Scînteia, octombrie 1954 (Anul 23, nr. 3092-3118)
1954-10-01 / nr. 3092
rag. 7 8 CÎNTEIA Salut fierbinte şi frăţesc marelui popor chinez! O prietenie cu adinei tradiţii împărtăşind bucuria marelui popor chinez în ziua glorioasei sale sărbători, poporul român îşi exprimă profundele sale sentimente de prietenie şi dragoste frăţească faţă de Republica Populară Chineză şi faţă de eroicul ei popor. Legăturile de prietenie chino-romîne au vechi rădăcini istorice. Fapte oglindind relaţiile chino-romîne datează de sute de ani. Astfel, încă în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, glorioasa capitală a Chinei populare de astăzi, oraşul Pekin, a găzduit Un oaspete român. Acesta era spătarul şi învăţatul moldovean Nicolae Milescu. In vremurile mai apropiate de epoca noastră, poporul muncitor român a urmărit cu caldă simpatie lupta de decenii a poporului chinez pentru libertate şi independenţă naţională. Episoadele eroice ale victorioasei revoluţii populare din China au umplut de admiraţie şi bucurie inimile oamenilor muncii din Romînia care, înainte de 23 August 1944, năzuiau şi luptau la rîndul lor pentru scuturarea jugului imperialist, pentru independenţă naţională şi o viaţă mai bună. Lungă şi grea a fost lupta forţelor populare din China, desfăşurată sub conducerea eroicului Partid Comunist Chinez, însufleţită de Victoria istorică a Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie. Presa ilegală a partidului nostru, ca şi numeroase publicaţii progresiste, au urmărit îndeaproape evoluţia războiului drept de eliberare dus de forţele populare din China împotriva intervenţioniştilor japonezi şi a trădătorilor din gamindan în frunte cu Cian Kai şi, în acei ani grei şi pentru poporul român, informaţiile despre mersul revoluţiei chineze se obţineau cu mare greutate şi cu multe riscuri. Pe baza acestor informaţii, sub îndrumarea partidului, se redactau diferite buletine, care erau difuzate în rîndurile oamenilor muncii. Nu odată şi-a ridicat clasa noastră muncitoare, în frunte cu Partidul Comunist Român, glasul de protest împotriva agresiunii imperialiste în China, salutînd totodată izbînzile forţelor populare chineze ca pe victorii ale forţelor progresului şi păcii de pretutindeni,. „Succesele Partidului Comunist din China — arată rezoluţia celui de al V-lea Congres al P.C.R. din 1932 — sunt succesele proletariatului internaţional şi întăresc lupta lui pentru răsturnarea puterii imperialiştilor, capitaliştilor şi moşierilor“. Unit sub steagul partidului său comunist, în frunte cu iubitul său conducător, tovarăşul Mao Tze-dun, bucurîndu-se de marele sprijin moral şi politic al Uniunii Sovietice, de simpatia şi solidaritatea tuturor forţelor înaintate ale omenirii, poporul chinez a dobîndit, în urmă cu cinci ani, o victorie de însemnătate istorică mondială asupra forţelor reacţiunii gomindahiste şi ale Sprijinitorilor ei americani. __ în noile condiţii de după eliberare, cînd atît poporulchinez, cit şi poporul român au devenit stăpîne pe Soarta lor, prietenia chino-romînă a căpătat un conţinut nou, a început să se dezvolte şi să se întărească necontenit, a devenit o prietenie frăţească de neclintit. La baza ei se află prietenia comună a popoarelor chinez şi romín cu marea Uniune Sovietică, dragostea lor comună faţă de gloriosul popor sovietic, se află marele principiu al internaţionalismului proletar. Popoarele chinez şi român păşesc umăr la umăr spre acelaşi ţel măreţ — construirea socialismului — în cadrul lagărului de nebiruit al păcii, democraţiei şi socialismului. Avînd asemenea temelii de granit, relaţiile chino-romîne sînt relaţii de tip nou, al căror conţinut îl formează colaborarea sinceră şi multilaterală şi ajutorarea reciprocă