochina, unii intenţionează să includă problema Indochineză pe ordinea de zi a O.N.U. pentru a se crea litigii. In asemenea condiţii, cu atît mai mult, nu poate fi vorba ca supravegherea încetării operaţiunilor militare in Indochina să fie încredinţată O.N.U. Cu privire la punctul cinci. Problema garanţiilor internaţionale pentru îndeplinirea acordului de armistiţiu, care urmează să fie asigurate de către statele participante la conferinţă, a fost ridicată de şeful delegaţiei franceze, dl. Bidault. Întrucât statele participante la prezenta conferinţă n-au ridicat obiecţiuni în această problemă, considerăm că acest principiu trebuie să fie aprobat ca o înţelegere preliminară a conferinţei. Totodată, delegaţia Republicii Populare Chineze, pornind de la propunerile prezentate anterior, îşi exprimă speranţa că actuala conferinţă va examina problema naturii obligaţiilor statelor garante. Delegaţia Republicii Populare Chineze sprijină în această chestiune punctul de vedere al delegaţiei Uniunii Sovietice, care prevede consultări între statele garante în cazurile de încălcare a acordului cu privire la încetarea operaţiunilor militare şi luarea de măsuri colective, nu individuale. Cu privire, la punctul şase. Judecind după experienţa eliberării prizonierilor de război grav răniţi de la Dien Bien Fu, problema eliberării de către cele două părţi a prizonierilor de război şi a persoanelor civile internate poate fi rezolvată fără dificultăţi prin tratative directe între cele două părţi beligerante. De aceea, delegaţia Republicii Populare Chineze consideră că este indicat ca după încetarea ostilităţilor pe întreg teritoriul Indochinei, problema eliberării de către cele două părţi a prizonierilor de război şi a persoanelor civile internate să fie încredinţată reprezentanţilor comandamentelor celor două părţi pentru a discuta această problemă atît la Geneva cît şi la faţa locului. Domnule preşedinte! In declaraţia mea din 12 mai am arătat că există posibilitatea de a se ajunge la o înţelegere la conferinţă, dacă reprezentanţii statelor participante la conferinţă sunt însufleţiţi de dorinţa sinceră de a restabili pacea în Indochina. Totuşi, nu pot să nu remarc că în faţa noastră stau încă o serie de piedici serioase. Aceste piedici trebuie biruite prin eforturi comune, pentru ca conferinţa noastră să realizeze cit mai repede posibil un acord. Trebuie arătat că politica guvernului S.U.A., îndreptată spre extinderea răzbelului din Indochina şi spre împiedicarea realizării unui acord la conferinţa de la Geneva, în linii generale nu s-a schimbat. La conferinţa de la Geneva, delegaţia S.U.A. se situează pe o poziţie intransigentă şi priveşte cu neîncredere conferinţa. Trebuie spus, între altele, că anumite delegaţii urmează adesea politica obstrucţionistă a S.U.A. In afara conferinţei de la Geneva, cercurile guvernante ale S.U.A. continuă să încurajeze şi să proiecteze extinderea războiului din Indochina, îşi intensifică activitatea îndreptată spre organizarea unui bloc agresiv în Asia de sud-est şi continuă să creeze încordare în relaţiile din Extremul Orient, ameninţînd prin aceasta pacea şi securitatea acit în Asia, cit şi în lumea întreagă. Aceasta politică a S.U.A. frînează serios mersul lucrărilor conferinţei de la Geneva. Trebuie subliniat de asemenea că în timpul conferinţei de la Geneva adepţii din Franţa, ai războiului şi-au concentrat toată atenţia pentru a asigura intervenţia S.U.A. în războiul din Indochina, pentru a obţine sporirea ajutorului american, şi duc o politică de tergiversare a conferinţei de la Geneva. Recent, între guvernele francez şi baodaist au fost parafate două acorduri menite sa contracareze mişcarea poporului vietnamez — care luptă pentru o adevărată independenţă, pentru unitate şi democraţie — şi să împiedice stabilirea unor relaţii de prietenie pe baze noi între Franţa şi întregul Vietnam. Este limpede că toate acestea nu pot favoriza restabilirea cit mai grabnică a păcii in Indochina şi, prin urmare, sint diametral opuse intereselor poporului francez. In vederea restabilirii cît