Scînteia, aprilie 1955 (Anul 24, nr. 3247-3272)
1955-04-01 / nr. 3247
Pag. 2 Se dezvolţi industria locală din Regiunea Autonomi Maghiari Industria locală din Regiunea Autonomă Maghiară cuprinde numeroase întreprinderi din diverse ramuri industriale. In anul trecut, aceste întreprinderi şi-au îndeplinit cu 113% planul global de producţie. Pe lîngă fiecare unitate de industrie locală se ridică noi construcţii, se lărgesc secţiile existente. Nu există lună în care să nu se producă noi sortimente de bunuri de larg consum. La unitatea din Vîlcele a întreprinderii de industrie locală „11 Iunie“ din Sf. Gheorghe se confecţionează lenjerie de corp, cearceafuri, perne, bocanci bărbăteşti şi pentru copil. La întreprinderea „7 Noiembrie“ din Miercurea Ciuc se fabrică din deşeuri de tablă sobe pentru rumeguş, căni de lapte, bidoane de untură, pîlnii. Din fontă s-au turnat tigăi cu picioare şi ceaune pentru muncitorii forestieri, iar pentru valorificarea turbei din raion au fost confecţionate sobe speciale de încălzire. In scopul dezvoltării continue a producţiei de interes local, în luna ianuarie a anului acesta a intrat în funcţie, alături de atelierul metalurgic, o turnătorie de fontă a întreprinderii de industrie locală „Republica” din Reghin. In cuprinsul regiunii au fost puse în funcţie 4 noi cuptoare de ars var şi un cuptor nou la fabrica de sticlă. In orice raion al Regiunii Autonome Maghiare vei merge, peste tot vei întâlni oameni inimoşi şi harnici care luptă să descopere şi să valorifice cit mai din plin bogăţiile regiunii, care înfloreşte de la un an la altul. Folosind resursele locale întreprinderea regională forestieră de Industrie locală din Regiunea Autonomă Maghiară este fruntaşă. Deşi a luat fiinţă abia în luna iulie a anului 1953, colectivul acestei întreprinderi a reuşit să folosească în procesul de producţie numeroase rezerve interne existente în regiune. Aici se folosesc ca materie primă doborîturile şi uscăturile din pădure, precum şi lemnul exploatat în parcele îndepărtate şi mici, care nu sunt rentabile pentru întreprinderi mai mari. In cursul anului trecut s-au produs aici mobilier pentru bucătărie, mobilier pentru copii, mese de sufragerie şi dulapuri pentru rufărie. In afară de acestea s-au mai produs o serie de prefabricate, ca barăci, coteţe pentru păsări şi porci, garduri etc. Din deşeurile de lemn de fag s-au confecţionat butoaie, oişti de căruţe, cozi de coase şi mături. De asemenea, au fost produse din deşeuri de răşinoase şi alte bunuri de larg consum: albii de rufe, planşete, sucitoare, linguri de lemn etc. Harnicul colectiv al acestei întreprinderi a îndeplinit, în anul trecut, planul valoric în proporţie de 120%. Anul acesta, colectivul întreprinderii a lărgit sortimentele produselor sale. A început fabricarea dormitoarelor studio cu tapiţerie, a dormitoarelor şi scaunelor tapisate. Deşi au fost introduse în fabricaţie sortimente noi şi mai greu de realizat, rezultatele n-au întîrziat să se arate. Datorită unei munci neobosite, de zi cu zi, a întregului colectiv, planul pe luna ianuarie a fost îndeplinit în proporţie de 223 %, iar în februarie — 152%, întreprinderea regională forestieră de industrie locală ia de la o lună la alta o dezvoltare din ce în ce mai mare. Statul nostru sprijină continuu dezvoltarea industriei locale. In anul 1954, această întreprindere a primit sume însemnate pentru construirea unei fabrici de tîmplărie în comuna Mureşeni. Noua construcţie va avea şi o uscătorie proprie de material lemnos, precum şi o fabrică de panel. In prima jumătate a anului acesta fabrica va începe să lucreze cu aproape întreaga capacitate. Prin introducerea tehnicii înaintate Combinatul alimentar din Tg. Mureş al întreprinderii „Internaţionala“ produce anual mari cantităţi de legume şi fructe uscate, bulion, murături, sirop din fructe de pădure şi altele. Pentru lărgirea activităţii acestui combinat a început în anul 1954 construirea unei fabrici de biscuiţi, cu o capacitate de 1800 kg. biscuiţi în 