Scînteia, octombrie 1954 (Anul 23, nr. 3092-3118)

1954-10-01 / nr. 3092

rag. 7 8 C­Î­N­T­E­I­A Salut fierbinte şi frăţesc marelui popor chinez! O prietenie cu adinei tradiţii împărtăşind bu­curia marelui po­por chinez în ziua glorioasei sale sărbători, poporul român îşi exprimă profundele sale sentimente de prietenie şi dragoste frăţească faţă de Republica Popu­­lară Chineză şi faţă de eroicul ei popor. Legăturile de prietenie chino-ro­­mîne au vechi rădăcini istorice. Fapte oglindind relaţiile chino-ro­­mîne datează de sute de ani. Astfel, încă în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, glorioasa capitală a Chinei populare de astăzi, oraşul Pekin, a găzduit Un oaspete român. Acesta era spătarul şi învăţatul moldovean Nicolae Milescu. In vremurile mai apropiate de epoca noastră, poporul muncitor român a urmărit cu caldă simpatie lupta de decenii a poporului chinez pentru libertate şi independenţă na­ţională. Episoadele eroice ale vic­torioasei revoluţii populare din China au umplut de admiraţie şi bucurie inimile oamenilor muncii din Romînia care, înainte de 23 August 1944, năzuiau şi luptau la rîndul lor pentru scuturarea jugului im­perialist, pentru independenţă na­ţională şi o viaţă mai bună. Lungă şi grea a fost lupta forţe­lor populare din China, desfăşurată sub conducerea eroicului Partid Comunist Chinez, însufleţită de Victoria istorică a Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie. Presa ile­gală a partidului nostru, ca şi nu­meroase publicaţii progresiste, au urmărit îndeaproape evoluţia răz­boiului drept de eliberare dus de forţele populare din China îm­potriva intervenţioniştilor japonezi şi a trădătorilor din gamindan în frunte cu Cian Kai­ şi, în acei ani grei şi pentru poporul român, infor­maţiile despre mersul revoluţiei chineze se obţineau cu mare greu­tate şi cu multe riscuri. Pe baza acestor informaţii, sub îndrumarea partidului, se redactau diferite bu­letine, care erau difuzate în rîndu­­rile oam­enilor muncii. Nu odată şi-a ridicat clasa noas­tră muncitoare, în frunte cu Parti­dul Comunist Român, glasul de pro­test împotriva agresiunii imperia­liste în China, salutînd totodată iz­­bînzile forţelor populare chineze ca pe victorii ale forţelor progresului şi păcii de pretutindeni,. „Succesele Partidului Comunist din China — arată rezoluţia celui de al V-lea Congres al P.C.R. din 1932 — sunt succesele proletariatului internaţio­nal şi întăresc lupta lui pentru răs­turnarea puterii imperialiştilor, ca­pitaliştilor şi moşierilor“. Unit sub steagul partidului său comunist, în frunte cu iubitul său conducător, tovarăşul Mao Tze-dun, bucurîndu-se de marele sprijin moral şi politic al Uniunii Sovietice, de simpatia şi solida­ritatea tuturor forţelor înaintate ale omenirii, poporul chinez a dobîn­­dit, în urmă cu cinci ani, o victorie de însemnătate istorică mondială asupra forţelor reacţiunii gominda­histe şi ale Spri­jinitorilor ei ame­ricani. __ în noile condiţii de după­ elibe­rare, cînd atît poporul­­chinez, cit şi poporul român au devenit stăpîne pe Soarta lor, prietenia chino-ro­­mînă a căpătat un conţinut nou, a început să se dezvolte şi să se în­tărească necontenit, a devenit o prietenie frăţească de neclintit. La baza ei se află prietenia comună a popoarelor chinez şi romín cu ma­rea Uniune Sovietică, dragostea lor comună faţă de gloriosul popor so­vietic, se află marele principiu al internaţionalismului proletar. Po­poarele chinez şi român păşesc umăr la umăr spre acelaşi ţel măreţ — construirea socialismului — în ca­drul lagărului de nebiruit al păcii, democraţiei şi socialismului. Avînd asemenea temelii de granit, rela­ţiile chino-romîne sînt relaţii de tip nou, al căror conţinut îl formează colaborarea sinceră şi multilaterală şi