Scînteia, iulie 1954 (Anul 23, nr. 3013-3039)
1954-07-22 / nr. 3031
Pas. 2 * SCINTEIA Marea sărbătoare a poporului-frate polonez Salut fierbinte poporului Poloniei noi Poporul român, alături de celelalte popoare prietene și iubitoare de pace, participă din toată inima la marea sărbătoare a poporului-frate polonez, aniversarea a 10 ani de la eliberarea Poloniei. Cu 10 ani în urmă, eroica Armată Sovietică, împreună cu unităţile Armatei Poloneze renăscute, au zdrobit trupele cotropitorilor hitlerişti, aflate pe pămîntul Poloniei. Ziua de 22 iulie 1944 se înscrie ca cea mai importantă dată din istoria poporului-frate polonez. Această zi marchează în istoria Poloniei începutul unei ere noi. Poporul polonez devenea pentru prima dată cu adevărat liber şi stăpîn pe destinele sale, trecînd la construirea unei vieţi noi şi fericite Năzuinţele muncitorilor şi ţăranilor polonezi au început să devină realităţi. Victoria de însemnătate istorică mondială a Uniunii Sovietice asupra fascismului hitlerist a creat şi poporului muncitor polonez posibilitatea eliberării sale din jugul capitalismului, condiţiile dobândirii unor mari cuceriri politice, economice şi culturale, condiţiile făuririi, statului democrat-popular. Prietenia de nezdruncinat cu Uniunea Sovietică este pentru poporul polonez — ca şi pentru celelalte popoare din ţările de democraţie populară — chezăşia libertăţii şi independenţei, garanţia mersului victorios înainte pe calea construcţiei socialiste. îndată după eliberare, oamenii muncii din Polonia au trecut la lecuirea rănilor grave pricinuite de război. La chemarea partidului clasei muncitoare, masele muncitoare ale poporului polonez, conştiente că muncesc pentru ele, pentru socialism şi pace, au obţinut succese care altădată erau de neconceput. In 1947 Polonia a păşit la realizarea primului său plan economic : planul trienal de refacere. După îndeplinirea cu succes a planului trienal, poporul muncitor polonez a trecut la îndeplinirea planului de şase ani, plan de dezvoltare economică şi de construire a bazelor economice ale socialismului. In primii patru ani de realizare a planului de 6 ani poporul muncitor polonez a obţinut mari realizări în toate domeniile de activitate. Polonia s-a transformat dintr-o ţară agrară înapoiată, într-o ţară industrială înaintată. Industrializarea ţării a progresat într-un ritm rapid. In 1953 producţia industrială a depăşit de 3,6 ori producţia din 1938, iar calculat pe cap de locuitori de 4,8 ori. Cu ajutorul multilateral şi frăţesc al U.R.S.S., în anii puterii populare au luat fiinţă şi s-au dezvoltat în Polonia ramuri industriale care în trecut nici n-au existat. Polonia extrage astăzi peste 88.000.000 tone cărbune şi produce aproape 4.000.000 tone oţel. Traducînd în viaţă sarcinile trasate de partid şi guvern, care pun in centrul preocupărilor grija pentru om, muncitorii polonezi asigură sporirea continuă a producţiei bunurilor de larg consum. In 1953 industria mărfurilor de consum a depăşit de două ori indicii anului 1938. Fabricile şi uzinele Poloniei populare produc bunuri de larg consum în cantităţi din ce în ce mai mari şi de calitate tot mai bună. Astfel, în 1953 au fost fabricate aproape 500 milioane metri ţesături. Numai combinatul de la Nowy Târg va produce cu jumătate din întreaga producţie actuală de pantofi. Cu justificată mindrie patriotică prin A. BUNACIU secretar al Prezidiului Marii Adunări Naţionale a R.P.R. vede oamenii muncii polonezi la drumul parcurs : patria lor este o ţară cu industrie înaintată, ocupînd al cincilea loc printre ţările Europei în ceea ce priveşte producţia globală industrială. Din clipa cuceririi puterii de către masele muncitoare, în satele poloneze au loc necontenite transformări social-economice. Ţăranii polonezi cunosc pentru prima dată binefacerile civilizaţiei, încep să ducă şi ei o viaţă omenească, înainte de război tehnica producţiei agricole era foarte înapoiată : în toată ţara existau 150 de tractoare. Astăzi cooperativele agricole de producţie şi gospodăriile agricole de stat sunt deservite de 401 S.M.T.