8 ore. Fabrica va fi aproape complect mecanizată. Fundaţia cuptorului este făcută. Utilajul a fost adus. Pînă în lunla iunie a anului acesta noua fabrică de biscuiţi va intra în funcţie. De întreprinderea „Internaţionala" din Tg. Mureş aparţine şi moara din Lechincioara. Aici, ca la atîtea alte mori, există un generator care înainte vreme folosea drept combustibil mangalul. Zilele acestea, la Lechincioara a intrat în funcţie primul generator cu lignit care dă sursa de energie pentru moară. Adaptarea generatorului cu lignit aduce o economie de 5700 lei la fiecare vagon de combustibil, deoarece lignitul este procurat din comuna Ilieni, de la o mină a întreprinderii industriei locale, și este mult mai ieftin decit mangalul. Alimentarea generatorului pe bază de lignit a fost făcută de un colectiv de muncitori şi tehnicieni, condus de tehnicianul Szent Marton Iozsef, din cadrul secţiei de industrie locală a sfatului popular regional. în aceste zile, la atelierele metalurgice ale întreprinderii „Internaţionala“ sunt în curs de adaptare alte 20 de generatoare de mangal la care să se folosească lignit, care vor lucra în cadrul morilor. Gudroanele provenite din arderea lignitului vor fi şi ele folosite de unităţi de producţie chimică ale industriei locale din regiune. Noi bunuri de larg consum Unităţile întreprinderii „Gabor Aron“ din Tg. Secuiesc produc numeroase bunuri de larg consum. Ca şi celelalte întreprinderi din Regiunea Autonomă Maghiară, întreprinderea „Gabor Aron“ a cunoscut în anii din urmă o mare dezvoltare. Aceasta a permis colectivului de aici să realizeze de la un an la altul o producţie sporită. Tot mai mult au fost dezvoltate unităţile de produse alimentare ale acestei întreprinderi. In cursul anului acesta, întreprinderea va fabrica cantităţi însemnate de sirop şi miere de măcieş (din măcieşele colectate din raion), praf de mere pentru copii şi altele. O mare dezvoltare au luat secţiile metalurgice. S-au organizat de curind noi ateliere în care se produc unelte agricole, prăşitoare cu tracţiune animală, căruţe ţărăneşti, cărucioare pentru copii etc. Alte unităţi ale întreprinderii exploatează carierele de piatră pentru drumuri, produc articole de cojocărie. Anul acesta va lua fiinţă o nouă unitate în comuna Comandău. Aici se găsesc însemnate cantităţi de turbă neexploatată pînă acum, care va constitui pentru oraşe şi sate importante surse de combustibil ieftin. Industria locală din Regiunea Autonomă Maghiară este în plină dezvoltare. Alături de întreprinderile mai vechi se creează întreprinderi noi și toate împreună contribuie la înfăptuirea sarcinilor planului cincinal, la mai buna aprovizionare cu bunuri de larg consum a celor ce muncesc. ANETA ALMĂȘAN corespondentul „Scînteii“ pentru Regiunea Autonomă Maghiară * Casa raională de cultură din Piatra Neamţ BACAU (coresp. „Scânteii”). — Casa raională de cultură din Piatra Neamţ desfăşoară o activitate plăcută şi instructivă. De curând, cercul dramatic de pe lîngă această casă raională de cultură a prezentat 7 spectacole la Tg. Neamţ, P. Neamţ, sanatoriul Bisericani. La aceste spectacole au participat peste 2 000 persoane. In curs de pregătire se află piesele „Morişca“, „Butoiul cu apă“ şi alte piese inspirate din munca pentru transformarea socialistă a agriculturii. O rodnică activitate desfăşoară şi cele 3 brigăzi de agitaţie cunoscute sub denumirea de Acul, Ghimpele şi Urzica. Brigăzile au prezentat spectacole în comunele Calu, Girov, Ştefan cel Mare, Dochia, Negreşti, Roznov şi altele la care au participat peste 4.000 ţărani muncitori.. De mare succes se bucură în raion şi taraful casei de cultură, format din 22 persoane, care are în repertoriu cîntece populare inspirate din folclorul local. Primul spectacol al ansamblului german din Reşiţa De curînd a avut loc la Reşiţa primul spectacol al ansamblului german de cântece şi dansuri din Reşiţa. Ansamblul este compus din 124 persoane de naţionalitate germană: muncitori, tehnicieni şi funcţionari. Spectacolul, intitulat „Tovarăşe, vino cu noi !”, este regizat de Francisc Kehr şi Carol Köstner, iar conducerea muzicală aparţine lui D. Iosif. Spectacolul s-a bucurat de un frumos succes. (Agerpres) Pe urmele scrisorilor nepublicate • „Unii lucrători ai magazinelor de stat din Tohan — ne-a scris un corespondent voluntar din regiunea Stalin — nu-şi îndeplinesc conştiincios sarcinile. Gestionarul magazinului de textile umblă deseori în stare de ebrietate şi se poartă urît cu cumpărătorii. La magazinul „Alimentara“, ne-a scris în continuare corespondentul voluntar, vînzătorul Simion Ivanov a sustras din magazin, sub diverse forme, suma de 15.000 lei“. Sfatul popular regional Stalin, căruia i-a fost trimisă scrisoarea, ne-a răspuns că, în urma cercetărilor făcute, s-a dovedit că cele semnalate de corespondentul nostru corespund realităţii. S-au luat măsuri ca gestionarul magazinului de textile să fie înlocuit, iar vânzătorul Simion Ivanov a fost deferit justiţiei. • Corespondentul voluntar M. Popa, din comuna Andrăşeşti, raionul Slobozia, ne-a semnalat că preşedintele sfatului popular comunal (Ion Neagu) îi reţine scrisorile ce-i sunt trimise de redacţia noastră. Organele în drept, cărora li s-a trimis sezisarea spre rezolvare, ne-au confirmat cele semnalate. Pentru această abatere şi pentru altele pe care le-a mai avut, Ion Neagu a fost destituit din funcţia de preşedinte al comitetului executiv al sfatului popular comunal. • Intr-o scrisoare adresată redacţiei, un corespondent voluntar din Balş semnala că abonaţii la diferite ziare din comuna Bobiceşti nu primesc ziarele la timp şi nici toate numerele care apar într-o lună. Direcţia regională P.T.T.R. Craiova, care a cercetat sezisarea, ne-a răspuns că vinovaţi de neprimirea la timp a ziarelor sunt Mihai Nedelcu, şeful agenţiei P.T.T.R. Bobiceşti, şi factorul rural Marius Buric. Aceștia au fost scoși din munca pe care o aveau. Pe marginea expoziţiei „Arta aplicată în R. P. Chineză“ Mîini meştere ...în piaţa de desfacere a produselor ţărăneşti, aflată pe un platou descoperit din Pekin, domneşte forfota obişnuită. Pentru ochiul nostru european, totul e nou, neaşteptat. Ne e greu să recunoaştem verzele, aşa cum le ştim din ţara noastră, în aceste fusuri uriaşe, lunguieţe, de un verde strigător. Nenumărate soiuri de fructe exotice, etalate pe suprafeţe impresionante, ne sunt necunoscute; nu identificăm decât mandarinele aromate şi bananele gălbioare. Atenţia ne este atrasă de o tarabă în care, din nişte ghivece ornamentate, cresc un soi de orhidee nemaipomenite. Froaptea, mai mere de o palmă, are o carnaţie portocalie, iar petalele, încreţite la margini, se revarsă într-o graţie nespusă. Alături, vînzătorul, un ţăran între două vîrste — e greu să stabileşti vîrsta chinezilor — trebăluieşte cu un cuţitaş. Nu ne observă, e prins de migala muncii. Şi, iată , de sub unduirile îndemînatice ale cuţitaşului ies noi petale încreţite de orhidee ! Da, ţăranul nostru confecţionează orhi- i , dee ! In fapt, de vîndut, el vinde un maldăr de morcovi care se odihnesc în spatele lui. „Orhideele“ de pe tarabă nu sunt decit podoabele menite să atragă pe cumpărători. „Orhideele“ şi ghivecele ornamentate sunt modelate... din morcovi — fantezie şugubeaţă a ţăranului-artist. Trecem prin faţa unei şcoli. E recreaţie şi copiii zburdalnici eu înconjurat un ambulant cu zafl haricale. Unul comandă : — Un peşte! Ne uităm pe tablaua atîrnată de gîtul vinzătorului cu şorţ alb. înafară de nişte batoane din pastă , moale de zahăr, fiecare în altă culoare, nu observăm nimic altceva. Dar mîinile agile ale ambulantului au pornit la treabă. Ciupind din batoane, el modelează cu viteză bucăţile rupte, le împreunează. Două fire lungi din zahăr pentru mustăţi, două bobiţe roz pentru ochi — şi pe mina întinsă apare un minunat peştişor colorat, parcă bătînd aerul cu faldurile transparente ale aripioarelor exotice. Ochii migdalaţi ai şcolarilor — minunaţii ochi din lac negru ai copiilor chinezi — strălucesc veseli. Micul cum de EUGEN TARU părător !