Scînteia, iulie 1956 (Anul 25, nr. 3637-3662)
1956-07-01 / nr. 3637
Pag. 2 SCÎNTEIA Cuvintarea tovarăşului (Urmare din pag. I-a) vitate variate, corespunzătoare tineretului sătesc, organizaţiile U.T.M. sunt chemate să se situeze în primele rînduri ale luptei pentru transformarea socialistă a agriculturii, să facă din fiecare utemist un propagandist înflăcărat, care să demonstreze tinerilor în chip viu, pe baza faptelor convingătoare ce le oferă propria lor experienţă, superioritatea agriculturii socialiste Totodată să nu uităm că tinerii pot juca un mare rol şi în convingerea familiilor lor asupra folosului intrării în gospodării colective şi întovărăşiri agricole. Tinerii colectivişti şi întovărăşiţi pot şi trebuie să aducă o importantă contribuţie la întărirea economico-organizatorică a gospodăriilor colective şi întovărăşirilor, la creşterea numărului familiilor de colectivişti şi întovărăşiţi, la transformarea treptată a întovărăşirilor în gospodării colective. Pentru aceasta tinerii colectivişti şi întovărăşiţi nu trebuie însă să se izoleze de ceilalţi tineri din sat, ci dimpotrivă, să menţină legături prieteneşti cu ei, lămurindu-le foloasele muncii în comun. Partidul a trasat sarcina ca fiecare gospodărie colectivă şi fiecare întovărăşire să devină un centru de atracţie pentru ţăranii muncitori. Rezultatele practice obţinute de gospodăriile colective şi întovărăşirile agricole sînt cel mai bun mijloc de convingere; ele arată cu forţa de necontestat a faptelor că singura cale spre belşug şi o viaţă luminoasă, cultă, a ţărănimii muncitoare este calea agriculturii socialiste. Fără îndoială că şi pînă acum tineretul a participat la munca pentru transformarea socialistă a agriculturii, pentru sporirea producţiei agricole. Cu toate acestea, trebuie spus fără ocolişuri că rezultatele obţinute pînă acum nu corespund nici pe departe condiţiilor favorabile existente. Trebuie să punem capăt neglijării muncii în rîndurile tineretului sătesc, să folosim mai mult în acest domeniu intelectualitatea satelor — învăţători, agronomi, medici. Congresul al II-lea al P.M.R. a subliniat deosebita însemnătate a sporirii producţiei de cereale şi, îndeosebi, de porumb. De ce acordă partidul atîta atenţie culturii porumbului ? Porumbul dă de 2, 3 şi 4 ori mai multe boabe decît orice altă cereală, ceea ce îl transformă în cea mai preţioasă plantă furajeră. Porumbul este baza creşterii şeptelului, a sporirii producţiei de carne şi lapte; a lupta pentru dezvoltarea culturii porumbului, înseamnă a lupta pentru a face viaţa noastră mai îmbelşugată. Tocmai ţinînd seama de marile avantaje pe care cultura porumbului o aduce întregii economii naţionale, se prevede ca pînă la sfîrşitul celui de-al doilea cincinal să se ajungă la o suprafaţă de cca. 4.000.000 ha. cultivate cu porumb şi la o producţie anuală de cca. 8.000.000 — 9.000.000 tone porumb, îndeplinirea acestei sarcini este întru totul realizabilă. Condiţiile de sol şi climă sunt deosebit de favorabile culturii porumbului, ţărănimea a acumulat o experienţă de veacuri în această privinţă, aşa încît nu trebuie depuse mari eforturi spre a o convinge de avantajele acestei culturi. O importanţă deosebită pentru sporirea şeptelului are însilozarea porumbului — separat ştiuleţii şi separat tulpinele. Cantitatea cea mai mare de unităţi nutritive la unitatea de suprafaţă o dă porumbul recoltat în stadiul de vegetaţie „coacere în galben“. Recoltat în acest stadiu, la 30—35 mii de fire la hectar se obţine o cantitate de 9.000 kg. ştiuleţi şi 21.000 kg. tulpini, însumînd 30.000 kg. Insilozînd separat ştiuleţii şi separat tulpinele, se obţin 6.750 unităţi nutritive la hectar. Insilozat sub această formă, porumbul reprezintă un nutreţ suculent, care poate fi folosit cu cel mai mare randament în hrana vacilor, precum şi în hrana porcilor şi păsărilor în timpul iernii. Gospodăriile agricole de stat şi gospodăriile agricole colective fruntaşe pot realiza pe hectarul de porumb