Scînteia, septembrie 1955 (Anul 24, nr. 3376-3401)
1955-09-01 / nr. 3376
Pag. 2 Calendarul lucrărilor agricole pe luna septembrie Recoltarea culturilor tîrzii in luna septembrie se fac numeroase lucrări, dintre care cea mai importantă este recoltatul culturilor tîrzii. Pentru obţinerea unei recolte de bună calitate şi înlăturarea pierderilor trebuie să se ştie care este momentul cel mai potrivit cînd trebuie să se facă recoltatul la fiecare cultură în parte. Porumbul se culege cînd e copt bine, adică atunci cînd pănușiie se îngălbenesc. Nu e bine să se facă culesul cînd porumbul este încă verde, căci boabele se strică. Mai ales în toamna acestui an, cînd coacerea porumbului este mai târzie, trebuie să se dea mare atenţie recoltării, uscării (dacă e cazul) şi păstrării porumbului în bune condiţii. înainte de a-l pune la păstrare, se aleg ştiuleţii mici şi cruzi, cu boabe puţine, cei stricaţi şi mucegăiţi şi se dau ca hrană pentru animale. Ştiuleţii sănătoşi se aşează în păture bine aerisite. Dacă porumbul se păstrează în podul caselor, nu trebuie aşezat în straturi groase deoarece se încinge repede. Ţinîm SAilma că în toamna nesruini an avem o recoltă bogată de porumb, este necesar, ca gospodăriile colective şi ţăranii muncitori să-şi construiască noi păture. Floarea-soarelui se recoltează atunci cînd pălăriile au început să se îngălbenească, iar seminţele s-au întărit şi au culoarea soiului respectiv. Pentru a scoate seminţele, pălăriile se pun la uscat şi apoi se treieră cu batoza de porumb. în cantităţi mici, se scot seminţele bătînd pălăriile cu un băţ. Apoi seminţele se vîntură şi se aşează în magazii sau în poduri intr-un strat subţire.. începe de asemenea culesul bumbacului, lucrare care se face în mai multe rînduri, pe măsură ce se deschid capsulele. Puful recoltat se alege pe calităţi şi se pune separat. Culesul se repetă la o săptămînă. Bumbacul bine copt din capsulele deschise înainte de căderea brumelor, de la care se obţine sămînţa pentru anul viitor, se recoltează separat. In cursul lunii septembrie începe recoltarea sfeclei de zahăr. Tehnicienii agronomi de la secţiile şi punctele agricole şi de la fabricile de zahăr vor da indicaţii la faţa locului cînd să se facă această lucrare. Cartofii se recoltează cînd vrejii sînt complect uscaţi, iar coaja cartofilor este groasă. însămînţările de toamnă Cu ocazia treierişului, ţăranii muncitori au putut vedea superioritatea lucrării pămîntului după metodele agrotehnice înaintate. Mulţi dintre ei au obţinut în acest an recolte bogate de cereale. Pentru asigurarea unei recolte mari şi în anul viitor trebuie să ne îngrijim încă de pe acum ca însămînţările de toamnă să se facă la un înalt nivel agrotehnic şi îndeosebi să se respecte timpul optim de semănat. In această lună începe semănatul griului, secarei şi orzului de toamnă. Terenurile destinate a fi însămînţate cu aceste culturi trebuie să fie arate cu 3—4 săptămîni înainte de semănat la adîncimea de 20—22 cm. şi grăpaţi imediat. De aceea, acum la începutul lunii septembrie şi nu mai tîrziu trebuie arate toate terenurile care au fost cultivate cu leguminoase, cartofi de vară etc. în acele gospodării unde este mult întîrziată coacerea porumbului va trebui să se semene o parte din grîu chiar pe terenuri care au fost cultivate cu grîu în acest an, pentru ca semănatul să poată fi făcut la vreme. în aceste cazuri, trebuie să se dea îngrășăminte naturale și să se are după sfatul agronomului. Pînă la semănat, terenul se lucrează cu cultivatorul şi cu grapa pentru a se distruge buruienile. Dacă griul se seamănă după plantele prăşitoare, se face o arătură adîncă de 18-20 cm. şi se grăpează imediat. Sub brazdă se poate îngropa o cantitate de 20tone bălegar de grajd la hectar în regiunile umede d 15 tone în cele secetoase. Înainte de semănat se fac curăţatul şi