Scînteia, septembrie 1955 (Anul 24, nr. 3376-3401)

1955-09-01 / nr. 3376

Pag. 2 Calendarul lucrărilor agricole pe luna septembrie Recoltarea culturilor tîrzii in luna sep­tembrie se fac numeroase lu­­crări,­ dintre care cea mai importantă este recoltatul cul­turilor tîrzii. Pentru obţine­rea unei recolte de bună cali­tate şi înlătu­rarea pierderi­lor trebuie să se ştie care este momentul cel mai potrivit cînd trebuie să se facă recoltatul la fiecare cultură în parte. Porumbul se culege cînd e copt bine, adică atunci cînd pănușiie se îngălbenesc. Nu e bine să se facă culesul cînd porum­bul este încă verde, căci boabele se stri­că. Mai ales în toamna acestui an, cînd coacerea porumbului este mai târzie, tre­buie să se dea mare atenţie recoltării, us­cării (dacă e cazul) şi păstrării porumbu­lui în bune condiţii. înainte de a-l pune la păstrare, se aleg ştiuleţii mici şi cruzi, cu boabe puţine, cei stricaţi şi mucegăiţi şi se dau ca hrană pentru animale. Ştiu­leţii sănătoşi se aşează în păture bine ae­risite. Dacă porumbul se păstrează în po­dul caselor, nu trebuie aşezat în straturi groase deoarece se încinge repede. Ţi­nîm­­ SAilma că în toamna n­esru­ini an avem o recoltă bogată de porumb, este necesar, ca gospodăriile colective şi­ ţăranii mun­citori să-şi construiască noi păture. Floarea-soarelui se recoltează atunci cînd pălăriile au început să se îngălbenea­scă, iar seminţele s-au întărit şi au culoa­rea soiului respectiv. Pentru a scoate se­minţele, pălăriile se pun la uscat şi apoi se treieră cu batoza de porumb. în canti­tăţi mici, se scot seminţele bătînd pălăriile cu un băţ. Apoi seminţele se vîntură şi se aşează în magazii sau în poduri intr-un strat subţire.. începe de asemenea culesul bumbacu­lui, lucrare care se face în mai multe rîn­­duri, pe măsură ce se deschid capsulele. Puful recoltat se alege pe calităţi şi se pune separat. Culesul se repetă la o săp­­tămînă. Bumbacul bine copt din capsulele deschise înainte de căderea brumelor, de la care se obţine sămînţa pentru anul viitor, se recoltează separat. In cursul lunii septembrie începe re­coltarea sfeclei de zahăr. Tehnicienii agro­nomi de la secţiile şi punctele agricole şi de la fabricile de zahăr vor da indicaţii la faţa locului cînd să se facă această lucrare. Cartofii se recoltează cînd vrejii sînt complect uscaţi, iar coaja cartofilor este groasă. însămînţările de toamnă Cu ocazia tre­­ierişului, ţăra­nii muncitori au putut ve­dea superiori­tatea lucrării pămîntului du­pă metodele a­­grotehnice îna­intate. Mulţi dintre ei au obţinut în a­­cest an recolte bogate de ce­reale. Pentru asigurarea unei recolte mari şi în anul viitor trebuie să ne îngrijim încă de pe acum ca însămîn­­ţările de toamnă să se facă la un înalt nivel agrotehnic şi îndeosebi să se res­pecte timpul optim de semănat. In această lună începe semănatul griu­lui, secarei şi orzului de toamnă. Terenu­rile destinate a fi însămînţate cu aceste culturi trebuie să fie arate cu 3—4 săp­­tămîni înainte de semănat la adîncimea de 20—22 cm. şi grăpaţi imediat. De aceea, acum la începutul lunii septem­brie şi nu mai tîrzi­u trebuie arate toate terenurile care au fost cultivate cu legu­minoase, cartofi de vară etc. în acele gospodării unde este mult întîrziată coa­cerea porumbului va trebui să se semene o parte din grîu chiar pe terenuri care au fost cultivate cu grîu în acest an, pen­tru ca semănatul să poată fi făcut la vre­me. în aceste cazuri, trebuie să se dea îngrășăminte naturale și să se are după sfatul agronomului. Pînă la semănat, te­renul se lucrează cu cultivatorul şi cu grapa pentru a se distruge buruienile. Dacă griul se seamănă după plantele pră­­şitoare, se face o arătură adîncă de 18-20 cm. şi se grăpează imediat. Sub brazdă se poate îngropa o cantitate de 20­­tone bălegar de grajd la hectar în regiunile umede d­ 15 tone în cele secetoase. Înainte de