Scînteia, iunie 1955 (Anul 24, nr. 3298-3323)
1955-06-10 / nr. 3306
Nr. 3306 Vizitind expoziţia „Caricatura în lupta pentru pace“ O armă bine mînuită ! In faţa sălii Dalles, din Capitală, se află un panou mare, în culori : o mină viguroasă îşi ţinteşte arătătorul în jos, speriind o făptură măruntă care agită o torţă Incendiară. Legenda panoului sună : „Să demascăm aţiţătorii la război !“. Este afişul expoziţiei de caricaturi pe tema luptei pentru apărarea păcii. Nu trebuie să zăboveşti prea mult în expoziţie ca să-ţi dai seama că în şirul nesfîrşit de vizitatori car© se perindă aici de dimineaţă pînă seara sînt foarte mulţi oameni cu asemenea mîini viguroase. Dacă vreunul din indivizii vizaţi de arătătorul din panou s-ar rătăci prin expoziţie, nu i-ar prea veni la îndemînă. In caricaturile expuse, duşmanii omenirii sînt încondeiaţi cu o pană muiată în indignare fierbinte, iar chipurile lor, faptele lor, sînt batjocorite în zeci şi zeci de feluri. Oamenii, adesea, nid cu poftă împărtăşind sentimentele pe care le comunică artistul ; expoziţia cunoaşte un deosebit succes. Artiştii creionului satiric — cum se spune — s-au străduit să nu scape nici un aspect esenţial al luptei împotriva duşmanilor păcii. Eugen Tatu a zugrăvit în ,,La zid...“ superioritatea morală a forţelor păcii, izolarea forţelor agresive. Cik Damadian l-a prezentat pe dl. E. Faure „intrînd în istoria Franţei“, adică escaladînd o ramă rămasă goală lîngă portretele lui Thiers şi Pétain. N. Jurăscu vede plastic în valul de semnături împotriva folosirii armei atomice „al nouălea val” care-i mătură p© maniacii atomici. In caricaturile expuse se vădeşte originalitatea creatoare a celor mai mulţi dintre caricaturişti, originalitate care n-ar putea fi înţeleasă fără legătura cu conţinutul mereu înnoit pe care-l aduc evenimentele, viaţa, actualitatea. Iată, de pildă, reuşita pictorului Jules Perahim. Caricaturile semnate de acest artist au fost elaborate în cadrul colaborării sale în presă. Izvorul originalităţii sale trebuie căutat în primul rînd în sezisarea sau generalizarea ideilor de cea mai arzătoare actualitate, în descoperirea de către dînsul a esenței evenimentelor politice curente. Domnul John Foster Dulles a pornit furtunos să cutreiere Asia pentru a înjgheba un pact agresiv. El a căutat să ascundă această agresivitate sub duioase declaraţii de dragoste adresate popoarelor Asiei. Şi iată că desenul satiric al caricaturistului prezintă într-o imagine corosivă contrastul dintre aceste declaraţii şi fondul lor adevărat. ,,Vă port la pieptul meu, popoare ale Asiei“ — spune textul. Iar la pieptul lui mister Dulles, în loc de cravată, se află un asiatic legat egbză. H- Leru descoperă de asemenea în noianul de evenimente ceea ce e esenţial, nou, în cutare sau cutare fapt. Cercurile agresive americane caută să acrediteze în ultimă vreme ideea că Statele Unite ale Americii trebuie să aibă „frontieră mobilă” adică se pot instala unde vor. Caricaturistul nu înfierează tendinţa generală de cotropire a Imperialismului printr-o imagine generală, şablon, ci atacă tocmai şi în mod special această făţărnicie nouă, adusă de comentariile la zi ale presei imperialiste, creînd lucrarea „Frontieră mobilă“ în care o bornă dă graniţă este aşezată pe tancul condus de un ofiţer yankeu. Cu expresivitate puternică, artistul redă şi esenţa şubredă a „politicii de forţă“ de care în ultima vreme exponenţii cercurilor agresive vorbesc mai stăruitor ca înainte. Tocmai surprinzînd nota specifică, ceea ce este nou şi individual în evenimentele internaţionale, caricaturistul poate generaliza mai profund, poate surprinde mai expresiv esenţa politicii agresive. In această tendinţă de aprofundare a concretului şi a esenţei evenimentelor se vede, în primul rînd, ceea ce aduce ca element de progres actuala expoziţie. Asemenea feluri de a răspunde actual VALENTIN SILVESTRU lităţii, consemnând cu pasiune, la zi, ceea ce e esenţial în actualitate caracterizează şi lucrări de ale lui I. Ross, A. Lucari, Cobar, Gion, Rik Auerbach, Val Munteanu şi alţii. Nu întîmplător un asemenea mod de a găsi temele îl ajută pe caricaturist să-şi desăvîrşească