hibrid sau la soiurile cu tulpini mari, producţii mai mari , de 40.000 kg. masă verde, totalizînd 10.400 unităţi nutritive la hectar. îndatorirea patriotică a tuturor tinerilor din gospodării colective, din gospodării agricole de stat este de a munci cu însufleţire pentru sprijinirea acţiunii de însilozare a porumbului. Pentru realizarea sarcinilor trasate de partid în domeniul extinderii culturii porumbului este necesară mecanizarea pe o scară tot mai largă a lucrărilor agricole. Aceasta presupune intensificarea acţiunii de transformare socialistă a agriculturii, căci maşinile agricole pot da randament deplin doar pe terenuri întinse. In acelaşi timp trebuie intensificată acţiunea de pregătire a cadrelor de mecanizatori. Partidul cheamă tineretul ţării să fie în primele rînduri ale luptătorilor pentru transformarea socialistă a agriculturii să dea din rîndurile sale mii şi mii de mecanizatori capabili să folosească tractoarele, combinele şi celelalte maşini agricole. Organizaţiile U.T.M. sînt chemate să aducă o importantă contribuţie la îmbunătăţirea activităţii S.M.T.-urilor şi gospodăriilor agricole de stat, la creşterea rentabilităţii gospodăriilor agricole de stat, la perfecţionarea calificării tractoriştilor şi educarea muncitorilor din aceste unităţi, în spiritul unei înalte responsabilităţi pentru munca încredinţată. Una din principalele preocupări ale partidului este creşterea unui tinerel cult, bine instruit. In înfăptuirea acestei sarcini, partidul se sprijină pe organizaţiile U.T.M. din şcoli şi institutele de învăţămînt superior. Partidul cheamă organizaţiile U.T.M. din şcoli să desfăşoare« intensă muncă politico-educativă în rîndul elevilor în vederea obţinerii unor rezultate din ce în ce mai bune la învăţătură, pentru a-i ajuta în dobîndirea unei înţelegeri ştiinţifice a lumii şi a vieţii, în lărgirea orizontului lor cultural. Este necesar să se acorde o mai mare atenţie educării cetăţeneşti a elevilor, combaterii manifestărilor de indisciplină, a lipsei de respect faţă de profesori şi părinţi, faţă de oamenii muncii, pentru o comportare demnă în şcoală şi în viaţa de toate zilele. Cultivarea dragostei tineretului pentru munca productivă, a grijii faţă de avutul obştesc, sunt sarcini de bază ale organizaţiilor U.T.M. din şcoli. A da patriei tot mai mulţi tineri hotărîţi să-şi consacre forţele, entuziasmul măreţei opere de construcţie economică şi culturală, însufleţiţi de dorinţa fierbinte de a munci Cît mai bine spre folosul lor şi al societăţii este un titlu de onoare pentru toate organizaţiile U.T.M. din şcoli. O misiune nobilă în educarea tinerei generaţii revine profesorilor şi învăţătorilor. Putem spune cu mîndrie că majoritatea corpului didactic munceşte cu patriotism şi abnegaţie în îndeplinirea sarcinilor sale de cinste. Este necesară o grijă permanentă pentru îmbunătăţirea muncii didactice şi educative în şcoală. Formalismul în munca didactică, nepăsarea faţă de educarea elevilor sînt trăsături străine şcolii noastre, care trebuie combătute cu hotărîre. Sarcini mari revin în această privinţă Ministerului învăţămîntului. O lipsă serioasă a ministerului constă în faptul că multe manuale pentru învăţămîntul elementar au încă un nivel scăzut. Ruptura de viaţă a manualelor destinate elevilor de la sate se manifestă prin atenţia cu totul insuficientă acordată predării ştiinţelor naturii şi agrotehnicii. Tineretul nostru trebuie să capete manuale care să corespundă cît mai bine sarcinilor formării de cadre tinere necesare tuturor ramurilor economiei şi culturii, îmbunătăţirea muncii politico-educative în rîndul elevilor este strîns legată de ridicarea la un nivel mai înalt a activităţii organizaţiilor de pionieri. Partidul a încredinţat Uniunii Tineretului Muncitor sarcina de onoare şi de mare răspundere de a îndruma activitatea organizaţiilor pioniereşti. Organizaţiile U.T.M. sînt chemate să se ocupe continuu, cu drag şi pricepere, de îndrumarea unităţilor şi detaşamentelor