tratarea seminţelor cu piatră vînătă sau prafuri împotriva măturii. încă de pe acum, ţăranii muncitori trebuie să se îngrijească de curăţirea şi tratarea seminţelor. Epoca de semănat se stabileşte pentru fiecare raion şi comună de către tehnicienii agronomi. Semănatul se face cu maşina în rinduri încrucişate sau în rinduri drepte. Semănatul în rinduri încrucişate trebuie extins cît mai mult pentru că această metodă contribuie la obţinerea unui spor însemnat de recoltă. La semănat se dau 150—180 kg. grîu la hectar şi 130— 150 kg. secară la hectar. Lucrări în vie şi livada A sosit timpul culesului viilor. In prima parte a acestei luni se culeg îndeosebi strugurii destinaţi consumului în stare proaspătă din care fac parte mai ales soiurile timpurii. Momentul cel mai bun pentru recoltat este atunci cînd strugurii sînt îndeajuns de dulci, bine rumeniţi şi brumaţi, iar boabele se desprind uşor. Recoltarea se face cu mare atenţie pentru a nu se strivi boabele. Apoi ciorchinii se aşează în lăzi şi sunt vînduţi unităţilor comerciale. La strugurii pentru vin se urmăreşte mersul coacerii pentru a stabili timpul cel mai bun de cules. Strugurii se recoltează separat pe varietăţi şi se transportă la centrele de vinificaţie pentru a fi prelucraţi. Statul acordă preţuri mult mai mari pentru strugurii culeşi separat, pe varietăţi, întrucît în acest fel se obţin vinuri de calitate superioară. Pentru ca vinificaţia să se poată face in cele mai bune condiţii este necesar să se repare şi să se dezinfecteze butoaiele, presele, să se curăţe şi să se văruiască cramele şi pivniţele. Obţinerea unui vin bun se poate realiza numai printr-o bună vinificare a strugurilor. In livezi se face recoltatul fructelor. După ce se termină recoltatul, se sapă în jurul pomilor şi printre rîndurile de pomi. Lucrări in gradina de legume în luna septembrie continuă prăşitul legumelor plantate în luna august. Spre sfîrşitul lunii se face semănatul legumelor de toamnă, salată, spanac, ridichi de lună, ceapă, usturoi etc. Acum se recoltează cele mai multe legume : roşiile, ardeii, vinetele, ceapa de crogic, rădăcinoasele. Recoltatul trebuie făcut cu mare grijă îndeosebi la roşii, care se strică foarte uşor. Odată cu recoltatul se aleg şi seminţele de legume necesare pentru anul viitor. In acest scop se aleg fructele cele mai frumoase. După ce seminţele au fost scoase din fructe sunt puse la uscat. Peste iarnă se păstrează în săculeţe la loc uscat. Ţinînd seama că se apropie iarna, fiecare gospodărie trebuie să se îngrijească de prepararea conservelor de legume. Acum se prepară bulion sau pastă de roşii, adică bulion fiert pînă se îngroaşă. Tot acum se pregătesc murăturile de ardei, castraveţi, gogonele, pepeni, care se pun in butoiaşe miei sau în borcane de sticlă. Grijă deosebită creşterii animalelor In luna septembrie se fac lucrări pentru asigurarea unei bune iernări a animalelor. Cea mai mare atenţie trebuie dată însilozării porumbului şi altor nutreţuri verzi, cum sunt coletele de la sfeclă de zahăr, resturile de la grădinile de zarzavat, plantele din culturile duble etc. Gospodăriile de start şi colective trebuie să-şi asigure pentru vacile de lapte şi boli de muncă cite 4—6 tone de nutreţ însilozat şi cantităţi cit mai mari pentru hrana celorlalte animale. Mai trebuie să se facă transportul furajelor în apropierea grajdurilor. O deosebită însemnătate pentru buna iernare a animalelor are terminarea construcţiilor de grajduri, saivane, coteţe de păsări etc. Colectiviştii, întovărăşiţii, ţăranii muncitori cu gospodării individuale şi muncitorii din gospodăriile de stat şi din întreprinderile de construcţii trebuie să privească terminarea construcţiilor necesare animalelor ca pe una din cele mai importante probleme din această perioadă. Ei trebuie să folosească la maximum timpul prielnic pentru