ajutorarea reciprocă şi frăţească în scopul obţinerii unui avînt comun. Multe şi Variate sunt căile cola­borării frăţeşti dintre Republica Populară Chineză şi Republica Populară Romina. An de an se in­tensifică relaţiile economice romî­­no-chineze, necontenit se dezvoltă schimbul reciproc de produse, con­tribuind la dezvoltarea şi înflorirea ecor­omiei ambelor ţări. Anul tre­cut, în urma încheierii protocolului primei sesiuni a comisiei mixte de colaborare tehnico-ştiinţifică, rela­ţiile economice româno-chineze s-au ridicat pe un plan şi mai înalt. Po­porul român se bucură din toată inima că muncitori specialişti din­­ţara noastră se află în China, unde ajută la opera de industrializare a marii ţări prietene. Trainica prietenie chino-romînă îşi găseşte expresia şi în intensa Colaborare culturală a celor două popoare. Poporul român vădeşte cel mai viu interes faţă de străve­chea şi bogata cultură a marelui popor chinez, faţă de arta sa mi­lenară, faţă de operele sale noi ce se nasc în focul luptei pentru construi­rea socialismului. Zeci de delegaţii, cuprinzînd scriitori,­ pictori, muzi­cieni, ziarişti, numeroase ansam­bluri artistice chineze şi române au vizitat, şi vizitează reciproc , cele două ţări. Cu dragoste fierbinte în­­tîmpină poporul muncitor român pe solii marelui popor chinez. Un mare succes înregistrează Ansamblul de cîntece şi dansuri al Armatei Popu­lare Chineze de Eliberare, care vi­zitează în prezent ţara noastră. în ziua celei de a­ cincea aniver­sări a proclamării Republicii Popu­lare Chineze, poporul român îşi ma­nifestă hotărîrea de a strînge şi a cimenta necontenit binefăcătoarea prietenie romîno-chineză, în cadrul măreţului lagăr al democraţiei şi socialismului, în frunte cu Uniunea Sovietică. Trăiască în veci prietenia romîn­o­­chineză ! Acad. prof. P. CONSTANTINESCU-IAŞI Tovarăşul Mao Tze-dun votind, cu prilejul adoptării Constituţiei R. P. Chineze 1 Octombrie la Pekin EUGEN FRUNZĂ Eu am văzut în piaţa Tien-An-Mien Al Asiei triumf pe metereze! Cădea, sclipind, al soarelui polen Pe coifurile caselor chineze... Viori sunau şi flaute ca-n poveşti, Văzduhul tremura ca o năframă; Bateau flăcăi în tobe chinezeşti Şi-n talgere cu sunet de aramă... Şi orele treceau parcă-n galop Topite-n cîntul vast ca o cascadă; Sub nesfîrşitul florilor potop Rîdea întreaga Chină la paradă... Eu am citit în piaţa Tien-An-Mien A! Asiei decret de libertate! Păpuşi treceau, cu burtă şi joben, Pe mături lungi simbolic aşezate — Şi zdrenţuit, cu pinteni şi chipiu, Trecea, pe-un băţ de bambus, trădătorul Un Cian Rai­ şi, din pînză, cenuşiu, Şi hohotea, în urma lui, poporul... Pe uriaşe care, scînteind, Istorice îzbînzi, pliniri de vise, In semne de mătase şi argint Erau, spre slava omului, înscrise. Părea că-ngemănate fluvii curg Fără sfîrşit, spre viitor într-una... Tîrzîu, cînd peste molcomul amurg, Se ridicase, din adîncuri, luna Spre cer, gigantici trandafiri de foc, Multicolore jerbe se-nălţară — Şi China toată, parcă prinsă-n joc, Se legăna în cîntec de vioară... Eu am văzut, în piaţa Tien-An-Mien, A celor şase sute milioane Istorie mişeîndu-se, solemn, In marşul nesfîrşitelor coloane, Şi-n bubuitul salvelor de tun Am auzit ecoul „Aurorii" Şi am simţit balanţa lumii cum Se-nclină către epoca de glorii! Salut, popor călit în bătăii!, Bogată fie-ţi casa şi senină ! In praf pieri-vor monştrii, de-or veni Să-ţi stingă zorii limpezi de lumină ! Şi pruncii or să-ţi crească bucătaţi In leagăne din bambus împletite, Precum aici, la poale de Carpaţi, Vor creşte generaţii fericite — Căci ne-a unit acelaşi ţel suprem Ce l-au visat, prin secole, strămoşii. Şi, înfrăţiţi, de ţel ne-apropiem Sub fluturarea steagurilor roşii. China populara pe calea industrializării socialiste Şi în trecut, desigur, cînd