Scînteia, ianuarie 1956 (Anul 25, nr. 3484-3506)

1956-01-05 / nr. 3484

Pag. 2 VIAŢA DE PARTID S-au convins văzind cu ochii In Încăpere, fetele celor prezenţi — 14 ţărani muncitori, membri de partid— căpătaseră o expresie gînditoare. Şi aveaţi de ce. Trecuseră şase zile de cînd adunarea generală a organi­zaţiei de bază, ei, comuniştii, luaseră hotărîrea să stea de vorbă cu cei mai harnici ţărani muncitori, să-i îndemne să formeze, chiar în toamna asta, o gospodărie colectivă în sat. E drept, că 11 membri de partid, doi candidaţi alţi 5-6 ţărani muncitori s-au înţe­­s încă din vară să se unească în gus­­tăria colectivă Acum însă, cînd tre- a trecut la fapte, lucrurile nu geau prea bine. Dacă stăm aşa fraţilor, doar pe ici, n-o să facem mare lucru, a zis­ vorba Stanciu Ivan. Eu­­ arătăm fiecare dintre noi ce­i ţăranii muncitori cu care am stat vorbă Să vedem care sunt cauzele are-i ţri­ut loc şi-i opresc să apuce pe acest drum nou Şi dacă descoperim buba, apoi îi găsim noi repede leacul — Ce să mai vorbim, faptele spun totul, şi-a început vorba tov Constan­tin Vizireanu Pînă acum au venit ală­turi de noi, cei care am hotărît să apu­căm pe această cale, încă 9 familii Au făcut cerere şi Sonia Cireaşă, şi Radu Popa. Dar nu putem fi mulţu­miţi. O bună parte dintre ţărani nu sînt încă lămuriţi şi, ca să nu dea un răspuns direct, dau vina pe femei. — Şi să ştiţi că au dreptate — a intrat în vorbă tov. Dumitru Ezaru. Uite, eu, de pildă, fac cerere, că de, ştiam că de cîte ori am stat de vor­bă cu nevasta despre treaba asta a fost de acord şi i-o dau să semneze. Şi ce să spun, cînd a văzut cererea numai ce-mi zice: „Uite ce e Dumi­tre, să ştii că dacă mă pici cu ceară topită, în colectivă nu mă scriu". A­­tunci am stat pe îndelete de vorbă cu ea. Şi cred că am convins-o. Mi-a spus însă că nu semnează pînă nu vede cu ochii ei cum arată o gospo­dărie colectivă. — Are dreptate tov. Ezaru, a in­trat în vorbă un alt membru de partid. Noi n-am știut, unii nici n-am vrut, să ne lămurim nevestele. Am crezut că dacă ne-am convins noi că e mai bine în gospodăria colectivă, gata, ele ne vor urma cu ochii închişi. Dar uite că am greşit. — De ce să dăm vina pe femei, măi tovarăşi? a intrat în vorbă tov. Gheor­­ghe Constantinescu. Hai să spunem lucrurilor pe nume. Sunt şi băr­baţi şi chiar membri de partid care dau înapoi. Uite-i pe Costică Orzaru, Anton Grama, Ion Dumitru mereu caută s-o scalde. Eu zic că numai de noi, de munca fiecăruia depinde dacă ne urmează ori nu şi alţi ţărani mun­citori. După ce au terminat toţi ce aveau de spus, tov. Stanciu Ivan, preşedintele comitetului de iniţiativă, a adăugat: „Cred că este clar pentru toţi. Trebuie să ne îndreptăm mai mult atenţia spre munca politică în rîndu­­rile ţăranilor muncitori". In lupta cu greutăţile Incepînd din acea zi, cum aveau puţin timp liber, comuniştii din satul Ibrianu, raionul Filinon Sîrbu, por­neau prin sat şi stăteau de vorba cu ţăranii muncitori şi mai ales cu fe­meile, împărţiţi pe circumscripţii elec­torale ei străbăteau zi de zi uliţele satului. In această perioadă, fără ca cineva să-l fi îndemnat, a făcut cerere să intre în gospodăria colectivă şi Constantin Gh. Şerban, fratele chiaburului I. Ra­­lea. Ba încă a început să ceară să meargă şi el să ducă „muncă de lămu­rire". Unii dintre membrii de partid începuseră chiar să vadă în el pe omul ce a înţeles printre cei dintîi care e dru­mul spre o viaţă mai bună. Secreta­I, Raportul de activitate al­­ C.C. al P.M.R, prezentat la cel­­ de-al II-lea Congres al partidu-­­ lui, se arată că în regiunea Galaţii au fost obţinute succese însem- j nate în transformarea socialistă­­ a agriculturii. Prezentăm mai jos­­ unele aspecte din munca organi-­ zaţiei de bază din satul Ibrianu,­­ raionul Filimon Sirbu, pentru­­ înfiinţarea unei gospodării agri- ]­cole colective. rul organizaţiei de bază, tov. Vizi­­reanu­ Constantin, şi alţi cîţiva membri de partid aveau însă alte păreri. Ca să-şi dea seama dacă le sînt­ înte­meiate bănuielile s-au dus să stea de vorbă cu ţăranii ..lămuriţi­" de fratele chiaburului să intre în gospodăria co­lectivă. Şi ,după numai ..cîteva zile uneltirile chiaburului