terminarea lucrărilor în cel mai scurt timpIn luna septembrie începe sezonul de montă la oi. Pentru sporirea numărului de oi cu lină fină şi semifină şi obţinerea de pielicele de calitate superioară trebuie să se folosească numai berbeci de rasă. In acest scop se va da o mare atenţie organizării staţiunilor de însămînţări artificiale, pentru a folosi la maximum berbecii din rasele merinos, ţigae şi Karakul. Tot în această perioadă trebuie făcute pregătirile pentru iernarea stupilor. Acum se face controlul stupilor în vederea iernatului. Dacă sînt faguri cu miere necăpăcită se extrag și se pun în loc faguri cu sirop de zahăr mai vîrtos. Unduiri domoale de dealuri, şesuri largi străbătute de rîuri şerpuitoare, şi doar din loc în loc cîte-o măgură mai răsărită cu creştetul împădurit ; într-un cuvînt peisajul ştiut din mijlocul podişului ardelenesc. Din Copşa-Mică pînă-n satul Axente Sever ai d® străbătut doar Un kilometru şi jumătate. „O plimbare plăcută, în apus de soare” — mi-am zis, hotărît s-o iau pe jos pînă în sat. Pe marginea şoselei scîrţîia alene un şirag de care, cele mai multe trase de bivoli ciolănoşi şi leneşi. N-am avut norocul să fac plimbarea, căci unul dintre căruţaşi m-a poftit alături pe scîndura carului. Era un țăran de statură mijlocie, cu mustaţa tăiată drept, după moda acestor locuri. Cămaşa din pînză de cînepă îi era descheiată la gît. O pălărie de paie cu gardinile mari şi pleoştite îi umbrea faţa măslinie, pîrlită de soare. Ca să leg vorba cu el, l-am întrebat: — Ce-aţi transportat ? — Ia, nişte bucurie pentru vecinii noştri — mi-a răspuns omul hîtru, arătînd cu capul spre coşurile unei fabrici. Ca să nu rămîn de ruşine am încercat să ghicesc „bucuria“ după aspectul sacilor . — Cartofi de vară? — întocmai. — Aşa mulţi ? Omul m-a privit, după cum mi s-a părut, cu oleacă de ironie îngăduitoare. — Se vede că nu eşti de prin părţile noastre şi ,nu ştii că aici la noi îi ţara cartofilor. Acuma am adus o nimica toată. Să vii dumneata le toamnă să ne vezi umplînd zeci de vagoane, aici, în gară, la Copşa. Am făcut cunoştinţă. I-am spus de unde sunt şi ce treburi m-au adus în sat la ei şi atunci s-a arătat şi mai prietenos şi mai vorbăreţ. Ii chema Chisăliţă Ion Am aflat de la el că „nimica toată“ pe care-o transportaseră la Copşa-Mică însemna cam vreo două vagoane de cartofi timpurii. I-au dus la cooperativa „Progresul” din Capşo-Mică. Au contractate trei hectare. Badea Chisăliţă vorbea despre cartofi ca despre copiii lui. Mi-a înşirat şo de SILVIU PODINA urile care rodesc cel mai bine la ei, mi-a explicat cum trebuie semănaţi, cît de mari trebuie să fie, cum trebuie prăşiţi şi multe altele. L-am întrebat dacă a auzit de consfătuirea fruntaşilor în agricultură. — Cum să n-aud cînd am fost şi eu acolo, mi-a răspuns Chisăliţă Ion cu neascunsă mîndrie. A urmat apoi cu însufleţire: întovărăşirea noastră a strîns anul trecut o recoltă de 26.000 de kg de cartofi la hectar de pe o suprafaţă de 46 de hectare. Am vorbit despre cartofii noştri şi la radio. — Dar anul acesta cum staţi ? — Anul acesta avem 50 de hectare... Nădăjduim să ne împlinim cu prisosinţă angajamentele pe care ni le-am luat la consfătuire. — Adică sînteţi mari meşteri ai cultivării cartofului... — Am învăţat multe la consfătuire. Bunăoară de plantarea de vară a cartofului încă n-auzisem. Anul ăsta am pus şi noi în aplicar® metoda asta despre care ne-a vorbit un profesor... Se pare că am fi putut discuta despre cartofi încă mulţi kilometri de drum, dar am ajuns în sat. ★ Axente Sever e Un sat ca oricare altul de pe aceste meleaguri; casele vechi, toate la fel, cu acoperişuri de ţiglă năpădită de muşchi, cu porţi înalte de zid, se înghesuie Unele intr-altele de o parte şi de alta a şoselei. In mijlocul satului se află o străveche biserică împrejmuită cu ziduri mîncate de vreme. întovărăşirea