Scînteia, martie 1955 (Anul 24, nr. 3220-3246)

1955-03-01 / nr. 3220

ANUL XXIV Nr. 3220 Marți 1 martie 1955 4 PAGINI — 20 BANI Energetica ţării constructorilor comunismului Sub conducerea gloriosului Partid Co­munist al Uniunii Sovietice, oamenii so­vietici obţin realizări de însemnătate is­torică în măreaţa operă de construire­ a comunismului, de ridicare a bunei stări a poporului. Dezvoltarea impetuoasă a industriei grele şi a întregii economii sovietice este indisolubil legată de asigurarea izvoarelor de energie necesare şi în mod deosebit de electrificare. Uniunea Sovietică se în­dreaptă înspre trecerea în întregime nu numai a industriei, ci şi a transportu­rilor şi agriculturii pe baza electrifi­cării, căci numai electrificarea poate asigura mecanizarea cea mai înaltă a pro­ducţiei, automatizarea ei, ridicarea pro­ductivităţii muncii la un nivel tot mai înalt — şi, în felul acesta, crearea bel­şugului de bunuri caracteristic comunis­mului. Călăuzindu-se după cuvintele marelui Lenin „comunismul este puterea sovie­tică plus electrificarea întregii ţări“, din anul 1921 cînd a început înfăptuirea pla­nului G.O.E.L.R.O., primul plan de elec­trificare a U.R.S.S., şi pînă în zilele noas­tre, Uniunea Sovietică a realizat un gi­gantic salt înainte în domeniul electrifi­cării. Numai în anul 1954 industria elec­­troenergetică a U.R.S.S. a produs peste 145 miliarde kilowatt-ore de energie elec­trică, de peste 3 ori mai mult decît în 1940. In primii patru ani ai actualului cinci­nal au intrat în funcţiune puternice hidro­centrale pe Don, Svir, Irtîş, Kama, Kura, Nistru şi alte fluvii şi rîuri ale Uniunii Sovietice. In prezent sînt în curs de construire peste 40 de hidrocentrale a căror putere totală este de 3 ori mai mare decît aceea a tuturor hidrocentralelor aflate în funcţiune la începutul anului 1954, este lesne de închipuit progresul uriaş ce va fi realizat în domeniul elec­trificării prin intrarea în funcţiune a aces­tor hidrocentrale. Anul acesta va începe să producă ener­gie hidrocentrala de la Kuibîşev, cea mai mare din lume; lucrările de pe acest şan­tier au intrat acum în faza finală. Tot în cursul acestui an vor mai intra în func­ţiune centralele de la Gorki, Kahovka şi altele. Dezvoltarea electrificării în Uniunea Sovietică se caracterizează prin fap­tul că, paralel cu lucrările pentru cons­truirea unor centrale gigantice, are loc o vastă acţiune de construire a numeroase hidrocentrale şi termocentrale electrice ra­ionale, de centrale electrice intercolhoz­­nice şi microcentrale colhoznice care folo­sesc combustibil local, ca de exemplu turbă, sau energia apelor mici. în prezent, zeci de mii de colhozuri, 90% din sovhozuri şi aproape toate S.M.T.-urile sunt electrifi­cate. Prin centralele mici, construite mai ales cu resurse locale, colhozurile îşi pot satisface imediat nevoile urgente pri­vind mecanizarea şi electrificarea produc­ţiei agricole, funcţionarea mijloacelor tehnice agricole acţionate pe bază de energie electrică ceea ce ridică mult pro­ductivitatea muncii, atît în agricultura ce­realieră cît şi în creşterea animalelor. Astăzi U.R.S.S. ocupă primul loc în lume în ceea ce priveşte ritmul electrifi­cării , prin intrarea în funcţiune a noilor construcţii electroenergetice, puterea to­tală a centralelor electrice va fi dublată în cursul acestui cincinal U.R.S.S. ocupă primul loc şi în ceea ce priveşte nivelul tehnic al energeticii. Astfel, oamenii sovie­tici au depăşit ţările capitaliste în dome­niul transportului la distanţă al energiei