au fost date în vileag. Iată ce povesteşte în legă­tură cu aceasta Iov Vizireanu. — De cum a făcut cerere să intre în gospodăria colectivă simţeam aici că e ceva necurat la mijloc. Şi nu m-am înşelat într-o seară îl găsesc acasă la ţăranul muncitor Stan Tudor: „ducea muncă de lămurire cu femeile". Şi ce credeţi că le spusese: „Eu vă sfătuiesc să nu semnaţi cererile, că dacă nu semnaţi voi, femeile, numai bărbaţii nu pot să facă gospodărie colectivă". Dar chiaburul Ion Ralea şi fratele lui nu erau singurii care unelteau îm­potriva gospodăriei colective. Chiabu­rul Alexandru Mîlcică îl îndemna pe Iordache Vrînceanu să nu se înscrie în gospodăria colectivă, promiţîridu-i că-i va da el tot ce-i trebuie „să tră­iască împărăteşte" Pentru ca tot satul să afle cum cău­tau chiaburii să răspindească zvonuri duşmănoase despre gospodăria colec­tivă, comuniştii au scris de îndată des­pre aceasta un articol la gazeta de perete şi apoi i-au demascat şi în adu­nările obşteşti care aveau loc la că­minul cultural. Vizitînd o gospodărie colectivă fruntaşă Trecuse o bucată bună de vreme de cînd comuniştii din Ibrianu duceau muncă politică pentru constituirea gos­podăriei colective. După demascarea zvonurilor chiabureşti, încă nouă fami­lii de ţărani muncitori au făcut cerere de intrare în gospodărie. Comuniştii se adunau acum aproape în fiecare seară. Din mijlocul lor era nelipsit tov Năstase Stelian, instructorul co­mitetului raional de partid, și uneori venea la ei și primul secretar al co­mitetului raional de partid. — Tovarăși, cred că e clar Ţăranii sînt oameni practici Ei vor să vadă cu ochii lor foloasele ce le pot avea muncind în gospodăria colectivă — le-a spus Iov Năstase comuniştilor din comitetul de iniţiativă Trebuie să facem în aşa fel încît să convingem vreo 10-15 ţărani muncitori să mear­gă să viziteze cîteva gospodării co­lective fruntaşe de prin satele din a­­propiere. După cîteva zile un grup de ţărani muncitori, printre care se aflau şi cîteva femei, a pornit-o spre gos­podăria colectivă „Scînteia“ din satul Berleşti. Alt grup a pornit spre gos­podăria colectivă „I. C. Frimu“ din satul Făurei De cum au ajuns în mij­locul­ colectiviştilor din Berleşti vizi­tatorii au şi început să-şi pună în apli­care planul pe care şi-l făcuseră încă mai înainte de a pleca de acasă — Soro, spunea Ioana Ezaru femei­­lor cu care venise împreună, eu n-am să merg unde o să zică preşedintele colectivei. Am să cer să merg acolo unde vreau şi la cine vreau. Dar cînd s-au întîlnit cu preşedin­tele gospodăriei colective, parcă i s-a făcut ruşine cînd a văzut că acesta nici nu se gîndise să-i păcălească, ci, în mod deschis, cinstit, a venit la ei cu tabelul colectiviştilor şi a spus : „Alegeţi fiecare la cine vreţi să mergeţi". După ce şi-a aruncat privirea peste tabelul cu toţi colectiviştii pe care i l-a pus în faţă preşedintele gospo­dăriei. Ioana Ezaru a început să a­rate aşa, pe sărite, cîte un nume de colectivist. — Uite vreau să merg la ăsta, Ni­colae Buzea, care are trei braţe de muncă, la Ilie Zori!, cu patru braţe de muncă şi la ăsta, Dan Oprea, care e singur în gospodăria colectivă. în timp ce arăta colectiviştii pe care vrea să-i viziteze, fetele femeilor deveneau tot mai gînditoare. „Acum să vedem dacă cu adevărat trăiesc în belşug" îşi ziceau ele şi au văzut lucruri la care nu se aşteptau. Hambarele colectiviștilor erau pline de produse. Pentru cele 550 zile-mun­că efectuate împreună cu familia sa, colectivistul Nicolae Buzea primise doar ca avans 3186 kg grîu, 950 kg. orz, 302 kg mazăre, fasole, mei ș.a. In ceea ce privește porumbul avea de primit mai bine de o jumătate de vagon. Produse asemănătoare aveau în hambare toţi colectiviştii pe care i-au vizitat aşa, la nimereală. După ce au răscolit peste tot, şi pe la colectivişti şi prin magaziile gospo­dăriei, oaspeţii s-au aşezat pe scaune. In cele din urmă au spus ce aveau pe suflet: „Dacă-i aşa fraţilor, ne-am dat cu voi. Cum ajungem acasă ne şi în­scriem în gospodăria colectivă". Şi s-au ţinut de cuvînt. Mai mult decît atît. După ce s-a înscris în gos­podărie, Ioana Ezaru a început să meargă din casă în casă pe la fe­meile din vecini