a luat fiinţă cu trei ani în urmă Şi-au unit atunci pămînturile 67 de familii, romîni şi saşi laolaltă Astăzi sînt 81 de familii şi preşedintele Horea Axente mă încredinţează că la toamnă numărul lor va spori. întovărăşirea se bucură de preţuire în faţa ţăranilor muncitori din sat pentru că an de an adună de pe tarlale recolte tot mai îmbelşugate. Am pornit împreună cu preşedintele să vedem cîmpul îndată ce-am cotit de pe şoseaua Blajului la dreapta, pe un drumeag îngust ce tăia printre pămînturile întovărăşirii, m-au întîmpinat clăile de grîu. Mari ca nişte căpiţe de fin, clădite solid pe pari, pentru ca vîntul să nu poată clinti nici un snop, clăile se desfăşurau în faţa mea rinduri, rinduri, una lingă alta. Desimea aceasta neobişnuită a clăilor dovedea oricui trecea pe acolo, fără nici o putinţă de tăgadă, că întovărăşiţii din satul Axente Sever sînt meşteri nu numai în cultivarea cartofilor, ci la toate culturile. M-am întors spre preşedinte Şi l-am întrebat arătînd cu mîna spre clăile fără număr — cam cît o să dea la hectar? — D-apoi să nu zic vorbă mare, a început omul după o clipă de chibzuinţă, noi nădăjduim să scoatem pe puţin 2000 de kilograme. Cum ştiam că au semănat în toamnă 81 de hectare, cu zece hectare mai mult decît le era planul, am făcut îndată socoteala : peste 16 vagoane de grîu. Ne-am dus mai departe, în lunca Visei, să vedem cele şapte hectare de grădină : cinci cu cartofi, unul cu roşii şi unul cu ardei şi-era mai mare dragul să te uiţi la tufele de roşii legate cu grijă de araci, la gogoşarii graşi ce se iveau dintre frunze... Preşedintele mi-a surprins privirea plină de admiraţie şi a rîs pa sub mustăţile tăiate drept, întocmai ca ale lui Chisăliţă. — Ce venit o să vă aducă anul acesta? — îl întreb. Facem împreună o socoteală şi la capătul ei ne iese frumoasa sumă de 60.000 lei pentru întovărăşiţi şi vreo 12 vagoane de legume pentru muncitorii din ■Copşa-Mică, pentru că întreaga recoltă a acestei grădini este contractată cu cooperativa de-acolo. In drum spre sat l-am rugat pe preşedintele Horea Axente să-mi spună care sînt metodele cu ajutorul cărora au ajuns la asemenea rezultate. Am aflat că întovărăşiţii nu s-au mulţumit numai să-şi comaseze pămîntul şi-apoi să se risipească iar fiecare pe parcela lui şi să lucreze cum îl taie capul; ei au pornit să muncească împreună, cu forţe unite. Au început cu gunoiul de grajd. Un lucru era clar ca lumina zilei : nu poţi aştepta recoltă mare de pe un ogor neîngrăşat. Trebuia gunoită zdravăn întreaga suprafaţă. Numai că, apucîndu-se de treaba asta, a ieşit curînd la iveală că împărţirea recoltei numai după suprafaţa adusă de fiecare în întovărăşire nu încurajează pe întovărăşiţi să lucreze mereu mai mult şi mai bine. Iată ce mi-a povestit preşedintele în această privinţă : — Să spunem că eu, Horea Axente, am intrat cu 5 hectare. Vecinu-meu tot cu cinci. Dar în vreme ce el a cărat toată toamna şi toată iarna gunoi la cîmp, eu am stat cu mîinile-n sîn şi m-am uitat la el cum munceşte. Ii drept ca la împărţală vecinul să capete la fel cu mine ? — Nu-i drept! — No, vezi dară. Aşa am păţit şi noi. Unii duceau, alţii nu. Unii duceau gunoi bine putrezit, alţii numai paie. Unii încărcau carul ca lumea, alţii numai pe jumătate. Ne-am strîns atunci în adunare generală şi am hotărît cîţi metri cubi de gunoi e obligat să ducă fiecare, după cît pămînt are ; al doilea, că un metru cub de gunoi bine putrezit se plăteşte cu 30 de kg. de grîu. Ai dus mai mult decît erai obligat ? Capeţi cite 30 de kg. d® grîu de fiecare metru cub. N-ai dus? Ţi se scade din partea ta şi i se dă celui ce-a dus. Să vezi cum s-au pus oamenii pe lucru după aceea. Cei harnici lucrau pentru că puteau cîştiga bine, cei delăsători lucrau şi ei pentru că nu le convenea să plătească. Eu cu secretarul organizăm munca în aşa