electrice, rezolvînd cu succes şi proble­mele tehnice legate de crearea unei reţele unice de înaltă tensiune. în U.R.S.S. se construieşte acum linia de transport de energie electrică Kuibîşev-Moscova, lungă de 880 km. pentru curent electric la ten­siune de 400.000 volţi, se elaborează pro­iecte pentru transportul energiei electrice la 1.500 şi chiar 2.500 km. distanţă. Oa­menii de ştiinţă sovietici se ocupă de ase­menea cu rezolvarea problemelor trans­portului de energie electrică fără fir, prin curenți de înaltă frecvență. Spre deosebire de S.U.A., unde inte­resele­ companiilor de cale ferată îm­piedică dezvoltarea transporturilor pe apă, în U.R.S.S., prin marile lucrări hidroteh­nice efectuate sau în curs de desfășurare se dă o rezolvare complexă problemei folosirii apelor — ca izvor de energie elec­trică, ca o cale navigabilă ieftină şi ca rezervă de aprovizionare a unor mari reţele de irigare. Un exemplu grăi­tor îl oferă nodul hidroenergetic de la Timleanskaia cu canalul navigabil Volga-Don şi vastul sistem de irigare din regiunile apropiate. In Uniunea Sovietică este în curs de rezolvare problema automatizării și a introdu­cerii telecomenzilor (conducerea de la distantă) la centralele electrice și chiar la întregi sisteme energetice. Toate hidro­centralele raionale din U R.S.S. au fost automatizate. In prezent există în U.R.S.S. hidrocentrale automatizate care n-au nici un fel de personal de deservire, iar conducerea şi controlul se efectuează de la un punct de comandă, situat uneori la distanţe de zeci şi chiar sute de kilo­metri. Au fost rezolvate importante pro­bleme ştiinţifice şi tehnice în domeniul construcţiei de utilaj greu elect­roenergetic, de turbine de mare putere, unice în lume. Merită menţionat faptul că datorită suc­ceselor obţinute în domeniul teoriei com­­bustiunii şi al folosirii cărbunilor de ca­litate inferioară, precum şi al utilizării aburului supraîncălzit la 500 grade şi la presiune de 100 atmosfere, au fost rea­lizaţi indici tehnico-economici record. As­tăzi, în U.R.S.S. pentru fiecare kilowat­­ură de energie electrică produsă se con­­sumă o cantitate de combustibil mai mică decît în centralele electrice mari din Am­elia sau S.U.A. unde se folosesc numai cărbuni superiori sau păcură. Se rezolvă de asemenea cu succes problema termo­­ficării , a alimentării oraşelor nu numai cu energie electrică, ci şi cu căldura ne­cesară industriei şi locuinţelor. Electrificarea este strîns legată în U.R.S.S. de progresul tehnic al tuturor ramurilor economiei nationale. Se dezvol­tă cu succes electrometalurgia, electro­­chimia si alte ramuri de producţie bazate pe folosirea energiei electrice. In ce pri­veşte lungimea căilor ferate electrificate, U.R.S.S. ocupă primul loc în lume, iar în decursul actualului cincinal lungimea căilor ferate electrificate va creşte de cir­ca 4 ori. Pe baza succeselor obţinute în domeniul electrificării, a crescut şi creşte necontenit aprovizionarea populaţiei cu articole electrice de uz casnic — frigidere, aparate de radio, aparate de televiziune, aspiratoare de praf, maşini electrice de gătit, maşini de spălat vase. Evenimentul cel mai important şi revo­luţionar- în dezvoltarea energeticii - îl constituie realizările Uniunii Sovietice în domeniul folosirii energiei atomice în scopuri paşnice. Uniunea Sovietică are, pentru prima oară în lume, o centrală electrică acţionată pe bază de energie ato­mică. Aşa cum a arătat pe drept cuvînt la recenta sesiune a Sovietului Suprem al U.R.S.S. vestitul strungar