şi frăţească în scopul obţinerii unui avînt comun. Multe şi Variate sunt căile colaborării frăţeşti dintre Republica Populară Chineză şi Republica Populară Romina. An de an se intensifică relaţiile economice romîno-chineze, necontenit se dezvoltă schimbul reciproc de produse, contribuind la dezvoltarea şi înflorirea ecoromiei ambelor ţări. Anul trecut, în urma încheierii protocolului primei sesiuni a comisiei mixte de colaborare tehnico-ştiinţifică, relaţiile economice româno-chineze s-au ridicat pe un plan şi mai înalt. Poporul român se bucură din toată inima că muncitori specialişti dinţara noastră se află în China, unde ajută la opera de industrializare a marii ţări prietene. Trainica prietenie chino-romînă îşi găseşte expresia şi în intensa Colaborare culturală a celor două popoare. Poporul român vădeşte cel mai viu interes faţă de străvechea şi bogata cultură a marelui popor chinez, faţă de arta sa milenară, faţă de operele sale noi ce se nasc în focul luptei pentru construirea socialismului. Zeci de delegaţii, cuprinzînd scriitori, pictori, muzicieni, ziarişti, numeroase ansambluri artistice chineze şi române au vizitat, şi vizitează reciproc , cele două ţări. Cu dragoste fierbinte întîmpină poporul muncitor român pe solii marelui popor chinez. Un mare succes înregistrează Ansamblul de cîntece şi dansuri al Armatei Populare Chineze de Eliberare, care vizitează în prezent ţara noastră. în ziua celei de a cincea aniversări a proclamării Republicii Populare Chineze, poporul român îşi manifestă hotărîrea de a strînge şi a cimenta necontenit binefăcătoarea prietenie romîno-chineză, în cadrul măreţului lagăr al democraţiei şi socialismului, în frunte cu Uniunea Sovietică. Trăiască în veci prietenia romînochineză ! Acad. prof. P. CONSTANTINESCU-IAŞI Tovarăşul Mao Tze-dun votind, cu prilejul adoptării Constituţiei R. P. Chineze 1 Octombrie la Pekin EUGEN FRUNZĂ Eu am văzut în piaţa Tien-An-Mien Al Asiei triumf pe metereze! Cădea, sclipind, al soarelui polen Pe coifurile caselor chineze... Viori sunau şi flaute ca-n poveşti, Văzduhul tremura ca o năframă; Bateau flăcăi în tobe chinezeşti Şi-n talgere cu sunet de aramă... Şi orele treceau parcă-n galop Topite-n cîntul vast ca o cascadă; Sub nesfîrşitul florilor potop Rîdea întreaga Chină la paradă... Eu am citit în piaţa Tien-An-Mien A! Asiei decret de libertate! Păpuşi treceau, cu burtă şi joben, Pe mături lungi simbolic aşezate — Şi zdrenţuit, cu pinteni şi chipiu, Trecea, pe-un băţ de bambus, trădătorul Un Cian Rai şi, din pînză, cenuşiu, Şi hohotea, în urma lui, poporul... Pe uriaşe care, scînteind, Istorice îzbînzi, pliniri de vise, In semne de mătase şi argint Erau, spre slava omului, înscrise. Părea că-ngemănate fluvii curg Fără sfîrşit, spre viitor într-una... Tîrzîu, cînd peste molcomul amurg, Se ridicase, din adîncuri, luna Spre cer, gigantici trandafiri de foc, Multicolore jerbe se-nălţară — Şi China toată, parcă prinsă-n joc, Se legăna în cîntec de vioară... Eu am văzut, în piaţa Tien-An-Mien, A celor şase sute milioane Istorie mişeîndu-se, solemn, In marşul nesfîrşitelor coloane, Şi-n bubuitul salvelor de tun Am auzit ecoul „Aurorii" Şi am simţit balanţa lumii cum Se-nclină către epoca de glorii! Salut, popor călit în bătăii!, Bogată fie-ţi casa şi senină ! In praf pieri-vor monştrii, de-or veni Să-ţi stingă zorii limpezi de lumină ! Şi pruncii or să-ţi crească bucătaţi In leagăne din bambus împletite, Precum aici, la poale de Carpaţi, Vor creşte generaţii fericite — Căci ne-a unit acelaşi ţel suprem Ce l-au visat, prin secole, strămoşii. Şi, înfrăţiţi, de ţel ne-apropiem Sub fluturarea steagurilor roşii. China populara pe calea industrializării socialiste Şi în trecut, desigur, cînd