şi să le spună tot ce a văzut cu ochii ei la gospodăria colectivă şi în casele colectiviştilor pe care i-a vizitat Pentru a dovedi ce le spunea, ea arăta o hîrtie, cerută de la preşedintele gospodăriei şi pe care avea însemnate avansurile pri­mite de colectiviştii din Berleşti. Vorbele ei au însufleţit şi pe Neaga lui Baltag şi pe Mariţa lui Dima, care, împreună cu bărbaţii lor, s-au înscris bucuroase în gospodărie. Im urma muncii depuse de orga­nizaţia de bază din comuna Ibrianu, 29 de familii de ţărani muncitori s-au unit de bună voie în gospodăria colectivă. ★ ...27 noiembrie 1955. In satul Ibrianu a fost mare sărbătoare. Cele 29 de fa­milii de ţărani săraci şi mijlocaşi au sărbătorit constituirea gospodăriei co­lective. La sărbătorirea înfiinţării gospodă­riei colective au venit mulţi ţărani muncitori care nu erau încă hotărîţi dacă să se înscrie acum sau să mai aştepte Printre ei se afla şi ţăranul muncitor Moc­­anu V­igil. După ce a ascultat în tăcere glasul celui care citea statutul model al gos­podăriei agricole co­ective şi şi-a no­tat ce-l interesa, tov. Mocanu Virgil a plecat grăbit acasă. După ce s-a mai sfătuit cu soţia, Iov Mocanu a făcut cerere împreună cu ea pentru a fi primiţi şi ei lîngă ceilalţi colecti­vişti. Numai în primele zile de la con­stituire, s-au mai înscris şi au fost primite în gospodărie încă patru fa­milii de ţărani muncitori din comună. Comuniştii n-au încetat nici o clipă munca politică pentru convingerea u­­nui număr cît mai mare de ţărani muncitori să se înscrie în gospodăria colectivă. In curînd, adunarea gene­rală a colectiviştilor din Ibrianu va lua în discuţie cererile de înscriere fă­cute de numeroşi alţi ţărani muncitori. I. MARICOIU SCÎNTEI­A /956'f$S@ Se sfor­­mft In scopul ridicării continue a nivelului de trai al oamenilor muncii, Directivele cu privire la cel de-al II-Iea plan cincinal prevăd, între altele, înfăptuirea unui vast program de construcţii social-cultu­­rale. In perioada 1958—1960 se vor construi cel puţin 2.500.000 m.p. suprafață locuibilă pentru oamenii muncii. Reţeaua de radioficare a regiunii SUCEAVA (coresp. „Scînteii"). La începutul primului nostru plan cincinal exista în regiunea Suceava doar un singur centru de radioficare cu 700 difuzoare. An de an, în oraşele şi sa­tele regiunii a crescut simţitor reţeaua de radioficare. Au fost instalate centre de radioficare în toate oraşele regiu­nii, precum şi în comunele Săveni, Vereşti, Boroaia şi Salcea. De la a­­ceste comune se extinde reţeaua în alte 19 comune. Mii de muncitori şi ţărani munci­tori din comunele Burdujeni, Bosanci, Mihoveni, Volovăţ, Dorneşti etc. au astăzi posibilitatea să asculte emi­siunile posturilor noastre de radio. Numai în anul 1955 au fost instalate două centre de radioficare și au fost radioficate 13 comune. La începutul celui de-al doilea cincinal, regiunea Suceava are 12 centre de radioficare cu peste 20.500 difuzoare instalate în casele oamenilor muncii. Zile de vacanţă Pentru pionierii şi şcolarii din Ca­pitală Casa de cultură a sindicatelor organizează în timpul vacanţei de iarnă diferite manifestări culturale. Astfel, pionierii şi şcolarii din raionul Griviţa Roşie vor participa la o dim­i­­neaţă de ghicitori, urmată de filmul „Călătorii veseli“ şi la o după-amiază de povestiri turistice. Pentru pionierii şi şcolarii din raio­nul „1 Mai" va rula filmul „Copiii fe­riciţi“ Pionierii şi şcolarii din raionul ,,Gh. Gheorghiu-Dej“ Vor participa la o dimineaţă de ghicitori urmată de filmul „Epava din largul mării" şi vor asista la o după-amiază de povestiri turistice. Zilele acestea va mai rula filmul „Eu şi bunicul" pentru pionierii şi şcolarii din raionul „23 August", iar Teatrul „Ţăndărică“ va prezenta spec­tacolul „Artiştii pădurii". Zilnic, la Casa de cultură a sindi­catelor au loc serbări ale pomului de iarnă. Marile perspective de dezvoltare ale industriei chimice în anii celui de-al II-lea cincinal Romînia este una din puţinele ţări din Europa care are, pe o suprafaţă relativ restrînsă, bogate resurse de ma­terii prime necesare unui mare număr de ramuri ale industriei. In mod deo­sebit ţara noastră posedă bogate baze de materii prime