măiestria, stimulindu-l în găsirea unor mijloace mai interesante, deosebite, de expresie sau în exploatarea, mai vastă a posibilităţilor caricaturii. In expoziţie se află un număr însemnat de portrete caricaturale, ori compoziţii caricaturale, cum este aceea intitulată „Intr-o casă de sănătate din Apus” de N. Jurăscu, fotomontaje satirice ca, de pildă, „Ambalajul şi conţinutul” de B. Pollak, afişe satirice ca „Bandung” de Drako care arată o tendinţă neîndoios pozitivă spre genuri şi stiluri noi, în măsura în care ea nu duce la îndepărtarea de actualitate. Fără o participare activă, pasionată, la viaţa ipolitică, cu mijloacele specifice artistului, nu poate fi vorba de originalitate în arta caricaturii. Acest adevăr îl ilustrează din păcate chiar unii expozanţi prin unele lucrări de ale lor. Se află printre caricaturişti şi tovarăşi care mai consideră că trebuie să-şi concentreze eforturile mai mult pentru contribuţia lor la o expoziţie, neglijînd participarea la lupta zilnici prin presă. Suferă în prirpul rînd măiestria lor, e sărăcit izvorul inspiraţiei lor — imensa varietate a faptelor concrete ale actualităţii. Talentatul caricaturist Ion Doru, de exemplu, zugrăvind aspecte generale ale descompunerii burgheziei (,,Hollywood-ul educă“), nu aduce însă în asemenea caricaturi ceva nou, o expresie individuală, specifică, actuală, a fenomenului înfăţişat — chiar dacă, în alte privinţe, e lăudabilă tendinţa combativă, optimistă, a unei caricaturi cum este aceea intitulată „Popoarele nu vor permite !“. Ideea caricaturii trebuie să fie proaspătă, expresivă, iar prospeţimea ei vine din viaţă. Nu e oare o dovadă de sărăcie, atunci cînd A. Poch îşi bazează mai toate caricaturile expuse pe zugrăvirea unor bombe, negăsind şi alte aspecte concrete sub care să-şi întruchipeze ideile ? Neadîncirea amănuntelor concrete ale vieţii naşte tendinţa spre şablon. Mijloacele asemănătoare pe care le revedem într-un şir de caricaturi — un om într-o anumită postură paşnică şi umbra lui care arată ţelul agresiv ce-l urmăreşte, marionete trase de sfoară, lacrimi sau diferite obiecte care se transformă în bombe — nu sunt criticabile, în sine ; însă repetarea, neobservarea a ceea ce este nou în viaţă duce la forme cunoscute, face ca unii dintre caricaturişti să meargă pe urmele lăsate de alţii, duce la şablon. O calitate importantă atît a artiştilor fruntaşi, cit şi a unor caricaturişti care vădesc progrese simţitoare — de pildă Leru sau Chiriac — constă în îmbinarea causticităţii satirice cu umorul. Imaginile stîrnesc rîs optimist. Nu numai ideea, dar şi linia desenului a cîştigat în umor ; la fel se observă unele progrese şi în ce priveşte folosirea culorilor. La baza umorului şi a sentimentului optimist pe care-l dau caricaturile stă măiestria cu care ele exprimă superioritatea morală a oamenilor liberi şi mîndri. Vizitatorul ride cu rîsul omului care nu se teme, care se desparte cu voioşie de trecutul apus odată pentru totdeauna. Dar unii caricaturişti (V. Vasiliu, V. Timoc) nu folosesc totdeauna cele mai bune mijloace pentru realizarea umorului, pentru surprinderea esenţei fenomenului politic înfăţişat. Dacă o caricatură se bizuie pe un joc de cuvinte (împăratului Bao-Dai i se smulge coroana: „N-o dau“ — zice el — „Ba —o — dai“ îi răspunde yankeul) sau pe analogii arbitrare, atunci ea nu mai poate isca nici un zîmbet. Sau să comparăm caricaturile prin care V. Vasiliu şi Nell Cobar ne înfăţişează presa imperialistă. Nu e vorba doar de măiestria individuală, dar şi de înseşi trăsăturile specifice unei caricaturi. La primul imaginea e difuză, amănuntele abat de la întreg. La cel de-al doilea, întruchiparea plastică e convingătoare, lapidară, nu cuprinde multe idei — ci una, şi bine. Nu se poate să nu te bucuri constatînd prezenţa în expoziţie a tuturor artiştilor cunoscuţi ai caricaturii. Expun artişti vîrstnici, care ţin pas cu vremea, ca I. Ross, alături de alţii, care n-au apărut prea des pînă acum în expoziţii : Gh. Marinescu, G. Mosor, N. Davidescu, L. Darian, A. Paven etc. S-a mărit frontul caricaturiştilor cu artişti plastici care au activat mai puţin sau de loc în acest domeniu, ca graficianul D. Negrea, afişiştii