de pionieri, orientînd munca nacestora spre îndeplinirea sarcinilor lor principale : educarea tuturor pionierilor şi şcolarilor în spiritul dragostei faţă de învăţătură şi activitatea practică. Luptînd pentru înlăturarea şablonului, a metodelor şi formelor de muncă greoaie, plictisitoare, organizaţiile U.T.M. trebuie să stimuleze afirmarea puternică a iniţiativei pioniereşti, să ajute la dezvoltarea experienţei înaintate a unor organizaţii pioniereşti fruntaşe, să acorde o mai mare atenţie promovării unor metode atractive, cu un conţinut bogat, adecvat vîrstei şcolarilor. Recenta hotărîre a Biroului Politic al C.C. al P.M.R. cu privire la unele măsuri de îmbunătăţire a muncii politico-educative în rîndul studenţilor este o mărturie vie a grijii permanente pe care partidul o poartă tineretului studios. Noi sîntem ferm convinşi că organizaţiile U.T.M., îndrumînd cu competenţă asociaţiile studenţeşti, vor reuşi să ridice activitatea în rîndul studenţilor la un nivel superior. Organizaţiile U.T.M. trebuie să se preocupe în mod deosebit de lărgirea orizontului cultural al studenţilor, de propagarea în rîndul studenţilor a concepţiei materialiste despre lume, de combaterea teoriilor idealiste, retrograde şi a altor manifestări ale ideologiei burgheze. Educat în spiritul pasiunii pentru cucerirea ştiinţei, al cinstei şi devotamentului faţă de partid şi popor, faţă de cauza construirii socialismului, studentul va privi cu dragoste profesiunea aleasă, va fi însetat de a munci în fabrici, uzine, în mine, pe ogoare, spre a pune în practică cunoştinţele dobîndite. Trebuie să lămurim pe fiecare tînăr cît de dăunător propriilor sale interese de dezvoltare este să-şi irosească în hîrţoage şi dosare prăfuite cunoştinţele dobândite în anii îndelungaţi de studiu. Să-i ajutăm pe aceşti tineri să înţeleagă că statul democrat-popular, poporul i-au ajutat să devină oameni culţi, luminaţi, şi că după terminarea şcolii ei trebuie să-şi facă datoria faţă de popor, prin munca harnică pe teren, nu în locşoare călduţe din birouri. Legea supremă a activităţii partidului este ridicarea neîntreruptă a nivelului de trai material şi cultural al oamenilor muncii. Tineretul patriei noastre se bucură în această direcţie de o atenţie deosebită din partea partidului. Cu toate greutăţile pe care le mai avem de înlăturat, oricine vede azi limpede că nicicînd tineretul nu a fost înconjurat cu atîta grijă, nicicînd tineretului nu i s-au creat astfel de condiţii de muncă, învăţătură şi viaţă ca în anii regimului de democraţie populară. Uniunii Tineretului Muncitor îi revin sarcini deosebit de importante în legătură cu îmbunătăţirea condiţiilor de trai ale tineretului. Ea trebuie să urmărească în permanenţă ca toate fondurile puse la dispoziţia tineretului să fie în mod just folosite, ca tineretului din uzine, fabrici, şantiere, S.M.T.-uri, gospodării agricole de stat să i se asigure condiţii tot mai bune de pruncă, de hrană, cazare, odihnă. Sarcini de onoare revin tinerilor ostaşi şi ofiţeri. Armata noastră populară, pavăză a cuceririlor revoluţionare ale poporului, scut al independenţei naţionale, este o şcoală a bărbăţiei, a patriotismului socialist. Datoria tinerilor ostaşi şi ofiţeri, apărători ai intereselor patriei şi poporului nostru iubitor de pace, este de a-şi ridica necontenit pregătirea de luptă ■şi nivelul cunoştinţelor politice. Uniunea Tineretului Muncitor ajută partidul în educarea comunistă a tinerei generaţii. Făcînd cunoscută tineretului istoria luptelor poporului nostru şi ale clasei muncitoare pentru o viaţă mai bună, pentru libertate şi independenţă naţională, lupta eroică a comuniştilor şi uteciştilor, ţelurile înalte ale luptei partidului — Uniunea Tineretului Muncitor educă tineretul în spiritul dragostei neţărmurite faţă de patrie şi popor, faţă de partid, al convingerii nezdruncinate în capacitatea poporului de a birui sub conducerea partidului orice piedici şi greutăţi în drumul spre victoria