mai grabnice a păcii în Indochina şi a satisfacerii năzuinţelor popoarelor iubitoare de pace din toate ţările, o asemenea politică. Îndreptată spre crearea de obstacole şi tergiversarea realizării unui acord la conferinţa de la Geneva nu trebuie, după părerea noastră, să continue. Domnule preşedinte! Delegaţia Republicii Populare Chineze sprijină întrutotul propunerile cu privire la discutarea problemelor politiceale Indochinei, formulate de şeful delegaţiei Republicii Demoncrate Vietnam, Fam Van Dong, şi de şeful delegaţiei U.R.S.S., V. M. Molotov. Este îndeobşte cunoscut că punctele 1-6 din propunerile prezentate la 10 mai la actuala conferinţă de Fam Van Dong, şeful delegaţiei Republicii Democrate Vietnam, constituie o bază bună pentru discutarea problemelor politice. Considerăm că la examinarea problemei restabilirii păcii în Indochina problemele militare şi politice sunt legate în mod firesc între ele şi nu pot fi separate deloc. Unii se pronunţă ca conferinţa noastră să treacă la examinarea problemelor politice după discutarea, problemelor militare. Or, experienţa discutării problemelor militare în şedinţele restrînse dovedeşte în întregime că un astfel de punct de vedere este neîntemeiat. Astfel, de pildă, la discutarea problemei încetării operaţiunilor militare în cele trei state ale Indochinei şi a regrupării trupelor nu se poate să nu se atingă situaţia politică creată în acele trei state, aşa după cum la examinarea problemei comisiei de supraveghere a ţărilor neutre şi a garanţiilor internaţionale nu se poate să nu se atingă o serie de probleme politice. De aici reiese că problemele militare şi cele politice nu pot fi separate deloc. După cît se pare, unii se pronunţă ca la conferinţa de la Geneva să fie soluţionată numai problema armistiţiului militar din Indochina, iar problemele politice să fie aminate în vederea reglementării lor ulterioare, luînd ca exemplu realizarea armistiţiului în Coreea. Acest punct de vedere urmăreşte de fapt să amine problemele politice ale Indochinei pe termen nelimitat şi să facă imposibilă consolidarea păcii în Indochina. De aceea, aceste puncte de vedere sunt vicioase. Este îndeobşte cunoscut că articolul 60 al acordului de armistiţiu în Coreea, prevede convocarea unei conferinţe politice a celor două părţi pentru reglementarea politică a problemei coreene. Totuşi, în urma piedicilor şi obstrucţiilor provocate de guvernul S.U.A., pînă în prezent conferinţa politică nu poate fi convocată. Una din sarcinile conferinţei de la Geneva constă în reglementarea politică a problemei coreene. In urma tergiversării şi a piedicilor din partea guvernului S. U. A. şi a acoliţilor săi, conferinţa de la Geneva n-a dat pînă în prezent nici un rezultat, deşi au şi avut loc 13 şedinţe în problema coreeană. In acelaşi timp, clica lstumanistă face tapaj în afara conferinţei pentru ieşirea din conferinţă şi unificarea Coreei prin forţa armelor sau prin ameninţarea folosirii lor. Aceasta dovedeşte că dacă problemele politice ale Coreei nu vor fi rezolvate multă vreme, armistiţiul din Coreea nu poate fi consolidat. Doreşte oare cineva ca experienţa amară a Coreei să fie repetată şi în Indochina ? Noi considerăm întotdeauna că sarcina conferinţei de la Geneva trebuie să consta în soluţionarea problemelor militare şi politice ale Indochinei. Aceasta înseamnă că încetarea operaţiunilor militare şi restabilirea păcii în Indochina trebuia să fie înfăptuite pe baza recunoaşterii drepturilor naţionale ale popoarelor celor trei state ale Indochinei. Pacea în Indochina poate fi întărită şi consolidată numai prin reglementarea problemelor politice. De aceea, delegaţia Republicii Populare Chineze sprijină propunerile prezentate la 8 iunie de delegaţia Uniunii Sovietice, care constau în trei puncte şi care prevăd ca actuala conferinţă să treacă imediat la examinarea paralelă şi alternativă a problemelor militare şi politice ale Indochinei şi la asigurarea stabilirii contactului direct între ţările interesate, pentru ca în termenul cel mai scurt să se realizeze un acord înproblema restabilirii păcii în Indochina şi, in primul rînd, să se efectueze încetarea cît mai grabnică şi simultană a focului pe întregul teritoriu al Indochinei. 