P. Nazaris, I. Molnar, colectivul Drako şi alţii. Se poate remarca în expoziţie, care e un succes colectiv, succesul personal al unor caricaturişti, dezvoltarea lor profesională. Se cristalizează trăsături de stil particulare lui Eugen Tatu, care are un limbaj laconic şi plin de forţă, profunzime de idei, precizie a desenului, care cîştigă tot mai mult în umor, sau cele ale lui Cik Damadian, artist preocupat de redarea psihologică a personajelor desenate, ale lui H. Leru, cu trăsături viguroase de creion şi fantezie în conturarea personajelor, precum şi ale multor altora. Fireşte, ar fi greşit să vedem în această diferenţiere de stil — care e un succes al expoziţiei — doar o diferenţiere a materialului plastic folosit (acuarelă, creion, etc ) sau ,o anumită linie. Stilul porneşte tocmai de la concepţia artistului, de la notele specifice ale satirei şi umorului său, ale felului cum sezisează evenimentele. In funcţie de această concepţie, şi de faptul obiectiv selecţionat de artist, el îşi alege materialul şi procedeele cele mai potrivite. Se constată o mai intensă preocupare pentru studiul desenului şi al legilor graficei la caricaturişti care se afirmă din ce în ce mai mult ca Nell Cobar, A. Lucaci. Caricaturistul, lucrînd cu volume şi dimensiuni exagerate, după specificul artei sale, nu se poate lipsi de studiul desenului, al combinării culorilor, al tuturor problemelor tehnicii artistice. Expoziţia ridică multe alte probleme interesante. Unii vizitatori se întreabă, de pildă, de ce au fost prea puţin abordate în expoziţie teme de politică internă. Oare ridiculizarea izolării duşmanului dinăuntru care îşi pune nădejdile în politica agresivă nu constituie o contribuţie de seamă la apărarea păcii ? In sfîrşit, îşi face loc umeori tendinţa spre gratuitate, spre absurdul care, socot unii, ar genera umor (portretul atomistului de Val Munteanu) ; în alte cazuri, nu e respectată verosimilitatea (caricaturile lui A. Alexe). O discuţie creatoare între graficieni ar contribui la generalizarea experienţei d© creaţie reuşită, demonstrată pe larg de expoziţia de la Dalles. Expoziţia de caricatură e o dovadă grăitoare a succeselor de seamă pe care le dobîndeşte, zi de zi, colectivul talentat şi combativ al artiştilor caricaturii. La baza acestor succese stau nu numai munca artistică depusă de fiecare în parte, dar şi colaborarea colectivă şi ajutorul tovărăşesc reciproc în organizarea expoziţiei. Ea arată totodată — prin numărul neobişnuit de mare de vizitatori — preţuirea întru totul îndreptăţită pe care o acordă masele largi muncii rodnica desfăşurate de artiştii caricaturişti din ţara noastră, muncă tot mai larg cunoscută şi peste hotare. Expoziţia, a cărei unitate ar trebui păstrată, merită să fie cunoscută nu numai de către cetăţenii Capitalei. SCÎNTEIA Ia legătură cu vizita unei delegaţii parlamentare franceze în U.R.S.S. PARIS 8 (Agerpres). — După cum s-a mai anunţat, Biroul Adunării Naţionale franceze a hotărît să trimită în Uniunea Sovietică o delegaţie parlamentară franceză ca răspuns la apelul Sovietului Suprem al U.R.S.S. In legătură cu aceasta preşedintele Adunării Naţionale, Pierre Schneiler, a adresat ministrului Afacerilor Externe, Antoine Pinay, o scrisoare în care îl roagă să informeze pe ministrul Afacerilor Externe al U.R.S.S. că Biroul a luat cunoştinţă cu mult Interes de Declaraţia Sovietului Suprem al U.R.S.S. şi, în special, de faptul subliniat în aceasta că este util să se stabilească o legătură directă între parlamente, să se facă schimburi de delegaţii parlamentare şi ca delegaţii parlamentari ai unor ţări să rostească discursuri în parlamentele altor ţări, în scopul dezvoltării legăturilor de prietenie și al colaborării între popoare. In Pakistanul de est a fost restabilit guvernul frontului unit DELHIA (Agerpres). — China nouă După cum relatează ziarele din Dakka (capitala Pakistanului de est), în această parte a țării a fost format un guvern al frontului unit în frunte cu Abu Hossain Sarkar. După cum se știe, în alegerile pentru adunarea legislativă a Pakistanului de Ziarul „Times of Caraci" despre de a revizui problema ade CARACI “ (Agerpres). — TASS