Scînteia, martie 1955 (Anul 24, nr. 3220-3246)
1955-03-01 / nr. 3220
ANUL XXIV Nr. 3220 Marți 1 martie 1955 4 PAGINI — 20 BANI Energetica ţării constructorilor comunismului Sub conducerea gloriosului Partid Comunist al Uniunii Sovietice, oamenii sovietici obţin realizări de însemnătate istorică în măreaţa operă de construire a comunismului, de ridicare a bunei stări a poporului. Dezvoltarea impetuoasă a industriei grele şi a întregii economii sovietice este indisolubil legată de asigurarea izvoarelor de energie necesare şi în mod deosebit de electrificare. Uniunea Sovietică se îndreaptă înspre trecerea în întregime nu numai a industriei, ci şi a transporturilor şi agriculturii pe baza electrificării, căci numai electrificarea poate asigura mecanizarea cea mai înaltă a producţiei, automatizarea ei, ridicarea productivităţii muncii la un nivel tot mai înalt — şi, în felul acesta, crearea belşugului de bunuri caracteristic comunismului. Călăuzindu-se după cuvintele marelui Lenin „comunismul este puterea sovietică plus electrificarea întregii ţări“, din anul 1921 cînd a început înfăptuirea planului G.O.E.L.R.O., primul plan de electrificare a U.R.S.S., şi pînă în zilele noastre, Uniunea Sovietică a realizat un gigantic salt înainte în domeniul electrificării. Numai în anul 1954 industria electroenergetică a U.R.S.S. a produs peste 145 miliarde kilowatt-ore de energie electrică, de peste 3 ori mai mult decît în 1940. In primii patru ani ai actualului cincinal au intrat în funcţiune puternice hidrocentrale pe Don, Svir, Irtîş, Kama, Kura, Nistru şi alte fluvii şi rîuri ale Uniunii Sovietice. In prezent sînt în curs de construire peste 40 de hidrocentrale a căror putere totală este de 3 ori mai mare decît aceea a tuturor hidrocentralelor aflate în funcţiune la începutul anului 1954, este lesne de închipuit progresul uriaş ce va fi realizat în domeniul electrificării prin intrarea în funcţiune a acestor hidrocentrale. Anul acesta va începe să producă energie hidrocentrala de la Kuibîşev, cea mai mare din lume; lucrările de pe acest şantier au intrat acum în faza finală. Tot în cursul acestui an vor mai intra în funcţiune centralele de la Gorki, Kahovka şi altele. Dezvoltarea electrificării în Uniunea Sovietică se caracterizează prin faptul că, paralel cu lucrările pentru construirea unor centrale gigantice, are loc o vastă acţiune de construire a numeroase hidrocentrale şi termocentrale electrice raionale, de centrale electrice intercolhoznice şi microcentrale colhoznice care folosesc combustibil local, ca de exemplu turbă, sau energia apelor mici. în prezent, zeci de mii de colhozuri, 90% din sovhozuri şi aproape toate S.M.T.-urile sunt electrificate. Prin centralele mici, construite mai ales cu resurse locale, colhozurile îşi pot satisface imediat nevoile urgente privind mecanizarea şi electrificarea producţiei agricole, funcţionarea mijloacelor tehnice agricole acţionate pe bază de energie electrică ceea ce ridică mult productivitatea muncii, atît în agricultura cerealieră cît şi în creşterea animalelor. Astăzi U.R.S.S. ocupă primul loc în lume în ceea ce priveşte ritmul electrificării , prin intrarea în funcţiune a noilor construcţii electroenergetice, puterea totală a centralelor electrice va fi dublată în cursul acestui cincinal U.R.S.S. ocupă primul loc şi în ceea ce priveşte nivelul tehnic al energeticii. Astfel, oamenii sovietici au depăşit ţările capitaliste în domeniul transportului la distanţă al energiei