Scînteia, februarie 1955 (Anul 24, nr. 3196-3219)

1955-02-01 / nr. 3196

fk­. 3198 S­C­Î­N­T­E­I­A Comunicatul Direcţiunii Centrale de Statistică de pe lingă Consiliul de Miniştri al R. P. R. (Urmare din pag. 2-a) muncitori şi funcţionari în 1954, a fost cu 23% mai mic decit în 1953, ceea ce a adus o sporire a veniturilor lor. Odată cu desfiinţarea sistemului de aprovizionare pe bază de cartele şi raţii au fost majorate salariile muncitorilor din categoriile I, II, III de salarizare şi ale primelor categorii de personal adminis­trativ. Ca urmare a creşterii câştigului mediu cu 8,1 % şi a reducerii impozitului pe sa­larii, precum şi datorită scăderii preţuri­lor la unele mărfuri de consum popular, la produsele agro-alimentare de pe piaţă, salariul real al muncitorilor şi funcţiona­rilor a crescut faţă de 1953. In anul care a trecut, au fost asigurate condiţii mai bune de muncă în fabrici şi uzine, în transporturi şi construcţii, în industria extractivă şi în agricultură şi s-a dat o mai mare atenţie protecţiei mun­cii, pentru care s-au cheltuit sume im­portante. Muncitorii şi funcţionarii au primit prin asigurările sociale de stat ajutoare şi pen­sii care depăşesc cu peste 300 milioane lei suma primită în anul 1953, au benefi­ciat de asistenţă medicală gratuită, de în­­văţămînt gratuit sau cu taxe reduse, de concediu de odihnă în staţiunile balneo­­climatice, fără plată s­au cu preţuri reduse. Măsurile economice luate de guvern, în scopul măririi producţiei de bunuri de consum popular, au determinat ca piaţa să fie aprovizionată cu o mai mare can­titate de produse industriale şi agricole. Consumul de produse alimentare, la muncitori şi funcţionari, a crescut la gră­simi, carne, ouă, zahăr, precum şi la alte produse. Volumul mărfurilor de îmbrăcăminte, încălţăminte, obiecte de uz casnic şi per­sonal, cumpărate de muncitori şi funcţio­nari în anul 1954, întrece cu 8,8% volu­mul din 1953. Pentru sprijinirea construcţiilor de lo­cuinţe cu mijloacele proprii ale muncito­rilor şi funcţionarilor,­ statul a atribuit gratuit, în folosinţă, parcele de terenuri. De asemenea s-a construit — pe bază de investiţii şi de credite pentru locuinţe in­dividuale — şi s-a dat în folosinţă munci­torilor şi funcţionarilor o suprafaţă totală de locuinţe de peste 390.000 m.p. Ministe­rul Construcţiilor nu şi-a realizat însă pla­nul de construcţii al locuinţelor, întîrziind astfel intrarea în funcţiune a locuinţelor din Capitală, Iaşi, Galaţi, Baia Mare şi alte oraşe. Au continuat să se menţină lipsuri serioase în repararea fondului de locuinţe, comitetele executive ale sfatu­rilor populare neexecutînd decît 37% din volumul lucrărilor prevăzute pentru re­paraţii, în gospodăria comunală au avut loc unele îmbunătăţiri ale deservirii cu presta­ţii a populaţiei, prin punerea în funcţiune a trei noi alimentări cu apă şi numeroase extinderi de reţele, noi grupuri de energie electrică, înfiinţarea în Capitală a trans­portului prin taxiuri de stat, extinderi de reţele de gaze în Capitală şi în mai multe Duminică dimineaţă a părăsit Capitala Orchestra Filarmonicii de Stat din Sofia, care, la invitaţia Institutului Român pen­tru Relaţiile Culturale cu Străinătatea, a fost timp de trei săptămîni oaspete al ţării noastre. Filarmonica de Stat din Sofia, condusă de dirijorul Saşa Popov, artist al poporu­lui din R. P. Bulgaria, laureat al Premiu­lui Dimitrov, a prezentat cu succes mai oraşe şi comune, punerea în circulaţie de autobuse, autocamioane pentru salubritate, reţele de canalizare, precum şi a altor lu­crări. S-au înregistrat succese importante şi în ridicarea nivelului de trai al ţărănimii muncitoare. Ţăranii colectivişti au primit din gos­podăriile agricole colective pentru zilele­­muncă efectuate mari cantităţi de produse şi importante sume de bani, obţinînd tot­odată venituri însemnate şi din gospodă­riile personale ajutătoare. Veniturile băneşti ale colectiviştilor, în anul 1954, au întrecut cu 27% pe cele rea­lizate în anul 1953. Prin extinderea contractărilor cu statul, a