-uri, care dispun de 16.400 de tractoare. Procesul de mecanizare a agriculturii, electrificarea satelor, lupta pentru întărirea şi lărgirea cooperativelor agricole de producţie, ajutorul dat gospodăriilor individuale ţărăneşti, conştiinţa mereu crescîndă a ţăranilor muncitori în ce priveşte superioritatea agriculturii socialiste marchează importantele transformări petrecute în agricultura R. P. Polone. Congresul al II-lea al P.M.U.P., care a avut loc de curînd, a trasat un vast program de dezvoltare a tuturor ramurilor economiei, punînd un deosebit accent pe sporirea rapidă a producţiei agricole. Ca urmare a rezultatelor dobîndite, au dispărut pentru totdeauna din Polonia şomajul, crizele şi celelalte boli inerente capitalismului, care în vechea Polonie aduceau oamenilor muncii polonezi suferinţe şi mizerie neagră. Astăzi dezvoltarea industriei şi agriculturii au ca urmare firească creşterea continuă a nivelului de trai al maselor. Venitul naţional este în creştere. Au sporit veniturile reale ale populaţiei orăşeneşti şi săteşti, s-a schimbat structura alimentaţiei maselor, s-au îmbunătăţit condiţiile de locuit. Se construiesc intens o serie de aşezări muncitoreşti. Anul trecut au fost trimişi la odihnă circa 506.000 oameni ai muncii, iar peste 300.000 copii au fost trimişi în colonii. Invăţămîntul, ştiinţa, arta şi cultura cunosc in Polonia democrat-populară o permanentă înflorire. Analfabetismul ca fenomen de masă a fost lichidat. Literatura polonă contemporană se mîndreşte cu lucrări de valoare, teatrul polonez s-a îmbogăţit cu piese de succes, muzica poloneză contemporană reflectă fenomenele vieţii noi, cinematografia poloneză progresează continuu. Realizările obţinute de poporul muncitor polonez in toate domeniile de activitate în cei 10 ani care au trecut de la eliberarea ţării sunt strîns legate de întărirea puterii populare. O expresie a acestei realităţi este Constituţia R.P. Polone, votată la 22 iulie 1952. Profund democratică, această Constituţie oglindeşte transformările revoluţionare care au avut loc în Polonia, cuceririle dobîndite de clasa muncitoare în alianţă cu ţărănimea muncitoare. Ea este expresia puterii populare care a făurit statul democrat-popular. In dobîndirea realizărilor sale măreţe, poporul muncitor polonez a primit un frăţesc şi multilateral ajutor din partea Uniunii Sovietice eliberatoare : materii prime, utilaj industrial, credite în condiţii foarte avantajoase şi experienţa ei de nepreţuit în opera de construire a socialismului. Palatul culturii şi ştiinţei care se înalţă la Varşovia este construit în întregime de oameni sovietici, cu material sovietic, pe baza planurilor arhitecţilor sovietici. Acest dar de preţ al marii Uniuni Sovietice constituie simbolul prieteniei indestructibile care s-a statornicit între popoarele celor două ţări. Pe plan extern, politica R. P. Polone este o politică fermă de pace şi colaborare internaţională. Poporul polonez salută şi susţine cu căldură orice iniţiativă menită să ducă la slăbirea încordării în relaţiile internaţionale, la triumful cauzei