electrice, rezolvînd cu succes şi problemele tehnice legate de crearea unei reţele unice de înaltă tensiune. în U.R.S.S. se construieşte acum linia de transport de energie electrică Kuibîşev-Moscova, lungă de 880 km. pentru curent electric la tensiune de 400.000 volţi, se elaborează proiecte pentru transportul energiei electrice la 1.500 şi chiar 2.500 km. distanţă. Oamenii de ştiinţă sovietici se ocupă de asemenea cu rezolvarea problemelor transportului de energie electrică fără fir, prin curenți de înaltă frecvență. Spre deosebire de S.U.A., unde interesele companiilor de cale ferată împiedică dezvoltarea transporturilor pe apă, în U.R.S.S., prin marile lucrări hidrotehnice efectuate sau în curs de desfășurare se dă o rezolvare complexă problemei folosirii apelor — ca izvor de energie electrică, ca o cale navigabilă ieftină şi ca rezervă de aprovizionare a unor mari reţele de irigare. Un exemplu grăitor îl oferă nodul hidroenergetic de la Timleanskaia cu canalul navigabil Volga-Don şi vastul sistem de irigare din regiunile apropiate. In Uniunea Sovietică este în curs de rezolvare problema automatizării și a introducerii telecomenzilor (conducerea de la distantă) la centralele electrice și chiar la întregi sisteme energetice. Toate hidrocentralele raionale din U R.S.S. au fost automatizate. In prezent există în U.R.S.S. hidrocentrale automatizate care n-au nici un fel de personal de deservire, iar conducerea şi controlul se efectuează de la un punct de comandă, situat uneori la distanţe de zeci şi chiar sute de kilometri. Au fost rezolvate importante probleme ştiinţifice şi tehnice în domeniul construcţiei de utilaj greu electroenergetic, de turbine de mare putere, unice în lume. Merită menţionat faptul că datorită succeselor obţinute în domeniul teoriei combustiunii şi al folosirii cărbunilor de calitate inferioară, precum şi al utilizării aburului supraîncălzit la 500 grade şi la presiune de 100 atmosfere, au fost realizaţi indici tehnico-economici record. Astăzi, în U.R.S.S. pentru fiecare kilowatură de energie electrică produsă se consumă o cantitate de combustibil mai mică decît în centralele electrice mari din Amelia sau S.U.A. unde se folosesc numai cărbuni superiori sau păcură. Se rezolvă de asemenea cu succes problema termoficării , a alimentării oraşelor nu numai cu energie electrică, ci şi cu căldura necesară industriei şi locuinţelor. Electrificarea este strîns legată în U.R.S.S. de progresul tehnic al tuturor ramurilor economiei nationale. Se dezvoltă cu succes electrometalurgia, electrochimia si alte ramuri de producţie bazate pe folosirea energiei electrice. In ce priveşte lungimea căilor ferate electrificate, U.R.S.S. ocupă primul loc în lume, iar în decursul actualului cincinal lungimea căilor ferate electrificate va creşte de circa 4 ori. Pe baza succeselor obţinute în domeniul electrificării, a crescut şi creşte necontenit aprovizionarea populaţiei cu articole electrice de uz casnic — frigidere, aparate de radio, aparate de televiziune, aspiratoare de praf, maşini electrice de gătit, maşini de spălat vase. Evenimentul cel mai important şi revoluţionar- în dezvoltarea energeticii - îl constituie realizările Uniunii Sovietice în domeniul folosirii energiei atomice în scopuri paşnice. Uniunea Sovietică are, pentru prima oară în lume, o centrală electrică acţionată pe bază de energie atomică. Aşa cum a arătat pe drept cuvînt la recenta sesiune a Sovietului Suprem al U.R.S.S. vestitul strungar Pavel