se vorbea despre China, se foloseau cifre şi date de comparaţie de proporţii uriaşe. Nu era vorba numai de suprafaţa acestei ţări, mare cît un continent, de imensele ei re - surse naturale sau de numărul locuitorilor ei, pe care nimeni nu-i cunoştea exact, dar era presupus a fi în jurul a 500 de milioane ci, în special, de mizeria de nedescris, de foametea care bîntuia, de exploatarea crîncenă a populaţiei muncitoare, de ruina economică, de ignoranţa în care erau ţinute masele, de lipsa lor de drepturi şi de asuprirea lor sălbatică. Un vechi cîntec al poporului dijuan — una din naţionalităţile din China — spunea : „Hrana noastră — frunze şi iarbă, / Trăim într-o mizerie cruntă. / Vor seca oare vreodată lacrimile din ochii săracilor ? / Numai atunci cînd vom scutura jugul!“ Astăzi poporul chinez a devenit stăpîn în patria sa. In cei cinci ani care au tre-- cut, el a dat dovadă în munca de construcţie paşnică, sub conducerea partidului comunist, de aceeaşi vitejie şi abnegaţie cu care a dobîndit istorica victorie în lupta de eliberare, încă înainte de victoria definitivă a revoluţiei populare, în martie 1949, plenara a II-a a C.C. al Partidului Comunist Chinez a definit în felul următor sarcinile care stăteau în faţa ţării: după victoria revoluţiei democratice noi, China trebuie să se dezvolte neîncetat dintr-o ţară agrară într-o ţară industrială, dintr-un stat democratic nou, intr-un stat socialist. In cursul primilor trei ani ai perioadei de trecere — de la sfîrşitul anului 1949 pînă la sfîrşitul anului 1952 — în China nu existau încă condiţiile pentru înfăptuirea unor transformări socialiste profunde şi multilaterale, în aceşti ani partidul şi-a îndreptat eforturile spre înfăptuirea unor sarcini nerezolvate ale revoluţiei democratice : lichidarea rămăşiţelor forţelor reacţionare, desăvîrşirea reformei agrare şi refacerea completă a economiei naţionale. Incepînd cu anul 1953, după ce aceste sarcini au fost rezolvate cu succes, C.C. M. GHERMAN secretar al Consiliului Central al Sindicatelor din R.P.R. al Partidului Comunist Chinez a trasat următoarea linie generală a politicii statului în perioada de trecere : înfăptuirea industrializării socialiste a ţării pe etape) transformarea socialistă treptată a agriculturii, a producţiei meşteşugăreşti, a industriei particulare şi a comerţului particular, introducerea planului cincinal, al cărui prim scop este dezvoltarea producţiei industriale, înfăptuirea treptată a industrializării socialiste a ţării este una din principalele sarcini ale statului chinez democrat-popular în actuala perioadă. Trebuie spus că în ajunul revoluţiei populare, în China, ţară uriaşa, existau mai puţine întreprinderi industriale decât în mica Elveţie. Imperialiştii, cărora industrializarea Chinei le stă ca un ghimpe în ochi, continuă să afirme că acest lucru e ceva iluzoriu, de nerealizat, un fel de încercare „de a apuca luna de pe cer“. Viaţa dezminte însă categoric gogoriţele propagandei imperialiste. Nu este greu de bănuit cite greutăţi au stat şi mai stau încă în faţa poporului chinez în legătură cu crearea unei industrii proprii puternice care, în ceea ce priveşte amploarea şi nivelul tehnic, trebuie nu numai să depăşească considerabil nivelul dezvoltării industriale a Chinei vechi, ci să şi ajungă din urnă şi să întreacă, într-o anumită perioadă, ţări capitaliste înaintate. Cu toate greutăţile inerente, există însă Condiţiile pentru ca această sarcină de onoare să fie îndeplinită : există puterea populară, elanul creator al maselor, conduse de partid, există ajutorul sovietic şi colaborarea rodnică cu ţările de democraţie populară, există simpatia şi sprijinul întregului lagăr al păcii. De o deosebită importanţă pentru