păcii. Această politică are la bază prietenia şi alianţa de nezdruncinat cu marea Uniune Sovietică — luptătoarea cea mai dîrză pentru victoria cauzei păcii şi colaborării internaţionale. Relaţii de strînsă prietenie leagă poporul polonez de marele popor chinez, de popoarele tuturor ţărilor lagărului democraţiei şi socialismului, împreună cu toate statele iubitoare de pace, Polonia democrat-populară sprijină ferm propunerile şi iniţiativele preţioase ale Uniunii Sovietice în domeniul politicii internaţionale. Un ecou imens a trezit în masele largi ale poporului polonez istorica propunere a Uniunii Sovietice privitoare la încheierea unui Tratat general european cu privire la securitatea colectivă în Europa. Un eveniment de însemnătate istorică în viața poporului polonez l-a constituit al II-lea Congres al Partidului Muncitoresc Unit Polonez întrunit în preajma celei de a 19 aniversări a eliberării Poloniei. Congresul a făcut un bilanţ al realizărilor dobîndite în primii 4 ani ai planului de 6 ani şi a trasat sarcinile pentru asigurarea mersului înainte al Poloniei pe drumul construirii socialismului şi apărării păcii. Poporul muncitor din ţara noastră este legat de poporul polonez printr-o veche şi strînsă prietenie, care în ultimul deceniu a căpătat un conţinut nou, bogat. La baza actualelor relaţii frăţeşti indestructibile dintre popoarele polon şi român stau prietenia comună cu marea noastră eliberatoare Uniunea Sovietică, sentimentele comune de dragoste şi recunoştinţă ce le nutresc popoarele noastre faţă de gloriosul popor sovietic. Poporul român şi poporul polonez păşesc astăzi umăr la umăr pe acelaşi drum spre aceleaşi ţeluri măreţe ale construirii socialismului şi apărării păcii. Relaţiile de prietenie şi colaborare romîno-polone se adîncesc şi se dezvoltă necontenit. Din ce în ce mai largi şi mai rodnice sunt schimburile economico-comerciale şi culturale dintre ţările noastre. Colaborarea tehnico-ştiinţifică este un factor important pentru dezvoltarea şi înflorirea necontenită a ţărilor noastre. Prietenia romîno-polonă s-a întărit şi se va întări fără încetare, în cadrul măreţului lagăr al democraţiei şi socialismului, în frunte cu U.R.S.S. Oamenii muncii din R.P.R. se bucură din toată inima de toate succesele şi realizările poporului-frate polonez, privindu-le ca pe propriile lor succese. La cea de a 10-a aniversare a eliberării Poloniei, poporul muncitor din R.P.R. felicită călduros poporul muncitor polonez şi îi urează din adîncul inimii să cucerească noi şi măreţe izbînzi în lupta pentru construirea socialismului şi apărarea păcii. In ultimii ani Varşovia, Capitala R. P. Polone, cunoaşte o puternică dezvoltare. In clişeu : Piaţa Constituţiei din Varşovia, măreaţă realizare a regimului democrat-popular din Polonia. Pămîntul e la o distanţă de 2 kilometri. Norii posomoriţi care ni l-au ascuns ceasuri întregi se răsfiră pe negîndite şi ca din virful unui munte încep să se zărească oraşe, lacuri, păduri şi panglici de cale ferată, şi toate lunecă încetişor în urmă spre miază-zi, sub aripile parcă încremenite ale avionului. Ne apropiem de Varşovia. Cu 15 ani in urmă ţinutul peste care plutim era înecat în fumul incendiilor, ogoarele sfirtecate de explozii gemeau sub şenilele tancurilor hitleriste... — Polonia va fi un protectorat al Reichului ! — au decretat barbarii cu zvastică dezlănţuind zănatecul „drang nach Osten“. In vara lui 1944 primele unităţi ale Armatei Sovietice eliberatoare zdrobeau rezistenţa diviziilor „SS“ concentrate pe malul Vistulei şi intrau prin vechiul cartier Praga în Varşovia