Bîkov, deputat al Sovietului, S.U.A. şi U.R.S.S. au intrat pe căi diferite în „secolul atomic’’, S.U.A. prin exploziile bombelor atomice asupra oraşelor japoneze Hiroşima şi Nagasaki, care au provocat mii de morţi şi distrugeri uriaşe, iar Uniunea Sovietică prin crearea primei centrale electrice din lume care funcţionează pe bază de energie atomică. Acum, oamenii sovietici lucrează la construirea unor centrale electrice atomice de circa 20 de ori mai puternice decît prima. Noua energetică atomică va pune la dispoziţia economiei sovietice cantităţi de energie imense, în mod practic inepuizabile, iar dezvoltarea ei va asigura o creştere furtunoasă a forţelor de producţie. De pe acum realizările oamenilor sovietici în folosirea energiei atomice, a elementelor radioactive şi a radiaţiilor şi-au găsit aplicaţii practice în metalurgie, în industria uşoară şi alimentară, în diferite tratamente medicale, în biologie, chimie, biochimie etc. Dezvoltarea energeticii atomice în U.R.S.S. a făcut cu putinţă spulberarea odată pentru totdeauna a şantajului atomic practicat de imperialismul american. După cum s-a arătat la recenta sesiune a Sovietului Suprem al U.R.S.S., astăzi, în producţia armei cu hidrogen, oamenii sovietici au obţinut asemenea succese încît nu Uniunea Sovietică, ci Statele Unite au rămas în urmă. Superioritatea Uniunii Sovietice în domeniul energiei atomice, în domeniul producţiei armei cu hidrogen constituie unul din cei mai puternici factori în apărarea păcii şi securităţii popoarelor. Progresele uriaşe ale energeticii în Uniunea Sovietică au o însemnătate covîrşitoare pentru dezvoltarea economică a tuturor ţărilor lagărului socialismului. Marea R. P. Chineză şi celelalte ţări de democraţie populară, printre care şi ţara noastră, primesc un mare ajutor din partea Uniunii Sovietice în domeniul construirii de hidrocentrale şi termocentrale, al dezvoltării industriei electrotehnice şi a celei energetice. Minunata experienţă sovietică stă la baza planului de electrificare a ţării noastre. Industria electrotehnică romînească — ramură industrială nouă — a fost creată cu ajutorul U.R.S.S., iar puternicele centrale electrice de la Ovidiu, Sîngeorgiu de Pădure, Moroeni şi altele sînt înzestrate cu utilaj sovietic şi au fost construite cu ajutorul de nepreţuit al specialiştilor sovietici. Hotărîrea recentă a guvernului sovietic de a pune la dispoziţia unei serii de ţări, printre care şi Republicii Populare Române, experienţa acumulată şi utilajul necesar pentru folosirea energiei atomice în scopuri paşnice este nu numai o manifestare de prietenie şi o expresie a politicii consecvente de pace a Uniunii Sovietice, ci şi o dovadă a puterii şi capacităţii ei de a contribui la progresul altor ţări şi în acest domeniu extrem de important Oamenii muncii din ţara noastră privesc cu admiraţie neţărmurită uriaşele realizări ale Uniunii Sovietice în domeniul energeticii, conştienţi că fiecare pas înainte al ştiinţei şi tehnicii sovietice constituie un ajutor în propria noastră luptă pentru o viaţă mai bună, contribuie la întărirea forţelor păcii în lume. Semnături pentru pace, pentru viaţă In marile centre industriale, ca şi in cele mai îndepărtate cătune, pretutindeni în ţară, milioane de cetăţeni semnează Apelul Consiliului Mondial al Păcii. Cetăţenii din regiunea Cluj au semnat Apelul alăturindu-se cu toată hotărîrea protestului sutelor de milioane de oameni împotriva pregătirilor imperialiştilor pentru dezlănţuirea unui război