« mulţumit proaspăta creaţie. Din mîinile meşterului apar pe rînd, dictate de imaginaţia comenzilor : un papagal multicolor, un tigru fioros, o răţuşcă... Comandăm şi noi exemplare din dulcea faună, dar nu ne îndurăm să le consumăm... Dacă în aceste aspecte mărunte ale vieţii de toate zilele chinezii vădesc atîta Figurină executată de artistul popular Ciang Cing Hu preocupare pentru artă — e lesne de închipuit cum arată operele de creaţie artistică propriu-zisă. Infinit de variata producţie a actualilor meşteri ai artei populare şi aplicate chineze ni se relevă concentrat în aşa-numitul „bazar”. Cei câţiva kilometri de străduţe întortochiate, acoperite cu luminatoare de sticlă, aflate în centrul Pekinului, cer o îndelungată cunoaştere a locului pentru a nu te rătăci în labirintul de miei prăvălii pline îndeosebi cu produsele de artă aplicată. Prin faţa privirilor noastre defilează — într-o abundenţă ameţitoare — o infinitate de obiecte de artă executate din cele mai variate materiale. De la statuietele din nepreţuitul jad pînă la ingenioasele împletituri din fibră de palmier, se perindă piese de artă lucrate în fildeş, lac, marmoră, bronz, lemn parfumat de santal, ţesături multicolore, porţelanuri de transparenţa coajei de ou, jucării năstruşnice, podoabe cu pietre în tonuri calde, incrustate în fin păienjeniş de argint. Vezi cum multitudinea materialelor de pe întinderile nemărginitei ţări a luat, în mîinile meştere ale artiştilor populari chinezi, formele vieţii. Colindînd sălile expoziţiei ...Dragi amintiri, reînviate acum, cînd colind sălile expoziţiei de la Dalles ! Din vitrine pîlpîie vesel faţa strălucitoare a ţesăturilor de mătase. Culorile vii ale fondurilor sînt presărate cu o fină ornamentaţie vegetală. Străveche este arta ţesătoriei în partea aceasta a lumii... Valurile de mătase ieşite de-a lungul mileniilor din mîinile meşterilor chinezi ar îmbrăca, poate, de cîteva ori sfera pământească. Şi cred că i-ar sta bine ! Ţăranca chineză, sub crunta exploatare din trecut, n-a renunţat totuşi să se îmbrace cu ţesături artistice. Ea a găsit o soluţie simplă şi economicoasă: pe valurile de bumbac ţesute de mina ei a imprimat, cu ajutorul şabloanelor din lemn sau piatră — dăltuite tot de mina ei — minunate ornamente albastre. Procedeul e răspîndit în multe provincii. Cu acul şi ghergheful, harnicele chinezoaice" din provinciile Hunan şi Kiangsu au ridicat la o înaltă formă artistică broderia pe mătase, puţind să rivalizeze cu pictura în redarea veridică şi sensibilă a faunei şi florei chineze. Inventiva ţărancă, în dorinţa de a-şi ornamenta interiorul, decupează în foiţă de orez, cu vîrful cuţitaşului, minunate siluete figurative, după ce In prealabil te-a colorat armonios, cu o vervă şi un simţ rar al decorativului. Decupările sunt lipite apoi pe ochiuri de geam sau pe lampioane. Străpunse de lumină, siluetele colorate prind viaţă. Din aceste decupări, grafica actuală a hărţilor chineze împrumută ornamente de o rară frumuseţe. Iată-ne în faţa vitrinei cu păpuşi. Cît de expresive sânt marionetele îmbrăcate în pompoasele costume tradiţionale ale personajelor legendare din „Opera din Pekin” — stil vechi al teatrului chinez Vitrina cu figurinele de pămînt ars de la Sîvan îmi reîmprospătează emoţia vie pe care am avut-o la Canton întilnind, pentru prima dată, aceste întruchipări din lut. Intrat intr-o prăvălioară, toată cît o cutie, m-a întâmpinat de pe rafturi o lume minusculă, surprinsă parcă in clocotul acţiunii. Figurine de la mărimea unui bob de porumb pînă la dimensiuni care nu depăşeau o palmă răşchirată, reprezentau — cu un puternic realism — eroi legendari, personaje biblice, păsări, cai, cămile. E impresionant cît de nuanţate stări sufleteşti pot reda, în operele lor, aceşti artişti-ţărani din micul sat din apropierea Cantonului. întreg ansamblul figurinei, gesturile, coloritul, poziţia faldurilor îmbrăcămintei sunt subordonate sentimentului personajului. Aci, în aceste statuiete, se vede cum, trecute