pentru industria chi­mică. In raportul de activitate al Comi­tetului Central al P.M.R., expus de tov. Gheorghe Gheorghiu-Dej la al II-lea Congres al P. M. R. cît şi în Directivele cu privire la cel de-al 2-lea plan cincinal a fost puter­nic subliniată importanţa acestor bogate baze de materii prime. Bogăţii­le naturale ale ţării şi îndeosebi zăcă­mintele importante de ţiţei şi gaz me­tan, rezervele de cărbune — de la lig­nit pînă la antracit — întinderile mari de stuf din Delta Dunării, lemnul şi deşeurile de lemn care se pretează la chimizare, marile rezerve de sare pură, minereurile neferoase şi nemeta­lifere, constituie o bază largă de ma­terii prime pentru dezvoltarea unei puternice industrii chimice. In trecut, sub regimul burghezo-mo­­şieresc, industria chimică din ţara noastră se afla într-o stare de cruntă înapoiere, ca de altfel întreaga noastră industrie. Puţinele întreprinderi ale industriei chimice aparţineau trusturi­lor străine; de fapt marile trusturi — „Solvay“, „I G. Farbenindustrie“ ş.a. — căutau pe cît posibil să împie­dice dezvoltarea unei industrii chimice proprii in ţara noastră. In anii regimului democrat-popular industria chimică — ramură impor­tantă a industriei grele — a cunos­cut o continuă creştere în primul plan cincinal s­au crea condiţiile tehnico-materiale pentru ca industria chimică să se dezvolte la nivelul necesităţilor industriei şi agri­culturii în perioada celui de-al 2-lea plan cincinal. Astfel, au fost construiţi şi reconstruite, pe baza tehnicii mo­derne, un însemnat număr de uzine au fost create în ultimii ani noi ra­muri — de coloranţi, de medicamente de electrozi, de insecto-fungicide etc Un rol de seamă în dezvoltarea in­dustriei noastre chimice l-a avut şi­­ are ajutorul tehnico-ştiinţific de prin rang pe care 1 primim din partea Uni­unii Sovietice. Proiectele ,i ins­alaţii complexe pe care le obţinem din Uni­unea Sovietică sînt expresia celei mai noi tehnici, cu un grad m­art de auto­matizare, de o mare economicitate. Dezvoltarea industriei noastre chimi­ce creează condiţii pentru satisfacerea la un nivel mai înalt a nevoilor de consum industrial şi, în acelaşi timp, aduce o contribuţie importantă la ridicarea neîntreruptă a nivelului de trai al întregului popor muncitor, prin marea varietate de produse sintetice care se vor fabrica Directivele Congresului au trasat ca o sarcină importantă dezvoltarea în primul rînd a petrochimiei — cea mai nouă ramură a industriei chimice. Această ramură prelucrează gazele na­turale, gazul metan şi gazele de son­dă, gazele de cracare şi alte produse petrolifere în scopul obţinerii îngrăşă­mintelor chimice, cauciucului sintetic, maselor plastice şi fibrelor sintetice. Gazele naturale sînt cea mai econo­mică sursă de materii prime în fabri­carea îngrăşămintelor azotoase. Costul tonei de amoniac — produsul principal la fabricarea îngrăşămintelor azotoase — este cu 50% mai ieftin dacă se por­neşte de la gazul metan, decît atunci cînd se porneşte de la coc. Aceasta arată marea economicitate a fabricării îngrăşămintelor azotoase pornind de la gazul metan sau gazele de sondă De asemenea, investiţiile necesare realizării hbricilor cu gaz metan sînt cu cel puţin 20% mai ief­tine decît cele cu cărbuni. În viitorii 5 ani producţia de amoniac din gazul metan va creşte de 7 ori faţă d­e pri­mul plan cincinal. Gazele naturale sînt de asemenea­­ materie primă importantă pentr­u fa­bricarea negrului de fum al cărui­ pro­ducţie va fi dublată pînă în­­1960 Ţara noastră este una din principalele exportatoare de negru de fum­­din lume. In anii care urmează se va,­ lărgi sorturile de negru de fum de cic­litate superioară şi se va începe pro­ductia de negru de fum pe bază de gaze şi produse petrolifere. Industria acetilenei, care stă la baza­­ fabricaţiei unei game foarte largi de produse, se va dezvolta de asemenea simţitor, pornind de la gazele natu­rale — o materie primă cu mult mai ieftină decît carbi­dul. Pe această bază se va construi în cel de-al 2-lea plan cincinal o unitate de 10.000 tone de clorură de polivinil (vinilin), masa plastică cea mai des folosită în mo­mentul de faţă. Tot din acetilena ob­ţinută din