animalelor şi a unor culturi, gospodă­riile agricole colective au primit din par­tea statului şi au repartizat ţăranilor co­lectivişti cantităţi însemnate de pînzeturi, talpă, piele, zahăr şi alte produse. Sistemul de contractare cu ţăranii in­dividuali a fost mult îmbunătăţit, mărin­­du-se cointeresarea materială a produ­cătorilor. Prin contractarea cu statul a animale­lor şi plantelor, ţăranii au beneficiat de importante reduceri de cote obligatorii şi au primit diferite produse la preţuri de stat. Ţăranii colectivişti şi individuali şi-au construit în anul care a trecut un mare număr de case noi şi de construcţii gos­podăreşti. Consumul propriu de produse agricole în gospodăriile ţărăneşti a crescut la car­ne, grăsimi, porumb, legume şi zarzava­turi şi la alte produse, iar volumul măr­furilor de îmbrăcăminte, încălţăminte şi obiecte de menaj cumpărate este mai mare decît în anul 1953. Ţăranii muncitori au beneficiat în mai mare măsură de asistenţă medicală gra­tuită, prin creşterea numărului de me­dici la sate. Ca urmare a sporirii veniturilor băneşti ale populaţiei de la oraşe şi sate, depu­nerile la casele de economii la sfîrşitul anului 1954 depăşesc cu 56% nivelul de la sfîrşitul anului 1953, iar numărul de­punătorilor a crescut cu 18,2%. In anul care a trecut s-a cheltuit pen­tru învăţămînt, cultură şi sănătate, cul­tură fizică şi sport, asistenţă socială, aju­tor familial de stat, pensii şi asigurări sociale suma de peste 5,8 miliarde lei, adică cu 7,8% mai mult decît în 1953; învăţământul fără scoaterea din pro­ducţie a fost extins ; au fost înfiinţate primele şcoli serale de cultură generală pentru tineretul muncitoresc şi sătesc, menite să lărgească reţeaua de învăţă­mînt şi să permită tinerilor muncitori din oraşe şi sate să frecventeze cursurile cît mai aproape de locul de muncă. în anul 1954 au fost editate peste 3000 titluri de cărţi şi broşuri, tipărite într-un număr de peste 42 milioane exemplare, din care un însemnat număr de exem­plare au fost tipărite în limbile minori­tăţilor naţionale Tirajul ziarelor şi revistelor a fost de peste 730 milioane exemplare, multe concerte în Capitală şi în alte oraşe din ţară. La plecare, în gara Băneasa, artiştii bulgari au fost salutaţi de reprezentanţi ai Institutului Român­­ pentru Relaţiile Culturale cu Străinătatea, ai Uniunii Com­pozitorilor din R.P.R., ai Orchestrei Sim­fonice a Filarmonicii de Stat şi ai altor formaţii orchestrale simfonice din Capi­tală. Au fost editate noi lucrări de ştiinţă, literatură, artă şi s-au tipărit în ediţii de masă lucrări ale clasicilor literaturii române şi universale. In cursul anului 1954 au fost realizate în studiourile noastre cinematografice 6 filme artistice de lung şi scurt metraj şi 109 jurnale, filme documentare şi de de­sene animate, depăşindu-se sarcinile de plan. Reţeaua cinematografelor s-a lărgit cu noi unităţi, iar întreprinderile regionale cinematografice au fost înzestrate cu 80 noi caravane cinematografice pentru de­servirea populaţiei de la sate. Repertoriul teatrelor s-a îmbunătăţit prin punerea în scenă a unor piese noi de teatru, dintre care un număr însemnat de piese originale, iar numărul spectatori­lor care au frecventat teatrele, operele şi cinematografele depăşeşte numărul spec­tatorilor din anul 1953. Numărul total al abonamentelor la ra­dio şi la reţeaua de radioficare este de peste 917.000, cu 26,4% mai mult ca la sfîrşitul anului 1953. La reţeaua de radio­ficare, totalul abonamentelor este de pes­te 376.000 din care aproape 152.000 au fost realizate în anul 1954. S-a dezvoltat acţiunea de ocrotire a să­nătăţii oamenilor muncii înfiinţîndu-se noi spitale, dispensare şi sanatorii, iar capacitatea unor spitale a fost mărită. In acelaşi timp a crescut numărul de medici şi de alt personal sanitar. Pe lingă ma­rile întreprinderi au fost organizate 89 servicii medico-sanitare. Acţiunea de ocrotire a mamei şi copi­lului s-a dezvoltat prin înfiinţarea de noi case de naştere, dispensare de pediatrie, creşe şi grădiniţe de