prin prizma sănătoasei naivităţi populare, figurile biblice, mistice, iau forme laice, umane, aşa cum modelele din viaţă îi impun artistului. Arta ceramicei ornamentate — veche de peste 4000 de ani — a devenit, odată cu perfecţionarea mijloacelor de fabricaţie, o artă a porţelanului. După declinul din ultimul secol , datorat creşterii ifcusive de clienţi europeni neexperimentaţi şi lăcomiei fabricanţilor chinezi revedem acum această artă pornită din nou pe drumul marilor tradiţii artistice. Importantul centru de fabricaţie a porţelanului de la Cingtecen, din sudul Chinei centrale, s-a dezvoltat puternic în anii de după eliberare. In prezent, s-a înzecit producţia faţă de anul 1939. In numeroasele vitrine unde este expusă producţia de porţelan urmărim, alături de ornamentaţia cu bogate motive tradiţionale, şi obiecte prezentînd subiecte ale vieţii cotidiene, scene din lupta revoluţionară, figuri de eroi ai luptei pentru eliberare. Viaţa nouă pătrunde prin fereastra deschisă a sufletului artiştilor, iar aceştia o reflectează cu dragoste în arta lor. „Cloazoneurile“, obiecte din metal emailat, deşi avînd o tradiţie mai scurtă — arta aceasta a fost introdusă în China „numai“ de vreo 500 de ani — au căpătat aci o strălucire şi o originalitate deosebită, sub influenţa străvechiului rafinament al artizanilor chinezi. Ca şi în „bazar“, obiectele sculptate în jad sunt puţine şi în expoziţie. Piatra asta preţioasă, utilizată pentru Împodobire din cele mai îndepărtate timpuri ale Istoriei Chinei, e rară şi extrema ei duritate cere cizelatorului o muncă şi o ştiinţă excepţionale. Numai pentru a „ghici“ direcţia vinelor şi a planurilor interioare, el trebuie să-şi piardă săptămîni întregi în faţa pietrei brute, pentru a se putea hotărî ce anume forme poate să-i dea. Figurinele sculptate în piatră de talc, variat colorată, sînt mai numeroase. Piatra e moale şi se ciopleşte uşor, lăsîndu-se mai cu înlesnire pradă fanteziei. las „cloazoné” cu motive nou create Obiectele din os sau fildeş dovedesc răbdarea și priceperea neîntrecută a meşterilor chinezi. Personaje minuscule populează ca un furnicar peisaje, cd rplicate, compuse pe zeci de planuri. E intr-adevăr de neimaginat atenţia şi migala pe care le necesită lucrarea acestor obiecte. Am urmărit într-un atelier din Canton mîinile agile ale sculptorilor în fildeş trebăluind sub lupa măritoare, pentru ca să degajeze din materia informă micile siluete pline de viaţă. Produsele din lac expuse nu sînt mai prejos de lucrările de artă lucrate în epocile de glorie ale acestei străvechi îndeletniciri. Peste forma obiectului modelat din argilă sau lemn, artistul aplică zeci de straturi de lac colorat, iar apoi începe răbdător gravarea —și nu contenește pînă ce întreaga suprafaţă nu e îmbrăcată cu o fină decoraţie care îi cere, de multe ori, luni întregi de muncă. Varietatea obiectelor prezentate este de necuprins: mobilă fin sculptată, covoare, altoreliefuri în lemn, obiecte din argint ornamentate, ingenioase împletituri din fibre vegetale de palmier, pai, bambus din care sunt confecţionate obiecte de uz curent ca evantaie, coşuri, papuci. Tipăriturile fine, adevărate tablouri de acuarelă, executate pe hîrtie de orez prin procedeul xilogravurii, ne reamintesc că în China s-a inventat tiparul mult înainte de a fi cunoscut de europeni. Din nou în mijlocul peisajului chinez Privirile noastre, plimbîndu-se de-a lungul expoziţiei, se odihnesc de fapt în plin peisaj chinez însorit, printre minunate flori, în mijlocul naturii generoase, unde munţii falnici străpung ,tăriile cerului, prin fauna atît de variată, de la tigrii La papagalii pitici multicolori, de la peştişorii îmbrăcaţi cu fuste lungi ca de mătase pînă la fluturaşi pastelaţi. Cel mai frecvent întilnim în ornamentaţie porumbelul — simbol al păcii. Te plimbi printre scene din trecutul frămîntat, printre figurile eroilor luptei pentru eliberare, printre chipurile minunaţilor copii. E o incursiune în trecut, o vizită în prezent, iar totul