gaze se va fabrica un nu­măr important de chimicale necesare industriei farmaceutice şi lacurilor Pornind de la gazul metan se va pro­duce o fibră sintetică, înlocuitoare de lînă, care face să crească pînă la 10 ori durabilitatea stofelor în a căror ţesătură intră un amestec de 50% din această fibră sintetică. O mare importanţă va avea chi­mizarea gazelor de cracare — cea mai ieftină sursă de materie pri­mă pentru fabricarea cauciuculu sintetic. Se va construi un com­­binat de cauciuc sintetic cu o capa­citate de 50.000 tone pe an, din care se va pune în funcţiune în 1960 o capaci­tate de 25.000 tone. Tot pornind de la gazele de era­care şi de la unele produse lichide al ţiţeiului, se va fabrica o altă fibră sin­tetică cunoscută sub numele de „Ka­pron“ sau „Perlon", apreciată prin fineţea şi rezistenţa ei. Firele de „Perlon" sînt foarte economicoase ,din 1.000 tone de fire se pot rea­liza 50000.000 de perechi de ciorapi Producţia totală de fire şi fibre sin­tetice pentru cel de-al 2-lea cincinal a fost stabilită la 7.000 tone. Indiifu­ria maselor plastice va cu­noaşte o frev­oltare importantă. In afară de cloran, de polivinil,­­care­ va fi folosită pentru realizarea unor în­locuitori de piele cu calităţi superi­oare, la izolarea cablurilor electrice și la realizarea unor articole pentru in­stalaţii sanitare, se vor mai fabrica și alte sorturi de mase plastice ca polietilena care va cunoaşte o largă răspîndire în industria ambalajelor. Se va dezvolta producţia maselor­­ plastice, cunoscute sub numele de bachelite şî aminoplaste, care sînt larg folosite în Industria construc­­toare de maşini şi industria electro­tehnică. Aceste mase plastice se vor fabrica pornind, de asemenea, de la gazul metan, gazele de cracare și derivatele lichide ale petrolului. Acestea sînt principalele produse care vor putea fi obţinute prin dezvoltarea petrochimiei. Sarcini deosebit de importante au fost trasate de Congres în legătură cu dezvoltarea industriei de celuloză. Dacă pînă acum industria noastră de celuloză a folosit lemnul de rășinoase, Directivele Congresului stabilesc ca în viitor această dezvoltare să fie tre­cută pe o nouă bază de materii prime și anume, stuful din Delta Dunării. Este cunoscut faptul că pentru rea­lizarea unei producţii de 100.000 tone de celuloză sînt necesari 550.000 m3 lemn de răşinoase Pentru aceeaşi can­titate de celuloză sînt necesare 490.000 tone de stuf, care pot fi recoltate în fiecare an de pe o suprafaţă de 36.750 ha., ceea ce reprezintă 1/3 din stufă­­riile ce pot fi astăzi amenajate şi 12,5% din totalul stufăriilor din Deltă. In afară de marea economie de lemn de cea mai bună calitate, valo­rificarea chimică complexă a stufului dă pe lîngă celuloza papetară şi celu­loza pentru vîscoză, o gamă impor­tantă de alte produse. Astfel se ob­ţine drojdia furajeră — un concentrat excepţional pentru hrana vitelor, plăci de construcţie ieftine şi rezistente şi două produse chimice de mare im­portanţă­: alcoolul şi furfuroiul, folosite în industria cauciucului sintetic, a fi­brelor sintetice şi a răşinilor sintetice Pe baza importantelor rezerve de stut de care dispunem, Directivele pre­văd construirea, în cel de-al 2-lea cin­cinal, a unor uzine de celuloză cu o capacitate de 50.000 tone, făcîndu-se în acelaşi timp lucrările necesare pen­tru creşterea capacităţii în cincinalul următor la 100.000 tone celuloză. Alături de alte ramuri ale indust­riei grele, industria chimică va da, în anii următori, aşa cum prevăd Directivele, o contribuţie importantă la dezvolta­rea agriculturii. Noi fabrici de îngră­şăminte chimice vor fi puse în func­ţiu­ne în noul cincinal, o fabrică de­ în­grăşăminte azotoase cu o capacitate de 150.000—200.000 tone an şi o fa­brică de îngrăşăminte fosfatice cu o capacitate anuală de 100.000 tone. Dacă în primul plan cincinal s-au asigurat, din producţie proprie în medie 1,12 kg. îngrăşăminte chimice pe hectar, în a­­nul 1960 această cantitate va creşte pînă la 17,3 kg îngrăşăminte la hec­tar. In noul cincinal producţia de în­grăşăminte creşte de 4,2 ori. Industria chimică va mai pune la dispoziţia agriculturii un număr mare de produse necesare combaterii