coini. S-a continuat extinderea reţelei de far­macii şi puncte farmaceutice, îmbunătă­­ţindu-se aprovizionarea cu medicamente şi articole tehnico-sanitare, în special în urma reducerii preţurilor la medica­mente. In anul 1954 producţia de medicamente şi instrumente medicale a crescut cu 41,2% în comparaţie cu anul 1953. Ca urmare a ridicării nivelului de trai şi a măsurilor luate în domeniul ocroti­rii sănătăţii, mortalitatea generală a scă­zut de la 19,1 la mie în anul 1938 la­ 11,4 la mie în anul 1954, iar mortalitatea in­fantilă de la 17,9 la sută în 1938 la 8,9 la sută în 1954. în tot cursul anului,, în case de odihnă, sanatorii balneo-climatice, tabere­­şi­ co­lonii, au fost trimişi la odihr­ă şi au be­neficiat de cură balneară aproape 450.000 oameni ai muncii şi copii. Realizările obţinute în cel de al pa­trulea an al primului plan cincinal al Re­publicii Populare Române, oglindesc efor­turile şi succesele poporului muncitor pentru înfăptuirea Hotărîrii plenarei lăr­gite a C.C. al P.M.R. din 19-20 august 1953, cu privire la sarcinile partidului în domeniul dezvoltării economiei naţionale şi ridicării continue a nivelului de trai, material şi cultural, al oamenilor muncii. Tov. Oliver Sabău, vicepreşedinte al Institutului Român pentru Relaţiile Cul­turale cu Străinătatea, a adresat artiştilor bulgari un călduros cuvânt de salut. A răspuns conducătorul Filarmonicii de Stat din Sofia, dirijorul Saşa Popov, înainte de a părăsi ţara. Orchestra Fi­larmonicii de Stat din Sofia, dirijată de Saşa Popov, a prezentat duminică seara un concert în oraşul Giurgiu. (Agerpres) ★ . . __ ■_' \ Direcţiunea Centrala de Statistică de pe lingă Consiliul de Miniştri al R.P.R. Orchestra Filarmonicii de Stat din Sofia a părăsit Capitala Să spunem un NU categoric uneltitorilor războiului atomic! Comitetul Permanent pentru Apărarea Păcii din R.P.R. a adresat o înflăcărată chemare poporului nostru în vederea sem­nării Apelului către popoarele lumii, adop­tat de sesiunea lărgită a Biroului Consi­liului Mondial al Păcii. Poporul român iubitor de pace este che­mat să-şi­­manifeste împotrivirea sa fermă faţă de planurile cercurilor agresive de a organiza un război atomic, de a reînvia militarismul german agresiv, hotărîrea nezdruncinată de a lupta pentru apărarea şi consolidarea păcii în lume. Deschiderea campaniei de semnături are loc într-o situaţie internaţională care cere din partea popoarelor cea mai mare aten­ţie şi vigilenţă. Cercurile agresive din S.U.A., minate din spate de spectrul crizei economice, neliniştite de creşterea forţelor păcii şi de succesele morale şi politice ale acestora, fac tot ce le stă în putinţă pentru a agrava încordarea în relaţiile internaţionale, a intensifica cursa înar­mărilor. Politica S.U.A. de creare a blocurilor militare şi încercările de a înconjura teritoriul Uniunii Sovie­tice şi al ţărilor de democraţie popu­lară cu un lanţ de baze militare, exprimă limpede aceste tendinţe agre­sive. In centrul politicii agresive a S.U.A. în Europa stă în momentul de faţă planul de reînviere a militarismului german — duşmanul de moarte al popoarelor euro­pene — refacerea în Germania occiden­tală a Wehrmachtului revanşard, sub co­manda foştilor generali hitlerişti, şi înar­marea acestuia, cu monstruoasa armă ato­mică. In Asia, cercurile agresive americane au trecut în aceste zile la o intervenţie grosolană în afacerile interne ale Repu­blicii Populare Chineze, intervenţie care stîrneşte indignare în lumea întreagă, în interviul acordat la 29 ianuarie 1955 de V. M. Molotov ziariştilor americani W. R. Hearst şi Kingsbury Smith — inter­viu care exprimă cu claritate punctul de vedere al guvernului sovietic în proble­mele Extremului Orient şi într-o serie de alte probleme — cu privire la situaţia creată în regiunea insulei Taiwan se spune : „Situaţia în regiunea insulei Taiwan (de­numirea chineză a Formozei, folosită în Uniunea Sovietică), reţine, bineînţeles, şi trebuie să reţină atenţia deoarece ea creează o încordare în Extremul Orient şi are