1954 Nr. 2938 Conferinţa de la Geneva GENEVA 10 (Agerpres). — De la corespondentul nostru apeciani: In cadrul conferinţei miniştrilor *. Afacerilor Externe, joi a avut loc o nouă şedinţă plenară consacrată problemei indochineze. La această şedinţă, prezidată de A. Eden, au luat cuvîntul: ministrul Afacerilor Externe al Marii Britanii, Eden, delegatul Cambodgiei, ministrul Afacerilor Externe al Republicii Democrate Vietnam, Fam Van Dong, ministrul Afacerilor Externe al Uniunii Sovietice, V. M. Molotov, delegatul Laosului, delegatul bandaist şi şeful delegaţiei americane, Bedell Smith. In cuvîntarea sa, Eden s-a referit la problema statelor Khmer şi Patet-Lao, propunind o soluţionare deosebită de aceea a Vietnamului. Eden a abordat apoi problema comisiei neutre de control, propunind ca ea să fie formată din reprezentanţii celor cinci ţări care au participat la conferinţa de la Colombo. In cuvîntarea sa, şeful delegaţiei R. D. Vietnam, Fam Van Dong, a răspuns la unele chestiuni cuprinse în cuvîntarea lui Eden. Fam Van Dong a arătat că în Khmer şi Patet-Lao există mişcări de eliberare naţională care sunt sprijinite de masele populare. Fam Van Dong a adus numeroase dovezi asupra existenţei efective a mişcărilor de eliberare naţională în Khmer şi Patet-Lao. Răspunzînd argumentelor dezvoltate de Fam Van Dong în expunerea sa, delegaţii Cambodgiei şi Laos-ului n-au reuşit să aducă nici un argument valabil împotriva faptelor evidente conţinute în discursul ministrului de externe al R. D. Vietnam. Şeful delegaţiei americane, Bedell Smith a făcut o scurtă declaraţie in care a arătat că este de acord cu declaraţiile făcute de ministrul de externe al Angliei şi a repetat că problema Laosului şi Cambodgiei trebuie examinată separat de către conferinţă. In cuvîntarea sa, V. M. Molotov a arătat că conferinţa de la Geneva trebuie să examineze atît problemele politice cît şi problemele militare legate de restabilirea păcii în Indochina. Se remarcă, a arătat V. M. Molotov, că există o contradicţie între declaraţiile despre dorinţa de pace — făcute de unele delegaţii — şi obstacolele ridicate in calea realizării unui acord. V. M. Molotov a arătat că a fost necesar să treacă peste o lună de zile pînă ce s-a putut stabili un contact direct la Geneva între părţile beligerante, cu toate insistenţele unor delegaţii, între care şi cea sovietică. Şeful delegaţiei sovietice s-a ocupat apoi de problema organismului internaţional de supraveghere a acordului de armistiţiu şi a demascat încercările făcute de unele delegaţii de a împiedica realizarea unui acord în această chestiune. In continuarea discursului său, V. M. Molotov a răspuns calomniilor debitate în cuvîntarea de miercuri de delegatul Statelor Unite care a invocat o serie de evenimente din trecut, prezentîndu-le într-un fel care nu corespunde realităţii. V. M. Molotov şi-a încheiat expunerea arătind că sarcina conferinţei de la Geneva va fi realizată dacă această conferinţă se va opune încercărilor de extindere a războiului din Indochina şi de creare în acest scop a noi blocuri militare agresive După cuvîntarea lui V. M. Molotov, şedinţa a luat sfîrşit. La 11 iunie are loc o şedinţă plenară consacrată problemei coreene. REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: Bucureşti Pista „Scînteii”, Tel. 7.50.10, 7 60.20, 7.60.40, 7.61.00, 7.61.30, 7.61.40. — Abonamentele te fac la oficiile poştale, factori poştali al difuzori voluntari din întreprinderi şi Instituţii. Tiparul : Combinatul Poligrafic Casa Scintel' „I. V. Stalin”. ..... Comandamentul suprem francez din Indochina a amînat predarea răniţilor vietnamezi HANOI 10 (Agerpres). — Potrivit unei predarea răniţilor şi bolnavilor din rîndustri transmise da agenţia France Presseu rile Armatei Populare Vietnameze, care comandamentul suprem al corpului expedi fusese anunțată că va începe la 10 iunie, ționar francez din Indochina a anunțat că a fost aminată.