atomic. Pînă la 25 februarie, peste 458.000 de locuitori ai regiunii au semnat Apelul de la Viena. Printre cei care au semnat Apelul se află peste 48.000 4© locuitori ai raionului Turda, 43 320 de cetăţeni din raionul Cluj, peste 13.000 de locuitori din ţara moţilor. In cadrul a numeroase adunări, 270.000 de cetăţeni din regiunea Piteşti au semnat pînă acum Apelul Consiliului Mondial al Păcii. In regiunea Bacău, campania de strîngere de semnături pe Apelul Consiliului Mondial al Păcii continuă cu intensitate. Cele 2.000 echipe alcătuite din cetăţeni de diferite profesiuni 3u strîns pînă acum 265.000 de semnături pe Apel. (Agerpres) In numărul de azi: Deschiderea consfătuirii fruntaşilor în agricultură (pag. 1-3). Dan Deşliu — Printre meşterii cîmpului de aur (pag. l-a). Lucrările consfătuirii fruntaşilor îrn agricultură (pag. 2-a). Manifestări sportive (pag. 3-a). Uneltirile Angliei în Orientul Mijlociu (pag. 3-a). ■lUMl—BMMm—BMIMH—N—— S. Brucan — Este timpul să se facă lumină la Bernal (pag. 3-a). Deschiderea Tîrgului internaţional de primăvară de la Leipzig (pag. 3-a). O strălucită manifestare a unităţii moral-politice a poporului sovietic — Desfăşurarea alegerilor în 11 republici unionale ale U.R.S.S. (pag. 4-a). Al. Cîmpeanu — La Moscova, îin ziua alegerilor (pag. 4-a). Nota guvernului Republicii Populare Române adresată guvernului elveţian în legătură cu atacul banditesc fascist împotriva legaţiei R. P. R. la Berna (pag. 4-a). Declaraţia Partidului Comunist diin Germania (pag. 4-a). Revanşarzii de la Bonn nesocotescc voinţa poporului german (pag. 4-a). Deschiderea consfătuirii fruntaşilor în agricultură Duminică dimineaţa cu început în sala Ateneului R.P.R. lucrările consfătuirii fruntaşilor în agricultură cu privire la executarea în bune condiţii şi la timp a lucrărilor agricole în anul 1955 în vederea obţinerii unor recolte bogate. La consfătuire iau parte maeştrii recoltelor bogate de porumb, griu, secară, cartofi şi sfeclă de zahăr din rindurile ţăranilor muncitori cu gospodării individuale, ale ţăranilor muncitori din gospodăriile agricole colective, din întovărăşirile de lucrare în comun a pămîntului, din asociaţiile cultivatorilor de plante industriale, precum şi tractorişti fruntaşi, tehnicieni şi ingineri agronomi din S.M.T.-uri, gospodării agricole de stat, staţiuni experimentale şi din organele agricole ale sfaturilor populare. Sînt prezenţi oameni de ştiinţă şi cercetători din domeniul agriculturii, directori, ingineri şi şefi de producţie din întreprinderile producătoare de maşini şi unelte agricole, primii-secretari ai comitetelor regionale şi ai unor comitete raionale săteşti ale P.M.R. şi preşedinţii unor sfaturi populare regionale, raionale şi comunale. Sosirea conducătorilor partidului şi guvernului a fost salutată cu puternice aplauze. La masa prezidiului au luat loc tovarăşii : Gh. Gheorghiu-Dej, dr. Petru Groza, Gh. Apostol, Chivu Stoica, Al. Moghioroş, P. Borilă, N. Ceauşescu, acad. prof. Traian Săvulescu, C. Popescu, precum şi fruntaşi ai recoltelor bogate, specialişti din domeniul agriculturii. In loji se aflau tovarăşii : general de armată Emil Bodnăraş, C. Pîrvulescu, D. Colia, general locotenent Al. Drăghici, I. Fazekeş, membri ai C.C. al P.M.R., membri ai guvernului şi ai Prezidiului Marii Adunări Naţionale. Printre invitaţi sunt conducători ai instituţiilor de stat, ai organizaţiilor de masă, scriitori, ziarişti romîni şi străini. Lucrările consfătuirii au fost deschise de tovarăşul