Pavel Bîkov, deputat al Sovietului, S.U.A. şi U.R.S.S. au intrat pe căi diferite în „seco­lul atomic’’, S.U.A. prin exploziile bom­belor atomice asupra oraşelor japoneze Hiroşima şi Nagasaki, care au provocat mii de morţi şi distrugeri uriaşe, iar Uniunea Sovietică prin crearea primei cen­trale electrice din lume care funcţionează pe bază de energie atomică. Acum, oa­menii sovietici lucrează la construirea unor centrale electrice atomice de circa 20 de ori mai puternice decît prima. Noua energetică atomică va pune la dispoziţia economiei sovietice cantităţi de energie imense, în mod practic inepuiza­bile, iar dezvoltarea ei va asigura o creştere furtunoasă a forţelor de producţie. De pe acum realizările oamenilor sovie­tici în folosirea energiei atomice, a ele­mentelor radioactive şi a radiaţiilor şi-au găsit aplicaţii practice în metalurgie, în industria­ uşoară şi alimentară, în dife­rite tratamente medicale, în biologie, chimie, biochimie etc. Dezvoltarea energeticii atomice în U.R.S.S. a făcut cu putinţă spulberarea odată pentru totdeauna a şantajului ato­mic practicat de imperialismul american. După cum s-a arătat la recenta sesiune a Sovietului Suprem al U.R.S.S., astăzi, în producţia armei cu hidrogen, oamenii sovietici au obţinut asemenea succese în­­cît nu Uniunea Sovietică, ci Statele Unite au rămas în urmă. Superioritatea Uniunii Sovietice în do­meniul energiei atomice, în domeniul producţiei armei cu hidrogen constituie unul din cei mai puternici factori în apă­rarea păcii şi securităţii popoarelor. Progresele uriaşe ale energeticii în Uniunea Sovietică au o însemnătate co­­vîrşitoare pentru dezvoltarea economică a tuturor ţărilor lagărului socialismului. Marea R. P. Chineză şi celelalte ţări de democraţie populară, printre care şi ţara noastră, primesc un mare ajutor din partea Uniunii Sovietice în domeniul con­struirii de hidrocentrale şi termocentrale, al dezvoltării industriei electrotehnice şi a celei energetice. Minunata experienţă so­vietică stă la baza planului de electrifi­care a ţării noastre. Industria electroteh­nică­ romînească — ramură industrială nouă — a fost creată cu ajutorul U.R.S.S., iar puternicele centrale electrice de la Ovidiu, Sîngeorgiu de Pădure, Moroeni şi altele sînt înzestrate cu utilaj sovietic şi au fost construite cu ajutorul de nepre­ţuit al specialiştilor sovietici. Hotărîrea recentă a guvernului sovietic de a pune la dispoziţia unei serii de ţări, printre care şi Republicii Populare Române, experien­ţa acumulată şi utilajul necesar pentru folosirea energiei atomice în scopuri paş­nice este nu numai o manifestare de prie­tenie şi o expresie a politicii consecvente de pace a Uniunii Sovietice, ci şi o dovadă a puterii şi capacităţii ei de a contribui la progresul altor ţări şi în acest dome­niu extrem de important Oamenii muncii din ţara noastră pri­vesc cu admiraţie neţărmurită uriaşele realizări ale Uniunii Sovietice în dome­niul energeticii, conştienţi că fiecare pas înainte al ştiinţei şi tehnicii sovietice con­stituie un ajutor în propria noastră luptă pentru o viaţă mai bună, contribuie la întărirea forţelor păcii în lume. Semnături pentru pace, pentru viaţă In marile centre industriale, ca şi in cele mai îndepărtate cătune, pretutindeni în ţară, milioane de cetăţeni semnează Apelul Consiliului Mondial al Păcii. Cetăţenii din regiunea Cluj au semnat Apelul alăturindu-se cu toată hotărîrea protestului sutelor de milioane de oameni împotriva pregătirilor imperialiştilor pen­tru dezlănţuirea unui