transmite : După cum relatează ziarul „Times of Caraci“, aderarea Pakistanului la alianţa militară turco-irakiană „nu va avea loc atît de curînd după cum se aştepta anterior“. In prezent guvernul pakistanez consideră că „s-a grăbit“ încheind pactul est, ţinute în martie anul trecut, frontul unit a format un guvern care în mai 1954, a fost dizolvat din ordinul lui Mohammed Aii şi în Pakistanul de est a fost numit un guvernator. In urma presiunilor maselor, guvernul de la Caraci a hotărît să-l recheme pe guvernator şi să restabilească guvernul Pakistanului de est intenţia guvernului pakistanez ţărit la pactul turco-irakian militar cu S.U.A., alianţa militară cu Turcia şi aderînd la S.E.A T.O. fără să fi analizat îndeajuns obligaţiile militare şi financiare care decurg din aceasta. Ziarul subliniază că guvernul a hotărît să revizuiască problema aderării Pakistanului la alianţa turco-irakiană ţinând seama de toate eventualele consecinţe. ii —bb— • • i*ildcriEV S13 . Eşecurile politicii „de pe poziţii de forţă“ Caracteristica dominantă a actualei situaţii internaţionale o constituie întărirea fără precedent, în rîndurile opiniei publice mondiale, a curentului în favoarea tratativelor, în favoarea destinderii internaţionale. Mai mult ca oricînd s-au impus atenţiei generale numeroasele iniţiative de pace luate de Uniunea Sovietică şi de alte ţări iubitoare de pace. Răsunetul internaţional al acestor iniţiative este atît de mare, sprijinul de care se bucură ele din partea maselor populare din lumea întreagă este atît de puternic, incit pînă şi unii din cei mai reacţionari comentatori occidentali subliniază în prezent că politica de pace a Uniunii Sovietice cîştigă pe zi ce trece în prestigiu, în influenţă, în forţă de atracţie. Aşa face, de pildă, Walter Lippman, care cere cercurilor conducătoare americane să nu subestimeze „forţa noii politici sovietice“, capacitatea ei de a atrage masele. „Lucru esenţialmente nou în legătură cu noua politică sovietică — scrie Lippman — este că ea porneşte de la reconsiderarea unui curent de opinie care străbate întreaga lume... Ne referim la dorinţa de a scăpa de un război nuclear“Sub presiunea dorinţei de pace a omenirii, pe care politica de pace a Uniunii Sovietice şi a celorlalte ţări democratice o exprimă şi totodată o întăreşte, politica „de pe poziţii de forţă“ a S.U.A. suferă eşec după eşec. Încă la conferinţa de la Bandung a ţărilor asiatice şi africane, „politica de forţă“ a primit o grea lovitură: înţelegerea realizată la această conferinţă între cele 29 de ţări participante asupra principiilor promovării păcii şi colaborării internaţionale a arătat cu putere că ţări cu diferite orînduiri sociale pot găsi un limbaj comun şi pot stabili o înţelegere asupra celor mai importante probleme actuale. Calea pentru preîntîmpinarea războiului prin reducerea înarmărilor, interzicerea armelor de exterminare în masă şi renunţarea la aşa-zisul „război rece“ a fost arătată în mod convingător de propunerile sovietice prezentate la 10 mai Organizaţiei Naţiunilor Unite. Ecoul acestor propuneri a fost extraordinar de puternic în întreaga lume. Chiar şi multe din ziarele reacţionare din Occident, ca „Frankfurter Allgemeine Zeitung“ din Germania occidentală, au fost nevoite să sublinieze că propunerile sovietice „deschid în faţa marilor puteri perspective fără precedent de slăbire a încordării internaţionale“. Printre evenimentele care servesc cauza micşorării încordării internaţionale trebuie relevat semnarea Tratatului de stat cu Austria. Rezolvarea problemei austriece a scos la iveală marile perspective pe care le oferă în prezent principiul neutralităţii pentru rezolvarea unora dintre cele mai acute probleme internaţionale. Soluţionarea problemei austriaca exercită o mare influenţă îndeosebi în acele state asupra cărora se exercită presiuni politico-militare din partea S.U A. în vederea antrenării lor în blocuri şi coaliţii agresive. încheierea Tratatului de stat cu Austria a trezit un puternic ecou în Germania, Italia şi în alte state. „Austria şi-a redobîndit libertatea şi independenţa — a scris ziarul vest-german „Die Welt“. Fericită Austrie, am putea spune noi, dacă ne gîndim că dezmembrarea ţării noastre dăinuie încă...