Gh. Apostol, prim-secretar al C.C. al P.M.R., care a rostit un scurt cuvînt de deschidere Tov. Gh. Apostol a arătat că în decursul anului trecut şi de la începutul acestui an, conducerea partidului şi guvernului a luat un şir de măsuri economice, tehnice şi organizatorice în vederea dezvoltării tuturor ramurilor agriculturii noastre. Comitetul Central al partidului nostru, atît la plenara sa din august 1953, cît și la plenara din 2 august 1954, cînd s-a aprobat proiectul de Directive ale Congresului al II-lea al partidului cu privire la dezvoltarea agriculturii în următorii 2—3 ani, a apreciat că în ţara noastră sunt create condiţiile tehnice şi materiale necesare în vederea ridicării agriculturii şi deci a sporirii producţiei agricole. Anul 1954 a fost anul în care industria noastră a pus la dispoziţia ţărănimii muncitoare cel mai mare număr de tractoare, maşini agricole trase de tractor şi de animale de muncă şi cea mai mare cantitate de unelte agricole pentru munca cimpului. Anul 1954 este anul în care statul nostru democrat-popular a pus la dispoziţia ţărănimii muncitoare un însemnat volum de credite pe termen lung şi avantaje economice importante pentru a se da putinţă ţăranilor muncitori să-şi asigure mijloacele necesare de muncă în vederea sporirii producţiei vegetale la hectar, a creşterii animalelor şi a productivităţii lor. Eforturile economice făcute de stat, legîndu-se temeinic cu eforturile în muncă ale ţăranilor muncitori cu gospodării individuale, ale colectiviştilor şi întovărăşiţilor, ale muncitorilor, inginerilor şi tehnicienilor din S.M.T.-uri şi gospodării agricole de stat, precum şi cu eforturile oamenilor de ştiinţă din agricultură şi ale cercetătorilor şi lucrătorilor din staţiunile experimentale, auavut drept rezultat sporirea în multe regiuni şi raioane a producţiei la hectar la toate culturile şi în special la porumb, grîu, cartofi, sfeclă de zahăr, floarea-soarelui şi bumbac. Rezultatele obţinute în anul trecut au fost cu putinţă şi datorită faptului că organele de partid, sfaturile populare, cu sprijinul unui însemnat număr de ingineri şi tehnicieni, s-au apropiat mai mult de problemele agriculturii, începînd a cunoaşte mai bine nevoile satelor noastre. Dar lucrul cel mai de seamă pe care trebuie să-l subliniem este acela că fruntaşii producţiei agricole din satele noastre încep să devină o forţă activă în mobilizarea tuturor producătorilor agricoli de a lucra mai bine pămîntul şi a obţine recolte pe care le obţin concetăţenii lor — fruntaşii sau mai bine zis maeştrii recoltelor bogate. Rezultatele înregistrate în anii 1953 şi 1954, a spus în continuare tov. Gheorghe Apostol, sunt totuşi departe de a corespunde condiţiilor tehnice şi materiale de care dispune ţara noastră. Şi dacă luăm în considerare investiţiile importante în tractoare, maşini şi unelte agricole, îngrăşăminte chimice şi materiale de construcţie, care s-au prevăzut în acest an pentru dezvoltarea în continuare a agriculturii, volumul de credite şi avantajele economice ce se vor acorda ţărănimii muncitoare pe baza Hotăririlor partidului şi guvernului deja cunoscute ne dăm seama că nu sînt chiar aşa de uşoare sarcinile ce stau în faţa organelor de partid şi de stat şi în faţa tuturor celor ce muncesc in agricultură. Dar cînd oare eroica noastră clasă muncitoare şi aliatul său principal şi ,de nădejde, minunata, harnica şi priceputa noastră ţărănime muncitoare s-au speriat de greutăţi şi de îndeplinirea sarcinilor, oricît