martirizată. Şi iată, trăieşte Polonia mai mîndră, mai puternică decit oricînd ! Fumegă paşnic în văpaia amurgului marile centre industriale, se * profilează albe — printre acoperişuri de ţiglă roşie — schelele noilor construcţii. In zare, cit cuprinzi, unduiesc lanuri de grîu şi secară, minunate covoare verzi cu reflexe galben-ruginii... Chiar de aici, de la fereastra avionului poţi desluşi în tot ce vezi pe pămînt mina unui constructor îndrăzneţ şi iscusit, poporul polon liber, stăpîn în patria sa. Forţa, tenacitatea, dragostea pentru fiecare amănunt — caracteristice acestei opere grandioase, te uimesc şi te mişcă încă din prima clipă. Nu pot uita imaginea acelei căsuţe ţărăneşti pierdute în mijlocul holdelor de secară. Mai bine zis — fusese odinioară o casă. Acum doar patru ziduri negre pe un petec de lut pîrjolit. Lucea în preajmă oglinda unui lac argintiu împresurat de plopi înalţi. Lingă ruine se desluşeau stive de cherestea proaspătă, cărămizi, lespezi de piatră pentru fundaţie, casa de mîine. Mi se pare îndeobşte firesc să văd vindecîndu-se ruinele oraşelor pustiite de război, refăcîndu-se uzine, fabrici, monumente istorice... Dar cînd alături de oraşe, uzine şi monumente vezi reclădindu-se o simplă casă ţărănească, undeva în zarea cîmpiei, faptul capătă un sens mai adine, ţine de o nouă concepţie despre om şi despre rostul lui pe lume. Ca să vizitezi Capitala Poloniei popu l DAN DEŞLIU tare ai nevoie de cîteva lucruri. In primul rînd, de timp. Apoi, fireşte, îţi trebuie un călăuz. Şi neapărat — dar absolut neapărat — o colecţie de fotografii: aceleaşi locuri în anii 1944—45. ...Inchipuiţi-vă — dacă aşa ceva se poate închipui — un cîmp de ruine mergind pînă la linia orizontului; milioane de metri cubi de moloz, cenuşă fumegîndă, drugi de metal răsuciţi haotic spre cer . Varşovia 1944. A trecut un deceniu... De pe balustrada din marginea pieţei Sigismund se zăreşte, la 20 de metri mai jos, o parte a noii magistrale care străbate oraşul de la răsărit la apus — „Trasa W-Z“.. Dreaptă ca o săgeată, unind malurile Vistulei printr-un arc uriaș de beton, capătul ei răsăritean se pierde în umbra teilor din cartierul Praga. Spre stingă, largi trepte de piatră coboară către Mariensztat, către clădirile acelea impunătoare, cu o atît de pitorească arhitectură, amintindu-mi parcă vechile oraşe ardelene : ziduri puternice, cărămizii, acoperişuri de ţiglă roşie decolorate de vreme.. Mă întreb, prin ce minune vor fi scăpat neatinse din urgia războiului aceste case a căror virstă pare să se numere cu veacurile. — Au fost terminate anul trecut — ne spune călăuzul, și observînd nedumerirea noastră adaugă surîzător: Sint refăcute din temelie, după documentele care s-au mai păstrat: fotografii, tablouri vechi. Tot ce-a fost intr-adevăr frumos în Varșovia de altădată va fi reconstruit întocmai pînă la ultimul detaliu ! Ne povesteşte apoi o întîmplare recentă, care a stîrnit mult haz printre locuitorii Capitalei. Doi oameni de afaceri dintr-o ţară capitalistă au poposit acum cîteva luni în Varşovia. Ei mai fuseseră aici cu trei ani în urmă, cînd Mariensztatul era încă un morman de dărîmături. Văzînd noul cartier, oaspeţii s-au frecat la ochi, au privit împrejur („Poate ne-am rătăcit !