deplină a cauzei socialismului. Sentimentele de patriotism socialist, mîndria pentru marile cuceriri revoluţionare obţinute de poporul nostru sub steagul partidului, însufleţesc tineretul nostru în lupta pentru noi fapte măreţe în făurirea vieţii noi. Activitatea şi comportarea tineretului nostru trebuie să fie călăuzite de principiile moralei comuniste. Este necesar să fie folosite toate mijloacele de educare pentru a sădi in rîndurile tinerilor calităţile înalte ale omului nou, luptător pentru socialism : cinstea şi sinceritatea, curajul şi spiritul de sacrificiu pentru apărarea patriei şi a cuceririlor revoluţionare ale poporului, capacitatea de a pune întotdeauna, mai presus de orice, interesele generale. Trebuie cultivate respectul faţă de vîrstnici, dragostea faţă de familie, atitudinea tovărăşească. O deosebită însemnătate are înarmarea tineretului cu cunoştinţe ştiinţifice şi combaterea influenţei dăunătoare a misticismului, a superstiţiilor şi prejudecăţilor. Tineretului, constructor al societăţii noi, îi este străin naţionalismul şi şovinismul , frăţia şi colaborarea prietenească între tineri, indiferent de apartenenţa lor naţională, sentimentele internaţionaliste de dragoste şi prietenie faţă de Uniunea Sovietică, constructoarea comunismului, faţă de ţările care construiesc socialismul, solidaritatea cu lupta tineretului din lumea întreagă—astfel de trăsături trebuie să caracterizeze întregul nostru tineret. în felul acesta tineretul din patria noastră va da o contribuţie mai puternică la lupta dusă de întregul popor pentru apărarea păcii. In ţara noastră trăiesc în prietenie şi colaborare frăţească tinerii romîni şi tinerii maghiari, germani, sîrbi, evrei, ucrainieni. Totodată nu avem dreptul să uităm că elementele duşmănoase fac tot ce le stă în putinţă spre a aţîţa naţionalismul, atît în rîndurile tinerilor romîni, cît şi a celor din rîndurile minorităţilor naţionale. Lămurirea neobosită a temeiurilor politicii naţionale leniniste a partidului şi guvernului nostru, educarea perseverentă a tineretului în spiritul patriotismului socialist şi al internaţionalismului proletar, va întări unitatea de luptă a tinerilor, fără deosebire de naţionalitate, sub steagul partidului. îmbunătăţirea educaţiei politice şi morale a tineretului depinde de atenţia acordată de organizaţiile U.T.M. folosirii timpului liber al tineretului. Tineretul este menit să fie sufletul activităţii vii, mobilizatoare, a cluburilor şi căminelor culturale, a echipelor artistice, a activităţii sportive. Tovarăşi, Sarcinile mari care stau în faţa Uniunii Tineretului Muncitor cer ridicarea la un nivel mai înalt a întregii activităţi a organizaţiilor U.T.M., desfăşurarea unei munci vii, tinereşti, şi totodată, pline de conţinut, lichidarea tendinţelor de birocratism şi formalism înrădăcinate în munca multor organizaţii U.T.M. întărirea rîndurilor U.T.M. cu cei mai buni tineri muncitori, ţărani muncitori, elevi, studenţi, intelectuali, promovarea consecventă a principiului democraţiei interne şi a conducerii, colective, dezvoltarea criticii şi autocriticii, întărirea legăturilor cu masele de tineret, studierea şi extinderea experienţei organizaţiilor U.T.M. fruntaşe, îmbunătăţirea muncii de educare marxist-leninistă a utemiştilor, intensificarea muncii politice de masă — sînt mijloace de bază pentru întărirea activităţii de organizaţie Este necesară realizarea unei cotituri în munca de educare, selecţionare şi promovare a cadrelor. Activiştii U.T.M să se bucure prin cunoştinţele, pregătirea şi întreaga lor conduită de preţuire şi autoritate politico-morală în rîndurile tineretului. Urmărind îndeaproape realizarea acestor obiective, organizaţiile U.T.M vor intensifica activitatea membrilor lor, îşi vor întări capacitatea lor de luptă şi îşi vor extinde influenţa asupra celor mai largi mase de tineret, vor căli şi creşte cadre de utemişti devotaţi trup şi suflet partidului, care prin activitatea lor practică şi calităţile