se vorbea des­pre China, se foloseau cifre şi date de comparaţie de proporţii uriaşe. Nu era vorba numai de suprafaţa acestei ţări, mare cît un continent, de imensele ei re­ - surse naturale sau de numărul locuitori­lor ei, pe care nimeni nu-i cunoştea exact, dar era presupus a fi în jurul a 500 de milioane ci, în special, de mizeria de nedescris, de foametea care bîntuia, de exploatarea crîncenă a populaţiei munci­toare, de ruina economică, de ignoranţa în care erau ţinute masele, de lipsa lor de drepturi şi de asuprirea lor sălbatică. Un vechi cîntec al poporului dijuan — una din naţionalităţile din China — spu­nea : „Hrana noastră — frunze şi iarbă, / Trăim într-o mizerie cruntă. / Vor seca oare vreodată lacrimile din ochii săraci­lor ? / Numai atunci cînd vom scutura jugul!“ Astăzi poporul chinez a devenit stăpîn în patria sa. In cei cinci ani care au tre­­-- cut, el a dat dovadă în munca de construc­ţie paşnică, sub conducerea partidului co­munist, de aceeaşi vitejie şi abnegaţie cu care a dobîndit istorica victorie în lupta de eliberare, încă înainte de victoria definitivă a re­voluţiei populare, în martie 1949, plenara a II-a a C.C. al Partidului Comunist Chi­nez a definit în felul următor sarcinile care stăteau în faţa ţării: după victoria revoluţiei democratice noi, China trebuie să se dezvolte neîncetat dintr-o ţară a­­grară într-o ţară industrială, dintr-un stat democratic nou, intr-un stat socialist. In cursul primilor trei ani ai perioadei de trecere — de la sfîrşitul anului 1949 pînă la sfîrşitul anului 1952 — în China nu existau încă condiţiile pentru înfăp­tuirea unor transformări socialiste pro­funde şi multilaterale, în aceşti ani parti­dul şi-a îndreptat eforturile spre înfăptui­rea unor sarcini nerezolvate ale revolu­ţiei democratice : lichidarea rămăşiţelor forţelor reacţionare, desăvîrşirea reformei agrare şi refacerea completă a economiei naţionale. Incepînd cu anul 1953, după ce aceste sarcini au fost rezolvate cu succes, C.C. M. GHERMAN secretar al Consiliului Central al Sindicatelor din R.P.R. al Partidului Comunist Chinez a trasat ur­mătoarea linie generală a politicii statului în perioada de trecere : înfăptuirea indus­trializării socialiste a ţării pe etape) trans­formarea socialistă treptată a agriculturii, a producţiei meşteşugăreşti, a industriei particulare şi a comerţului particular, in­troducerea planului cincinal, al cărui prim scop este dezvoltarea producţiei indus­triale, înfăptuirea treptată a industrializării socialiste a ţării este una din principalele sarcini ale statului chinez democrat-popu­lar în actuala perioadă. Trebuie spus că în ajunul revoluţiei populare, în China, ţară uriaşa, existau mai puţine întreprin­deri industriale decât în mica Elveţie. Imperialiştii, cărora industrializarea Chi­nei le stă ca un ghimpe în ochi, continuă s­ă afirme că acest lucru e ceva iluzo­riu, de nerealizat, un fel de încercare „de a apuca luna de pe cer“. Viaţa dezminte însă categoric gogoriţele propagandei im­perialiste. Nu este greu de bănuit cite greutăţi au stat şi mai stau încă în faţa poporului chi­nez în legătură cu crearea unei industrii proprii puternice care, în ceea ce priveşte amploarea şi nivelul tehnic, trebuie nu numai să depăşească considerabil nivelul dezvoltării industriale a Chinei vechi, ci să şi ajungă din ur­nă şi să întreacă, într-o anumită perioadă, ţări capitaliste înain­tate. Cu toate greutăţile inerente, există însă Condiţiile pentru ca această sarcină de onoare să fie îndeplinită : există pu­terea populară, elanul creator al maselor, conduse de partid, există ajutorul sovietic şi colaborarea rodnică cu ţările de demo­craţie populară, există simpatia şi spriji­nul întregului lagăr al păcii. De o deosebită importanţă pentru