“), pe urmă au oprit un trecător și l-au întrebat scurt: Ce-i cu casele astea ? Ce să fie — a răspuns omul — e cartierul Mariensztat. — Ba e păcăleală curată ! s-au enervat cei doi. Cu siguranţă că aţi pus acolo nişte decoruri de carton ! — Vă puteţi încredinţa singuri! Au coborît împreună spre Mariensztat. Timp de o oră încheiată străinii au pipăit fiecare zid, au examinat fiecare clădire în parte. După o oră s-au dat bătuţi. — Există — au spus ei — totuşi e imposibil ! ■k Cînd vezi cum muncesc constructorii Varşoviei, multe lucruri aparent „imposibile“ devin de înţeles. Pe constructori îi întîlneşti aproape pretutindeni , deajuns să străbaţi cîteva sute de metri şi vei zări pilcuri de oameni în salopete forfotind în jurul gropilor cu mortar, cățărîndu-se pe schele, clădind cărămizile, nivelînd trotuarul, împodobind fațadele cu ornamente de ghips sau de marmoră. Fotografiile lor, surizătoare sau pline de gravitate — te întîmpină în toate colțurile Varșoviei. Minunate fotografii , sînt făcute la locul de muncă, iar oamenii poartă obişnuitele haine de şantier; de pe panourile înalte ei te privesc simplu, în ochi, ca şi cum ar spune „uite, cam aşa stau lucrurile“. Şorţurile pline de var, scurtele şi salopetele mînjite de ulei, par uniformele unor ostaşi care au trecut prin grele şi glorioase lupte. Există încă un obicei bun în noua Varşovie : pe fundamentul fiecărei construcţii importante se fixează, la terminarea lucrărilor, o placă de bronz cuprinzînd numele tuturor constructorilor, de la şeful şantierului pînă la betonişti, de la secretarul organizaţiei de partid pînă la ultimul salahor. Am notat la întîmplare cîteva nume de pe o asemenea placă aşezată la temelia marelui viaduct de pe „Trasa W-Z“. ...Wladislaw Andula, betonist... Wiktor Jaworski, electromontor... Michael Krajewski, zidar... Stanislaw Lenczewski, inginer, autorul proiectului... Despre zidarul Krajewski am aflat mai tîrziu că este primul care a introdus aici sistemul sovietic al muncii în echipe de trei, că a scris o carte în care-şi povesteşte viaţa, că pentru talentul său literar a fost ales membru al Uniunii Scriitorilor din R. P. Polonă. Repet, am notat cîteva nume, la întîmplare. ...In timp ce zidarii cîntă şi finisează faţada, noii locatari îşi iau în primire apartamentele ; în camerele largi, luminoase, cu instalaţii moderne, începe să se aducă mobila. Treceam nu de mult prin „oraşul vechi“ — cartier al Varşoviei în care, afară de vechea denumire, totul datează doar de cîţiva ani. Sub zidul unei case „pe terminate“, printre zidari şi betonişti, şedea o fetiţă .Şedea pe un morman de nisip şi se uita de-a lungul străzii. Şi iată că în capătul celălalt se opreşte un autocamion , cit ai bate din palme fetiţa cu codiţe negre a ajuns lingă cabina şoferului: — Mama s-a dus să cumpere ceva — dacă ne-aţi adus mobila foarte bine... a spus că se întoarce repede şi pînă atunci vă arăt eu pe unde s-o luaţi... Toate astea le rosteşte pe nerăsuflate, cu obrăjorii îmbujoraţi, fluturînd spre cei din maşină o hirtie, recipisa probabil; şoferul o ia, zăboveşte cîteva clipe, pe urmă coboară din cabină şi împreună cu doi-trei tovarăşi începe să descarce : sufrageria, dormitorul, un pătuţ de copil, scaune, mescioare... Rînd pe rînd lucrurile intră pe poarta clădirii la care încă se mai lucrează, iar puştanca supraveghează totul cu multă atenţie. Constructorii urmăresc scena şi rid pe sub mustaţă. — Noroc nou la casă nouă, strigă careva dintre ei ; fetiţa ridică ochii spre schele şi face semne voioase cu mina. Atunci, pe toată întinderea străzii răsună puternic urarea zidarilor : — Noroc, fată dragă, noroc nou la casă nouă ! Sunt multe clădiri în noua Varşovie care te uimesc prin frumuseţe şi măreţie. Dar dacă vei întreba o sută sau o mie de locuitori ai Capitalei (sau poate chiar pe toţi), care anume e cea mai frumoasă clădire — răspunsul va fi unul singur: Palatul Culturii. Şi ţi-l va