Industrializarea ţării este faptul că subsolul Chinei poate satisface pe deplin necesităţile legate de dezvoltareamultilaterală a industriei şi întregii economii. China posedă însemnate zăcăminte de minereu de fier şi de cărbune, de plumb, de zinc şi magneziu. In ce priveşte rezervele şi extracţia de wolfram, R. P. Chineză ocupă primul loc în lume. Uriaşe sunt şi zăcămintele sale petrolifere. Numai in Chină de nord-vest, ele întrec rezervele de petrol ale Iranului, una din ţările cu cele mai mari rezerve de petrol din lumea capitalistă. ■ Potrivit primului plan cincinal, principalele eforturi sunt concentrate în direcţia dezvoltării industriei metalurgice, a combustibilului, energetice, constructoare de maşini şi chimice. încă în cursul acestui an, greutatea specifică a producţiei globale a industriei moderne în economia naţională va creşte pînă la 33%. Ce a realizat poporul chinez în cei cinci ani de la eliberare în domeniul industrializării ţării? Datele cele mai recente arată ca, faţă de anul 1949, producţia într-o serie de ramuri industriale de bază a înregistrat o creştere impetuoasă, încă în acest an, producţia de cărbune va fi de 2,6 ori mai mare ca în 1949, de fontă de 12,4 ori, de oţel de 13,7 ori, de energie electrică de 2,5 ori etc. Producţia industrială globală a crescut anual, în medie, cu 36,9 %. Spre sfîrşitul anului 1954, producţia globală a industriei moderne va creşte de 4,2 ori faţă de anul 1949. S-a transformat şi caracterul industriei chineze; dintr-o industrie de tip colonial, care se ocupa numai cu asamblarea şi repararea maşinilor, ea s-a transformat într-o industrie care poate produce în mod independent maşini şi maşini-tiherie. Potrivit unor date preliminare, în R.P. Chineză se fabrică astăzi peste 1900 tipuri de maşini importante, maşini-arterie, motoare şi Utilaje electrice. Se produc strunguri carusel, care pot prelucra piese cu o greutate pînă la două tone, rulmenţi cu bile, concasoare, maşini de geluit, freze universale, motoare Diesel, maşini agricole, utilaje pentru industria poligrafică, apărare Röntgen, ciocane pneumatice cu o capacitate de 5 tone, Compresoare cu o capacitate de 300 H.P., macarale uriaşe, porţi pentru ecluze cu greutate totală de 3000 de tone, destinate celor două mari construcţii pentru îndiguirea fluviului Huai şi construirea rezervorului Guandin etc. La Mukden a fost construit, după un proiect sovietic, primul mare transformator, cu o capacitate de 20.000 kw.. In greutate de 68 tone. .Industria minieră primeşte haveze fabricate în ţară, precum şi instalaţii speciale pentru fabricile de înnobilare a minereurilor. Muncitorii şi Inginerii de la uzina din Cisi au realizat, cu ajutorul specialiştilor sovietici, prima combină carboniferă fabricată în ţară, după modelul combinei carbonifere sovietice „Donbas“, în China de nord-est, la sud de Mukden, este situată localitatea Anşan. Ea nu figurează încă pe hărţile la scară mică, dar este cunoscută în întreaga Chină. întreprinderile combinatului metalurgic din Anşan, adevăraţi giganţi ai industriei grele, dispun de cele mai moderne utilaje. Uzina de laminate poate produce intr-un an o cantitate de materiale metalice de construcţie suficientă pentru construirea mai multor uzine, la fel de mari ca aceea care le-a produs. în prezent, uzinele din China fabrică de asemenea numeroase tipuri de maşini şi utilaje pentru transporturile feroviare, auto şi navale. Zilele acestea s-a primit vestea unui nou succes al industriei chineze : a fost fabricat primul avion în R. P. Chineză. Realizările de pînă acum reprezintă un imens salt înainte. Un factor hotărîtor al rezultatelor obţinute în dezvoltarea industriei grele în R.P. Chineză îl constituie ajutorul