repercusiuni negative asupra întregii situaţii internaţionale, constituind o pri­mejdie de încălcare a păcii, o primejdie de război. La aceasta, el, Molotov, nu poate să nu adauge că, după părerea sa, răspun­derea pentru aceasta revine Statelor Unite, ca urmare a faptului că ele se amestecă în treburile interne ale Chinei. Noi, a spus Molotov, considerăm Taiva­nul ca parte integrantă a Chinei“. La întrebarea în legătură cu problema găsirii unei soluţii de natură să împiedice ca primejdia să se extindă, Molotov a răs­puns că China nu ameninţă pe nimeni şi că ar fi bine dacă nimeni n-ar amenin­ţa-o nici pe ea. Acesta este lucrul cel mai necesar pentru întărirea păcii şi stabilirea unor relaţii normale în regiunea Taiwa­­nului. Răspunzînd unei întrebări a ziaristului Kingsbury Smith în legătură cu posibili­tatea obţinerii unei încetări a focului pen­tru a face cu putinţă retragerea trupelor lui Cian Kai­ şi din unele insule aşezate lingă litoralul Chinei, V. M. Molotov a răs­puns : „Dacă Cian Kai-şi va voi să-şi re­tragă trupele de pe oricare din insule, este puţin probabil că cineva ii va împiedica să facă aceasta“. Strîns legate de acţiunile provocatoare din Extremul Orient şi de acordurile de la Paris cu privire la refacerea Wehrmacht­ului sunt planurile cercurilor imperialiste de pregătire a unui război atomic. Arma ato­mică, armă de agresiune şi de exterminare în masă, a fost condamnată de popoare şi era firesc ca ea să fie scoasă din arsenalul de armamente al statelor şi să fie pusă în afara legii. Dar cercurile gu­vernante din S.U.A. s-au opus şi se opun din răsputeri acestei cerinţe unanime, de­oarece ele şi-au clădit politica lor — po­litică de presiune şi şantaj — pe temelia armei atomice. Această politică s-a dove­dit falimentară căci, după cum se ştie, Sta­tele Unite au pierdut de mult monopolul acestei arme. In ciuda eşecurilor suferite, cercurile agresive din S.U.A. nu renunţă la politica lor aventuristă în domeniul armelor ato­mice. La insistenţele clicii militariste ame­ricane, în decembrie anul trecut, sesiunea Consiliului blocului agresiv al Atlanticu­lui a adoptat hotărîri deschise cu privire la războiul atomic, încercînd pe această cale să obişnuiască popoarele cu ideea că războiul atomic ar fi inevitabil şi legal, să le pună, cu alte cuvinte, în faţa unui fapt împlinit. La scurtă vreme după aceste hotărîri, preşedintele S.U.A., Eisenhower, a cerut Congresului american să voteze o lege cu privire la alocarea a două miliarde de dolari în scopul obţinerii unei producţii „record“ de arme nucleare. Toate acestea arată că astăzi s-a ieşit din faza incită­rilor la un război atomic, făcute de mili­tari sau politicieni, şi s-a intrat în faza în care înşişi guvernanţii S.U.A. vorbesc cu singe rece despre crima pregătirii unui război atomic. Tocmai aceasta cere din partea popoarelor cea mai mare vigilenţă şi unirea eforturilor lor pentru interzice­rea armelor atomice. Planurilor criminale ale aţîţătorilor la război li se opun lagărul democraţiei şi socialismului, uriaşele forţe ale păcii şi progresului din lumea întreagă. In Europa creşte lupta popoarelor împotriva reîn­vierii Wehrmachtului. Chiar şi în Germa­nia occidentală, unde cercurile guvernante din Occident sperau să găsească un sprijin pentru planurile lor, a luat proporţii necu­noscute pînă acum mișcarea populară pentru unitate, pace, împotriva reînar­­mării. în Asia, popoarele sînt indignate de noile provocări americane, care demască odată mai mult rolul pe care și l-au asu­mat S.U.A., de sîngeros jandarm colonial. Popoarele lumii se ridică cu hotărîre pentru a opri mina criminalilor atomici, ele cer ca energia atomică, această măreaţă descoperire a minţii omeneşti, care des­chide o eră nouă în istoria civilizaţiei, să fie folosită exclusiv în interesul păcii şi progresului omenirii. Exprimînd speranţele şi năzuinţele po­poarelor din lumea întreagă, Uniunea So­vietică luptă cu fermitate şi consecvenţă pentru interzicerea armei atomice, cu hi­drogen şi a celorlalte tipuri de arme