semănat se fac curăţatul şi tratarea seminţelor cu piatră vînătă sau prafuri împotriva măturii. încă de pe acum, ţăranii muncitori trebuie să se în­grijească de curăţirea şi tratarea semin­ţelor. Epoca de semănat se stabileşte pen­tru fiecare raion şi comună de către teh­nicienii agronomi. Semănatul se face cu maşina în rinduri încrucişate sau în rin­­duri­ drepte. Semănatul în rinduri încru­cişate trebuie extins cît mai mult pentru că această metodă contribuie la obţinerea unui spor însemnat de recoltă. La semănat se dau 150—180 kg. grîu la hectar şi 130— 150 kg. secară la hectar. Lucrări în vie şi livada A sosit tim­pul culesului viilor. In pri­ma parte a acestei luni se culeg îndeosebi strugurii desti­naţi consumu­lui în stare proaspătă din care fac parte mai ales soiu­rile timpurii. Momentul cel mai bun pen­tru recoltat este atunci cînd strugurii sînt îndeajuns de dulci, bine rumeniţi şi brumaţi, iar boa­bele se desprind uşor. Recoltarea se face cu mare atenţie pentru a nu se strivi boa­bele. Apoi ciorchinii se aşează în lăzi şi sunt vînduţi unităţilor comerciale. La strugurii pentru vin se urmăreşte mersul coacerii pentru a stabili timpul cel mai bun de cules. Strugurii se recoltează separat pe va­rietăţi şi se transportă la centrele de vi­­nificaţie pentru a fi prelucraţi. Statul acordă preţuri mult mai mari pentru stru­gurii culeşi separat, pe varietăţi, întrucît în acest fel se obţin vinuri de calitate su­­­­perioară. Pentru ca vinificaţia să se poată face in cele mai bune condiţii este necesar să se repare şi să se dezinfecteze butoa­iele, presele, să se curăţe şi să se văru­­iască cramele şi pivniţele. Obţinerea unui vin bun se poate realiza numai printr-o bună vinificare a strugurilor. In livezi se face recoltatul fructelor. După ce se termină recoltatul, se sapă în jurul pomilor şi printre rîndurile de pomi. Lucrări in gradina de legume în luna sep­tembrie conti­nuă prăşitul le­gumelor plan­tate în luna au­gust. Spre sfîr­­şitul lunii se face semănatul legumelor de toamnă, salată, spanac, ridichi de lună, ceapă, usturoi etc. Acum se recol­tează cele mai multe legume : roşiile, ardeii, vinetele, ceapa de cr­ogic, rădăcinoasele. Recoltatul trebuie făcut cu mare grijă îndeosebi la roşii, care se strică foarte uşor. Odată cu recoltatul se aleg şi seminţele de legume necesare pentru anul viitor. In acest scop se aleg fructele cele mai fru­moase. După ce seminţele au fost scoase din fructe sunt puse la uscat. Peste iarnă se păstrează în săculeţe la loc uscat. Ţinînd seama că se apropie iarna, fie­care gospodărie trebuie să se îngrijească de prepararea conservelor de legume. Acum se prepară bulion sau pastă de roşii, adică bulion fiert pînă se îngroaşă. Tot acum se pregătesc murăturile de ar­dei, castraveţi, gogonele, pepeni, care se pun in butoiaşe miei sau în borcane de sticlă. Grijă deosebită creşterii animalelor In luna sep­tembrie se fac lucrări pentru asigurarea unei bune iernări a animalelor. Cea mai mare aten­ţie trebuie dată însilozării po­rumbului şi al­tor nutreţuri verzi, cum sunt coletele de la sfeclă de za­hăr, resturile de la grădinile de zarzavat, plantele din culturile duble etc. Gospodăriile de start şi colective trebuie să-şi asigure pentru vacile de lapte şi boli de muncă cite 4—6 tone de nutreţ însilozat şi cantităţi cit mai mari pentru hrana celorlalte animale. Mai trebuie să se facă transportul furajelor în apropierea grajdurilor. O deosebită însemnătate pentru buna iernare a animalelor are terminarea construcţiilor de grajduri, saivane, coteţe de păsări etc. Colectiviştii, întovărăşiţii, ţăranii muncitori cu gospodării individua­le şi muncitorii din gospodăriile de stat şi din întreprinderile de construcţii trebuie să privească terminarea construcţiilor nece­sare animalelor ca pe una din cele mai importante probleme din această perioadă. Ei trebuie să folosească la maximum