U.R.S.S. — expresie a marii şi indestructibilei prietenii sovieto-chineze. Uniunea Sovietică ajută China în proiectarea principalelor obiective industriale, furnizează principalele maşini şi utilajul pentru marile şantiere industriale prevăzute în planul cincinal. Specialişti sovietici ajută la munca de proiectare a uzinelor şi a noilor tipuri de produse de bază. De o însemnătate deosebită pentru industrializarea Chinei sunt cele două acorduri încheiate cu Uniunea Sovietică — în 1950 şi 1953. Potrivit acestora, Uniunea Sovietică acordă Chinei ajutor în construcţia şi reconstrucţia a 141 mari întreprinderi, printre care centrale electrice, mine de cărbuni, rafinării de petrol, combinate metalurgice, uzine de construcţii de maşini, de automobile, Uzine chimice, de tractoare etc. 17 obiective dintre acestea au şi fost construite şi au început Să funcţioneze total sau parţial. Avînd ca bază cele 141 întreprinderi ce se construiesc cu ajutorul U.R.S.S., în cursul primului cincinal urmează să fie construite şi reconstruite aproximativ 600 mari obiective industriale. în 1953 investiţiile alocate în construcţiile industriale capitale au fost cu 90% mai mari decit în 1952 ; anul acesta vor fi cu 28% mai mari ca în 1953. Luînd toate măsurile pentru a asigura creşterea cu precădere a industriei grele, condiţie a avîntului întregii economii, puterea populară acordă toată atenţia şi dezvoltării considerabile a industriei uşoare, a agriculturii şi transporturilor. Potrivit calculelor, în anii primului cincinal industria uşoară a Chinei se va dezvolta mai mult decit într-o jumătate de secol sub regimul gomindanist. In trecut, majoritatea materiilor prime luau calea străinătăţii. Acum fabricile de textile lucrează aproape în întregime numai cu bumbac şi lină produse în ţară, în regiunile producătoare de bumbac, ca de pildă Uhan (provincia Hubei), Cendjaudin (provincia Henan), Sidiancuan şi Hahtan (provincia Hubei), se dezvoltă centre ale industriei textile. Industria de pielărie şi încălţăminte prelucrează de asemenea piei indigene. Mărfuri de larg consum, despre care nimeni n-ar fi visat vreodată că se vor fabrica în China, sunt produse în cantităţi din ce în ce mai mari, chiar şi pentru export. în focul luptei pentru industrializarea socialistă a ţării, poporul chinez rezolvă cu succes şi o altă problemă grea — pregătirea cadrelor de conducere pentru construcţia industrială. Aşa cum se prevede în primul plan cincinal, pregătirea cadrelor de conducere pentru dezvoltarea industriei este una din sarcinile de căpetenie. Multe fabrici au sarcina de cinste de a pregăti — pe bază de plan şi la termene precise — Cadre, de la directori de întreprinderi pînă la maiştri şi muncitori pentru noile întreprinderi, care se construiesc neincetat pe imensul teritoriu al Chinei populare. Un rol de seamă în pregătirea cadrelor de frunte pentru industrie îl are învăţămîntul profesional, care se dezvoltă necontenit, în condiţiile arătate, nu încape îndoială că, în decursul cîtorva cincinale, China se va transforma într-o puternică ţară socialistă, cu o industrie modernă. Succesele obţinute pînă acum pe calea dezvoltării economiei au ca rezultat îmbunătăţirea continuă a nivelului de trai al poporului chinez. Foametea, mizeria şi bolile au încetat să mai formeze acel „specific naţional“ al Chinei, cum îl numea propaganda imperialistă. Şomajul de proporţii uriaşe, lăsat moştenire de vechiul regim, a fost astăzi considerabil redus şi scade necontenit, într-o anumită perioadă acest fenomen va dispare în întregime. Reforma agrară a reprezentat o etapă importantă în îmbunătăţirea vieţii sutelor de milioane de ţărani chinezi. Sume considerabile sunt alocate de către stat pentru construcţii