fel ca să fie dreptate pentru toţi. Fiecare duce un număr de care şi pe tarlalele îndepărtate de sat şi pe cele apropiate şi, ca să nu se facă nici o înşelăciune, am hotărît ca gunoiul să se descarce în grămezi la un capăt al pămîntului, pentru ca să poată fi culcat şi trecut în tabelul de evidenţă. Astfel noi gunoim în fiecare an a treia parte din suprafaţă, şi tot la trei ani sînt gunoite toate cele 350 de hectare ! Ajunseserăm din nou în dreptul tarlalei cu grîu. Intr-o margine erau cîteva parcele rămase nesecerate. Intr-o parcelă lucrau de zor doi întovărăşiţi: Spătarii Ion cu numărul casei 229 (un sfert de sat sînt numai Spătari Ioni şi nu-i poţi deosebi decît după numărul casei) şi cumnatul său, Lupu Constantin. Preşedintele mi-a spus că Spătaru Ion 229 rămăsese în urmă cu seceratul parcelei ce-i fusese repartizată. Dar el ştia că întovărăşirea nu poate lăsa holda să se scuture şi că s-a hotărît ca toate lucrările legate de culea să nu plătească 15 kg. de grîu pentru fiecare zi de secere întîrziată, a venit la lucru cu pumnnatu-său. Celelalte parcele nesecerate erau ale unor delăsători. Mîine o să vie la ele toţi întovărăşiţi care-au isprăvit cu seceratul, iar cei ce-au întârziat o să le plătească munca. In afară de căratul gunoiului, de semănatul, plivitul, seceratul, căratul şi treieratul cerealelor, întovărăşiţii din Axente Sever mai lucrează în comun şi grădina din lunca Visei. In primul an, după arăturile de primăvară, au împărţit şi grădina asta în loturi separate pentru fiecare familie, aşa cum fac, cu porumbul şi cu cartofii din cîmp. în curînd şi-au dat seama că n-au făcut bine. Mulţi întovărăşiţi au lucrat de mîntuială şi au părăduit pămîntul cel bun. In anul al doilea adunarea generală a întovărăşirii a luat hotărîrea ca cele şapte hectare de grădină să fie muncite în comun şi veniturile să fie împărţite după zilele de muncă făcute de fiecare. Anul acesta, aracii trebuincioşi hectarului de roşii au fost făcuţi tot în comun , fiecare familie cîte 100 de bucăţi. Dacă gunoirea şi munca la cereale e treaba bărbaţilor, apoi aici la grădină e împărăţia femeilor. In primăvară, Filip Gheorghe, grădinarul, a crescut răsaduri în paturi calde. De atunci toate muncile au căzut în seama femeilor. Şi nu s-au făcut de rîs. Horea Axente îmi propune să le notez în carnet barem pe cele mai harnice: — Lupu Maria, Popa Anica, Şoster Ecaterina, nevasta lui Figher Martin, Maria Chisăliţă, Băcilă Anica... După cum vezi, şi-a încheiat preşedintele vorba, noi am izbutit să facem treabă bună, să atragem pe toţi întovărăşiţii să muncească cu tragere de inimă, împărţind roadele cu dreptate pentru toţi , şi după suprafaţa fiecăruia, dar şi după munca fiecăruia. — Adică aţi împrumutat ceva şi de la gospodăria colectivă. — Am împrumutat, a recunoscut omul fără să i se pară nimic neobişnuit în asta. Am împrumutat pentru că fără muncă în comun şi fără împărţeala şi după muncă, nu poţi merge înainte. Alţii fac altfel. Fiecare cum crede mai bine. Noi însă o să păşim mai departe pe drumul pe care-am apucat, că-i un drum bun. De asta ne-a convins propria noastră experienţă. ★ Despărţindu-mă de întovărăşiţii din satul Axente Sever, am rămas cu credinţa că într-adevăr cele 81 de familii au pornit pe drumul cel bun. Din carnetul scriitorului ÎNTOVĂRĂȘIREA SCÎNTEIA Mai mult sprijin activităţii sportive la sate A devenit un fapt obişnuit ca, pe marile stadioane din diferite centre ale ţării, să apară tot mai des tineri şi tinere purtînd tricouri de culoarea griului copt, avînd la mijloc o emblemă, încercuită de spice. Aceştia sînt sportivi ai asociaţiei „Recolta” — salariaţi, ai gospodăriilor agricole de stat, ai staţiunilor de maşini şi tractoare, colectivişti, întovărăşiţi, ţărani muncitori cu gospodărie individuală etc. Pe vrermea stăpînirii burghezo-moşiereşti nici vorbă nu