arăta cu un gest larg, plin de mindrie ori unde te-ai găsi în clipa aceea pentru că turnul central, care se înalţă pînă la 260 de metri, poate fi zărit din orice punct al Varşoviei. Palatul Culturii este un dar minunat făcut poporului polonez de către marea sa prietenă şi eliberatoare, Uniunea Sovietică. început cu doi ani în urmă, el va fi predat în stare de funcţionare în vara anului viitor. In inima Capitalei, pe locul unde odinioară se întindea un întreg cartier de locuinţe sărăcăcioase, prefăcute în pulbere de invadatorii hitlerişti, se ridică astăzi formidabila simfonie de marmoră şi oţel pe care cetăţenii Varşoviei o numesc simplu „Palatul Prieteniei“. Totul aici, de la ultimul nu pină la steaua de rubin din virful săgeţii principale, este de fabricaţie sovietică, întregul personal — maiştri, sudori, ingineri, electricieni — sînt oameni sovietici. Varşovienii adaugă zîmbind : „Dimensiunile sînt de asemenea sovietice“. ...Ascensorul ne ridică în două minute pe terasa celui de-al 32-lea etaj. In grupul nostru de vizitatori se află italieni, cehi, suedezi, francezi, bulgari... Coborîm, privim împrejur, şi cîteva clipe nimeni nu poate rosti un cuvînt. Forţa cuvintelor pare acum prea slabă pentru a exprima ceea ce stă sub ochii noştri: aici s-ar cere muzica unui mare compozitor. Turnul central, la baza căruia ne aflăm, este înconjurat de o dantelărie de piatră albă : creneluri înguste, petale svelte, arcuite semeţ în văzduh. Se disting de la prima vedere trăsăturile arhitecturii naţionale polone, îndeosebi din perioada „Renaşterii“, întregul ansamblu de forme şi motive arhitectonice vorbeşte despre măreţia şi forţa poporului creator. Intr-o singură aripă din cele patru laterale, putem admira o sală de spectacole cu o mie de locuri, un bazin acoperit, lung de o sută de metri, în ale cărui tribune pot intra trei mii de spectatori, o uriaşă aulă de conferinţe, clădită în amfiteatru ai cărei pereţi au şi început să fie căptuşiţi cu plăci de marmoră trandafirie. Netezesc uşor cu palma treapta unei scări învecinate : treapta e netedă, lucie ca oglinda. Şlefuitorul sovietic mă priveşte zîmbind : — Ei, ce zici, lunecă bine ? — Poţi să te dai şi cu patinele, îi răspund. — Atunci e în regulă, prietene, pentru că şi treptele scării trebuie să iasă aşa incit să se bucure inima omului. Aşa-i la noi, în Saratov. — Ce spune ? mă întreabă cineva da alături. E scriitoarea italiană Renata Vigano, căruntă, dar neobosită luptătoare pentru pace. Ii traduc, aşa cum pot, cuvintele tovarăşului sovietic. Pe chipul fostei partizane flutură un zîmbet bun, înţelept. — Spune-i că aşa va fi şi la noi, în Italia, că aşa vrem să fie şi aşa va fi. — Fireşte, răspunde convins şlefuitorul — cum vrea poporul aşa o să fie. Şi lustruieşte mai departe, atent, cu migală, treaptă după treaptă — aşa, ca să se bucure inima omului . — Ceea ce dă Varşoviei de astăzi un caracter — aş zice dramatic — este contrastul dintre urmele barbariei naziste şi măreţia înfăptuirilor din anii regimului democrat-popular. Pe de oparte ruinele hidoase — din zi în zi mai puţine — pe care exponenţii politicii de jaf şi agresiune şi-au înscris, parcă, cu slove întunecate lozinca lor de totdeauna, „împotriva omului, împotriva vieţii!