“ Unele publicaţii vest-germane, ca revista „Der Spiegel“ din Hamburg, declară chiar că „soluţia austriacă ar fi pentru Germania mai bună decât orice ar putea rezulta pentru noi de pe urma convorbirilor dintre cele patru mari puteri“. în ceea ce priveşte Italia, se ştie că în ultima vreme, nu numai partidele de stingă ci şi alte forţe politice importante luptă pentru o desprindere a Italiei de blocul agresiv al Atlanticului şi pentru o politică italiană de independenţă şi pace. In rîndurile partidului democratcreştin guvernamental s-a ivit o fracţiune influentă care, după cum scrie ziarul elveţian „Gazette de Lausanne“, „nu-şi ascunde preferinţele pentru neutralitate şi pentru colaborare cu partidele de stingă“. Recenta alegere ca preşedinte al republicii a lui Giovanni Gronchi, cel mai de seamă reprezentant al acestei fracţiuni, a sporit şi mai mult greutatea şi influenţa acestui curent. Pentru proiectele şi ţelurile cercurilor agresive americane, încheierea cu succes a tratativelor sovieto-iugoslave reprezintă de asemenea o nouă şi grea lovitură. Este clar că tulburarea relaţiilor dintre Uniunea Sovietică, ţările democrat-populare şi Iugoslavia a servit numai duşmanilor păcii şi al mişcării muncitoreşti. Este suficient să priveşti dezorientarea, decepţia şi chiar furia care au cuprins acum cercurile agresive, pentru ca să-ţi dai seama de acest lucru. In timp ce senatorul Knowland declară că tratativele de la Belgrad constituie „o serioasă lovitură pentru S.U.A. şi aliaţii lor“ şi dă de înţeles că S.U.A. considerau Iugoslavia ca un factor important în planurile lor militare, Bentley şi Morano, alţi doi senatori americani din aripa de dreapta a partidului republican, au mers pînă acolo incit au cerut ca S.U.A. să aplice Iugoslaviei anumite sancţiuni economice ! Prietenii păcii şi colaborării internaţionale salută în schimb din toată inima strângerea relaţiilor sovieto-iugoslave. „Restabilirea unei colaborări prieteneşti între U.R.S.S. şi Iugoslavia — scrie ziarul indian „Naţional Herald“ — constituie un nou pas împotriva războiului şi pe calea consolidării păcii“. Ziarul francez „Combat“ arată că acordul sovieto-iugoslav exercită o puternică influenţă în Grecia. „Este semnificativ — scrie ziarul — că contrar Turciei, foarte legată de Washington, Grecia a urmărit convorbirile sovieto-iugoslave nu numai cu interes, dar şi cu simpatie şi înţelegere. Intr-adevăr, cercurile competente din Atena... se întreabă dacă Grecia n-ar putea şi n-ar trebui, urmînd exemplul vecinei sale, să reia relaţii mai amicale“ cu U.R.S.S. şi cu ţările democrat-populare. In fond, întreaga desfăşurare a situaţiei internaţionale, în centrul căreia se află puternicele iniţiative de pace ale Uniunii Sovietice, ale R. P. Chineze şi ale altor ţări iubitoare de pace, aplică lovituri nimicitoare temeliilor „ideologice” ale „politicii de forţă“. In ce constau aceste temelii? Intr-o serie de grosolane minciuni pe care presa şi propaganda aţîţătorilor la război s-a silit, timp de ani de zile, cu multă trudă şi risipă de dolari, să le strecoare în minţile oamenilor din Occident. Este vorba despre minciuna aşa-zisei „agresivităţi“ a Uniunii Sovietice şi a faimoasei „primejdii din Răsărit”. Este vorba despre minciuna aşa-zisei imposibilităţi de înţelegere prin tratative cu Uniunea Sovietică şi cu celelalte ţări din Răsărit. Este vorba despre minciuna aşazisei imposibilităţi a convieţuirii paşnice a sistemelor sociale şi ideologice diferite. Astăzi însă chiar oameni de stat şi ziare burgheze din Occident nu mai pot ocoli tema sincerităţii şi dorinţei reale de pace şi de destindere internaţională a Uniunii Sovietice, atît de puternic dovedită prin întreaga activitate internaţională a guvernului sovietic. Astăzi, faptele demonstrează, se poate spune, zi de zi, că discutarea problemelor având la bază dorinţa sinceră de înţelegere duce întotdeauna la rezultate pozitive. Astăzi, convieţuirea şi colaborarea paşnică se înfăptuiesc pe spaţii geografice imense, între ţări cu cele mai diferite orînduiri sociale şi concepţii ideologice. In ceea ce priveşte relaţiile