putea fi despre o activitate sportivă la sate In anii puterii populare, activitatea sportivă a devenit un bun al maselor, un mijloc de educare patriotică şi de întărire a sănătăţii celor ce muncesc. în continuă dezvoltare, asociaţia sportivă „Recolta”, înfiinţată în anul 1953, cuprinde acum peste 2700 colective, în cadrul cărora activează circa 340.000 membri. Cu sprijinul statului, datorită iniţiativelor şi muncii pline de însufleţire a tinerilor sportivi de la sate, au fost construite în ultimii ani peste 5300 baze sportive în comune şi în sate din cele mai îndepărtate colţuri ale ţârii. Este demnă de laudă acţiunea întreprinsă de colectivele sportive săteşti din regiunea Hunedoara, care în primăvara aceasta au colectat fier vechi în valoare de 37.000 Iei, sumă folosită pentru amenajarea unor terenuri de sport şi pentru procurarea de materiale şi echipamente sportive. Organizînd o serie de serbări cultural-sportive, cercul sportiv al gospodăriei agricole colective din comuna Negru-Vodă, regiunea Constanţa, a strîns fonduri băneşti cu ajutorul cărora a fost construit un teren cu pistă de atletism, vestiare. Asemenea exemple sunt multe. Cu prilejul crosurilor desfăşurate anul trecut în cinstea zilelor de 1 Mai şi 7 Noiembrie au luat parte aproape 500.000 tineri şi tinere de 1® sate. La spartachiada din iarna acestui an s-au întrecut — în concursuri de schi, săniuş şi şah — 306.000 sportivi de la sate. In perioada din preajma acestei spartachiade, colectivele sportive săteşti din diferite regiuni au confecţionat — folosind resurse locale — 12.938 săniuţe, 8.764 perechi schiuri şi 7.061 garnituri de şah. Practicarea diferitelor discipline sportive sădeşte şi dezvoltă în rîndurile tineretului muncitor de la sate spiritul de iniţiativă şi de întrecere, curajul şi dîrzenia, hotărîrea şi voinţa de a învinge. Devenind sportivi fruntaşi ai colectivului lor, membrii brigăzii de cîmp de la G.A.S. Stolnici, regiunea Piteşti, au muncit cu multă sîrguinţă în actuala campanie de recoltare, depăşind sarcinii® de plan cu 134%. Ca şi în întrecerile sportive, membrii acestei brigăzi au devenit muncitori fruntaşi ai gospodăriei în care lucrează. Tractoristul Dumitru Carp, unul dintre sportivii fruntaşi ai colectivului de la S.M.T.Bogdăneşti, regiunea Bîrlad, a depăşit zilnic sarcinile de plan şi a făcut o însemnată economie de combustibil. Unul dintre meritele deosebite pe care le are asociaţia sportivă „Recolta“ este contribuţia efectivă pe care o dă la dezvoltarea în rîndurile tineretului muncitor de la sate a jocului de oină, a călăriei, a trîntei — sporturi îndrăgite de mase. De asemenea, în scurta perioadă de cînd a luat fiinţă, asociaţia „Recolta” a făcut eforturi pentru popularizarea complexului sportiv G.M.A. şi antrenarea maselor de tineri ţărani muncitori la trecerea normelor şi obţinerea, insignei respective. Este îmbucurător faptul că, pînă acum, peste 70.000 membri ai asociaţiei au devenit purtători ai acestei insigne sportive. Aceste realizări arată că s-au făcut Paşi mari în domeniul activităţii sportive la sate. Trebuie spus însă că ele nu corespund încă,necesităţilor de dezvoltare în general a mişcării noastre sportive şi cu condiţiile create de statul democrat-popular. Asociaţia sportivă. „Recolta” n-a primit un suficient sprijin din partea organelor care au obligaţia de a contribui direct , în mod cit mai activ la dezvoltarea activităţii sportive la sate. C.C.F.S. nu s-a străduit îndeajuns ca să asigure repartizarea unui număr de antrenori cu o bună calificare profesională, corespunzător necesităţilor acestei asociaţii sportive. De multe ori, organele C.C.F.S. au considerat că îndrumarea acestei asociaţii sportive se poate rezuma la transmiterea unor simple comunicări şi instrucţiuni prin corespondenţă, fără a deplasa activişti pe teren, în mijlocul colectivelor