lor politice să fie demni de a purta titlul de membru al Partidului Muncitoresc Român. Izvorul forţei organizaţiilor U.T.M. constă în conducerea lor de către partid. Organizaţiile de partid, conştiente de sarcinile importante care stau în faţa organizaţiei revoluţionare a tineretului, vor ridica la un nivel mai înalt conducerea, îndrumarea şi controlul organizaţiilor U.T.M. Numai sprijinite activ şi îndeaproape de organizaţiile de partid, organizaţiile U.T.M. vor reuşi să devină cu adevărat un ajutor al partidului în mobilizarea tineretului, alături de întregul popor muncitor, la lupta pentru întărirea regimului democrat-popular şi construirea socialismului. Tovarăşi, Cel de-al II-lea Congres al Uniunii Tineretului Muncitor a chemat pe utemişti să păşească în primele rânduri ale tineretului în lupta pentru construirea socialismului în ţara noastră, pentru înflorirea patriei, ridicarea nivelului de trai al poporului şi apărarea păcii. Comitetul Central al P.M.R. este convins că Uniunea Tineretului Muncitor, îndreptăţind încrederea partidului, îşi va îndeplini în tot mai mare măsură sarcinile nobile de ajutor devotat al partidului în creşterea unui tineret harnic, viguros, luptător curajos şi neobosit pentru înflorirea păcii, nădejdea şi viitorul patriei. Luptînd pentru întărirea şi înflorirea patriei, pentru construirea socialismului în ţara noastră, dezvoltînd legăturile de prietenie şi colaborare frăţească cu tineretul din U.R.S.S., din celelalte ţări socialiste şi cu tineretul democrat din întreaga lume, tinerii din Republica Populară Romînă îşi vor aduce şi de acum înainte contribuţia la întărirea păcii în lume. Partidul nostru deschide în faţa tineretului perspectiva măreaţă a unui viitor de bună stare, fericire şi lumină, înainte, sub conducerea partidului, spre noi succese în creşterea a zeci şi sute de detaşamente de tineri luptători entuziaşti pe frontul construcţiei socialiste şi al apărării păcii! Trăiască Uniunea Tineretului Muncitor ! Trăiască harnicul și entuziastul nostru tineret ! Trăiască scumpa noastră patrie, Republica Populară Romînă ! (Cuvintarea a fost subliniată în repetate rînduri de puternice aplauze). 90 de ani de viaţă academica în ţara noastră S-au împlinit 90 de ani de la începutul vieţii academice în ţara noastră. Prilej binevenit pentru un popas aniversar, pentru că 90 de ani de muncă pe tărîmul ştiinţei, literelor şi artelor, pentru un popor intrat tîrziu în orbita culturii, cum este poporul nostru, reprezintă, fără îndoială, un eveniment remarcabil. Viaţa academică la noi îşi are obîrşia într-o instituţie foarte modestă, a crescut cu creşterea vremurilor, potrivindu-şi organizaţia după cerinţele culturale ale poporului, dar şi după îngrădirile impuse de orînduirea capitalistă — pînă la împlinirea pe care o trăim azi de măreţe realizări. Aniversarea celor 90 de ani de viaţă academică în ţara noastră în cadru sărbătoresc şi cu participarea întregului popor este expresia grijii Partidului Muncitoresc Român şi a regimului de democraţie populară pentru avîntul ştiinţei şi culturii integrate în practica transformărilor revoluţionare prin care trece poporul nostru, după eliberare. Punerea în valoare a tot ce este progresist în trecutul culturii noastre, reconsiderarea operei fruntaşilor culturii din trecut de pe poziţia ideologică a clasei muncitoare este o datorie patriotică pentru Academia R.P.R. şi pentru cei care slujesc într-însa. In cultura trecutului sînt elemente şi tradiţii progresiste de care cultura socialistă se serveşte pentru a merge înainte. Cultura nouă socialistă, care se înfăptuieşte în focul luptei revoluţionare împotriva culturii burgheze, nu înseamnă însă, cum afirmă în mod mincinos duşmanii, ruperea de cultura trecutului. Răscolit şi apăsat fără încetare de cei ce-i rîvneau bogăţia pămîntului, poporul român a zămislit totuşi bărbaţi învăţaţi de înaltă valoare şi a putut să înjghebe, fie şi pentru scurtă vreme, şcoli superioare — academii