social-culturale şi sanitare. Au apărut numeroase spitale şi sanatorii, creşe şi cămine de copii, şcoli şi facultăţi noi. In oraşul Şanhai, înainte de eliberare puţini erau muncitorii care locuiau în case. Mulţi trăiau în bărci străvechi, moştenite din tată-n fiu, plătind o chirie care depăşea simţitor chiria actuală a unei locuinţe igienice şi confortabile, în 1951 a început în acest oraş construirea unui mare cartier de locuinţe muncitoreşti, cartierul Tao Yang. 25.000 de familii vor locui în condiţii moderne în acest cartier. Peste 0000 de familii au şi intrat în posesia apartamentelor. Semnificativ pentru grija ce se acordă în R. P. Chineză asigurării unor condiţii bune de locuit pentru masele muncitoare este faptul că, în ultimii patru ani, statul a construit, numai pentru muncitorii textilişti, case, apartamente şi cămine pe o suprafaţă de 840.000 metri pătraţi. Cultura şi arta au devenit bunuri accesibile poporului. Deşi China este o ţară cu o cultură străveche — patria busolei, a hîrtiei, a prafului de puşcă, a porţelanului şi imprimării cărţilor, în care există de peste trei milenii un sistem dezvoltat de scriere — doar puţini erau aceia care ştiau să scrie şi să citească. în anii puterii populare, zeci de milioane de oameni au învăţat carte, ştiu ce este teatrul şi cinematograful, biblioteca şi aparatul de radio. Astăzi poporul dijuan, liber şi egal în drepturi cu celelalte popoare din China, cîntă un cintec nou: „Soarele a răsărit şi răsăritul a devenit purpuriu, / Suferinţele noastre au apus pentru totdeauna. / Recunoştinţă preşedintelui Mao! / Am devenit stăpinii ţării". / Ropotul chinez de 600.000.000 oameni este încrezător în Viitorul său luminos. El ştie că drumul spre fericire nu este nici uşor, nici scurt. Dar nimic nu-l poate abate de pe calea pe care a păşit. Alături de marele popor sovietic, de popoarele ţărilor de democraţia populară surori, el va merge mereu inairtie pe Calea victorioasă a construcţiei socialiste şi a apărării păcii. Din toată inima aş putea spune că de oamenii muncii din marea Chină mă leagă o veche prietenie. Deşi nu am văzut niciodată această ţară uriaşă, mi se perifidau în minte încă cu ani în urmă imagini din viaţa Chinei. Citeam cu nesaţ în ziare despre lupta eroică pentru libertate a marelui popor chinez şi mă bucuram de victoriile lui asupra clicii danbaisiste vindute imperialiştilor americani. Mă simţeam cu sufletul alături de muncitorul şi ţăranul chinez care, îmbrăcaţi în uniforme ale Armatei Populare de Eliberare, dădeau lovituri nimicitoare unui duşman înarmat pînă în dinţi. Astăzi, poporul chinez liber sărbătoreşte cinci ani de la eliberarea patriei sale, de la făurirea Republicii Populare Chineze. Este o zi de sărbătoare pentru oamenii muncii din lumea întreagă, pentru toţi acei ce iubesc pacea şi libertatea. Mult s-a mai schimbat China în ultimii 5 ani. Aproape nu este zi în care ziarele să nu aducă vreo veste despre un nou succes al oamenilor muncii chinezi. Cînd auzeam vorbindu-se de China în trecut, vedeam parcă milioane de muncitori exploataţi pînă la singe, schingiuiţi, care se stingeau cu zecile şi sutele de mii de pe urma foamei, a bolilor şi suferinţelor. Astăzi, cînd vorbim despre China nouă, ne gîndim la furnale, la baraje, la cîmpii roditoare şi mai ales la liberul popor chinez ce-şi construieşte fericirea. Că mecanic de locomotivă îmi dau seama de marea însemnătate a transporturilor pentru industrializarea socialistă a uriaşei Chifle democrat-populare. Cunosc într-o oarecare măsură realizările înfăptuite şi pe acest tărîm în Republica Populară Chineză. Ştiu, de pildă, că în decurs de numai cinci ani, s-au construit acolo mii şi mii de kilometri de cale ferată, şosele, poduri, că