de exterminare în masă şi pentru stabilirea unui control riguros asupra acestei inter­dicţii. Acordînd o mare importanţă folo­sirii energiei atomice în scopuri paşnice şi căutînd să contribuie la­ dezvoltarea co­laborării internaţionale şi în acest dome­niu, Uniunea Sovietică s-a declarat gata să împărtăşească din experienţa sa teh­nico-ştiinţifică şi altor ţări. In acelaşi timp, guvernul sovietic a adoptat importanta ho­tărîre de a acorda ajutor unor state prie­tene, printre care şi ţara noastră, în ve­derea dezvoltării cercetărilor în domeniul fizicii nucleare şi al producţiei de energie atomică pentru scopuri paşnice. Toate acestea dovedesc pe deplin că în domeniul folosirii energiei atomice se con­turează în lume cu toată precizia două căi: Uniunea Sovietică militează ca acea­stă măreaţă­ realizare­­a oamenilor de ştiin­ţă să facă pămîntul mai rodnic, să ajute la construirea mai rapidă a oraşelor, să pună la dispoziţia omului, marele transfor­mator al naturii, un izvor de energie ne­măsurat mai mare decît cărbunele şi căde­­rile de apă Dimpotrivă, cercurile agresive vor să nimicească cu energia atomică o parte a omenirii, vor ca în locul cîmpiilor roditoare şi al grădinilor înfloritoare să se întindă deşerturi nesfîrşite, ca în locul oraşelor să rămînă doar grămezi de pietre, ca monumentele culturii şi civilizaţiei să fie prefăcute în scrum. Nu există om, cu judecată sănătoasă care să se împace cu gîndul ca viaţa lui şi a familiei lui, destinele culturii şi ci­vilizaţiei umane să depindă de bunul plac al maniacilor atomişti. Primejdia groaznică ce planează acum asupra omenirii poate şi trebuie să fie preîntâmpinată! Popoa­rele constituie o forţă de care besmeticii adepţi ai distrugerii nu pot să nu ţină sea­mă ! Trebuie numai ca ele să se pronunţe făţiş şi ferm în această problemă. Este un fapt că cele 500 milioane semnături pe apelul de la Stockholm au avut drept re­zultat că intervenţioniştii americani n-au cutezat să folosească arma atomică în Co­reea, şi Indochina ! Acum este nevoie de o şi mai mare încordare a forţelor popoare­lor, de o şi mai puternică manifestare a voinţei lor pentru a preîntîmpina războiul atomic. Din aceste idei nobile se inspiră Apelul către popoarele lumii, adresat de către se­siunea Biroului Consiliului Mondial al Pă­cii. Semnăturile de pe acest Apel vor ex­prima cererea sutelor de milioane de oameni de pe tot globul — munci­tori, ţărani, intelectuali şi alte pături ale populaţiei, oameni iubitori de pace, fără deosebire , de naţionalitate, sex, stare socială, convingeri politice şi cre­dinţe religioase — de a interzice armele atomice, de a apăra pacea. Avertismentul solemn pe care îl conţine Apelul, că gu­vernul care va dezlănţui un război atomic va fi condamnat de popoare, nu va putea fi nesocotit de aţîţătorii la război ! Astăzi forţele care luptă pentru pace sînt infinit mai puternice decît acum cinci ani, cînd a fost semnat Apelul de la Stockholm Pen­tru interzicerea armei nucleare s-au şi pronunţat, alături de Uniunea Sovietică şi de ţările lagărului democrat, ţări mari din Asia, ca: India, Indonezia, Birmania, Cey­lon, Pakistan. Pe un apel în care se cere interzicerea necondiţionată a armei ato­mice au fost strînse peste 29 milioane de semnături în Japonia. In ţările din Occi­dent se dezvoltă o largă mişcare împo­triva planurilor de folosire a armei ato­mice. In Italia, în Franţa, în Austria, în unele ţări nordice a şi început strîngerea de sem­nături pe Apelul de la Viena. Lupta împo­­triva folosirii armei atomice intră într-o fază nouă, care va cunoaşte o amploare fără precedent la R.P.R.. Apelul­ Consiliului Mondial al Păcii adresat popoarelor lumii a găsit un puternic răsunet. Poporul român este ataşat cu trup şi suflet cauzei sfinte a apărării păcii. Avân­tul continuu al economiei şi culturii, lupta pentru ridicarea nivelului de trai al popu­laţiei, construirea vieţii noi, socialiste — operă căreia îi sunt consacrate eforturile oamenilor muncii din ţara noastră — sunt legate nemijlocit de existenţa