la nivelul celor mai bune ale timpului. In 1561 Despot-Vodă a creat la Cotnari prima academie de studii ştiinţifice superioare, unde a funcţionat şi celebrul matematician Rheticus, dar academia a dispărut numai după ciţiva ani de funcţionare. In 1645, domnitorul Vasile Lupu înfiinţează academia vasiliană din Iaşi, cu sprijinul academiei de la Kiev, cu profesori trimişi de Petru Movilă, iar în 1678, domnitorul Şerban Cantacuzino înfiinţează o academe la Bucureşti, renumită prin niveul superior al studiilor. Nu e locul să amintim de alte muls încercări de a înjgheba la noi o viaţă academică. Trebuie spus că, mai tîrziu, învăţatul progresist Dinicu Golescu avea să realizeze la Braşov o societate literară. Ţelurile ei nu sînt date de la început în vileag, ca să nu alarmeze reacţiunea. Programul într-adevăr era frumos şi vrednic de o adevărată academie. Această societate a studiat nevoile de modernizare pe care le avea atunci ţara noastră , a inspirat pe domnitor şi comitetu numit de acesta pentru elaborarea Regulamentului Organic. Un istoric vede în această societate literară strămoşul academiei noastre de astăzi In 1833, doi din întemeietorii celor două societăţi — acea secretă de Braşov şi cea literară de la Bucureşti — fondară Societatea Filarmonică. Aceste societăţi, deşi cu formi de societăţi literare şi artistice, erau în realitate societăţi politice, care urmăreau realizarea doleanţelor revoluţionare ale celor de la 1848. După înfăptuirea unirii politice în 1859, problema înfiinţării unei academii devenise, se pare, o chestiuni la ordinea zilei. In „Revista Carpaţilor“ din 1860, scriitorul G. Sion sublinia necesitatea înjghebării une astfel de societăţi şi-i fixa, în lini generale, şi programul de activitate Scopul instituţiei propuse de G Sion, bine chibzuit, se apropie în totul de sarcinile care reveneau, cîţiva ani mai tîrziu, Academiei Romíne La 1 aprilie 1866, locotenenţa domnească a Principatelor Uniti Romíne, ţinînd seama de raportul Ministerului Instrucţiunii Publice şi al Cultelor, decretează formarea „Societăţii literare romíne“. Noua instituţie avea la baza ei unitatea limbii vorbite de poporul romín Ideea sa fundamentală era să devină un organ central pentru dezvoltarea unitară a limbii literare şi a culturi întregului popor romín. La conlucrarea culturală a „Societăţii literare romine“ au fost chemaţi, prin decretu din 22 aprilie acelaşi an şi prin decretul din 2 iunie 1867 — 21 membri printre care: I. Eliade - Rădulescu, Timotei Cipariu, Vasile Alecsandri, Costache Negruzzi, G. Bariţ, Vicenţiu Babeş şi alţii. Prin statutele votate la 24 august 1867, noua instituţie îşi ia numele de Societate Academică Romînă, nume pe care şi l-a păstrat pînă în anul 1879, şi se constituie ca corp „independent în lucrările sale de orice natură şi cu scopul de a lucra la înaintarea literelor şi a ştiinţelor între romîni“ prin următoarele trei secţiuni: literară-filologică, istorică-arheologică, ştiinţelor naturale. Secţiunea literară a fost, în primele decenii, pivotul activităţii Societăţii Academice. Grija de limbă, nevoia gramaticei şi a dicţionarului, ortografia, erau chestiunile care trebuiau repede studiate şi limpezite. Numărul membrilor care compuneau secţiunea literară şi care au luat parte activă la şedinţele societăţii în cei dintîi zece ani de lucrare academică era, din cauza aceasta, mai mare decît al celorlalte două secţiuni. Societatea Academică Romînă, înfiinţată pentru cultivarea limbii şi a literaturii, a înţeles de la început că, pentru a-şi îndeplini misiunea, e nevoie să-şi lărgească cercul preocupărilor, dînd cuvenită atenţie şi disciplinelor istorice. Socotind limba ca un product al vieţii poporului român în dezvoltarea sa istorică, împrejurările care au determinat formarea limbii nu puteau fi lăsate necercetate. Traducerile din autorii clasici au constituit de asemenea o preocupare stăruitoare a secției istorice. Pînă mai tîrziu, în jumătatea a doua a secolului al