săteşti. Secţia de cultură fizică şi sport a C.C.S. n-a ajutat asociaţia „Recolta” într-o măsură satisfăcătoare, prin antrenarea unor activişti pricepuţi, printr-un sprijin material mai sporit, prin transmiterea experienţei muncii colectivelor sportive sindicale de la oraşe. Asociaţia „Recolta” nu s-a bucurat de un ajutor eficace nici din partea Ministerului Agriculturii şi Silviculturii. Totodată asociaţia sportivă „Recolta“ are datoria să-şi intensifice eforturile în direcţia antrenării maselor largi de tineri ţărani muncitori în colectivele sportive săteşti, să sprijine îndeaproape mumca acestor colective pe tărîm organizatoric şi tehnic. Una din îndatoririle de seamă ale C.C.F.S. este aceea de a repartiza asociaţiei „Recolta“ o serie de antrenori cu experienţă bogată în diferite ramuri şi să coordoneze temeinic activitatea acestei asociaţii. Pe lingă acordarea unui sprijin material mai sporit, secţia de sport a C.C.S. este datoare să iniţieze diferite forme prin care să contribuie la dezvoltarea sportului la sate, organizînd, de pildă, deplasarea la sate a unor echipe sportive fruntaşe şi a unor antrenori, schimburi de experienţă, invitarea la competiţii orăşeneşti a unor echipe de la sate etc. Ministerul Agriculturii şi Silviculturii, în colaborare cu sfaturile populare, trebuie să se intereseze mai îndeaproape de amenajarea unor noi baze sportive la sate, să asigure întreţinerea în bune condiţii şi justa folosire a bazelor existente. Organizaţiile U.T.M. — îndrumate de organizaţiile de partid din comune şi sate — să desfăşoare o permanentă muncă de antrenare a tineretului de la sate în activitatea sportivă, să fie în fruntea tuturor acţiunilor menite să contribuie la dezvoltarea continuă a mișcării sportive la sate. P. DAVID PE URMELE MATERIALELOR PUBLICATE TN „SCINTEIA" „îngrășăminte chimice depozitate«, sub cerul liber*. In „Scînteia“ nr. 3311 a apărut scrisoarea intitulată „îngrășăminte chimice depozitate... sub cerul liber’’. In scrisoare se arăta că 8000 kg. îngrășăminte chimice aduse în comuna Segarcea-Vale, raionul Turnu Măgurele, n-au fost distribuite la timp cultivatorilor de bumbac şi au fost depozitate prin curţile gospodăriilor din comună. In răspunsul trimis redacţiei de către Sfatul popular raional Turnu Măgurele se recunoaşte justeţea celor publicate. De asemenea, se mai arată că s-au luat măsuri ca întreaga cantitate de 8.000 kg. îngrăşăminte chimice să fie transportată şi depozitată într-un loc corespunzător. în răspunsul trimis însă nu se suflă nici un cuvînt despre numele vinovaţilor şi despre măsurile care s-au luat faţă de ei. Comitetul executiv al Sfatului popular raional Turnu Măgurele este dator să ne comunice numele celor ce s-au făcut vinovaţi de nepăsare faţă de avutul obştesc, precum şi felul în care au fost sancţionaţi. Nr. 3370 Scrisori către „Scînteia" Moară cu bucluc Era pe la începutul anului 1954. Din cauză că cele trei mori din comuna noastră de care ne foloseam pînă atunci erau stricate, trebuia să mergem cale de 30 km. pînă la cea mai apropiată moară. De exemplu, la moara „6 Martie“ lipsea un motor. Ne-am gîndit să cerem sprijinul organelor în drept şi să facem ceva ca din cele trei mori să meargă măcar una. în urma intervenţiilor făcute, fabrica de postav „Victoria“-Cisnădie, raionul Sibiu, ne-a trimis un motor Diesel de 130 C.P. Conform planului, motorul trebuia să fie instalat în august 1854. Nu vă puteţi închipui cu cită bucurie am aşteptat noi, locuitorii comunei, instalarea acestui motor. A trecut însă toamna, a trecut iarna şi a trecut şi primăvara anului 1955 — ultimul termen dat pentru montare. Iarna trecută, piesele acestui motor erau înşirate prin toată curtea morii, sub cerul liber, în bătaia ploilor. După cite ştiu, tovarăşi de la Serviciul tehnic al întreprinderii „I. C. Frimu”-Roxman şi de la