şi menţine­rea păcii în lume. De aceea, apărarea păcii, a cuceririlor dobîndite în anii pu­terii populare, străjuirea fruntariilor pa­triei, întărirea uriaşului lagăr al păcii şi democraţiei sînt pentru­­ poporul nostru obiective supreme identificîndu-se cu aceste năzuinţe ale poporului, politica gu­vernului R.P.R este o politică de apărare activă a păcii, de prietenie şi colaborare cu toate popoarele iubitoare de pace. Oamenii muncii din ţara noastră se ri­dică cu hotărîre împotriva planurilor duş­manilor păcii, de reînarmare a militaris­mului german, care a invadat de două ori ţara noastră, osîndind poporul român la cele mai grele suferinţe şi nenorociri. Unindu-şi glasul cu cel al tuturor popoa­relor lumii, poporul român spune un NU ! categoric refacerii Wehrmachtului şi unel­titorilor războiului atomic. Campania de strîngere de semnături pe Apelul de la Viena al Consiliului, Mondial al Păcii poate şi trebuie să ia în ţara noas­tră extinderea cea mai largă. Fiecare om căruia îi este scumpă cauza păcii, fiecare om care-şi iubeşte patria să-şi pună sem­nătura pe acest apel istoric, să-şi ridice glasul împotriva acelora care uneltesc cea mai mare crimă faţă de umanitate. Clasa muncitoare, care în epoca noastră este principala clasă care se opune răz­boiului, va fi şi de astă dată în fruntea luptei. Savanţii, oamenii de ştiinţă, inginerii, oamenii artei şi culturii, întreaga noastră intelectualitate, ale cărei preocupări sînt legate strîns de ideea păcii, îşi vor mani­festa prin semnătura pusă pe Apel ata­şamentul lor faţă de cauza nobilă a păcii şi culturii, patriotismul lor înflăcărat. Ţărănimea noastră, care a îndurat atî­­tea de pe urma trecutelor războaie prici­nuite de militarismul german, îşi va arăta întreaga minte faţă de uneltitorii de mă­celuri. Femeile, tineretul au datoria să fie militanţi activi în această măreaţă cam­panie. Ofiţerii care au luat parte la cele­­două războaie mondiale, reprezentanţii di­feritelor culte, toţi oamenii de bine, indi­ferent de convingerile lor politice şi reli­gioase, să răspundă Apelului adresat po­poarelor. Semnătura pusă pe Apelul către po­poarele lumii se cere întărită prin fapte. Fiecare om al muncii trebuie să fie con­ştient că poate da o contribuţie imediată la apărarea păcii prin însăşi munca lui în­chinată înfloririi patriei, întăririi puterii ei economice, capacităţii ei de apărare. Prin eforturi susţinute pentru realizarea cu succes a sarcinilor ultimului an al planu­lui cincinal, dînd patriei produse mai multe, mai bune şi mai ieftine,­îşi ono­rează oamenii muncii din industrie sem­nătura pe Apel. Lupt­înd pentru a obţine în anul 1955 o recoltă de 10 milioane tone de cereale va întări ţărănimea noastră semnătura pusă pe Apel. Prin noi desco­periri ştiinţifice, prin noi opere creatoare, prin sprijinirea operei de construcţie so­cialistă şi de făurire a­­bunei stări vor răs- • punde intelectualii chemării ce li s-a adresat în numele popoarelor. Pentru ca această campanie să se desfă­şoare în cele mai bune condiţii, pentru ca ea să devină cu adevărat o­ campanie a întregului popor, organizaţiile de partid şi organizaţiile obşteşti, C.C.S., U.T.M., Co­mitetul Femeilor Democrate, Crucea Roşia — sunt chemate să acorde întregul lor sprijin. Caracteristica acestei campanii de sem­nături constă în faptul că ea trebuie să fie însoţită de o adîncă muncă de lămu­rire asupra situaţiei internaţionale, fiind strîns legată de mobilizarea poporului pentru înfăptuirea marilor sarcini econo­mice şi politice care ne stau în faţă. Un rol din cele mai importante in cam­panie revine comitetelor de liptă pentru pace. Ele trebuie să desfăşoare o activitate bogată pentru lămurirea însemnătăţii Ape­lului de la Viena şi strîngerea de semnă­turi, folosind în acest scop formele cele mai variate : sfaturi ale păcii, adunări pe grupuri de case, informări asupra eveni­mentelor externe şi mai ales forma verifi­cată în practică drept cea mai eficace, aceea a muncii directe de la om la om. Mergînd din casă în casă, de la