XIX-lea, energiile intelectuale erau atrase în domeniul emancipării politice şi de preocupările emancipării naţionale prin studii de limbă şi istorie. Chiar cei cu înclinări şi cultură ştiinţifică erau absorbiţi de acţiunile politice şi sociale şi nu puteau rămîne străini de mediu. Aşa se explică atîtea promisiuni rămase fără continuare, fărîmiţarea muncii în domenii variate şi în genere rămînerea numai la nivelul activităţii didactice, fără a depăşi rolul de popularizatori ai ştiinţelor. Prin statutele votate în sesiunea din 1867, Societatea Academică a înţeles să facă posibilă şi studierea condiţiilor şi a cadrului fizic în care s-a desfăşurat şi se desfăşoară viaţa poporului romînesc şi de aceea s-a înfiinţat şi o Secţiune de ştiinţe naturale. Cu anul 1879 începe o viaţă nouă pentru Societatea Academică Romînă. După obţinerea independenţei ţării prin jertfa ostaşului român şi cu concursul armatei ruseşti, noul stat înscris pe harta popoarelor libere trebuia să dea un nou impuls culturii poporului român, să-i deschidă noi perspective de dezvoltare. Societatea Academică Romînă, formal, îşi atinsese ţelurile , stabilise ortografia, elaborase o gramatică, hotărîse să întocmească un dicţionar. Trebuinţele culturale ale poporului român nu puteau fi satisfăcute cu rezultatele la care ajunseseră filologii Societăţii Academice Române, în majoritate adepţi ai curentului latinizant — combătuţi de Hajdeu şi Odobescu. Adunările legiuitoare ale noului stat român, prin legea din 29 martie 1879, o ridică la situaţia de institut naţional cu denumirea de Academie Romînă, decretînd-o ca persoană morală şi independentă în lucrările sale de orice natură. Spre deosebire de preocupările aproape exclusiv filologice ale Societăţii Academice Romîne, Academia Romînă, prin statutele sale prevede o lărgire a cîmpului de activitate atribuită secţiunilor istorice şi ştiinţifice. După transformarea Societăţii Academice în institut naţional cu denumirea de Academia Romînă, Biblioteca Academiei a cunoscut între 1879 şi 1890, o perioadă de intensă creştere a colecţiilor sale. înmulţirea schimbului de publicaţii, precum şi cîteva donaţii de o reală valoare au ridicat numai în cîţiva ani numărul volumelor bibliotecii, de la 7033 cît avea în 1879, la peste cîteva sute de mii de volume. In aceeaşi proporţie creşte şi numărul manuscriselor şi documentelor. La început, Academia Romînă a fost o instituţie a poporului, legată de interesele poporului. Intr-însa răsuna ecoul mişcării revoluţionare din anul 1848. Dar evoluţia socialpolitică a Romîniei din a doua jumătate a secolului trecut şi prima jumătate a secolului al XX-lea a determinat o rupere a ştiinţei şi culturii de masele populare, rupere care s-a accentuat cu timpul. In timpurile grele ale regimului burghezo-moşieresc, Academia Romînă s-a izolat treptat de societate, s-a singularizat în mijlocul celorlalte instituţii de cultură şi ştiinţă, care aşteptau zadarnic concurs şi îndrumare. Curentele şovine erau încurajate sau aveau obîrşia chiar în Academie; se încuibase filozofia idealistă sau chiar mistică a filozofilor care-şi schimbau gîndirea de la un regim la altul. Ştiinţele naturii erau puse pe al doilea plan şi nu ajutau la dezvoltarea poporului care se afunda în întunericul analfabetismului. Multă vreme, ştiinţele tehnice nici nu au fost reprezentate în Academia Română, deşi necesitatea construirii de drumuri, poduri, fabrici etc. se simţea din ce în ce mai mult. Trebuie să amintesc că printre membrii Academiei Române s-au găsit spirite clarvăzătoare care au reclamat, în diferite timpuri, schimbările salvatoare. Veniturile Academiei nu satisfăceau necesităţile ei stricte de funcţionare. Adeseori s-a simţit nevoia să se facă reduceri la publicaţiuni, bibliotecă, burse, premii pentru a putea fi plătite salariile funcţionarilor. Academia trebuia să fie scutită de grijile materiale, pentru ca să se consacre cu toate forţele problemelor ştiinţifice şi culturale ce-i