te face să întrezăreşti viitorul măreţ al uriaşei ţări. In cartea de impresii a expoziţiei, vizitatorii români îşi manifestă mîndria pentru prietenia cu marele popor chinez, dotat cu atîta forţă creatoare şi talent. ★ „Asociaţia de stat a artei manuale“, înfiinţată imediat după eliberare, ajută pe cale statală dezvoltarea acestei arte pe un drum sănătos. Reorganizează atelierele, pune la dispoziţia artiştilor credite, organizează cooperative de producţie meşteşugărească cu utilaj tehnic perfecţionat, asigură producţiei debuşeuri în ţară şi străinătate. Academia centrală de artă ,trimite specialişti ia diferite regiuni ale ţării, pentru a ajuta pe maeştrii artei populare să îmbunătăţească calitatea obiectelor confecţionate şi să creeze noi modele. După ani frămîntaţi de lupte glorioase, artiştii populari s-au reîntors la uneltele lor. Fumegă din nou cuptoarele, plămădind gingaşele porţelanuri, se reconstruiesc atelierele pîrjolite în prăpădul războiului. Mîinile meştere au pus de-o parte arma ca să reia pensula sau dalta. E dus mai departe firul glorioasei tradiţii e milenarei arte populare. Artiştii populari înfiripă din jad şi fildeş, din mătase şi santal, din lac şi caolină un uriaş imn de slavă minunatei lor patrii eliberate. SCINTEIA învăluită în pîcla înserării, cîmpia Bărăganului se întindea largă, tăcută. Nu departe de marginea satului Gheorghe Lázar, raionul Slobozia, ard cîteva luminiţe. Aici e „căsuţa tractoriştilor“ veniţi din cealaltă parte a ţării, tocmai de la S.M.T.Gottlob, regiunea Arad. ...... După ce şi-au pus tractoarele în linie— patru K.D.-uri şi două I.A.R.-uri — cei 8 membri ai brigăzii s-au adunat în jurul şefului de brigadă Ion Leisler, un tînăr blond, cu ochii limpezi, iscoditori. Leisler, asemenea unui comandant în ajunul bătaiei, dă ultimele sfaturi. — Mine dimineaţă, fraţilor, începem aratul. Mai ţineţi minte ce ne-au spus tovarăşii cînd am plecat din staţiune ? Tinerii înclină capul, semn că n-au uitat nimic. Cînd au plecat spre Bărăgan, pentru a împărtăşi şi altor tractorişti din experienţa lor, tovarăşii din conducerea staţiunii le-au spus: „Faceţi — ca şi aici — lucrări multe şi bune, să vă îngrijiţi cu suflet tractoarele“. Ei, tractoriştii din brigada a II-a, au făgăduit să le urmeze întru totul îndemnul, să dea zilnic cel puţin o normă şi jumătate. ...In clipa cînd tinerii tractorişti de la S.M.T.-Gottlob se sfătuiau între ei cum să lucreze mai bine ca să-şi îndeplinească angajamentele luate — o altă discuţie, nu mai puţin aprinsă, avea loc la cîteva sute de metri, într-o altă „căsuţă“ vagon dormitor la tabăra de cîmp a brigăzii de tractoare nr. 1 de la S.M.T.-Slobozia. Şeful acestei brigăzi, Vasile Petcu, dădea tractoriştilor ultimele îndrumări. Aminti şi celorlalţi tractorişti ce spusese tovarăşul Niculae Andrei, preşedintele gospodăriei colective „Maxim Gorki", pe terenurile căreia lucrează aceste două brigăzi. — Tot tractoriştii noştri o să cîştige întrecerea — spusese tovarăşul Andrei. Ăştia de la Gottlob sînt nişte băieţandri, pe cînd ai noştri sînt oameni în toată firea. Şi Petcu Vasile, sigur de victorie, rîdea mulţumit de cum ori vorbea despre aceasta★ In dimineaţa zilei de 23 martie cele două brigăzi de tractoare au pornit bătălia însămînţărilor din primăvara aceasta, pentru o recoltă bogată. Era dimineaţa, devreme , pe cîmp nici ţipenie de om. Băieţii lui Leisler, sculaţi înaintea zorilor, cercetau cu atenţie jaloanele. Acestea fuseseră fixate de pontatorul alimentator Vasile Tomoioagă împreună cu Leisier, şeful brigăzii. Acum Leisler dădea ultimele indicaţii: — Aici ară Gorun, dincolo Racolţea, acolo naa Prafah. Repetă cele spuse încă de cu seară : — Azi arăm numai cu viteza t-a, băieţi. Tractoarele abia au ieşit din reparaţii, trebuie cruţate. Lucrăm după metoda graficului orar. Suprafaţa cuprinsă între două jaloane este egală cu norma ce trebuie s-o facă azi fiecare tractor, avînd la adîncimea de 18—20 cm. Tinerii se urcară pe tractoare. Cudulturi înfundate răbufneau tulburind