dăună­torilor recoltelor. Importanţa folosirii unor asemenea produse chimice reiese limpede dacă ţinem seama că dato­rită acţiunii d­ăunătorilor, pierderile anuale se pot ridica, în medie, la 30e/o din recolta posibilă. Pentru asigurarea acestor produse se va mări capacita­tea instalaţiilor existente, se vor con­strui noi uzine, în care se vor pro­duce insecticide, antiseptice, fungici­dele — cu care se combat bolile pro­vocate de ciuperci, bacterii şi viruşi — raticidele (cu care se stîrpesc şobo­lanii de cîmp), ierbicidele (cu aju­­toru­l cărora se distrug buruienile vă­tămătoare din lanuri şi totodată se face o mare economie de zile de muncă). Se vor produce de asemenea o gamă variată de stimulatori de creş­tere a plantelor, care aduc o impor­tantă creştere a recoltelor la hectar, îndeosebi la legume. Un număr important din aceste pro­duse se folosesc şi pentru protejarea pădurilor. Şi alte ramuri ale industriei chi­mice vor cunoaşte o dezvoltare în­semnată. Printre acestea, producţia industriei chimico-farmaceutice va creşte de 3 ori în viitorul plan cinci­nal. Va lua fiinţă o nouă fabrică de produse de sinteză organică pentru medicamente şi se vor dezvolta capa­cităţile existente. In industria de anti­biotice, pe lingă penicilină în anii vii­tori se vor mai fabrica streptomicina şi aureomicina In ţara noastră există condiţii deosebite pentru dezvoltarea industriei de medicamente pe bază de extracte din plante medicinale. In acest scop se va dezvolta pe scară largă pro­ducţia de extracte şi se vor mări con­siderabil sortimentele produse-Industria de coloranţi va cunoaşte şi ea o mare dezvoltare. Aici accentul principal se va pune, pe de o parte, pe producţia materialelor de bază pentru industria de coloranţi, şi, pe de altă parte, pe realizarea unor noi sortimente de coloranţi rezistenţi la lumină şi spălat, de nuanţe vii şi plă­cute. Numărul sortimentelor va creşte de la 55, cît a fost în anul 1955, la 180 în anul 1960. In acelaşi timp se va fabrica o gamă variată de produse auxiliare necesare industriei textile şi de pielărie. Directivele acordă o importanţă de­osebită dezvoltării industriei chimice de bază. Se va mări capacitatea uzi­nei de produse sodice de la Ocna Mu­reş pînă la 200.000 tone pe an şi se va pune în funcţiune prima linie de 150.000 tone de la o nouă uzină de produse sodice de mare capacitate. Producţia acestei ramuri se bazează pe zăcămintele mari de sare, care permit o exploatare umedă — sistem asigurînd o ieftinire cu 75% a preţului de cost al sării în raport cu exploatarea uscată (minieră). Directi­vele stabilesc creşterea produselor so­dice de 4 ori şi a clorului, care se obţine tot din sare, de 4,5—5,5 ori. Creşterea producţiei de clor este deosebit de im­portantă, deoarece pe această bază se realizează astăzi un număr foarte mare de produse care se folosesc în industrie şi agricultură. In viitorii cinci ani se vor mări capacităţile la uzinele de clor existente, se va con­strui o nouă uzină care va produce 25.000 tone clor Producţia acidului sulfuric va creşte de 2,3 ori. In afară de piritele bo­gate în­ sulf, se vor folosi şi piritele mai sărace în sulf, din care avem re­zerve importante în ţară, construin­­du-se în acest scop instalaţii moderne Creşterea producţiei industriei chi­mice de bază condiţionează dezvol­tarea întregii industrii chimice, fapt pentru care Directivele Congresului au stabilit o creştere importantă a acestui sector. O mare importantă în realizarea sarcinilor stabilite de către Congres o are activitatea institutelor de cer­cetări. încă din primul cincinal a fost creată o reţea de institute — unele dintre ele lucrînd acolo unde se găsește baza de materii prime; în principalele uzine au fost create laboratoare cen­trale de cercetări. Institutele şi colectivele Academiei R . R au pus de acum la dispoziţia ministerului o serie de rezultate foarte preţioase pentru chimizarea gazului metan şi a gazelor petrolifere Activitatea institu­telor Academiei R.P.R. şi strînsa co­laborare cu institutele departamentale va aduce o contribuţie importantă la realizarea acestor mari sarcini. Valorificarea cu succes a marilor re­surse naturale