de grele ar fi fost ? Avem, dragi tovarăşi, toate condiţiile pentru a face faţă cu succes sarcinilor mari puse de partid şi guvern în faţa tuturor producătorilor agricoli pentru a obţine cele mai înalte producţii la hectar cunoscute pînă acum în ţara noastră. Tocmai pentru a nu stabili cele mai bune măsuri tehnice şi organizatorice în vederea realizării acestor sarcini pe anul 1955 conducerea partidului şi a guvernului a convocat această consfătuire. Aci sunt prezenţi oamenii cei mai buni din toate domeniile activităţii agriculturii, sunt prezenţi oameni de răspundere din fruntea organelor de partid şi de stat, care vor aduce contribuţia lor la desfăşurarea în cele mai bune condiţii a lucrărilor consfătuirii noastre. Aceasta înseamnă că laolaltă cu conducerea partidului şi guvernului vom putea depune o muncă rodnică pentru a stabili, pe baza experienţei şi capacităţii fiecăruia, măsurile cele mai bune pentru desfăşurarea la timp şi în condiţii agrotehnice mai înalte a arăturilor şi însămînţărilor de primăvară, a întreţinerii culturilor semănate în toamna anului trecut şi a celor ce se vor semăna în primăvara care se aprope, precum şi a recoltării lor fără pierderi. In această consfătuire vom avea posibilitatea să realizăm un preţios, schimb de experienţă, să cunoaştem experienţa înaintată în producţia agricolă şi să stabilim împreună ce avem de făcut ca această experienţă înaintată să fie cunoscută şi înţeleasă de toţi producătorii agricoli, să devină un bun comun al tuturor celor ce muncesc în agricultură. Tov. Gheorghe Apostol a adresat apoi, în numele conducerii partidului şi guvernului, un salut călduros participanţilor şi le-a urat spor rodnic în lucrările consfătuirii. Tov. C. Popescu, ministrul Agriculturii şi Silviculturii, a prezentat un raport cu privire la realizările agriculturii în anul 1954 şi la măsurile în vederea pregătirii şi executării în bune condiţii şi la timp a lucrărilor agricole în anul 1955 pentru obţinerea de recolte bogate. Numeroşi participanţi la consfătuire au arătat apoi în cadrul discuţiilor realizările obţinute în munca pentru recolte bogate, felul cum au fost ele dobîndite şi cum se răspîndeşte experienţa înaintată şi au prezentat apoi angajamentele lor pentru sporirea producţiei agricole în anul 1955. La discuţii au luat cuvîntul tovarăşii : Vintilă Marin, prim-secretar al Comitetului regional Constanţa al P.M.R., Filip Marin, preşedintele gospodăriei agricole colective din Belitori, raionul Roşiori de Vede, regiunea Bucureşti, Toader Rodenciuc, ţăran muncitor întovărăşit din comuna Pătrăuţi, raionul Suceava, Eroul Muncii Socialiste Vasile Voichiţă, brigadier la S.M.T.Sînnicolau Mare, regiunea Arad, Vasile Anghel, brigadier la gospodăria agricolă de stat Brăila, regiunea Galaţi, Ion Timpă, inginer agronom la gospodăria agricolă colectivă Tătaru, comuna Comana, regiunea Constanţa, Alexandru Gali, ţăran muncitor cu gospodărie individuală din comuna Curtuiuşeni, regiunea Oradea, Nichita Mărgineanu, ţăran muncitor cu gospodărie individuală din comuna Sucutard, regiunea Cluj, Gheorghe Covrig, ţăran muncitor cu gospodărie individuală din comuna Ungheni, Regiunea Autonomă Maghiară, Nicolae Ştefănescu, inginer agronom şef la S.M.T.