tim­pul prielnic pentru terminarea lucrărilor în cel mai scurt timp­In luna septembrie începe sezonul de montă la oi. Pentru sporirea numărului de oi cu lină fină şi semifină şi obţinerea de pielicele de calitate superioară trebuie să se folosească numai berbeci de rasă. In acest scop se va da o mare atenţie or­ganizării staţiunilor de însămînţări artifi­ciale, pentru a folosi la maximum berbe­cii din rasele merinos, ţigae şi Karakul. Tot în această perioadă trebuie făcute pregătirile pentru iernarea stupilor. Acum se face controlul stupilor în vederea ier­natului. Dacă sînt faguri cu miere necă­­păcită se extrag și se pun în loc faguri cu sirop de zahăr mai vîrtos. Unduiri domoale de dealuri, şesuri largi străbătute de rîuri şerpuitoare, şi doar din loc în loc cîte-o măgură mai răsărită cu creştetul împădurit ; într-un cuvînt peisajul ştiut din mijlocul podişului ar­delenesc. Din Copşa-Mică pînă-n satul Axente Sever ai d® străbătut doar Un ki­lometru şi jumătate. „O plimbare plă­cută, în apus de soare” — mi-am zis, ho­­tărît s-o iau pe jos pînă în sat. Pe mar­ginea şoselei scîrţîia alene un şirag de care, cele mai multe trase de bivoli ciolă­­noşi şi leneşi. N-am avut norocul să fac plimbarea, căci unul dintre căruţaşi m-a poftit alături pe scîndura carului. Era un țăran de statură mijlocie, cu mustaţa tăiată drept, după moda acestor locuri. Cămaşa din pînză de cînepă îi era descheiată la gît. O pălărie de paie cu gardinile mari şi pleoştite îi umbrea faţa măslinie, pîrlită de soare. Ca să leg vorba cu el, l-am întrebat: — Ce-aţi transportat ? — Ia, nişte bucurie pentru vecinii noş­tri — mi-a răspuns omul hîtru, arătînd cu capul spre coşurile unei fabrici. Ca să nu rămîn de ruşine am încercat să ghi­cesc „bucuria­“ după aspectul sacilor . — Cartofi de vară? — întocmai. — Aşa mulţi ? Omul m-a privit, după cum mi s-a pă­rut, cu oleacă de ironie îngăduitoare. — Se vede că nu eşti de prin părţile noastre şi ,nu ştii că aici la noi îi ţara car­tofilor. Acuma am adus o nimica toată. Să vii dumneata le toamnă să ne vezi umplînd zeci de vagoane, aici, în gară, la Copşa. Am făcut cunoştinţă. I-am spus de unde sunt şi ce treburi m-au adus în sat la ei şi atunci s-a arătat şi mai prietenos şi mai vorbăreţ. Ii chema Chisăliţă Ion Am aflat de la el că „nimica toată“ pe care-o transportaseră la Copşa-Mică însemna cam vreo două vagoane de cartofi tim­purii. I-au dus la cooperativa „Progresul” din Capşo-Mică. Au contractate trei hec­tare. Badea Chisăliţă vorbea despre car­tofi ca despre copiii lui. Mi-a înşirat şo­ de SILVIU PODINA­ ­urile care rodesc cel mai bine la ei, mi-a explicat cum trebuie semănaţi, cît de mari trebuie să fie, cum trebuie prăşiţi şi multe altele. L-am întrebat dacă a auzit de consfă­tuirea fruntaşilor în agricultură. — Cum să n-aud cînd am fost şi eu acolo, mi-a răspuns Chisăliţă Ion cu ne­­­­ascunsă mîndrie. A urmat apoi cu însu­­­fleţire: întovărăşirea noastră a strîns anul trecut o recoltă de 26.000 de kg­ de cartofi la hectar de pe o suprafaţă de 46 de hectare. Am vorbit despre cartofii noş­tri şi la radio. — Dar anul acesta cum staţi ? — Anul acesta avem 50 de hectare... Nădăjduim să ne împlinim cu prisosinţă angajamentele pe care ni le-am luat la consfătuire. — Adică sînteţi mari meşteri ai culti­vării cartofului... — Am învăţat multe la consfătuire. Bunăoară de plantarea de vară a cartofu­lui încă n-auzisem. Anul ăsta am pus şi noi în aplicar® metoda asta despre care ne-a vorbit un profesor... Se pare că am fi putut discuta despre cartofi încă mulţi kilometri de drum, dar am ajuns în sat. ★ Axente Sever e Un sat ca oricare altul de pe aceste meleaguri; casele vechi, toate la fel, cu acoperişuri de ţiglă năpă­dită de muşchi, cu porţi înalte de zid, se înghesuie Unele intr-altele de o parte şi de alta a şoselei. In mijlocul satului se află o străveche biserică împrejmuită cu ziduri mîncate de vreme.