cu ţările lagărului socialist, „politica de forţă“ şi-a dovedit pe deplin ineficacitatea. Tratatul de la Varşovia, care a ridicat o stavilă de granit în faţa oricărui agresor imperialist, arată că „politica de forţă“ este astăzi şi mai lipsită de sens şi de perspectivă în relaţiile cu aceste ţări. Evenimentele dovedesc că singura cale care poate duce la rezolvarea problemelor litigioase este politica coexistenţei paşnice, politica tratativelor şi a înţelegerii reciproce. Tocmai această politică obţine mereu noi succese dînd omenirii o încredere tot mai mare în viitorul şi în trăinicia cauzei păcii ; iată-l pe primul ministru al Indiei, Nehru, sosind într-o vizită de prietenie în Uniunea Sovietică, în Cehoslovacia, Polonia, Austria şi Iugoslavia; iată delegaţiile parlamentare din ţări ca Anglia, India, Suedia şi Franţa răspunzînd invitaţiei Sovietului Suprem al U.R.S.S. ; iată tratativele sovieto-japoneze cu privire la normalizarea relaţiilor între cele două ţări; iată pregătirile care se fac în diferite ţări ale lumii în vederea unor mari conferinţe internaţionale — care pot şi trebuie să aducă noi progrese pe calea asigurării păcii, securităţii şi colaborării internaţionale. Iată, în sfîrşit, nota prin care guvernul sovietic propune Republicii Federale Germane stabilirea relaţiilor diplomatice, economice şi culturale între U.R.S.S. şi Germania occidentală. Este sigur că această nouă acţiune diplomatică a guvernului sovietic deschide noi şi largi perspective pentru consolidarea păcii şi securităţii europene, pentru rezolvarea paşnică a problemei germane. Pacea trebuie cucerită însă de popoare pas cu pas. Deşi au fost nevoite să accepte, sub presiunea popoarelor, * ideea unei conferinţe a celor patru mari puteri la cel mai înalt nivel, idee căreia i s-au opus multă vreme, de teamă, desigur, să nu ducă la o nouă slăbire a încordării internaţionale, cercurile conducătoare americane nu trag însă niei pe departe învăţămintele cuvenite din repetatele eşecuri ale politicii lor „de forţă”. Dimpotrivă, ele continuă cu febrilitate cursa înarmărilor şi semănarea isteriei de război, acţiunea de înarmare a Germaniei occidentale, acţiunile de provocare împotriva Chinei. Nici până acum ele n-au dat de fapt un răspuns pozitiv importantei propuneri făcute de R. P. Chineză la Bandung cu privire la începerea unor tratative cu S.U.A. în vederea slăbirii încordării în regiunea Taiwanului. In pregătirea conferinţei celor patru mari puteri, cercurile conducătoare americane duc de fapt o politică de descurajare şi zădărnicire a tratativelor. Dulles şi Eisenhower declară de două-trei ori pe săptămână că, după părerea lor, şansele de reuşită ale conferinţei sunt foarte mici, că tratativele s-ar putea prelungi de-a lungul mai multor conferinţe succesive (chiar „timp de o generaţie” — cum a spus Eisenhower) şi că, în orice caz, S.U.A. nu intenţionează să renunţe la politica lor „de pe poziţii de forţă”. Se poate spune insă de pe acum că dacă conducătorii americani şi cei care-i inspiră şi-i urmează vor stărui pe calea falimentarei lor „politici de forţă“, împiedicînd înfăptuirea destinderii internaţionale şi consolidarea păcii, ei se vor expune celei mai crunte izolări şi celui mai catastrofal eşec politic din cire au suferit pînă acum. Momentul internaţional este foarte puţin potrivit pentru uneltitorii „politicii de forţă”. Chiar în coloanele presei celei m mai reacţionare din S.U.A. şi din alte ţări se înmulţesc avertismentele şi semnalele de alarmă ale comentatorilor care sânt nevoiţi să constate că „politica de forţă” e depăşită şi învechită, că ea e respinsă de mase, în timp ce politica de pace a Uniunii Sovietice găseşte pretutindeni un sprijin tot mai larg. In cercurile propovăduitorilor „politicii de forţă”, deruta şi dezorientarea sânt din ce în ce mai accentuate. Fapt este că popoarele vor pace. Despre aceasta vorbesc cu putere avîntul mişcării generale pentru pace, sutele de milioane de semnături depuse pe Apelul de la Viena, amploarea şi lărgimea fără precedent a pregătirilor care se fac în toate ţările în vederea Marii Adunări Mondiale pentru Pace de la Helsinki. Popoarele vor pace şi ştiu