-Gottlob, regiunea Arad, Gheorghe Botezatu, ţăran muncitor cu gospodăria individuală din comuna Romîni, regiunea Bacău, Augustin Salai, ţăran muncitor cu gospodărie individuală din comuna Moşniţa Nouă, raionul Timişoara, Ion Dorobanţu, directorul uzinei „Semănătoarea" din Bucureşti. Şedinţa din după-amiaza zilei de duminică a fost prezidată de tov. Chivu Stoica, prim-vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri. In continuarea discuţiilor au luat cuvîntul : Anghel Bodîrlău, prim-secretar al Comitetului raional Tumu Măgurele el (Continuare în pag. 3-a) Sub bolţile Ateneului R. P. R., unde răsună ade- __ sea acordurile nemuritoare ale muzicii marilor maeştri — Beethoven, Bach, Ceaikovski, Berlioz — am ascultat, vreme de două zile, un concert neobişnuit: e vorba de consfătuirea fruntaşilor in agricultură cu privire la executarea in bune conditiuni şi la timp a lucrărilor agricole in anul 1955, in vederea obţinerii de recolte bogate... E vorba de hrana poporului, de plinea mea, a ta şi a lui, de această binefacere simplă, ce ne pare firească, dar fără de care viaţa noastră ar deveni o problemă greu de rezolvat. Sau, cum spunea mai bine decit mine Gheorghiu Gheorghe, ţăran muncitor din Străoanii de Jos, din părţile Bîrladului: „Fără pline nimeni nu poate trăi; nici ţăranul, nici funcţionarii, nici lucrătorii in fabrici; fără de pline nici submarinul n-ar străbate mările, nici avionul n-ar tăia văzduhul..." Fiindcă veni vorba — interesantă figură moşul ăsta, Gheorghiula, un lumin potrivit de stat, mai degrabă scund decit ’nalt, cu creştet pleşuv, căci e in virstă, cu musteaţă scurtă, îndrăzneaţă, cu obraz proaspăt fără cute, cu ochi de flăcău. Albaştrii i-s ochii. E un om filozof — adică are o înţelepciune proprie, strinsă in viată. Ascultaţi cum vorbeşte: — La mine — zice el de pe tribună — nu rugineşte nici plugul, nici sapele, nici braţele nu obosesc. Lucrez raţional. Sunt om bătrin, gindesc că soarele meu e pe seară, dar aş vrea ca toţi oamenii să se avinte la muncă cu tragere de inimă, că eu sunt incă în stare să mă iau la întrecere cu orişice voinic”. Moş Ghiţă nu-i un „laudă-mă gură": recolta lui de porumb pe anul 1954 a însumat 4900 kg. boabe de porumb la hectar. Vrasăzică el are pe ce vorbi. Cu mare băgare de seamă a lămurit el adunării in ce chip a dobindit cîştigul acesta. Despre gunoi a vorbit, despre păstratul sămînţei, despre lucratul pămintului. Frumos a vorbit — şi rotea peste noi, cu suris, ochi limpezi, albaştri... Tot aici, sub cupolele Ateneului, l-am văzut intr-o pauză pe profesorul Ionescu-Siseşti, adine cunoscător al solului romînesc. Abia sfirşise expunerea de pe tribuna consfătuirii. Coborind — s-a trezit într-o clipă împresurat da zeci dintre ţăranii participanţi, dintre care mulţi îi puseseră felurite întrebări acolo în sală, şi care nesătui să afle, se strîngeau şi acum cercuricercuri în preajmă-i. Profesorul Ionescu-Siseşti are şi dînsul mai mult de 70 de ani — dar mă îndoiesc că in lunga-i carieră ştiinţifică s-a mai simţit cindva înconjurat de-atîta dragoste ca-n zilele acestea. Şi el le răspundea cu bună voie — şi ce pămînt e acolo în Banat, şi care ingrăşămînt se cere in Roman... Din unele romane de demult, trebuie să cunoaşteţi şi dumneavoastră prezentarea ţăranului de pe timpuri — gelos pe puterile lui, temător să nu afle şi alţii ştiinţa pe care cu canon a dobîndit-o, după veacuri de muncă. Trebuia să pricepeţi, aşadar, bucuria ce mi-a fost dat să o simt cînd l-am auzit aici pe tovarăşul Filip Marin, preşedintele gospodăriei colective Belitori, din regiunea Bucureşti, vorbind ca un adevărat om de stat, grijuliu nu doar pentru recolta dintr-un colţ al ţării, acolo unde lucrează el, ci chibzuind mai larg, ca unul din cei ce poartă , răspunderea re-' coltei pe întreaga, ţară. Voinic, răsucindu-şi musteaţa, cu vrabia, el a povestit, pe îndelete, cum întovărăşiţii din satele vecine au venit la „statul major“ al gospodăriei, cum i-au rugat pe colectivişti să le împărtăşească experienţa lor de muncă. „Cînd simţeau nevoie de ajutor veneau şi cereau — spune tovarăşul Filip — întrebau cum să facă aici şi-aici...