­ întovărăşirea a luat fiinţă cu trei ani în urmă Şi-au unit atunci pămînturile 67 de familii, rom­îni şi saşi laolaltă Astăzi sînt 81 de familii şi preşedintele Horea Axente mă încredinţează că la toamnă numărul lor va spori. întovără­şirea se bucură de preţuire în faţa ţăra­nilor muncitori din sat pentru că an de an adună de pe tarlale recolte tot mai îmbelşugate. Am pornit împreună cu preşedintele să vedem cîmpul îndată ce-am cotit de pe şoseaua Blajului la dreapta, pe un dru­meag îngust ce tăia printre pămînturile întovărăşirii, m-au întîmpinat clăile de grîu. Mari ca nişte căpiţe de fin, clădite solid pe pari, pentru ca vîntul să nu poată clinti nici un snop, clăile se desfă­şurau în faţa mea rinduri, rinduri, una lingă alta. Desimea aceasta neobişnuită a clăilor dovedea oricui trecea pe acolo, fără nici o putinţă de tăgadă, că întovă­răşiţii din satul Axente Sever sînt meş­teri nu numai în cultivarea cartofilor, ci la toate culturile. M-am întors spre pre­şedinte Şi l-am întrebat arătînd cu mîna spre clăile fără număr — cam cît o să dea la hectar? — D-apoi să nu zic vorbă mare, a început omul după o clipă de chibzuinţă, noi nă­dăjduim să scoatem pe puţin 2000 de kilo­grame. Cum ştiam că au semănat în toamnă 81 de hectare, cu zece hectare mai mult decît le era planul, am făcut îndată so­coteala : peste 16 vagoane de grîu. Ne-am dus mai departe, în lunca Visei, să vedem cele şapte hectare de grădină : cinci cu cartofi, unul cu roşii şi unul cu ardei şi-era mai mare dragul să te uiţi la tufele de roşii legate cu grijă de araci, la gogoşarii graşi ce se iveau dintre frunze... Preşedintele mi-a surprins pri­virea plină de admiraţie şi a rîs pa sub mustăţile tăiate drept, întocmai ca ale lui Chisăliţă. — Ce venit o să vă aducă anul acesta? — îl­ întreb. Facem împreună o socoteală şi la capătul ei ne iese frumoasa sumă de 60.000 lei pentru întovărăşiţi şi vreo 12 vagoane de legume pentru muncitorii din ■Copşa-Mică, pentru că întreaga recoltă a acestei grădini este contractată cu coo­perativa de-acolo. In drum spre sat l-am rugat pe pre­şedintele Horea Axente să-mi spună care sînt metodele cu ajutorul cărora au ajuns la asemenea rezultate. Am aflat că întovărăşiţii nu s-au mul­ţumit numai să-şi comaseze pămîntul şi-a­­poi să se risipească iar fiecare pe parcela lui şi să lucreze cum îl taie capul; ei au por­nit să muncească împreună, cu forţe unite. Au început cu gunoiul de grajd. Un lucru era clar ca lumina zilei : nu poţi aştepta recoltă mare de pe un ogor neîngrăşat. Trebuia gunoită zdravăn întreaga supra­faţă. Numai că, apucîndu-se de treaba asta, a ieşit curînd la iveală că împărţi­rea recoltei numai după suprafaţa adusă de fiecare în întovărăşire nu încurajează pe întovărăşiţi să lucreze mereu mai mult şi mai bine. Iată ce mi-a povestit preşedintele în această privinţă : — Să spunem că eu, Horea Axente, am intrat cu 5 hectare. Vecinu-meu tot cu cinci. Dar în vreme ce el a cărat toată toamna şi toată iarna gunoi la cîmp, eu am stat cu mîinile-n sîn şi m-am uitat la el cum munceşte. Ii drept ca la împăr­­ţală vecinul să capete la fel cu mine ? — Nu-i drept! — No, vezi dară. Aşa am păţit şi noi. Unii duceau, alţii nu. Unii duceau gunoi bine putrezit, alţii numai paie. Unii în­­cărcau carul ca lumea, alţii numai pe ju­mătate. Ne-am strîns atunci în adu­nare generală şi am hotărît cîţi me­tri cubi de gunoi e obligat să ducă fie­care, după cît pămînt are ; al doilea, că un metru cub de gunoi bine putrezit se plăteşte cu 30 de kg. de grîu. Ai dus mai mult decît erai obligat ? Capeţi cite 30 de kg. d® grîu de fiecare metru cub. N-ai dus? Ţi se scade din partea ta şi i se dă celui ce-a dus. Să vezi cum s-au pus oa­menii pe lucru după aceea. Cei harnici lucrau pentru că puteau cîştiga bine, cei delăsători lucrau şi ei pentru că nu le con­venea să plătească. Eu cu secretarul or­ganizăm munca