de care dispune indus­tria noastră chimică pune în faţa cadrelor de conducere, a munci­torilor şi tehnicienilor din acea­stă ramură, sarcina de a îmbunătăţi necontenit activitatea de producţie a întreprinderilor. Trebuie spus că mai sînt încă întreprinderi care nu folo­sesc complect tehnica cu care au fost înzestrate, întreprinderi care continuă să lucreze în salturi şi nu-şi reali­zează sistematic sarcinile de produc­ţie fixate prin planul de stat. Creşte­rea productivităţii muncii, deşi reali­zată în proporţia planificată în pri­mul cincinal, a fost totuşi nesatisfăcă­toare în raport cu posibilităţile exis­tente. Sînt încă lipsuri serioase în ce priveşte calitatea unor produse — în special a unor produse sodice şi a unor coloranţi; deşi industria chimică a realizat sarcina fixată de reducere a preţului de cost, această reducere ar fi fost mai mare dacă unele întreprin­deri — de pildă aceea din Tîrnăveni — n-ar fi avut consumuri exagerate de materii prime şi materiale. Vorbind în raportul de activitate al C.C al P­ M.R despre cadrele de in­gineri şi specialişti în chimie, tova­răşul Gh. Gheorghiu-Dej arăta că este necesar ca toate cadrele din acest sec­tor să-şi ridice neîncetat nivelul, cunoş­tinţelor tehnico-ştiinţifice. Pregătirea cadrelor de specialişti necesare fabrici­lor care se vor construi este una din sarcinile cele mai importante ale mi­nisterului. Ţinând seama de marile bogăţii şi resurse, de perspectivele vaste de dez­voltare ale industriei chimice, Con­gresul a trasat Ministerului Indus­triei Chirilice sarcina să elabore­ze în cursul anului 1956 un pro­gram de dezvoltare pentru o pe­rioadă de 10-15 ani La realizarea a­­cestei sarcini deosebit de însemnate vor fi antrenaţi oameni de ştiinţă şi ingineri, fruntaşi în producţie şi ino­vatori, cercetători şi proiectanţi. Raportul C.C. al P.M.R şi Directi­vele Congresului partidului au înarmat şi pe oamenii muncii din industria chi­mică cu un program concret de muncă şi de luptă Colectivele de chimişti din fabrici şi institute au discutat cu însufleţire marile sarcini care le stau în faţă în anii celui de-al doilea cin­cinal şi — în frunte cu comuniştii — s-au angajat să muncească neobosit pentru dezvoltarea acestei importante ramuri a economiei noastre naţionale în plin avînt. ing* MIHAIL FLORESCU ministrul Industriei Chimice Cărţi literare apărute G. TOPIRCEANU : Opere, vol. II. (proză), ESPLA, colecţia „Bi­blioteca pentru toţi“ 228 pag., 2,40 lei. MIHAIL SADOVEANU: Opere, vol. IV, ESPLA, 622 pag., 15,60 lei. CAMIL PETRESCU : Ultima noap­te de dragoste, întîia noapte de război, ESPLA, 358 pag., 6,15 lei. TUDOR ARGHEZI: 1907 — peizaje — Ed. Tineretului, 112 pag., 6,80 lei. GEO BOGZA : Ciu-Yuan, Fielding, Whitman, ESPLA, 108 pag., 1,05 lei. MIHAI BENIUC: Trăinicie (ver­suri), ESPLA, 184 pag., 2,45 lei. ZA­HAR­IA STANCU : Cete de taur (însemnările și amintirile unui ziarist) ESPLA, 520 pag., 6,95 lei. ION CALUGARU : Lumina primă­verii (roman) Ed. II-a revăzu­tă și adăugită ESPLA, 434 pag., 6,65 lei. EUGEN FRUNZA: Vă chem! (versuri), Ed. Tineretului, 156 pag., 1,60 lei. EUGEN FRUNZA: Versuri alese, ESPLA, 346 pag., 6,80 lei. ASZTALOS ISTVÁN : Pe drumuri, ESPLA, 270 pag., 7,45 lei. NAGY ISTVÁN : Ospăţul lui Réz Mihály, Ed. Tineretului, 328 pag., 6,35 lei. IOACHIM BOTEZ: De azi şi de demult (schiţe şi însemnări) Ed. Tineretului, 226 pag., 3,20 lei. VIRGIL TEODORESCU : Scriu ne­gru pe alb (poeme) ESPLA, 328 pag., 4,05 lei. LETIŢIA PAPU: Anii iubirii, ESPLA, 208 pag., 2,95 lei . RUSALIN MUREŞANU : Coboară munţii (versuri) Ed. Tineretu­lui, 122 pag., 2,50 lei. ★ * * *, Antologia poeziei sovie­tice, Ed. „Cartea Rusă", 972 pag., 35 lei. N. GORCEAKOV : Lecţiile de regie ale lui K. S. Stanislavski, (Con­vorbiri şi note de la repetiţii), ESPLA, 566 pag., 20,30 lei. Slatina azi PITEŞTI (coresp. „Scînteii“). — In clinica, casa de cultură raională şi al­­trecut, Slatina era cunoscută ca un o­­tele. O mîndrie a slătinenilor este răşel prizărit pe malul Oltului In care mareul raional înfiinţat de cîţva ani, foiau fel de fel de negustori de vite Muzeul funcţionează într-o clădire şi cereale Singurele întreprinderi erau aflată la poalele