In­dustrializarea ţării este faptul că subso­lul Chinei poate satisface pe deplin ne­cesităţile legate de dezvoltarea­­multila­terală a industriei şi întregii economii. China posedă însemnate zăcăminte de minereu de fier şi de cărbune, de plumb, de zinc şi magneziu. In ce priveşte re­zervele şi extracţia de wolfram, R. P. Chineză ocupă primul loc în lume. Uria­şe sunt şi zăcămintele sale petrolifere. Numai in Chină de nord-vest, ele întrec rezervele de petrol ale Iranului, una din ţările cu cele mai mari rezerve de petrol din lumea capitalistă. ■ Potrivit primului plan cincinal, princi­palele eforturi sunt concentrate în direc­ţia dezvoltării industriei metalurgice, a combustibilului, energetice, constructoare de maşini şi chimice. încă în cursul aces­tui an, greutatea specifică a producţiei globale a industriei moderne în economia naţională va creşte pînă la 33%. Ce a realizat poporul chinez în cei cinci ani de la eliberare în domeniul in­dustrializării ţării? Datele cele mai re­cente arată ca, faţă de anul 1949, produc­ţia într-o serie de ramuri industriale de bază a înregistrat o creştere impetuoasă, încă în­ acest an, producţia de cărbune va fi de 2,6 ori mai mare ca în 1949, de fontă de 12,4 ori, de oţel de 13,7 ori, de energie electrică de 2,5 ori etc. Producţia­­ industrială globală a­­ crescut anual, în medie, cu 36,9 %. Spre sfîrşitul anului 1954, producţia globală a industriei mo­derne va creşte­­ de 4,2 ori faţă de anul 1949. S-a transformat şi caracterul in­dustriei chineze; dintr-o industrie de tip colonial, care se ocupa numai cu asambla­rea şi repararea maşinilor, ea s-a trans­format într-o industrie care poate pro­duce în mod independent maşini şi ma­­şini-tiherie. Potrivit unor date preliminare, în R.P. Chineză se fabrică astăzi peste 1900 ti­puri de maşini importante, maşini-arter­­ie, motoare şi Utilaje electrice. Se produc strunguri carusel, care pot prelucra pie­se cu o greutate pînă la două tone, rul­menţi cu bile, concasoare, maşini de ge­luit, freze universale, motoare Diesel, maşini agricole, utilaje pentru industria poligrafică, apărare Röntgen, ciocane pneumatice cu o capacitate de 5 tone, Compresoare cu o capacitate de 300 H.P.,­ macarale uriaşe, porţi pentru ecluze cu greutate totală de 3000 de tone, desti­nate celor două mari construcţii pentru îndiguirea fluviului Huai şi construirea rezervorului Guandin etc. La Mukden a fost construit, după un proiect sovietic, primul mare transformator, cu o capaci­tate de 20.000 kw.. In greutate de 68 tone. .Industria minieră primeşte haveze fabri­cate în ţară, precum şi instalaţii speciale pentru fabricile de înnobilare a mine­reurilor. Muncitorii şi Inginerii de la uzi­na din Cisi au realizat, cu ajutorul spe­cialiştilor sovietici, prima combină car­boniferă fabricată în ţară, după modelul combinei carbonifere sovietice „Don­­bas“, în China de nord-est, la sud de Muk­den, este situată localitatea Anşan. Ea nu figurează încă pe hărţile la scară mică, dar este cunoscută în întreaga Chină. în­treprinderile combinatului metalurgic din Anşan, adevăraţi giganţi ai industriei grele, dispun de cele mai moderne utilaje. Uzina de laminate poate produce intr-un an o cantitate de materiale metalice de construcţie suficientă pentru construirea mai multor uzine, la fel de mari ca aceea care le-a produs. în prezent, uzinele din China fabrică de asemenea numeroase tipuri de maşini şi utilaje pentru transporturile feroviare, auto şi navale. Zilele acestea s-a primit vestea unui nou succes al industriei chi­neze : a fost fabricat primul avion în R. P. Chineză. Realizările de pînă acum reprezintă un imens salt înainte. Un factor hotărîtor al rezultatelor obţinute în dezvoltarea indus­triei grele în R.P. Chineză îl constituie ajutorul