în aşa fel ca să fie drep­tate pentru toţi. Fiecare duce un număr de care şi pe tarlalele îndepărtate de sat şi pe cele apropiate şi, ca să nu se facă nici o înşelăciune, am hotărît ca gunoiul să se descarce în grămezi la un capăt al pămîntului, pentru ca să poată fi culcat şi trecut în tabelul de evidenţă. Astfel noi gunoim în fiecare an a treia parte din su­prafaţă, şi tot la trei ani sînt gunoite toate cele 350 de hectare ! Ajunseserăm din nou în dreptul tarlalei cu grîu. Intr-o margine erau cîteva par­cele rămase nesecerate. Intr-o parcelă lu­crau de zor doi întovărăşiţi­: Spătarii Ion cu numărul casei 229 (un sfert de sat sînt numai Spătari Ioni şi nu-i poţi deo­sebi decît după numărul casei) şi cumna­tul său, Lupu Constantin. Preşedintele mi-a spus că Spătaru Ion 229 rămăsese în urmă cu seceratul parcelei ce-i fusese re­partizată. Dar el ştia că întovărăşirea nu poate lăsa holda să se scuture şi că s-a hotărît ca toate lucrările legate de cul­ea să nu plătească 15 kg. de grîu pentru fiecare zi de secere întîrziată, a venit la lucru cu pumnnatu-său. Celelalte parcele nesecerate erau ale unor delăsători. Mîine o să vie la ele toţi întovărăşiţi­ care-au isprăvit cu secera­tul, iar cei ce-au întârziat o să le plă­tească munca. In afară de căratul gunoiului, de semă­natul, plivitul, seceratul, căratul şi treie­ratul cerealelor, întovărăşiţii din Axente Sever mai lucrează în comun şi grădina din lunca Visei. In primul an, după arătu­rile de primăvară, au împărţit şi grădina asta în loturi separate pentru fiecare fa­milie, aşa cum fac, cu porumbul şi cu car­tofii din cîmp. în curînd şi-au dat seama că n-au făcut bine. Mulţi întovărăşiţi au lucrat de mîntuială şi au părăduit pămîn­tul cel bun. In anul al doilea adunarea ge­nerală a întovărăşirii a luat hotărîrea ca cele şapte hectare de grădină să fie mun­cite în comun şi veniturile să fie împărţite după zilele de muncă făcute de fiecare. Anul acesta, aracii trebuincioşi hectarului de roşii au fost făcuţi tot în comun , fie­care familie cîte 100 de bucăţi. Dacă gunoirea şi munca la cereale e treaba bărbaţilor, apoi aici la grădină e împărăţia femeilor. In primăvară, Filip Gheorghe, grădinarul, a crescut răsaduri în paturi calde. De atunci toate mun­cile au căzut în seama femeilor. Şi nu s-au făcut de rîs. Horea Axente îmi propune să le notez în carnet barem pe cele mai harnice: — Lupu Maria, Popa Anica, Şoster Eca­­terina, nevasta lui Figher Martin, Maria Chisăliţă, Băcilă Anica... După cum vezi, şi-a încheiat preşedintele vorba, noi am izbutit să facem treabă bună, să atragem pe toţi întovărăşiţii să muncească cu tra­gere de inimă, împărţind roadele cu drep­tate pentru toţi , şi după suprafaţa fiecă­ruia, dar şi după munca fiecăruia. — Adică aţi împrumutat ceva şi de la gospodăria colectivă. — Am împrumutat, a recunoscut om­ul fără să i se pară nimic neobişnuit în asta. Am împrumutat pentru că fără muncă în comun şi fără împărţeala şi după mun­că, nu poţi merge înainte. Alţii fac alt­fel. Fiecare cum crede mai bine. Noi însă o să păşim mai departe pe drumul pe care-am apucat, că-i un drum bun. De asta ne-a convins propria noastră expe­rienţă. ★ Despărţindu-mă de întovărăşiţii din sa­tul Axente Sever, am rămas cu credinţa că într-adevăr cele 81 de familii au por­nit pe drumul cel bun. Din carnetul scriitorului ÎNTOVĂRĂȘIREA S­C­Î­N­T­E­I­A Mai mult sprijin activităţii sportive la sate A devenit un fapt obişnuit ca, pe ma­rile stadioane din diferite centre ale ţării, să apară tot mai des tineri şi tinere pur­­tînd tricouri de culoarea griului copt, avînd la mijloc o emblemă, încercuită de spice. Aceştia sînt sportivi ai asociaţiei „Recolta” —­ salariaţi, ai gospodăriilor agricole de stat, ai staţiunilor de maşini şi tractoare, colectivişti, întovărăşiţi, ţă­rani muncitori cu gospodărie individuală etc. Pe vrerm­ea stăpînirii burghezo-moşie­­reşti nici