“. Pe de altă parte, creşterea triumfătoare a noilor construcţii: palate şi pieţe monumentale, parcuri şi magazine, teatre şi stadioane — şi fiecare piatră şi fiecare floare sînt literele unui mare poem închinat , fericirii omului. Cu autorii poemului acesta m-am întîlnit în diferite locuri. I-am văzut ridicînd spre cer zidurile Varşoviei noi, dezbătând problemele creaţiei literare, plimbîndu-se în voie prin grădinile regilor şi panilor de odinioară. Vizitînd monumentala piaţă M.D.M. — un complex de clădiri, grandios prin concepţie şi realizare arhitectonică, am poposit un timp în sălile magazinelor care se întind pe o distanţă de cîţiva kilometri. M-a impresionat din capul locului atitudinea plină de atenţie a personalului de serviciu faţă de cumpărători, disciplina şi curăţenia care domnesc în sălile de desfacere. Oamenii care servesc simt parcă o adevărată plăcere să arate publicului diferite modele, să dea amănunte asupra calităţii fiecărui articol, să ofere sugestii, în funcţie de gustul şi de posibilităţile clientului. Urmărind discuţiile dintre vînzători şi cumpărători, am avut deseori senzaţia că asist la o consfătuire între membrii aceleiaşi familii. Foarte interesante şi ingenioase sunt anumite forme de popularizare a cărţii în R.P. Polonă. De pildă, în cartierul Mariensztat am văzut o, librărie unde se pot nu numai cumpăra, dar se şi împrumută volume pentru lectură, în faţa librăriei se află o mică grădină cu mese şi scaune de pai împletit. Dacă doreşti, te poţi aşeza intr-un colţ, la umbra teilor, poţi comanda o gustare (librăria are bufet propriu), şi poţi citi, nestînjenit, ceasuri întregi. Asemenea librării sunt apreciate mai ales de tinerii cetăţeni ai Capitalei. Iar duminica sau în zilele de sărbătoare şi în general în orele libere, nenumărate posibilităţi de recreare stau la îndemîna varşovienilor. Parcul Lazienski umbie cu aleile sale verzi, de-a lungul cărora se înalţă statui de marmoră albă, cu lacul pe care plutesc lebede graţioase, parcă de marmoră şi ele, cu mulţimea copiilor şi a perechilor de îndrăgostiţi, „suveranii absoluţi“ ai fostului domeniu regal. Aici a stăpînit cîndva craiul Poniatowski, ultimul monarh polon. Aici, ca şi în întreaga Polonie, stăpîneşte astăzi poporul eliberat, constructorul vieţii noi, socialiste. Pentru el se deschid larg porţile teatrelor, cinematografelor şi stadioanelor, pe el îl aşteaptă vaporaşele de pe Vistula, trenurile şi autobusele care-l vor duce spre locurile înverzite din preajma Capitalei. Roadele muncii sale îi aparţin pentru totdeauna. Note de călătorie Se înalţă noua Varşovie Nr. 8031 Festivitatea din Capitală cu prilejul celei de a 10-a aniversari a eliberării Poloniei Miercuri seara a avut loc la Casa Prieteniei Romîno-Sovietice festivitatea organizată de Institutul Român pentru Relaţiile Culturale cu Străinătatea cu prilejul aniversării a 10 ani de la eliberarea Poloniei. La festivitate au participat tovarăşii: Al. Moghioroş, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, membru în Biroul Politic al C.C. al P.M.R., N. Ceauşescu, secretar al C.C. al P.M.R., M. Mujic, vicepreşedinte al Prezidiului Marii Adunări Naţionale, miniştri, membri ai C.C. al P.M.R., precum şi reprezentanţi ai organizaţiilor obşteşti, ofiţeri superiori ai Forţelor Armate ale R.P.R., oameni de ştiinţă şi cultură şi alţi oameni ai muncii. Au participat membri ai corpului diplomatic. Festivitatea a fost deschisă de tov. Mihail Roşianu, preşedintele Institutului Român pentru Relaţiile Culturale cu Străinătatea. A luat cuvîntul tov. Avram Bunaciu, secretar al Prezidiului Marii Adunări Naţionale a R.P.R., care a vorbit despre cea de a 10-a aniversare a eliberării Poloniei. Vorbitorul a arătat că poporul român, alături de celelalte popoare prietene şi iubitoare de pace, participă din toată inima la marea sărbătoare a poporului frate polonez : aniversarea a 10 ani de la eliberarea Poloniei. Sentimentul