U.R.S.S. — expresie a marii şi indestructibilei prietenii sovieto-chineze. Uniunea Sovietică ajută China în proiec­tarea principalelor obiective industriale, furnizează principalele maşini şi utilajul pentru marile şantiere industriale pre­văzute în planul cincinal. Specialişti so­vietici ajută la munca de proiectare a uzinelor şi a noilor­ tipuri de produse de bază. De o însemnătate deosebită pentru industrializarea Chinei sunt cele două acorduri încheiate cu Uniunea Sovietică — în 1950 şi 1953. Potrivit acestora, Uniunea Sovietică acordă Chinei ajutor în construcţia şi reconstrucţia a 141 mari întreprinderi, printre care centrale elec­trice, mine de cărbuni, rafinării de petrol, combinate metalurgice, uzine de construc­ţii de maşini, de automobile, Uzine chi­mice, de tractoare etc. 17 obiective dintre acestea au şi fost construite şi au început Să funcţioneze total sau parţial. Avînd ca bază cele 141 întreprinderi ce se construiesc cu ajutorul U.R.S.S., în cursul primului cincinal urmează să fie construite şi reconstruite aproximativ 600 mari obiective industriale. în 1953 investiţiile alocate în construc­ţiile industriale capitale au fost cu 90% mai mari decit în 1952 ; anul acesta vor fi cu 28% mai mari ca în 1953. Luînd toate măsurile pentru a asigura creşterea cu precădere a industriei grele, condiţie a avîntului întregii economii, puterea populară acordă toată atenţia şi dezvoltării considerabile a industriei uşoare, a agriculturii şi transporturi­lor. Potrivit calculelor, în anii pri­mului cincinal industria uşoară a Chi­nei se va dezvolta mai mult decit într-o jumătate de secol sub regimul go­­mindanist. In trecut, majoritatea mate­riilor prime luau calea străinătăţii. Acum fabricile de textile lucrează aproape în întregime numai cu bumbac şi lină pro­duse în ţară, în regiunile producătoare de bumbac, ca de pildă Uhan (provincia Hubei), Cend­jaudin (provincia Henan), Sidianc­uan şi Hahtan (provincia Hubei), se dezvoltă centre ale industriei textile. Industria de pielărie şi încălţăminte pre­lucrează de asemenea piei indigene. Mărfuri de larg consum, despre care ni­meni n-ar fi visat vreodată că se vor fa­brica în China, sunt produse în cantităţi din ce în ce mai mari, chiar şi pentru ex­port. în focul luptei pentru industrializarea socialistă a ţării, poporul chinez rezolvă cu succes şi o altă problemă grea — pre­gătirea cadrelor de conducere pentru construcţia industrială. Aşa cum se pre­vede în primul plan cincinal, pregătirea cadrelor de conducere pentru dezvoltarea industriei este una din sarcinile de căpe­tenie. Multe fabrici au sarcina de cinste de a pregăti — pe bază de plan şi la termene precise — Cadre, de la directori de între­prinderi pînă la maiştri şi muncitori pen­tru noile întreprinderi, care se construiesc neincetat pe imensul teritoriu al Chinei populare. Un rol de seamă în pregătirea cadrelor de frunte pentru industrie îl are învăţămîntul profesional, care se dezvoltă necontenit, în condiţiile arătate, nu încape îndoială că, în decursul cîtorva cincinale, China se va transforma într-o puternică ţară so­cialistă, cu o industrie modernă. Succesele obţinute pînă acum pe calea dezvoltării economiei au ca rezultat îm­bunătăţirea continuă a nivelului de trai al poporului chinez. Foametea, mizeria şi bolile au încetat să mai formeze acel „specific naţional“ al Chinei, cum îl nu­mea propaganda imperialistă. Şomajul de proporţii uriaşe, lăsat moştenire de vechiul regim, a fost astăzi considerabil redus şi scade necontenit, într-o anumită perioadă acest fenomen va dispare în în­tregime. Reforma agrară a reprezentat o etapă importantă în îmbunătăţirea vieţii sutelor de milioane de ţărani chinezi. Sume considerabile sunt alocate de către stat pentru construcţii social-culturale