vorbă nu putea fi despre o ac­tivitate sportivă la sate­ In anii puterii populare, activitatea sportivă a devenit un bun al maselor, un mijloc de educare patriotică şi de întărire a sănătăţii celor ce muncesc. în continuă dezvoltare, asociaţia sportivă „Recolta”, înfiinţată în anul 1953, cuprinde acum peste 2700 colective, în cadrul cărora ac­tivează circa 340.000 membri. Cu sprijinul statului, datorită iniţiati­velor şi muncii pline de însufleţire a ti­nerilor sportivi de la sate, au fost con­struite în ultimii ani peste 5300 baze spor­tive în comune şi în sate din cele mai în­depărtate colţuri ale ţârii. Este demnă de laudă acţiunea între­prinsă de colectivele sportive săteşti din regiunea Hunedoara, care în primăvara aceasta au colectat fier vechi în valoare de 37.000 Iei, sumă folosită pentru ame­najarea unor terenuri de sport şi pentru procurarea de materiale şi echipamente sportive. Organizînd o serie de serbări cultural-sportive, cercul sportiv al gospo­dăriei agricole colective din comuna Negru-Vodă, regiunea Constanţa, a strîns fonduri băneşti cu ajutorul cărora a fost construit un teren cu pistă de atletism, vestiare. Asemenea exemple sunt multe. Cu prilejul crosurilor desfăşurate anul trecut în cinstea zilelor de 1 Mai şi 7 Noiembrie au luat parte aproape 500.000 tineri şi tinere de 1® sate. La spartachiada din iarna acestui an s-au întrecut — în concursuri de schi, săniuş şi şah — 306.000 sportivi de la sate. In perioada din preajma acestei sparta­­chiade, colectivele sportive săteşti din di­ferite regiuni au confecţionat — folosind resurse locale — 12.938 săniuţe, 8.764 pe­rechi schiuri şi 7.061 garnituri de şah. Practicarea diferitelor discipline spor­tive sădeşte şi dezvoltă în rîndurile tine­retului muncitor de la sate spiritul de ini­ţiativă şi de întrecere, curajul şi dîrzenia, hotărîrea şi voinţa de a învinge. Devenind sportivi fruntaşi ai colectivului lor, mem­brii brigăzii de cîmp de la G.A.S. Stol­nici, regiunea Piteşti, au muncit cu multă sîrguinţă în actuala campanie de recol­tare, depăşind sarcinii® de plan cu 134%. Ca şi în întrecerile sportive, membrii acestei brigăzi au devenit muncitori frun­taşi ai gospodăriei în care lucrează. Trac­toristul Dumitru Carp, unul dintre sporti­vii fruntaşi ai colectivului de la S.M.T.­­Bogdăneşti, regiunea Bîrlad, a depăşit zil­nic sarcinile de plan şi a făcut o însem­nată economie de combustibil. Unul dintre meritele deosebite pe care le are asociaţia sportivă „Recolta“ este contribuţia efectivă pe care o dă­ la dez­voltarea în rîndurile tineretului muncitor de la sate a jocului de oină, a călăriei, a trîntei — sporturi îndrăgite de mase. De asemenea, în scurta­ perioadă de cînd a luat fiinţă, asociaţia „Recolta” a făcut eforturi pentru popularizarea complexului sportiv G.M.A. şi antrenarea maselor de tineri ţărani muncitori la trecerea norme­lor şi­ obţinerea, insignei respective. Este îmbucurător faptul că, pînă acum, peste 70.000 membri ai asociaţiei au devenit pur­tători ai acestei insigne sportive. Aceste realizări arată că s-au făcut Paşi mari în domeniul activităţii sportive la sate. Trebuie spus însă că ele nu cores­pund încă,­­necesităţilor de dezvoltare în general a mişcării noastre sportive şi cu condiţiile create de statul democrat-popu­lar. Asociaţia sportivă. „Recolta” n-a pri­mit un suficient sprijin din partea orga­nelor care au obligaţia de a contribui di­rect ,­ în mod cit mai activ la dezvolta­rea activităţii sportive la sate. C.C.F.S. nu s-a străduit îndeajuns ca să asigure repar­tizarea unui număr de antrenori cu o bună calificare profesională, corespunzător ne­cesităţilor acestei asociaţii sportive. De multe ori, organele C.C.F.S. au considerat că îndrumarea acestei asociaţii sportive se poate rezuma la transmiterea unor simple comunicări şi instrucţiuni prin corespon­denţă, fără a deplasa activişti pe teren, în