liniştea dimineţii. Bătălia începuse ! In timp ce mînuiesc cu dibăcie tractoarele, tractoriştii ascultă atenţi bătaia motoarelor. Urechile caută să prindă cel mai mic zgomot care ar prevesti că ceva nu merge cum trebuie la motor. în fiecare 20 de minute, fiecare tractorist are cite doi metri din lăţimea parcelei lungi de 80 metri. După cinci ore de lucru, tractoarele au fost oprite pentru verificare. Feţele tinerilor s-au luminat de bucuria unui început bun , toate funcţionau bine. Dar bucuria cea mare a fost seara, cînd şeful de brigadă a vestit cu glas tare : „întreaga brigadă, cu toate că a mers azi doar cu viteza I-a, a arat şi grăpat 31,96 ha. la adâncimea de 18—20 cm., cu 11 ha. mai mult decit avem planificat". Acesta a fost începutul. De atunci cu fiecare zi graficul brigăzii urcă mereu. In fiecare dimineaţă, în timp ce pontatorul Tomoioagă jalonează noi porţiuni de lucru, şeful de brigadă Leisler controlează fiecare tractor, încearcă nivelul de ulei, urmăreşte cum se fac gresarea fi alimentarea, verifică dacă fiarele de plug sunt bine ascuţite. Numai după ce eşti convins că totul este pus la punct, dă comanda începerii lucrului. Intrecîndu-se unul cu altul şi incepînd să lucreze în viteza a Il-a şi apoi a IlI-a, tractoriştii de la S.M.T.Gottlob au izbutit să are şi să gripeze — a doua zi — 37,20 ha, iar în a treia zi 41,28 ha. Numai în trei zile, brigada a arat şi grăpat 45 de hectare peste plan. — Dacă sînt întrebat cine lucrează mai bine — spune tov. Leisler— trebuie să spun că mă aflu într-o mare încurcătură. Şi „moşul" Prafah, singurul om în vîrstă dintre noi, şi Gorun, şi Hejberg, şi Racolţea, şi Ilieş — toţi şi-au depăşit planul. Ei au economisit în total în trei zile 486 kg. motorină, cu care putem să arăm în plus cel puţin 18 ha. de teren. Media zilnică obţinută pînă acum, deşi destul de mare, nu este însă o limită peste care nu se poate trece. Tractoriştii din Gottlob, care anul trecut şi-au depăşit planul de lucru cu 94% au economisit 11.000 litri motorină, dau zor să are in fiecare zi cel puţin 50 de hectare de teren. ★ Pe tarlaua din stingă drumului ce duce la Jalba ară de zor tractoarele din brigada lui Petcu. Şi ei, urmind exemplul tractoriştilor de la Gottlob, şi-au jalonat terenul. Cînd au văzut însă că bănăţenii ară numai cu viteza I-a, mai, mai să-l pufnească insul. „A avut dreptate şeful nostru de brigadă cînd a spus că-s nişte băieţandri. Abia se tîrăsc, ca melcii. Ia să le arătăm ce putem noi !“ Şi au prins oamenii lui Petcu, iuţi din fire, să gonească tractoarele cu viteză maximă. Dar vorba ceia : „Graba strică treaba". Grăbind să-i „întreacă“ pe cei de la Gottlob, să facă arături cu mai multe, tractoriştii de la Slobozia au uitat lucruri de mare însemnătate : calitatea lucrărilor, respectarea normelor tehnice de îngrijire a tractoarelor. Mai toţi au început să are la 10—12 cm. La capătul tarlalei lăsau greşuri de cite 5—6 metri. In loc de grape cu colţi au agăţat grape stelate care bătătoreau pămîntul încă reavăn. Din prima zi de lucru tractorul lui Octavian Petcu a şi început să facă nazuri, el a arat cu 30 de ani mai puţin decit avea planificat Preşedintele gospodăriei agricole colective, Nicolae Andrei, cel care la început se arătase încrezător în voinicia tractoriştilor de la Slobozia, şi-a pus mina în cap : „Uite ce-au făcut!“ Necăjit, l-a chemat pe Petcu. — Uită-te şi tu, măi Petcule. Asta-i arătură de tractor sau de vite scoase prost din iarnă ? Şi, nemulţumit, a scurmat cu mină în brazda reavănă. — Poftim, abia are 12 cm. Şi noi avem contract cu voi să fie de 18—20 cm. De ce nu învăţaţi şi voi de la cei din Gottlob ? Aia da, sunt adevăraţi tractorişti care-şi iubesc meseria, fac lucru bun. Petcu s-a făcut roşu de ruşine. Şi-a dat însă seama că preşedintele avea dreptate. Şi a plecat la brigadă. A stat de vorbă cu tractoriştii altfel decit mai înainte, a reglat plugurile de la tractoare şi a început să controleze pe rînd calitatea lucrărilor făcute de fiecare tractorist. Urmînd