război atomic. Pînă la 25 februarie,­ peste 458.000 de locuitori ai regiunii au semnat Apelul de la Vie­­na. Printre cei care au semnat Apelul se află peste 48.000 4© locuitori ai raionului Turda, 43 320 de cetăţeni din raionul Cluj, peste 13.000 de locuitori din ţara moţilor. In cadrul a numeroase adunări, 270.000 de cetăţeni din regiunea Piteşti au semnat pînă acum Apelul Consiliului Mondial al Păcii. In regiunea Bacău, campania de strîn­­gere de semnături pe Apelul Consiliului Mondial al Păcii continuă cu intensitate. Cele 2.000 echipe alcătuite din cetăţeni de diferite profesiuni 3u strîns pînă acum 265.000 de semnături pe Apel. (Agerpres) In numărul de azi: Deschiderea consfătuirii fruntaşilor în agricultură (pag. 1-3). Dan Deşliu — Printre meşterii cîm­­pului de aur (pag. l-a). Lucrările consfătuirii fruntaşilor îrn agricultură (pag. 2-a). Manifestări sportive (pag. 3-a). Uneltirile Angliei în Orientul Mij­lociu (pag. 3-a). ■lUMl—BMMm—BMIMH—N­—— S. Brucan — Este timpul să se facă lumină la Bernal (pag. 3-a). Deschiderea Tîrgului internaţional de primăvară de la Leipzig (pag. 3-a). O strălucită manifestare a unităţii moral-politice a poporului sovietic — Desfăşurarea alegerilor în 11 republici unionale ale U.R.S.S. (pag. 4-a). Al. Cîmpeanu — La Moscova, îin ziua alegerilor (pag. 4-a). Nota guvernului Republicii Popu­­lare Române adresată guvernului el­veţian în legătură cu atacul banditesc fascist împotriva legaţiei R. P. R. la Berna (pag. 4-a). Declaraţia Partidului Comunist diin Germania (pag. 4-a). Revanşarzii de la Bonn nesocotescc voinţa poporului german (pag. 4-a). Deschiderea consfătuirii fruntaşilor în agricultură Duminică dimineaţa cu început în sala Ateneului R.P.R. lucrările consfătuirii fruntaşilor în agricultură cu privire la executarea în bune condiţii şi la timp a lucrărilor agricole în anul 1955 în vederea obţinerii unor recolte bogate. La consfătuire iau parte maeştrii recol­telor bogate de porumb, griu, secară, car­tofi şi sfeclă de zahăr din rindurile ţă­ranilor muncitori cu gospodării indivi­duale, ale ţăranilor muncitori din gospodă­riile agricole colective, din întovărăşirile de lucrare în comun a pămîntului, din asocia­ţiile cultivatorilor de plante industriale, precum şi tractorişti fruntaşi, tehnicieni şi ingineri agronomi din S.M.T.-uri, gos­podării agricole de stat, staţiuni experi­mentale şi din organele agricole ale sfa­turilor populare. Sînt prezenţi oameni de ştiinţă şi cercetători din domeniul agri­culturii, directori, ingineri şi şefi de pro­ducţie din întreprinderile producătoare de maşini şi unelte agricole, primii-secretari ai comitetelor regionale şi ai unor comi­tete raionale săteşti ale P.M.R. şi pre­şedinţii unor sfaturi populare regionale, raionale şi comunale. Sosirea conducătorilor partidului şi gu­vernului a fost salutată cu puternice aplauze. La masa prezidiului au luat loc tova­răşii : Gh. Gheorghiu-Dej, dr. Petru Groza, Gh. Apostol, Chivu Stoica, Al. Moghioroş, P. Borilă, N. Ceauşescu, acad. prof. Traian Săvulescu, C. Popescu, pre­cum şi fruntaşi ai recoltelor bogate, spe­cialişti­ din domeniul agriculturii. In loji se aflau tovarăşii : general de armată Emil Bodnăraş, C. Pîrvulescu, D. Colia, general locotenent Al. Drăghici, I. Fazekeş, membri ai C.C. al P.M.R., mem­bri ai guvernului şi ai Prezidiului Marii Adunări Naţionale. Printre invitaţi sunt conducători ai in­stituţiilor de stat, ai organizaţiilor de masă, scriitori, ziarişti romîni şi străini. Lucrările consfătuirii au fost deschise de tovarăşul