mijlocul colectivelor săteşti. Secţia de cultură fizică şi sport a C.C.S. n-a ajutat asociaţia „Recolta” într-o mă­sură satisfăcătoare, prin antrenarea unor activişti pricepuţi, printr-un sprijin mate­rial mai sporit, prin transmiterea expe­rienţei muncii colectivelor sportive sindi­cale de la oraşe. Asociaţia „Recolta” nu s-a bucurat de un ajutor eficace nici din partea Ministerului Agriculturii şi Silviculturii. Totodată asociaţia sportivă „Recolta“ are datoria să-şi intensifice eforturile în direcţia antrenării maselor largi de ti­neri ţărani muncitori în colectivele spor­tive săteşti, să sprijine îndeaproape mumca acestor colective pe tărîm organizatoric şi tehnic. Una din îndatoririle de seamă ale C.C.F.S. este aceea de a repartiza asocia­ţiei „Recolta“ o serie de antrenori cu ex­perienţă bogată în diferite ramuri şi să coordoneze temeinic activitatea acestei asociaţii. Pe lingă acordarea unui sprijin material mai sporit, secţia de sport a C.C.S. este datoare să iniţieze diferite forme prin care să contribuie la dezvoltarea sportului la sate, organizînd, de pildă, deplasarea la sate a unor echipe sportive fruntaşe şi a unor antrenori, schimburi de experienţă, invitarea la competiţii orăşeneşti a unor echipe de la sate etc. Ministerul Agriculturii şi Silviculturii, în colaborare cu sfaturile populare, tre­buie să se intereseze mai îndeaproape de amenajarea unor noi baze sportive la sate, să asigure întreţinerea în bune condiţii şi justa folosire a bazelor existente. Organizaţiile U.T.M. — îndrumate de organizaţiile de partid din comune şi sate — să desfăşoare o permanentă muncă de antrenare a tineretului de la sate în acti­vitatea sportivă, să fie în fruntea tuturor acţiunilor menite să contribuie la dezvol­tarea continuă a mișcării sportive la sate. P. DAVID PE URMELE MATERIALELOR PUBLICATE TN „SCINTEIA" „îngrășăminte chimice depozitate«, sub cerul liber*. In „Scînteia“ nr. 3311 a apărut scrisoa­rea intitulată „îngrășăminte chimice de­pozitate... sub cerul liber’’. In scrisoare se arăta că 8000 kg. îngrășăminte chimice aduse în comuna Segarcea-Vale, raionul Turnu Măgurele, n-au fost distribuite la timp cultivatorilor de bumbac şi au fost depozitate prin curţile gospodăriilor din comună. In răspunsul trimis redacţiei de către Sfatul popular raional Turnu Măgurele se recunoaşte justeţea celor publicate. De asemenea, se mai arată că s-au luat mă­suri ca întreaga cantitate de 8.000 kg. în­grăşăminte chimice să fie transportată şi depozitată într-un loc corespunzător. în răspunsul trimis însă nu se suflă nici un cuvînt despre numele vinovaţilor şi despre măsurile care s-au luat faţă de ei. Comitetul executiv al Sfatului popular raional Turnu Măgurele este dator să ne comunice numele celor ce s-au făcut vino­vaţi de nepăsare faţă de avutul obştesc, precum şi felul în care au fost sancţionaţi. Nr. 3370 Scrisori către „Scînteia" Moară cu bucluc Era pe la începutul anului 1954. Din cauză că cele trei mori din comuna noastră de care ne foloseam pînă atunci erau stri­cate, trebuia să mergem cale de 30 km. pînă la cea mai apropiată moară. De exemplu, la moara „6 Martie“ lipsea un motor. Ne-am gîndit să cerem sprijinul organelor în drept şi să facem ceva ca din cele trei mori să meargă măcar una. în urma intervenţiilor făcute, fabrica de postav „Victoria“-Cisnădie, raionul Sibiu, ne-a trimis un motor Diesel de 130 C.P. Conform planului, motorul trebuia să fie instalat în august 1854. Nu vă puteţi închipui cu cită bucurie am aşteptat noi, locuitorii comunei, insta­larea acestui motor. A trecut însă toamna, a trecut iarna şi a trecut şi primăvara anului 1955 — ultimul termen dat pentru montare. Iarna trecută, piesele acestui motor erau înşirate prin toată curtea morii, sub cerul liber, în bătaia ploilor. După cite ştiu, tovarăşi de la Serviciul tehnic al întreprinderii „I. C. Frimu”-Rox­­man şi de la Secţiunea gospodăriei co­munale şi industriei locale a Sfatului popular al regiunii Iaşi s-au r­ulţuroit să vină şi să măsoare motorul de vreo zece ori şi cu asta basta. Locuitorii comunei Porceşti, raionul Roman, ar vrea să ştie peste cît timp se vor lua măsuri concrete pentru montarea motorului, care ne este atât de necesar ? ION DÂNCEANU corespondent voluntar Creşte numărul animalelor în gospodăriile de stat CLUJ (coresp. „Scînteii“).