om la om, în oraşe şi sate, în instituţii, întreprinderi, şcoli, şantiere, pe vase etc., membrii comi­tetelor de luptă pentru pace trebuie să în­făţişeze documentat, pe bază de fapte şi date concrete, uneltirile imperialiş­tilor americani împotriva păcii, pregă­tirile lor în vederea unui război ato­mic, legate în mod nemijlocit de încercările de reînviere a vechiului şi înrăitului dușman al poporului nostru . — militarismul german. Partizanii pă­cii trebuie să arate totodată că forţele crescînde care se opun acestor uneltiri, forţele păcii şi democraţiei, în frunte cu Uniunea Sovietică, slnt infinit mai puter­nice decît cele ale aţiţatorior la război, că nimic nu poate opri mersul înainte al istoriei! Deşteptînd vigilenţa împotriva războinicilor imperialişti, să facem să crească încrederea poporului nostru în ca­pacitatea forţelor păcii de a dejuca şi ză­dărnici uneltirile cercurilor agresive. Să răsune cu hotărîre glasul poporului nostru, glasul mintei împotriva urzitorilor de măceluri, glasul prieteniei şi solidari­tăţii cu popoarele iubitoare de pace de pretutindeni­ , împreună cu sutele de milioane de oa­meni din toate continentele să semnăm Apelul, să ridicăm o stavilă de netrecut în calea maniacilor atomişti, să apărăm pînă la capăt cea mai scumpă năzuinţă a ome­nirii : pacea 1 — - ••• ..... I Legămînt nou pentru apărarea păcii Sala de festivităţi a Sfatului popular al Capitalei era arhiplină. Lucrătorii diferi­telor secţii veniseră în număr mare să semneze istoricul Apel de la Viena al Con­siliului Mondial al Păcii, să-şi afirme ast­fel voinţa lor de pace înfierând planu­rile ucigaşe ale celor care vor să dezlăn­ţuie un război atomic. A luat cuvîntul tov. Victor Vezendean, secretarul Comitetului executiv al Sfatului popular al Capitalei. „Cetăţenii patriei noastre, alături de toate popoarele iubitoare de pace — a spus vorbitorul — semnează cu hotărîre Apelul către popoarele lumii lansat de Consiliul Mondial al Păcii, protestînd astfel împo­triva acelora care pregătesc războiul ato­mic, cer­înd distrugerea în toate ţările a stocurilor de arme atomice şi încetarea imediată a producţiei acestora. Semnătu­rile puse pe Apel să devină pentru fie­care dintre noi un angajament solemn de a-şi spori eforturile în munca şi în lupta pentru înflorirea patriei noastre, a puterii şi capacităţii ei de apărare, pentru ridi­carea nivelului de trai al celor ce muncesc“. „Ca lucrător al Sfatului popular din Ca­pitala republicii noastre semnez acest Apel cu dragă inimă şi mă voi strădui să întăresc prin fapte semnătura aceasta — a spus printre altele Cornel Vlad. Noi, cei care ne împotrivim urzitorilor de moarte, sîntem mulţi de tot. Şi acolo unde-s mulţi oameni cu acelaşi gînd, se sădeşte înţelegere şi putere de nebiruit“. Tînărul Ion Copăcenaru, lucrător la sec­ţiunea culturală, a spus printre altele: „Noi, tinerii, vom lupta alături de vîrst- juridic, Natalia Gherasim, de la secţiunea nici pentru preîntîmpinarea războiului de prevederi sociale, şi alţi lucrători ai atomic. Astăzi, în Capitala ţării, vedem sfatului popular care au luat parte la adu­­că acolo unde înainte erau bălţi, maidane, nave, şi-au exprimat indignarea împotriva ruine se înalţă blocuri muncitoreşti, celor ce năzuiesc să folosească energia ato­­fabrici, instituţii de cultură, apar grădini, mică pentru, a provoca distrugeri şi parcuri, străzi noi. Vrem să muncim mai moarte, departe pentru atingerea ţelurilor, noastre Apoi, rînd pe rînd, într-o atmosferă de de înflorire şi prosperitate şi vom şti să adevărată sărbătoare, lucrătorii Sfatului impunem voinţa noastră fermă”, popular al Capitalei au semnat Apelul Cornel Haim, juristconsult la Oficiul Consiliului Mondial al Păcii. Lucrătorii Sfatului popular al Capitalei semnează Apelul Consiliului Mondial al Păcii. Pag. 3 r­­gy Pentru pace, împotriva pericolului 1 — , ■ -■ ■■ -■■■ ■ — —, ■ ■ + unui război atomic 1 ' 1 ' i j ■ ‘ j t fc Muncitorii Griviţei semnează ieri după amiază, cîrid Şuieratul sirenei s-a pierdut în depărtare, muncitorii