numărul locomotivelor şi vagoanelor a crescut mult. Muncitorii de la căile ferate din China, care în timpul războiului de eliberare au săvîrşit fapte eroice, aduc astăzi o mare contribuţie la dezvoltarea economiei chineze. Muncitorii români — şi mai ales aceia de la căile ferate — au aflat cu mare bucurie despre metoda de muncă a lui Cij-sn Si-kun, în legătură cu conducerea trenurilor grele, a lui Ian Mao-lin, în legătură cu raţionalizarea încărcării şi descărcării, sau despre metoda lui Li Si-kun de formare a trenurilor. Forţa imensă a Chinei populare, izbînzile ei, ne însufleţesc şi pe flor, oamenii muncii din R.P.R., în lupta şi munca noastră de zi cu zi. Succesele obţinute de oamenii muncii din China în Construirea vieţii noi, în primii doi ani ai planului cincinal, ne dau siguranţa că ei vor cuceri un viitor noi şi mari îzbîrzi în construirea socialismului în ţara lor. Noi, oamenii muncii din Republica Populară Romînă, le urăm din toată inima spor la lucru şi îi asigurăm de prietenia noastră veşnică, de neclintit. ŞTEFAN LUNGU Erou al Muncii Socialiste Nr. 3032 Sub steagul colaborării frăţeşti în anul 1952 am avut bucuria să fac o vizită în Republica Populară Romînă. Deşi şerderea mea în ţară voastră a fost scurta, am putut totuşi să cunosc ceva din viaţa şi munca oamenilor muncii din R.P.R. Am văzut munca lor plină de abnegaţie pentru construirea vieţii noi. Mi-am dat seama că nivelul de trai al celor ce muncesc s-a îmbunătăţit simţitor faţă de trecut şi că el se află pe calea unei continue ridicări. Astăzi, poporul român luptă pentru construirea bazelor socialismului. Situaţia în care se află poporul chinez searmănă foarte mult cu cea a poporului român. Sub conducerea înţeleaptă a Partidului Comunist Chinez şi a preşedintelui Mao Tzedun, poporul chinez a obţinut o victorie istorică, rupînd lanţurile imperialismului şi ale feudalismului şi instaurînd Republica Populară Chineză. După eliberare, economia naţională s-a refăcut într-un ritm rapid. Reforma agrară a schimbat înfăţişarea ţării şi a pus temelia unei vieţi noi pentru sutele de milioane de ţărani chinezi. “In momentul de faţă, ţara noastră se află în al doilea an,al primului plan cincinal, în măreaţa luptă pentru socialism, pe care o duce cu entuziasm poporul nostru, primim un ajutor frăţesc, dezinteresat din partea marelui popor sovietic şi a guvernului Sovietic. Totodată, primim un ajutor, dezinteresat din partea Celorlalte popoare frăţeşti din marele lagăr al democraţiei şi socialismului. Voi da aici doar un singur exemplu. Poporul român a trimis pe unii dintre cei mai buni specialişti ai săi pentru a ne ajuta la forarea sondelor petrolifere. Specialiştii romîni, educaţi de Partidul Muncitoresc Român în spiritul internaţionalismului proletar ne ajută la forarea puţurilor adinei de 2690 şi 3000 m. Ei ne transmit din experienţa lor, ajutîndu-ne să ne însuşim metodele de muncă înaintate în extracţia ţiţeiului. Aceasta ne-a dat posibilitatea, pe de o parte, să economisim o sumă considerabilă din investiţiile statului iar, pe de altă parte, să ne pregătim numeroase cadre tehnice. Noi nu vom uita acest lucru niciodată. Distanţa geografică dintre Republica Populară Romînă şi Republica Populară Chineză este foarte mare. Dar ţelul nostru comun scurtează parcă această distanţă, ne apropie. Poporul chinez urmăreşte cu mare interes realizările obţinute de poporul romín şi se bucură de succesele poporului romín ca de propriile sale succese. Colaborarea frăţească cu poporul frate român contribuie la întărirea şi mai mult a prieteniei dintre ţările noastre, care păşesc cu încredere spre acelaşi ţel — construirea socialismului. COSIACRU vicepreşedintele Uniunii Sindicatele din oraşul Trentin