“ Şi cînd spunea acestea, tovarăşul Filip zîmbea — zîmbea cu zîmbetul omului bucuros că ştie insfirşit — şi că din ştiinţa lui pot învăţa şi alţii. Nu poţi uita ce a spus prietenul şi tovarăşul meu de poezie, Toader Rodenciuc. Şi acum un an l-am auzit: la cealaltă consfătuire pe ţară a maeştrilor recoltelor bogate, atunci cînd Maria Banuş îşi concepea minunatul poem „Despre pămînt''. De atunci au avut loc schimbări mari in viaţa ţărănimii noastre. Bine şi scurt le-a exprimat Rodenciuc schimbările acestea : ‘ „Anul trecut, a zis el, cînd am fost la o altă consfătuire de acest fel — am spus că vorbesc cu ruşine pentru că vorbeam nu diai in numele meu. — Astăzi vorbesc in numele mai multora: in satul nostru Pătrăufi, cu ajutorul raionului de partid şi al sfatului popular, s-a născut o întovărăşire. Pentru ţară n-o fi prea mult — dar pentru noi este”. Anul trecut, Toader Rodenciuc vestea că a obţinut o recoltă de 28.000 kg. cartofi la hectar, astăzi, cum spune el, „din ce am învăţat la consfătuire, din munca depusă şi cu ajutorul tehnicienilor care ne-au îndrumat, am dobîndit 33.000 kg. la hectar”. Sarcinile puse de partid şi guvern in fata ţărănimii noastre pot fi realizate, întrecute! Celor care ar încerca să-l oprească, acelaşi Rodenciuc, muncitorul ogoarelor sucevene, cu ochi mari, visători, şi cu brazde adinei pe obraz, numai o vorbă le-a zis: „Eu, tovarăşi, in ciuda aţiţătorilor de război de peste Ocean, m-oi duce in satul meu şi voi lupta ca să fim mai toţi fruntaşi ai recoltelor bogate, să ti piară pofta imperialiştilor să facă alt război !” Dar cine n-aş avea să vă mai spun, despre oameni, despre cuvintele lor! Aşa, de pildă, v-aş arăta pe Mărgineanu Nichita — muntele ăsta de om din părţile Clujului, pe care şi acum îl văz cu ciucălăii de porumb in mină... A venit la tribună cu o geantă veche. In miezul expunerii, s-a aplecat fără veste spre servieta aceea şi luind dintr-insa ştiuleţii aurii, i-a săltat vesel în palme, spre poporul din sală. Vorbind de agrominim, sălta în mîini roadele, cu mîndrie, ca pe nişte prunci minunaţi născuţi din dragoste, şi se fălea cu ei, in faţa ţării întregi ! Ba chiar aşa spunea: „Mă mindresc aici, in casa ţării...” Şi era el, aici, în casa asta, unul dintre noii şi adevăraţii stăpîni. Multe aş vrea să vă mai spun — dar ce-aşi putea să spun mai bine, sfîrşind, decît să repet cuvintele tovarăşei Draghina Curtu, preşedinta gospodăriei agricole colective Semlac, regiunea Arad. „Tovarăşi, a spus ea, eu nu-s femeie minoră, dar zic aşa, că la viitoarea consfătuire să fim, dacă nu de zece ori, măcar de două ori mai mulţi fruntaşi decit acuma !” Aşa cer oamenii — aşa va fi ! rmnire imipului nc dură de DAN DEŞLIU Pe sălile Ateneului R.P.R., în pauzele dintre şedinţele lucrărilor consfătuirii pe ţară a fruntaşilor din agricultură, ţărani muncitori din toate colţurile ţării se string în grupuri şi discută despre experienţa lor in obţinerea recoltelor bogate. ' 1 ' ■ In clişeu : un grup de ţărani muncitori printre care Ana Smalţ şi Catalina Crăciun, regiunea Arad, Trofin Catinca şi Toader Irimioaia din regiunea Bacău.