Gh. Apostol, prim-secretar al C.C. al P.M.R., care a rostit un scurt cuvînt de deschidere Tov. Gh. Apostol a arătat că în decursul anului trecut şi de la începutul acestui an, conducerea partidului şi guvernului a luat un şir de măsuri economice, tehnice şi organizatorice în vederea dezvoltării tuturor ramurilor agriculturii noastre. Comitetul Central al partidului nostru, atît la plenara sa din august 1953, cît și la plenara din 2 august 1954, cînd s-a aprobat proiectul de Directive ale Con­gresului al II-lea al partidului cu privire la dezvoltarea agriculturii în următorii 2—3 ani, a apreciat că în ţara noastră sunt create condiţiile tehnice şi materiale necesare în vederea ridicării agriculturii şi deci a sporirii producţiei agricole. Anul 1954 a fost anul în care industria noastră a pus la dispoziţia ţărănimii mun­citoare cel mai mare număr de tractoare, maşini agricole trase de tractor şi de ani­male de muncă şi cea mai mare cantitate de unelte agricole pentru munca cimpu­­lui. Anul 1954 este anul în care statul nos­tru democrat-popular a pus la dispoziţia ţărănimii muncitoare un însemnat volum de credite pe termen lung şi avantaje economice importante pentru a se da pu­tinţă ţăranilor muncitori să-şi asigure mijloacele necesare de muncă în vederea sporirii producţiei vegetale la hectar, a cre­şterii animalelor şi a productivităţii lor. Eforturile economice făcute de stat, le­­gîndu-se temeinic cu eforturile în muncă ale ţăranilor muncitori cu gospodării in­dividuale, ale colectiviştilor şi întovără­­şiţilor, ale muncitorilor, inginerilor şi tehnicienilor din S.M.T.-uri şi gospodării agricole de stat, precum şi cu eforturile oamenilor de ştiinţă din agricultură şi ale cercetătorilor şi lucrătorilor din staţiunile experimentale, au­­avut drept rezultat spo­rirea în multe regiuni şi raioane a pro­ducţiei la hectar la toate culturile şi în special la porumb, grîu, cartofi, sfeclă de zahăr, floarea-soarelui şi bumbac. Rezultatele obţinute în anul trecut au fost cu putinţă şi datorită faptului că or­ganele de partid, sfaturile populare, cu sprijinul unui însemnat număr de in­gineri şi tehnicieni, s-au apropiat mai mult de problemele agriculturii, începînd a cunoaşte mai bine nevoile satelor noas­tre. Dar lucrul cel mai de seamă pe care trebuie să-l subliniem este acela că frun­taşii producţiei agricole din satele noastre încep să devină o forţă activă în mobiliza­rea tuturor producătorilor agricoli de a lucra mai bine pămîntul şi a obţine re­colte pe care le obţin concetăţenii lor — fruntaşii sau mai bine zis maeştrii recol­telor bogate. Rezultatele înregistrate în anii 1953 şi 1954, a spus în continuare tov. Gheorghe Apostol, sunt totuşi departe de a cores­punde condiţiilor tehnice şi materiale de care dispune ţara noastră. Şi dacă luăm în considerare investiţiile importante în tractoare, maşini şi unelte agricole, în­grăşăminte chimice şi materiale de con­strucţie, care s-au prevăzut în acest an pentru dezvoltarea în continuare a agri­culturii, volumul de credite şi avantajele economice ce se vor acorda ţărănimii muncitoare pe baza Hotăririlor partidului şi guvernului deja cunoscute ne dăm sea­ma că nu sînt chiar aşa de uşoare sarci­nile ce stau în faţa organelor de partid şi de stat şi în faţa tuturor celor ce mun­cesc in agricultură. Dar cînd oare eroica noastră clasă muncitoare şi aliatul său principal şi ,­de nădejde, minunata, harnica şi priceputa noastră ţărănime muncitoare s-au speriat de greutăţi şi de îndeplinirea sarcinilor, oricît