dealului „Grădiştea“, moara Olteanca“ şi gaterul între­ clădire în care a poposit Tudor­ula­­prinderii forestiere „Carpatina". dimirescu cu pandurii săi în drum spre Acum în oraş se înalţă una dintre Bucureşti, cele mai moderne fabrici de paste fă­ In locul dughenelor coşcovite, în m­oase din ţară, centrul oraşului a fost amenajat un Acolo unde Oltul scaldă marginile frumos parc, iar către marginea de oraşului se află întreprinderea de in­ jos a oraşului, alături de aleea Olto­­dustrie locală „Oltul“ cu peste 50 de lei, a fost construit un stadion spor­­unităţi, dintre care 4 unităţi alimen­­tiv cu circa 2 000 locuri, tare, 4 unităţi producătoare de mate- Cu sprijinul cetăţenilor, sfatul popu­­liate de construcţii, 5 secţii producă- Iar orăşenesc a asfaltat în ultimii ani toate de bunuri de larg consum etc. In peste 7.000 m.p. trotuare şi a­pavat cu oraş funcţionează o întreprindere de piatră 23.518 m.p. străzi, construcţii şi diferite cooperative meş- Pentru îmbunătăţirea aprovizio­­teşugăreşti, nării cu apă a populaţiei au fost Pe un loc viran din dreapta străzii săpate 11 puţuri, introducîndu-se tot­­ce duce la gară a fost înălţată şcoala odată reţeaua de apă pe mai multe mixtă cu 7 clase. străzi Reţeaua electrică a fost extin-Instituţii noi sînt şi maternitatea ca­să în întreg cartierul Clocociov şi pe 50 de paturi, spitalul de copii, poli- cîteva străzi mărginașe. Nr. 8484 Intîlnirea turiştilor sovietei cu oameni de cultură Grupul de turişti sovietici din R.S.S. Lituaniană care ne vizitează ţara a avut o întîlnire marţi seara la Casa prieteniei romîno-sovietice A.R.L . S. cu scriitori, artişti plastici, profesori universitari, medici şi ingineri din Capitală. După ce au vizionat filmul docu­mentar în culori „Ciocîrlia", noua pro­ducţie a studioului cinematografic „Bucureşti", turiştii sovietici s-au în­treţinut călduros cu oamenii de cul­tură, ştiinţă şi artă prezenţi. Intîlni­­rea s-a desfăşurat într-o atmosferă to­vărăşească. (Agerpres) Grădinarul micturinist TG. MUREŞ, (coresp. „Scînteii“).— Puţini oameni din ţara noastră au vă-­­ zut înflorind şi rodind un philoden­dron. Fructul lui, de mărimea unui ştiulete mare de porumb, cu înveliş gros de un verde crud, are miezul alb, cu gust dulce, parfumat, ca al plan­telor subtropicale Philodendronul este originar din Brazilia. La noi în ţară îl îngrijesc doar gospodinele ca plantă de ornament. Grădinarul mi­cturinist Ollerer Iosif însă i-a creat condiţii prielnice în aera pe care o conduce în Tg. Mureş şi planta a rodit. In grădina veşnic înflorită a serei, philodendronul este mai mult o cu­riozitate. In centrul atenţiei tovarăşu­lui Ollerer stau roşiile, pe care le cul­tivă iarnă de iarnă. In toiul iernii, în cantităţi încă mici, locuitorii Tg. Mu­reşului le pot cumpăra în magazine. Grădinarul micturinist cultivă şi în­crucişează diferite soiuri de roşii, că­rora le creează condiţii deosebite de creştere. Pe lîngă experienţele cu roşii în sere, grădinarul micturinist încruci­şează şi selecţionează diferite soiuri de grîu din regiune pentru a obţine soiuri cît mai rezistente şi mai rodi­toare. O nouă cooperativă de credit şi economie CLUJ (coresp. „Scînteii“).­ Nu de mult, în comuna Crasna, raionul Za­lău, din iniţiativa ţăranilor mun­citori şi cu sprijinul organizaţiei de bază, s-a constituit o coopera­tivă de credit şi economie. Printre primii care s-au înscris au fost ţăranii muncitori Brînduşan Dumitru, mem­bru de partid, Peştean Suzana, Solyom Miklós şi alţii. In ziua adu­nării generale de constituire, în care le-a pr­elucr­at alaiului şi regulm­en­­tul de funcţionare, numărul celor în­scrişi era de 167. Cu acest prilej, încă 15 ţărani muncitori s-au înscris în cooperativa de credit și economie. Adunarea generală a ales consiliul de conducere și comisia de revizie. Rectificare In articolul de fond „Pe drumul transformării socialiste a agriculturii" publicat în nr. 3483, din 4 ianuarie 1956, la rîndurile 24—29, de pe co­loana întîia, se va citi: „Suprafaţa a­­rabilă a sectorului socialist din agri­cultură, faţă de întreaga suprafaţă a­­rabilă a ţării, a crescut de la 12% ln 1950 la 26,5% la sfîrşitul anului 1955“.

Next