şi sanitare. Au apărut numeroase spitale şi sanatorii, creşe şi cămine de copii, şcoli şi facultăţi noi. In oraşul Şanhai, înainte de eliberare puţini erau muncitorii care locuiau în case. Mulţi trăiau în bărci străvechi, moş­tenite din tată-n fiu, plătind o chirie care depăşea simţitor chiria actuală a unei locuinţe igienice şi confortabile, în 1951 a început în acest oraş construirea unui mare cartier de locuinţe muncitoreşti, cartierul Tao Yang. 25.000 de familii vor locui în condiţii moderne în acest cartier. Peste 0000 de familii au şi intrat în po­sesia apartamentelor. Semnificativ pentru grija ce se acordă în R. P. Chineză asi­gurării unor condiţii bune de locuit pen­tru masele muncitoare este faptul că, în­ ultimii patru ani, statul a construit, numai pentru muncitorii textilişti, case, aparta­mente şi cămine pe o suprafaţă de 840.000 metri pătraţi. Cultura şi arta au devenit bunuri acce­sibile poporului. Deşi China este o ţară cu o cultură străveche — patria busolei, a hîrtiei, a prafului de puşcă, a porţelanului şi imprimării cărţilor, în care există de peste trei milenii un sistem dezvoltat de scr­iere — doar puţini erau aceia care ştiau să scrie şi să citească. în anii puterii popu­lare, zeci de milioane de oameni au învă­ţat carte, ştiu ce este teatrul şi cinema­tograful, biblioteca şi aparatul de radio. Astăzi poporul dijuan, liber şi egal în drepturi cu celelalte popoare din China, cîntă un cintec nou: „Soarele a răsărit şi răsăritul a deve­nit purpuriu, / Suferinţele noastre au a­­pus pentru totdeauna. / Recunoştinţă pre­şedintelui Mao! / Am devenit stăpinii ţării". / Ropotul chinez de 600.000.000 oameni este încrezător în Viitorul său luminos. El ştie că drumul spre fericire nu este nici uşor, nici scurt. Dar nimic nu-l poate a­­bate de pe calea pe care a păşit. Alături de marele popor sovietic, de popoarele ţă­rilor de democraţia populară surori, el va merge mereu inairtie pe Calea victorioasă a construcţiei socialiste şi a apărării păcii. Din toată inima aş putea spune că de oamenii muncii din ma­rea Chină mă lea­gă o veche prie­tenie. Deşi nu am văzut niciodată această ţară uriaşă, mi se perifi­­dau în minte încă cu ani în urmă imagini din viaţa Chinei. Citeam cu nesaţ în ziare despre lupta eroi­că pentru libertate a marelui po­por chinez şi mă bucuram de vic­­toriile lui asupra clicii d­anbaisiste vindute imperialiştilor americani. Mă simţeam cu sufletul alături de muncitorul şi ţăranul chinez care, îmbrăcaţi în uniforme ale Armatei Populare de Eliberare, dădeau lovi­turi nimicitoare unui duşman înar­mat pînă în dinţi. Astăzi, poporul chinez liber săr­bătoreşte cinci ani de la eliberarea patriei sale, de la făurirea Republi­cii Populare Chineze. Este o zi de sărbătoare pentru oamenii muncii din lumea întreagă, pentru toţi acei ce iubesc pacea şi libertatea. Mult s-a mai schimbat China în ultimii 5 ani. Aproape nu este zi în care ziarele să nu aducă vreo veste despre un nou succes al oa­menilor muncii chinezi. Cînd au­zeam vorbindu-se de China în tre­cut, vedeam parcă milioane de mun­citori exploataţi pînă la singe, schingiuiţi, care se stingeau cu ze­cile şi sutele de mii de pe urma foa­mei, a bolilor şi suferinţelor. Astăzi, cînd vorbim despre China nouă, ne gîndim la furnale, la baraje, la cîm­­pii roditoare şi mai ales la liberul popor chinez ce-şi construieşte fe­ricirea. Că mecanic de locomotivă îmi dau seama de ma­rea însemnătate a transporturilor pentru industrializarea socialistă a uriaşei Chifle democrat-popu­­lare. Cunosc într-o oarecare mă­sură realizările înfăptuite şi pe acest tărîm în Republica Popu­lară Chineză. Ştiu, de pildă, că în decurs de numai cinci ani, s-au con­struit acolo mii şi mii de kilometri de cale ferată, şosele, poduri, că nu­mărul