de grele ar fi fost ? Avem, dragi tovarăşi, toate condiţiile pentru a face faţă cu succes sarcinilor mari puse de partid şi guvern în faţa tuturor producătorilor agricoli pentru a obţine cele mai înalte producţii la hectar cunoscute pînă acum în ţara noastră. Tocmai pentru a nu stabili cele mai bune măsuri tehnice şi organizatorice în vederea realizării acestor sarcini pe anul 1955 conducerea partidului şi a guvernului a convocat această consfătuire. Aci sunt prezenţi oamenii cei mai buni din toate domeniile activităţii agriculturii, sunt prezenţi oameni de răspundere din fruntea organelor de partid şi de stat, care vor aduce contribuţia lor la desfă­şurarea în cele mai bune condiţii a lu­crărilor consfătuirii noastre. Aceasta în­seamnă că laolaltă cu conducerea parti­dului şi guvernului vom putea depune o muncă rodnică pentru a stabili, pe baza experienţei şi capacităţii fiecăruia, măsu­rile cele mai bune pentru desfăşurarea la timp şi în condiţii agrotehnice mai înalte a arăturilor şi însămînţărilor de primă­vară, a întreţinerii culturilor semănate în toamna anului trecut şi a celor ce se vor semăna în primăvara care se aprop­e, precum şi a recoltării lor fără pierderi. In această consfătuire vom avea posi­bilitatea să realizăm un preţios, schimb de experienţă, să cunoaştem experienţa înain­tată în producţia agricolă şi să stabilim împreună ce avem de făcut ca această ex­perienţă înaintată să fie cunoscută şi în­ţeleasă de toţi producătorii agricoli, să devină un bun comun al tuturor celor ce muncesc în agricultură. Tov. Gheorghe Apostol a adresat apoi, în numele conducerii partidului şi guver­nului, un salut călduros participanţilor şi le-a urat spor rodnic în lucrările consfă­tuirii. Tov. C. Popescu, ministrul Agriculturii şi Silviculturii, a prezentat un raport cu privire la realizările agriculturii în anul 1954 şi la măsurile în vederea pregătirii şi executării în bune condiţii şi la timp a lucrărilor agricole în anul 1955 pentru obţinerea de recolte bogate. Numeroşi participanţi la consfătuire au arătat apoi în cadrul discuţiilor realiză­rile obţinute în munca pentru recolte bo­gate, felul cum au fost ele dobîndite şi cum se răspîndeşte experienţa înaintată şi au prezentat apoi angajamentele lor pentru sporirea producţiei agricole în anul 1955. La discuţii au luat cuvîntul tovarăşii : Vintilă Marin, prim-secretar al Comitetu­lui regional Constanţa al P.M.R., Filip Marin, preşedintele gospodăriei agricole colective din Belitori, raionul Roşiori de Vede, regiunea Bucureşti, Toader Roden­­ciuc, ţăran muncitor întovărăşit din co­muna Pătrăuţi, raionul Suceava, Eroul Muncii Socialiste Vasile Voichiţă, briga­dier la S.M.T.­Sînnicolau Mare, regiunea Arad, Vasile Anghel, brigadier la gospo­dăria agricolă de stat Brăila, regiunea Galaţi, Ion Tim­pă, inginer agronom la gospodăria agricolă colectivă Tătaru, co­muna Comana, regiunea Constanţa, Ale­xandru Gali, ţăran muncitor cu gospodă­rie individuală din comuna Curtuiuşeni, regiunea Oradea, Nichita Mărgineanu, ţă­ran muncitor cu gospodărie individuală din comuna Sucutard, regiunea Cluj, Gheorghe Covrig, ţăran muncitor cu gos­podărie individuală din comuna Ungheni, Regiunea Autonomă Maghiară, Nicolae Ştefănescu, inginer agronom şef la S.M.T.