din ce în ce mai bine că numai de ele depinde ca să o cucerească şi să o asigure. „Politica de forţă” este şi rămîne condamnată eşecului. A. CERNEA Note.Avocaţii colonialiştilor—— In ciuda intensificării represiunilor sîngeroase ale colonialiştilor francezi, lupta pentru independenţă a patrioţilor din Africa de nord franceză capătă o amploare din ce in ce mai mare. Acest fapt provoacă îngrijorarea cercurilor colonialiste din capitala Franţei, care, pentru a înăbuşi lupta dreaptă de eliberare naţională a popoarelor Africii de nord, au hotărît să transfere o întreagă divizie NATO franceză din Europa în Algeria. Represiunile colonialiste din Africa de nord şi îndeosebi din Algeria au zgiduit opinia publică democratică de pretutindeni. Ea condamnă sîngeroasele represiuni ale autorităţilor franceze împotriva patrioţilor din Africa de nord. In faţa realităţilor evidente, revista engleză „Observer” recunoaşte că evenimentele din Africa de nord demonstrează criza colonialismului francez. „Mutarea grăbită a unei întregi divizii NATO franceze din Europa în Algeria — scrie revista — scoate în evidenţă criza ce o înfruntă Franţa acolo, criză cu mult mai gravă decit aceea din Tunisia sau Maroc”, iată o mărturisire cit se poate de semnificativă, care arată nu numai impasul colonialiştilor francezi, ci totodată adevărata fată a armatelor puse la dispoziţia NATO, forţe ale reacţiunii destinate să înăbuşe lupta popoarelor pentru libertate şi independenţă naţio■onală. In continuare, revista „Observer”, nesocotind faptul că populaţia franceză reprezintă doar a zecea parte din populaţia Algeriei, scrie cu neruşinare că „Algeria face parte din Franţa”. Dar, continua cu amărăciune „Observer”, „cei 9 milioane de algerieni băştinaşi — cărora le sunt interzise drepturile de vot deplin ale francezilor — n-au acceptat niciodată această încorporare constituţională la Franţa ca fiind autentică. Ei sunt la fel de ostili Franţei precum au fost irlandezii Angliei la începutul secolului; ca şi irlandezii, ei oferă metropolei mină de lucru ieftină”. Cu alte cuvinte, colonialiştii nu acordă populaţiei băştinaşe nici un fel de drepturi democratice, rezervîndu-le doar „dreptul” de a robi pentru stăpinii din metropolă. Făcindu-se purtătorul de cuvînt al colonialiştilor englezi care, cu toate represiunile sălbatice n-au reuşit să frîngă lupta eroică pentru libertate a patrioţilor din Kenya şi Malaya, „Observer" avertizează că „deşi divizia franceză va pune capăt actualei dezordini (aşa numesc colonialiştii lupta pentru libertate şi independenţă a popoarelor din Africa de nord — N.R.) algerienii nu vor înceta să lupte pentru libertate...” Cu toate acestea „Observer” îndeamnă cu cinism revoltător la intensificarea represiunilor colonialiste în Algeria: „Franţa metropolă nu le poate ceda cu uşurinţă (patrioţilor algerieni — N.R.)... Colonialiştii francezi din Algeria pot şi vor fine fără cruţare in subordine pe algerieni — încheie „Observer” — tot aşa cum europenii din Africa de sud vor înlătura fără cruţare greutăţile provocate de băştinaşi, indiferent de părerea opiniei publice mondiale”. Revista cere deci colonialiştilor francezi să nu-şi facă nici un fel de scrupule și să treacă la reprimarea sălbatică a poporului nigerian dornic de libertate. A trecut însă vremea cînd represiunile colonialiste asigurau domnia nestingherită a metropolelor. în zilele noastre are loc de fapt destrămarea sistemului colonial. Pag. Recepţie la ambasad Marii Britanii din Mosc MOSCOVA 9 (Agerpres). — r. transmite: La 9 iunie ambasadorul extraordin plenipotenţiar al Marii Britanii in U.E Sir W. Hayter, a oferit o recepţie ci lejul zilei de naştere a reginei Angi, sărbătoare naţională. Din partea sovietică la recepţie anticipat: N. A. Bulganin, preşedintele siliului de Miniştri al U.R.S.S., A. I. Boian şi M. G. Pervuhin, prim-vicşedinţi ai Consiliului de Miniştri,e preşedintele Sovietului Uniunii al Stului Suprem al U.R.S.S., G. K. J I. G. Kabanov, N. A. Mihailov, minis U.R.S.S., V. D. Sokolovski, mareş Uniunii Sovietice, precum şi alte palităţi. La recepţie a participat primul min al Republicii India, Jawaharlai Nehr Au asistat de asemenea