exemplul celor de la Gottlob şi ajutat de agronomul de sector Udina Gheorghe, şeful de brigadă Petcu nu mai admite munca de mintuială. Acum şi brigada lui face alături de bună calitate. Ce-i drept au rămas în urma tractoriştilor din Gottlob, care au arat cu 31 de hectare mai mult decit ei şi au făcut numai lucrări de bună calitate. Dar rezultatul întrecerii nu e încă hotărît. Dacă își organizează mai bine munca, tractoriștii din brigada lui Petcu vor izbuti să-i ajungă. De aceea muncesc acum cu avint în întrecerea pentru o recoltă bogată. I. MARICOIU corespondentul „Scînteii“ pentru regiunea Bucureşti -HU întrecerea tractoriştilor Nr. 8247 Aniversarea lui H. C. Andersen Acum un secol şi jumătate, la 2 aprilie, s-a născut în casa unui cizmar din orăşelul danez Odense, Hans Christian Andersen, a cărui faimă de povestitor a străbătut lumea întreagă. Ucenic în diverse fabrici, ducînd o viaţă plină de lipsuriin anii adolescenţei, atras de timpuriu de teatru, Andersen a început să fie cunoscut mai intîi ca autor de versuri, descrieri de călătorie pline de haz, comedii şi romane. Volumele de poveşti pentru copii, care au început să apară din anul 1835, aveau să-i facă însă numele cunoscut în lumea întreagă. Minunatele poveşti ale fiului cizmarului din Odense au legănat cu farmecul lor copilăria multor generaţii de cititori din ţara noastră. In anul 1952, Editura Tineretului a tipărit un volum de „Poveşti“ în limbile romînă şi germană, iar în anul 1953, în limba maghiară. Anul acesta, în „Colecţia pitică" a Editurii Tineretului va apare povestirea „Hainele împăratului“. Posturile noastre de radio au transmis, în cadrul emisiunilor închinate celor mici, dramatizări după poveştile lui Andersen. Hotărîrea Consiliului Mondial al Păcii de a se sărbători anul acesta, alături de alte mari personalităţi ale culturii mondiale, împlinirea a 150 de ani de la naşterea lui Hans Christian Andersen, este o dovadă a respectului şi recunoştinţei pe care lumea întreagă le poartă marelui povestitor. (Agerpres* Alegerea comitetelor de luptă pentru pace încă de la 11 februarie a.c., in comutnele şi satele raionului Alexandria au început să se ţină adunări cu prilejul cărora s-au ales noile comitete de luptă pentru pace. In comuna Storobăneasa, unde 20 da echipe, alcătuite din bărbaţi şi femei, au strîns aproape 3000 de semnături pe Apelul păcii, a avut loc de curînd alegerea noului comitet de luptă pentru pace. Şi în comuna Vităneşti a fost ales comitetul de luptă pentru pace, din care fac parte, printre alţii, tînărul Marin Geantă, ţăranul muncitor Constantin Pisică şi Ortansa Găman, delegată de femei. In aceeaşi comună, cu ocazia alegerii comitetului, în gospodăria agricolă de stat a luat fiinţă o brigadă a păcii, care pînă la 29 martie a terminat lucrările agricole din epoca I-a. Tractoriştii din S.M.T. Nanov au ales în comitetul de luptă pentru pace pe cei mai buni tractorişti, cum sunt Hie Miu şi Constanţa Gheorghiu, fruntaşi în muncile agricole de primăvară. Pînă la data de 27 martie, în întreg raionul s-au ales 57 comitete de luptă pentru pace. 42 noi modele de imprimeuri ARAD (coresp. „Scânteii”). La uzinele textile „30 Decembrie“ din Arad există unul din cele mai vechi ateliere de desene textile din ţara noastră, unde se execută o mare parte din modelele pentru sectorul bumbacului. Pentru îmbogăţirea varietăţii sortimentelor în ţesătoriile de bumbac, colectivul acestui atelier a creat de la 1 ianuarie 1955 pînă zilele trecute 42 noi modele de imprimeuri. Modelele sunt inspirate din arta populară a poporului nostru şi a minorităţilor naţionale. Proiectarea desenelor e făcută mai ales pentru stambă, barchet, olandină, flanele şi basmale. La elaborarea acestor modele s-a pus un accent deosebit pe articolele pentru copii. Tovarăşii Bino Ladislau, Hranicky Viorica şi Polisan Tiberiu s-au evidenţiat la crearea acestor modele executate pentru întreprinderile „30 Decembrie“ şi „Teba“ din Arad, ,, Vasil Vasilescu“-Mediaş, „Fusul“ din Galaţi şi altele.