-Gottlob, regiunea Arad, Gheorghe Botezatu, ţăran muncitor cu gospodăria individuală din comuna Romîni, regiunea Bacău, Augustin Salai, ţăran muncitor cu gospodărie individuală din comuna Moş­­niţa Nouă, raionul Timişoara, Ion Doro­­banţu, directorul uzinei „Semănătoarea" din Bucureşti. Şedinţa din după-amiaza zilei de dumi­nică a fost prezidată de tov. Chivu Stoica, prim-vicepreşedinte al Consiliului de Mi­niştri. In continuarea discuţiilor au luat cuvîn­tul : Anghel Bodîrlău, prim-secretar al Comitetului raional Tumu Măgurele el (Continuare în pag. 3-a) Sub bolţile Ate­neului R. P. R., unde răsună ade- __ sea acordurile ne­muritoare ale muzicii marilor maeştri — Beethoven, Bach, Ceaikovski, Ber­lioz — am ascultat, vreme de două zile, un concert neobişnuit: e vorba de con­sfătuirea fruntaşilor in agricultură cu privire la executarea in bune condi­­tiuni şi la timp a lucrărilor agri­cole in anul 1955, in vederea ob­ţinerii de recolte bogate... E vorba de hrana poporului, de plinea mea, a ta şi a lui, de această binefa­cere simplă, ce ne pare firească, dar fără de care viaţa noastră ar deveni o problemă greu de rezolvat. Sau, cum spunea mai bine decit mine Gheor­­ghiu Gheorghe, ţăran muncitor din Străoanii de Jos, din părţile Bîrladului: „Fără pline nimeni nu poate trăi; nici ţăranul, nici funcţionarii, nici lucrăto­rii in fabrici; fără de pline nici sub­marinul n-ar străbate mările, nici avio­nul n-ar tăia văzduhul..." Fiindcă veni vorba — interesantă figură moşul ăsta, Gheorghiu­­la, un lumin potrivit de stat, mai de­grabă scund decit ’nalt, cu creştet ple­şuv, căci e in virstă, cu musteaţă scurtă, îndrăzneaţă, cu obraz proas­păt fără cute, cu ochi de flăcău. Al­baştrii i-s ochii. E un om filozof — adică are o înţelepciune proprie, strinsă in viată. Ascultaţi cum vorbeşte: — La mine — zice el de pe tribună — nu rugineşte nici plugul, nici sa­pele, nici braţele nu obosesc. Lucrez raţional. Sunt om bătrin, gindesc că soarele meu e pe seară, dar aş vrea ca toţi oamenii să se avinte la muncă cu tragere de inimă, că eu sunt incă în stare să mă iau la între­cere cu orişice voinic”. Moş Ghiţă nu-i un „laudă-mă gură": recolta lui de porumb pe anul 1954 a însumat 4900 kg. boabe de po­rumb la hectar. Vrasăzică el are pe ce vorbi. Cu mare băgare de seamă a lămurit el adunării in ce chip a do­­bindit cîştigul acesta. Despre gunoi a vorbit, despre păstratul sămînţei, des­pre lucratul pămintului. Frumos a vor­bit — şi rotea peste noi, cu suris, ochi limpezi, albaştri... Tot aici, sub cupolele Ateneului, l-am văzut intr-o pauză pe profesorul Io­­nescu-Siseşti, adine cunoscător al so­lului romînesc. Abia sfirşise expunerea de pe tribuna consfătuirii. Coborind — s-a trezit într-o clipă împresurat da zeci dintre ţăranii participanţi, dintre care mulţi îi puseseră felurite între­bări acolo în sală, şi care nesătui să afle, se strîngeau şi acum cercuri­­cercuri în preajmă-i. Profesorul Io­nescu-Siseşti are şi dînsul mai mult de 70 de ani — dar mă îndoiesc că in lunga-i carieră ştiinţifică s-a mai sim­ţit cindva înconjurat de-atîta dragoste ca-n zilele acestea. Şi el le răspundea cu bună voie — şi ce pămînt e acolo în Banat, şi care ingrăşămînt se cere in Roman... Din unele romane de demult, trebuie să cunoaşteţi şi dumneavoastră prezen­tarea ţăranului de pe timpuri — gelos pe puterile lui, temător să nu afle şi alţii ştiinţa pe care cu canon a dobîn­­dit-o, după veacuri de muncă. Trebuia să pricepeţi, aşa­dar, bucuria ce mi-a fost dat să o simt cînd l-am auzit aici pe tovarăşul Filip Marin, preşedintele gospodăriei colective Belitori, din re­giunea Bucureşti, vorbind ca un ade­vărat om de stat, grijuliu nu doar pentru recolta dintr-un colţ al ţării, acolo unde lucrează el, ci chibzuind mai larg, ca unul din cei ce poartă ,­­ răspunderea re-' coltei pe întreaga, ţară. Voinic, răsucindu-şi musteaţa, cu­ vrabia, el a povestit, pe îndelete, cum­­ întovărăşiţii din satele vecine au venit la „statul major“ al gospodăriei, cum i-au rugat pe colectivişti să le împăr­tăşească experienţa lor de muncă. „Cînd simţeau nevoie de ajutor ve­neau şi cereau — spune tovarăşul Fi­lip — întrebau cum să facă aici şi-aici...