locomotivelor şi vagoanelor a crescut mult. Muncitorii de la căile ferate din China, care în timpul războiului de eliberare au săvîrşit fapte eroice, aduc astăzi o mare contribuţie la dezvoltarea eco­nomiei chineze. Muncitorii români — şi mai ales aceia de la căile fe­rate — au aflat cu mare bucurie despre metoda de muncă a lui Cij-sn Si-kun, în legătură cu conducerea trenurilor grele, a lui Ian Mao-lin, în legătură cu raţionalizarea încăr­cării şi descărcării, sau despre me­toda lui Li Si-kun de formare a trenurilor. Forţa imensă a Chinei populare, izbînzile ei, ne însufleţesc şi pe flor, oamenii muncii din R.P.R., în lupta şi munca noastră de zi cu zi. Succesele obţinute de oamenii muncii din China în Construirea vieţii noi, în primii doi ani ai pla­nului cincinal, ne dau siguranţa că ei vor cuceri un viitor noi şi mari îzbîrzi în construirea socialismului în ţara lor. Noi, oamenii muncii din Republica Populară Romînă, le urăm din toată inima spor la lu­cru şi îi asigurăm de prietenia noa­stră veşnică, de neclintit. ŞTEFAN LUNGU Erou al Muncii Socialiste Nr. 3032 Sub steagul colaborării frăţeşti în anul 1952 am avut bucuria să fac o vizită în Re­publica Populară Romînă. Deşi şer­derea mea în ţară voastră a fost scurta, am putut totuşi să cunosc ceva din viaţa şi munca oamenilor muncii din R.P.R. Am vă­zut munca lor plină de abnegaţie pentru construirea vieţii noi. Mi-am dat seama că nivelul de trai al celor ce muncesc s-a îmbunătăţit simţitor faţă de trecut şi că el se află pe ca­lea unei continue ridicări. Astăzi, poporul român luptă pentru con­struirea bazelor socialismului. Situaţia în care se află poporul chinez searm­ănă foarte mult cu cea a poporului român. Sub conducerea înţeleaptă a­ Partidului Comunist Chinez şi a preşedintelui Mao Tze­­dun, poporul chinez a obţinut o vic­torie istorică, rupînd lanţurile impe­rialismului şi ale feudalismului şi instaurînd Republica Populară Chi­neză. După eliberare, economia na­ţională s-a refăcut într-un ritm ra­pid. Reforma agrară a schimbat în­făţişarea ţării şi a pus temelia unei vieţi noi pentru sutele de milioane de ţărani chinezi. “In momentul de faţă, ţara noastră se află în al doi­lea an,al primu­lui plan cincinal, în măreaţa luptă pentru so­cialism, pe care o duce cu en­tuziasm poporul nostru, primim un ajutor frăţesc, dezinteresat din par­tea marelui popor sovietic şi a gu­vernului Sovietic. Totodată, primim un ajutor, dezinteresat din partea Celorlalte popoa­re frăţeşti din marele lagăr al democraţiei şi so­cialismului. Voi da aici doar un singur exemplu. Poporul ro­mân a trimis pe unii dintre cei mai buni specialişti ai săi pentru a ne ajuta la forarea sondelor petrolifere. Specialiştii romîni, educaţi de Partidul Mun­citoresc Român în spiritul in­ternaţionalismului proletar ne a­­jută la forarea puţurilor adinei de 2690 şi 3000 m. Ei ne transmit din experienţa lor, ajutîndu-ne să ne însuşim metodele de muncă înain­tate în extracţia ţiţeiului. Aceasta ne-a dat posibilitatea, pe de o parte, să economisim o sumă considerabilă din investiţiile statu­lui iar, pe de altă parte, să ne pre­gătim numeroase cadre tehnice. Noi nu vom uita acest lucru niciodată. Distanţa geografică dintre Repu­blica Populară Romînă şi Republica Populară Chineză este foarte mare. Dar ţelul nostru comun scurtează parcă această distanţă, ne apropie. Poporul chinez urmăreşte cu mare interes realizările obţinute de po­porul romín şi se bucură de succesele poporului romín ca de propriile sale succese. Colaborarea frăţească cu poporul frate român contribuie la întărirea şi mai mult a prieteniei dintre ţările noastre, care păşesc cu încredere spre ace­laşi ţel — construirea socialismului. CO­SIAC­RU vicepreşedintele Uniunii Sindicatele din oraşul Trentin

Next