ate­lierelor C.F.R. „Griviţa Roşie“ s-au în­dreptat spre o sală mare aflată în fundul curţii. In faţa miilor de muncitori, tehnicieni şi funcţionari prezenţi la miting a luat cuvîntul scriitorul Cicerone Theodorescu, laureat al Premiului de Stat. Vorbitorul a arătat că astăzi,, mai mult ca oricînd, după Apelul Con­siliului Mondial al Păcii, se extinde şi se întăreşte într-un front invincibil lupta împotriva izvorului atîtor nenorociri cunoscute de toată lumea: războiul. Mi­lioanele și sutele de milioane de oameni sunt cu adevărat de neînvins în efortul lor de a ajunge pentru totdeauna la un trai asupra căruia să nu mai domine le­gea sălbatică a fiarelor junglei, să nu mai ameninţe rînjetul celui care se crede mai tare, să nu mai fluture proporii de doliu universal ai şantajului atomic. Glasuri tot mai numeroase şi mai fier­binţi se ridică azi împotriva războiului atomic, în sprijinul luptei pentru apăra­rea păcii, în sprijinul Apelului lansat re­cent de Consiliul Mondial al Păcii. Uniunea Sovietică, a arătat ,în conti­nuare vorbitorul, deschide astăzi calea fo­losirii energiei atomice în scopuri paş­nice, în scopul înfloririi şi progresului omenirii. Semnăturile noastre depuse pe Apel să devină pentru fiecare dintre noi un anga­jament solemn de a spori eforturile în munca şi lupta pentru înflorirea continuă a patriei noastre, pentru întărirea puterii şi capacităţii ei de apărare şi ridicarea nivelului de trai al celor ce muncesc. După ce s-a citit Chemarea Comitetului Permanent­ pentru Apărarea Păcii din R.P.R. au mai vorbit câţiva oameni ai muncii. „Muncim acum laolaltă — a spus Nico­­lae T. Dumitru — ca să facem viaţa noastră mai frumoasă. Vrem să­ ne bucu­răm de soare, de frumuseţile ţării, de tot ceea ce ne înconjoară. Mintea omului şi braţele lui făuresc minuni care e firesc să fie puse în slujbă omului şi nu pentru distrugerea lui. Monopoliştii americani, primejdioşi în ura lor fără de mar­gini ■ faţă de intenţiile paşnice ale popoarelor, vor să aducă pîrjol omenirii şi ameninţă cu bomba atomică şi alte arme ucigaşe. Nu trebuie să-i lăsăm să-şi împlinească planurile. Semnăturile noas­tre pe Apel vor arăta şi voinţa de pace dar şi hotărîrea de a trage la răspundere pe duşmanii omenirii“. „Vom întări semnăturile prin munca noastră“ , a spus inginerul Ion David. „Mă voi ocupa de ridicarea calificării muncitorilor şi mă angajez ca secţia în care lucrez să depăşească planul pe luna februarie”. El a mai arătat că cele 500 milioane semnături strînse pe Apelul de la Stock­holm au împiedicat folosirea bombei ato­mice în Coreea şi Indochina şi că toţi oamenii cinstiţi au acum datoria de a cere distrugerea stocurilor de arme atomice şi încetarea producţiei acestora. Inginerul­ David a încheiat spunînd: „Semnez din toată inima Apelul vieţii şi al păcii“. A urcat apoi la tribună tînăra trezoare, Niculina Barabulă. Dînsa este de fel din Tg. Frumos. Acolo unde era casa familiei­­ ei, războiul a lăsat numai cenuşă. Astăzi, tatăl ei, acar la G.F.R., îşi clădeşte o casă nouă. Ea a terminat in 1953 şcoala profe­sională metalurgică, a fost bursieră, iar acum mulţumeşte statului prin munca har­nică de fiece zi pe care o depune în. . .atelier. Emoţionată, a început, să vorbească: „Ti­nereţea noastră ne e dragă şi n-o vrem înecată în pulbere, împotriva glasului răz­boiului se ridică, asemeni­ unui uriaş to­rent, glasul nostru tineresc. In numele vieţii, în numele tinereţii, semnez acest Apel, dar semnătura mea în­seamnă totodată un angajament­­ de a munci cu mai mult spor în producţie“. N-au trecut multe minute şi sute de muncitori ceferişti au înscris numele lor pe Apel. La una din mesele aflate în faţa scenei a semnat şi muncitorul Ion Muşat, căruia războiul i-a distrus casa, dar care locuieşte acum într-un frumos aparta­ment din blocurile ceferiştilor. După ce a semnat, Ion Muşat a privit panoul din faţă sa, pe care­ erau scrisa cîteva cuvinte. A dat hotărît din cap şi a mai citit încă odată : „Pacea poate fi sal­vată ! Pacea trebuie să fie salvată !“

Next