­­ In ultimul an, în gospodăriile de stat din regiunea Cluj, efectivul de taurine a crescut cu 47 la sută, efectivul de cabaline cu 84 la sută, iar cel de ovine cu 72 la sută. Mun­citorii şi tehnicienii din aceste gospodării au cîştigat o bogată experienţă în creş­terea animalelor. îngrijitori de viţei ca Szecely Nicolae de la gospodăria de stat Bădeni, Andrei Varga de la gospodăria de stat Zalău şi mulgătorii Perja Dumitru, Cosm­a Ruşui de la gospodăria de stat Bistriţa sunt cunos­cuţi în toată regiunea. La G.A.S.­Bistriţa, în semestrul I al anului acesta s-au ob­ţinut peste plan 11.800 litri lapte. Creşterea oilor se bucură, de asemenea, de o mare atenţie. La gospodăria de stat Zalău s-a creat un puternic cen­tru de oi merinos, la gospodăriile de stat Cămăraş şi Luduş — pentru oi de rasă spancă, iar la gospodăriile de stat Cojocna, Lechinţa şi altele — pentru oi de rasa ţi­­gae ruginie şi bucătaie. In anul acesta nu­mărul oilor cu lină fină şi semifină a crescut cu 111 la sută faţă de 1951. Realizări gospodăreşti în oraşul Cărei înfrumuseţarea oraşului este una din preocupările principale­­ ale Comitetului executiv al Sfatului popular orăşenesc Cărei. In ultima vreme, s-au asfaltat 1255 m.p. trotuar pe străzile: Proletarilor, Tu­dor Vladimirescu, Roşu­­ şi altele. Din re­surse locale s-a reparat strada Gh. Şincai, pe strada Romană s-a săpat un şanţ de 300 m. O atenţie deosebită se acordă parcuri­lor din oraş. Astfel un număr de 40 ron­duri de flori au fost reamenajate. In fruntea acţiunii de înfrumuseţare a oraşului Cărei a fost deputatul Gh. Şuta. DUMITRU MISTREANU corespondent voluntar Citim în ziarele locale Construcţii pentru oamenii muncii IN RAIONUL LAPUŞ „La noi în raion, spun lăpuşenii, s-a realizat în zece ani cu mult mai mult decit sub regimul burghezo-mo­­şieresc in zeci şi zeci de ani”. Şi in­tr-adevăr, iată ce vorbesc faptele: In ciţiva ani numai, 1.179 ţărani munci­tori şi-au construit case noi. In cen­trele muncitoreşti s-au construit 32 blocuri şi 40 de locuinţe. De aseme­nea s-au ridicat 18 şcoli noi, 11 că­mine culturale. Spitalul cu secţie de chirurgie din Tg. Lăpuş, dispen­sarul T.B.C., cele 10 case de naştere deservite de 23 medici oglindesc grija­­ faţă de sănătatea oamenilor muncii. „Pentru socialism“-Baia Mare COLECTIVIŞTII IŞI FAC CASE NOI în fiecare comună, în fiecare sat aproape, tot mai mulţi ţărani munci­tori, colectivişti sau întovărăşiţi, îşi clădesc case noi. In asemenea case spaţioase şi luminoase îşi duc viaţa mulţi colectivişti şi întovărăşiţi din comuna Basarabi şi satul Sim­inoc, raionul Medgidia. Prin munca sa în gospodăria colectivă, Valeria Matei din satul Sim­inoc şi-a făcut casă nouă, la fel ca şi Dumitru Ca­­valeru şi Ion Bîzu. Case noi şi-au făcut de asemenea şi ţărani munci­tori din comuna Basarabi, printre care colectivistul Ion Cocean, înto­­vărăşiţii Ion A. Niculescu, şi Ştefan Niţă. „Dobrogea nouă“-Constanţa CĂMINUL CULTURAL DIN NEAGRA ŞARULUI In anii puterii populare, in comuna Neagra Şarului din raionul Vatra Dornei s-au înfiinţat o grădiniţă pen­tru copii, un magazin cu mărfuri pen­tru muncitorii plutaşi, un cămin cul­tural cu bibliotecă înzestrată cu nu­meroase volume. Nu cu mult timp in urmă, în Neagra Şarului s-a început construcţia noului local pentru cămi­nul cultural. Clădirea care va fi în cu­rînd terminată va avea o sală de fes­tivităţi cu 500 locuri, 4 camere pen­tru bibliotecă şi şah etc. „Zori noi“-Suceava

Next