Secţiunea gospodăriei comunale şi industriei locale a Sfatului popular al regiunii Iaşi s-au rulţuroit să vină şi să măsoare motorul de vreo zece ori şi cu asta basta. Locuitorii comunei Porceşti, raionul Roman, ar vrea să ştie peste cît timp se vor lua măsuri concrete pentru montarea motorului, care ne este atât de necesar ? ION DÂNCEANU corespondent voluntar Creşte numărul animalelor în gospodăriile de stat CLUJ (coresp. „Scînteii“). In ultimul an, în gospodăriile de stat din regiunea Cluj, efectivul de taurine a crescut cu 47 la sută, efectivul de cabaline cu 84 la sută, iar cel de ovine cu 72 la sută. Muncitorii şi tehnicienii din aceste gospodării au cîştigat o bogată experienţă în creşterea animalelor. îngrijitori de viţei ca Szecely Nicolae de la gospodăria de stat Bădeni, Andrei Varga de la gospodăria de stat Zalău şi mulgătorii Perja Dumitru, Cosma Ruşui de la gospodăria de stat Bistriţa sunt cunoscuţi în toată regiunea. La G.A.S.Bistriţa, în semestrul I al anului acesta s-au obţinut peste plan 11.800 litri lapte. Creşterea oilor se bucură, de asemenea, de o mare atenţie. La gospodăria de stat Zalău s-a creat un puternic centru de oi merinos, la gospodăriile de stat Cămăraş şi Luduş — pentru oi de rasă spancă, iar la gospodăriile de stat Cojocna, Lechinţa şi altele — pentru oi de rasa ţigae ruginie şi bucătaie. In anul acesta numărul oilor cu lină fină şi semifină a crescut cu 111 la sută faţă de 1951. Realizări gospodăreşti în oraşul Cărei înfrumuseţarea oraşului este una din preocupările principale ale Comitetului executiv al Sfatului popular orăşenesc Cărei. In ultima vreme, s-au asfaltat 1255 m.p. trotuar pe străzile: Proletarilor, Tudor Vladimirescu, Roşu şi altele. Din resurse locale s-a reparat strada Gh. Şincai, pe strada Romană s-a săpat un şanţ de 300 m. O atenţie deosebită se acordă parcurilor din oraş. Astfel un număr de 40 ronduri de flori au fost reamenajate. In fruntea acţiunii de înfrumuseţare a oraşului Cărei a fost deputatul Gh. Şuta. DUMITRU MISTREANU corespondent voluntar Citim în ziarele locale Construcţii pentru oamenii muncii IN RAIONUL LAPUŞ „La noi în raion, spun lăpuşenii, s-a realizat în zece ani cu mult mai mult decit sub regimul burghezo-moşieresc in zeci şi zeci de ani”. Şi intr-adevăr, iată ce vorbesc faptele: In ciţiva ani numai, 1.179 ţărani muncitori şi-au construit case noi. In centrele muncitoreşti s-au construit 32 blocuri şi 40 de locuinţe. De asemenea s-au ridicat 18 şcoli noi, 11 cămine culturale. Spitalul cu secţie de chirurgie din Tg. Lăpuş, dispensarul T.B.C., cele 10 case de naştere deservite de 23 medici oglindesc grija faţă de sănătatea oamenilor muncii. „Pentru socialism“-Baia Mare COLECTIVIŞTII IŞI FAC CASE NOI în fiecare comună, în fiecare sat aproape, tot mai mulţi ţărani muncitori, colectivişti sau întovărăşiţi, îşi clădesc case noi. In asemenea case spaţioase şi luminoase îşi duc viaţa mulţi colectivişti şi întovărăşiţi din comuna Basarabi şi satul Siminoc, raionul Medgidia. Prin munca sa în gospodăria colectivă, Valeria Matei din satul Siminoc şi-a făcut casă nouă, la fel ca şi Dumitru Cavaleru şi Ion Bîzu. Case noi şi-au făcut de asemenea şi ţărani muncitori din comuna Basarabi, printre care colectivistul Ion Cocean, întovărăşiţii Ion A. Niculescu, şi Ştefan Niţă. „Dobrogea nouă“-Constanţa CĂMINUL CULTURAL DIN NEAGRA ŞARULUI In anii puterii populare, in comuna Neagra Şarului din raionul Vatra Dornei s-au înfiinţat o grădiniţă pentru copii, un magazin cu mărfuri pentru muncitorii plutaşi, un cămin cultural cu bibliotecă înzestrată cu numeroase volume. Nu cu mult timp in urmă, în Neagra Şarului s-a început construcţia noului local pentru căminul cultural. Clădirea care va fi în curînd terminată va avea o sală de festivităţi cu 500 locuri, 4 camere pentru bibliotecă şi şah etc. „Zori noi“-Suceava