de bucurie ce-l încearcă poporul nostru în ziua măreţei aniversări a Poloniei populare este cu atît mai viu cu cit şi poporul român se pregăteşte cu entuziasm să sărbătorească împlinirea unui deceniu de la eliberarea patriei sale de sub jugul fascismului hitlerist de către glorioasa Armată Sovietică. Poporul muncitor din ţara noastră este legat de poporul polonez printr-o veche şi strînsă prietenie care în ultimul deceniu a căpătat un conţinut nou, bogat. Prietenia romîno-polonă s-a întărit şi se va întări fără încetare. La cea de a 10-a aniversare a eliberării Poloniei poporul muncitor din R.P.R. felicită călduros poporul muncitor polonez şi îi urează din adîncul inimii să cucerească noi şi măreţe izbînzi în lupta pentru construirea socialismului şi apărarea păcii. A luat apoi cuvîntul ambasadorul Republicii Populare Polone la Bucureşti, W. Wrzosek. Poporul polonez, a spus vorbitorul, sărbătoreşte cea de a 10-a aniversare a eliberării ţării de către eroica Armată Sovietică şi de către Armata Poloneză, care a luat fiinţă cu ajutorul frăţesc al Uniunii Sovietice. Au trecut 10 ani. Sunt ani de muncă paşnică, creatoare, a poporului care pentru intmia oară în istoria Poloniei a devenit stăpînul adevărat al ţării şi al vieţii sale. La fel ca şi in viaţa poporului frate român, baza transformărilor din viaţa poporului polonez o constituie prietenia veşnică cu marea Uniune Sovietică, colaborarea şi solidaritatea internaţională cu toţi oamenii muncii, datorită căreia a putut să iafiinţă puternicul lagăr al păcii şi socialismului. In Polonia populară, datorită mobilizării tuturor elementelor patriotice ale poporului în jurul partidului şi guvernului au fost îndeplinite înainte de termenşi depăşite prevederile primului plan trienal de refacere, precum şi sarcinile primilor patru ani ai planului de şase ani în domeniul industrializării ţării. Fiecare din cuceririle noastre economice, fiecare realizare în domeniul ridicării nivelului de trai al maselor muncitoare, în afară de valorile sale directe mai are şi o mare valoare în plus, aceea că influenţează creşterea forţelor paşnice din lumea întreagă, mobilizează pe toţi oamenii cinstiţi la luptă pentru apărarea păcii şi progres social. De aceea, salutînd cea de a 10-a aniversare,poporul polonez priveşte cu încredere în viitor, crede în forţele păcii şi este convins ca voiţa oamenilor muncii din toate tării® va zădărnici uneltirile criminale ale adepţilor ■unui nou război. ■ , ' ’ După festivitate a'urmat un-program artistic.(Agerpres) TELEGRAMĂ Tovarăşului STANISLAW SKRZESZEWSKI Ministrul Afacerilor Externe al Republicii Populare Polone VARŞOVIA Cu ocazia marii sărbători naţionale a poporului polon, cea de a 10-a aniversare a zilei eliberării Poloniei de către Armata Sovietică, vă rog să primiţi, tovarăşe ministru, călduroase felicitări. Urez poporului frate polon noi izbînzi în munca sa pașnică pentru construirea socialismului și in lupta comună pentru apărarea păcii, în fruntea căreia se află marea noastră prietenă. Uniunea Sovietică. SIMION BUGHICI Ministrul Afacerilor Externe al Republicii Populare Romíne Reuniunea de la Asociaţia corespondenţilor presei străine în R. P. R. La Asociaţia corespondenţilor presei străine în R.P.R. a avut loc o reuniune consacrată celei de a 10-a aniversări a eliberării Poloniei. L. Modrzejwski, ataşat de presă al Ambasadei R. P. Polone, a conferenţiat despre realizările înfăptuite în aceşti zece ani. După conferinţă a fost prezentat filmul polonez „Celuloza“. Conferinţa şi filmul au fost urmărite cu deosebit interes. (Agerpres)