“ Şi cînd spunea acestea, tova­răşul Filip zîmbea — zîmbea cu zîmbetul omului bucuros că ştie in­­sfirşit — şi că din ştiinţa lui pot în­văţa şi alţii. Nu poţi uita ce a spus prietenul şi tovarăşul meu de poezie, Toader Ro­­denciuc. Şi acum un an l-am auzit: la cealaltă consfătuire pe ţară a maeştri­lor recoltelor bogate, atunci cînd Ma­ria Banuş îşi concepea minunatul poem „Despre pămînt''. De atunci au avut loc schimbări mari in viaţa ţără­nimii noastre. Bine şi scurt le-a expri­mat Rodenciuc schimbările acestea : ‘ „Anul trecut, a zis el, cînd am fost la o altă consfătuire de acest fel — am spus că vorbesc cu ruşine pentru că vorbeam nu diai in numele meu. — As­tăzi vorbesc in numele mai multora: in satul nostru Pătrăufi, cu ajutorul ra­ionului de partid şi al sfatului popular, s-a născut o întovărăşire. Pentru ţară n-o fi prea mult — dar pentru noi este”. Anul trecut, Toader Rodenciuc vestea că a obţinut o recoltă de 28.000 kg. cartofi la hectar, astăzi, cum spune el, „din ce am învăţat la consfătuire, din munca depusă şi cu ajutorul tehni­cienilor care ne-au îndrumat, am do­­bîndit 33.000 kg. la hectar”. Sarcinile puse de partid şi guvern in fata ţărănimii noastre­­ pot fi rea­lizate, întrecute! Celor care ar încerca să-l oprească, acelaşi Rodenciuc, mun­citorul ogoarelor sucevene, cu ochi mari, visători, şi cu brazde adinei pe obraz, numai o vorbă le-a zis: „Eu, tovarăşi, in ciuda aţiţătorilor de război de peste Ocean, m-oi duce in satul meu şi voi lupta ca să fim mai toţi fruntaşi ai recoltelor bogate, să ti piară pofta imperialiştilor să facă alt război !” Dar cine n-aş avea să vă mai spun, despre oameni, despre cuvintele lor! Aşa, de pildă, v-aş arăta pe Mărgineanu Nichita — muntele ăsta de om din păr­ţile Clujului, pe care şi acum îl văz cu ciucălăii de porumb in mină... A venit la tribună cu o geantă veche. In miezul expunerii, s-a aplecat fără veste spre servieta aceea şi luind din­­tr-insa ştiuleţii aurii, i-a săltat vesel în palme, spre poporul din sală. Vor­bind de agrominim, sălta în mîini roa­dele, cu mîndrie, ca pe nişte prunci mi­nunaţi născuţi din dragoste, şi se fă­lea cu ei, in faţa ţării întregi ! Ba chiar aşa spunea: „Mă mindresc aici, in casa ţării...” Şi era el, aici, în casa asta, unul dintre noii şi adevăraţii stăpîni. Multe aş vrea să vă mai spun — dar ce-aşi putea să spun mai bine, sfîrşind, decît să repet cuvintele to­varăşei Draghina Curtu, preşedinta gospodăriei agricole colective Sem­lac, regiunea Arad. „Tovarăşi, a spus ea, eu nu-s femeie minoră, dar zic aşa, că la viitoarea consfătuire să fim, dacă nu de zece ori, măcar de două ori mai mulţi fruntaşi decit acuma !” Aşa cer oamenii — aşa va fi ! rmnire imipului nc dură de DAN DEŞLIU Pe sălile Ateneului R.P.R., în pauzele dintre şedinţele lucrărilor consfătuirii pe ţară a fruntaşilor din agricultură, ţărani muncitori din toate colţurile ţării se string în grupuri şi discută despre experienţa lor in obţinerea recolte­lor bogate. ' 1 ' ■ In clişeu : un grup de ţărani muncitori printre care Ana Smalţ şi Catalina Crăciun, regiunea Arad, Trofin Catinca şi Toader­­ Irimioaia din regiunea Bacău.

Next