şefii amiralor şi misiunilor acreditaţi la Mos Convocarea unei conferi internaţionale a ziarişti! BERLIN 9 (Agerpres). — A.D.N. Intre 6 şi 8 iunie a avut loc la o şedinţă a comitetului de iniţiativă tru convocarea unei conferinţe intaţionale a ziariştilor. Participanţii dinţă au constatat că în multe ţări lume ziariştii manifestăun puterinteres faţă de conferinţa internaţie care va da tuturor ziariştilor, indifă de convingerile lor politice şi religi posibilitatea să-şi exprime liber păi privind profesiunea lor, să stabileascolaborare prietenească care să contra îmbunătăţirea situaţiei internaţi. Pentru a da posibilitatea ca la cerinţă să participe un număr cit mai de ziarişti, comitetul de iniţiativă a tărît să convoace conferinţa internală a ziariştilor la sfîrşitul lunii 1956. Comitetul de iniţiativă cheamă pe ziariştii de profesie să participe această conferinţă care are o mare seninătate şi să ajute în felul acest stabilirea unor legături mai strînse , ziariştii din întreaga lume şi la disc rea problemelor care îi privesc. După cum reiese din comunicat, caietul de iniţiativă a stabilit sarcinile ferinţei internaţionale a ziariştilor,dinea ei de zi şi regulamentul. Pe ordinea de zi a conferinţei interionale a ziariştilor, se arată în conicat, urmează să fie incluse urmărele probleme : a) Asigurarea unor informaţii proieci veridice; b) înlăturarea cauzelor care umple o largă colaborare internaţională a riştilor şi înţelegerea reciprocă dintre găsirea mijloacelor pentru a asigura riştilor posibilitatea de a vizita fără un fel de restricţii alte ţări şi pe schimbul de delegaţii de ziarişti în toate ţările. c) Găsirea căilor pentru îmbunătăţ condiţiilor de muncă ale ziariştilor. .—----- La Moscova a început să rule, jurnalul „Vizita delegaţiei guvernamentale sovietice în Iugoslavia“ MOSCOVA 9 (Agerpres). —TA La 8 iunie, pe ecranele cinematogrelor din Moscova a început să ruleze naiul de actualităţi — „Vizita delega guvernamentale sovietice în Iugoslav. Acest jurnal a fost de asemenea relevat. El începe cu scene reprezentînd tativele dintre delegaţiile guvernamentale Uniunii Sovietice şi Republicii Polare Federative Iugoslavia. Operatorii au filmat călătoria delegat guvernamentale sovietice prin Iugoslav întîlniri şi convorbiri cu reprezenţa autorităţilor orăşeneşti, ai colective muncitorilor şi funcţionarilor şantieru naval „3 Mai”, întreprinderii „Litostro uzinei , electrotehnice „Rade Roncea Jurnalul arată de asemenea locurile piteşti de pe coastele Mării Adriatice, şi cum şi din Slovenia şi Croaţia, pe ce le-au vizitat membrii delegaţiei guvernmentale sovietice, întîlnirile prieteneşti lui N. S. Hruşciov, N. A. Bulganin A. I. Mikoian cu poporul iugoslav. Jurnalul se încheie prin scene prezetind ceremonia semnării declaraţiei gvernelor Uniunii Republicilor Sovieti Socialiste şi Republicii Populare Federive Iugoslavia, recepţia de la ambasaj sovietică şi plecarea delegaţiei guvernmentale sovietice. Guvernul indian a interzis importul de „comicsuri" DELHIA (TASS). — Guvernul Indi a hotărît să interzică neîntirziat inportul de „comicsuri“ care propovăduie violenţa şi crima, ţinînd seama de influenţa nefastă pe care o are această literatură asupra tineretului. Adepţi ai lui McCarty huiduiţi de muncîtari NEW YORK 9 (Agerpres). — Mupolo, din Newark (New Jersey) au făcut unire originală comisiei Camerei Rr.prezentanţilor pentru cercarea aşa-zîst activităţi antiamericane care s-a deplasa în acest oraş pentru a cerceta „infiltrarea comunistă“ în sindicatul unit al muncitorilor din industria electrică, de radio şi maşini. (U.F.). Ziarul „New York Times“ relatează că 1.200 de muncitori - nu numai din Newark, dar şi din alte localităţi din statele New Jersey şi New York — au manifesta timp de trei ore în faţa sediului comisie pentru cercetarea aşa-zisei „activităţi antiamericane“, huiduind pe membrii comisiei şi calificîndu-i drept „o bandă de guzgani“. Unul dintre membrii comisiei, Gordon Scherer, a declarat după manifestaţie: „Aceasta este cea mai gravă demonstraţie şi cea mai puternică ieșire împotriva comisiei pe care am văzut-o în cei trei ani de cînd fac parte dintre membrii ei“.