reveneau. Ştiinţa şi cultura noastră trebuiau să-şi găsească o nouă orientare, o nouă fundamentare şi o nouă organizare pe care Academia nu i le putea asigura. Prin transformarea Academiei Romíne în Academia Republicii Populare Romíne, această instituţie a fost salvată de la pieire, a fost adusă de clasa muncitoare în mijlocul poporului, devenind o instituţie a poporului. Ea trebuia să răspundă timpurilor noi, idealurilor noi şi să-şi însuşească metodele proprii pentru a corespunde acestor timpuri şi idealuri. De la început au fost aduşi ca patroni spirituali ai Academiei R.P.R. marile valori ale trecutului pe care Academia Romînă le-a năpăstuit şi le-a ţinut departe: Creangă, Eminescu, Caragiale, Vlahuţă, Dobrogeanu-Gherea, Ibrăileanu, Andreescu, Luchian. Grija partidului şi guvernului pentru dezvoltarea ştiinţei, pentru punerea ei în slujba construirii socialismului, se oglindeşte în sprijinul permanent pe care l-a acordat Academiei transformată în 1948 în Academia R.P.R. Intre trecut şi prezent nu s-a produs o ruptură. Un număr însemnat de membri ai fostei Academii care desfăşuraseră o activitate bogată, cunoscută şi recunoscută, au fost numiţi membri fondatori ai Academiei R.P.R.: C. I. Parhon, Mihail Sadoveanu, Iorgu Iordan, Mihai Ciucă, C. Ionescu Mihăieşti, Gh. Macovei, Şt. Nicolau, Simion Stoilov, R. Cernătescu, Gh. Murnu, S. Sanielevici, Andrei Rădulescu, Gh. Oprescu, Traian Săvulescu, iar dintre cei decedaţi : E. Teodorescu, D. Voinov, D. Pompei, G. Enescu, Dr. A. Caradja şi Gh. Spacu. Academia R.P.R., valorificînd tot ce este progresist din trecutul nostru cultural, nu practică însă un paseism anacronic şi de neînţeles în zilele noastre de avînt constructiv revoluţionar. învăţătura marxist-leninistă, pe care Academia R.P.R. se sprijină şi-şi dezvoltă lucrările sale, o ajută să asigure izbînda noului împotriva a ceea ce este vechi, ruginit. Filozofia materialist-dialectică asigură izbînda concepţiei ştiinţifice împotriva concepţiei antiştiinţifice, idealiste sau metafizice asupra lumii, dar ea ajută pe oamenii de ştiinţă să se ferească de a cădea în păcatul dogmatismului sau al sectarismului. Aceste schimbări au determinat desfăşurarea lucrărilor Academiei R. P. R. într-un ritm din ce în ce mai intens şi mai cuprinzător şi mai bine planificat. In timp ce Academia Romînă nu avea nici o instituţie proprie pentru cercetări şi nici un colaborator în afară de membrii Academiei, în Academia R. P. R. lucrează 192 membri activi şi membri corespondenţi, 2.625 de cercetători ştiinţifici. Institutele, laboratoarele şi colectivele Academiei R.P.R. participă activ la rezolvarea problemelor de bază ale economiei şi culturii socialiste din statul nostru democrat-popular. Prin verificarea neîntreruptă a teoriei în practică, progresul ştiinţei sub regimul nostru democrat-popular se săvîrşeşte cu paşi mari şi repezi. Complexitatea domeniilor de care se ocupă Academia R.P.R. rezultă din organizarea ei pe secţii, care corespund la 8 vaste domenii de cercetare a muncii ştiinţifice. In afară de organizaţia centrală, Academia R.P.R. şi-a organizat două Filiale la Iaşi şi Cluj, o bază de cercetări ştiinţifice la Timişoara şi una în curs de organizare la Tg. Mureş, 29 institute, două observatoare astronomice (Bucureşti şi Cluj), Biblioteca, Editura Academiei R.P.R., 4 muzee ştiinţifice (două la Bucureşti, unul la Cluj şi unul la Iaşi), 10 comisii permanente pe lîngă Prezidiul Academiei R.P.R. pentru studiul problemelor speciale complexe, 4 ateliere de prototipuri, un atelier foto şi de microfilme, două biobaze (Bucureşti şi Timişoara) etc. Trebuie subliniat faptul că Academia R.P.R. coordonează întreaga muncă ştiinţifică din ţara noastră, desfăşurată în cadrul universităţilor, al instituţiilor departamentale şi al oricărui institut de cercetare ştiinţifică din ţara noastră. Academia R.P.R. întreţine legături cu academiile din U.R.S.S., cu academiile din toate ţările de democraţie populară şi cu academiile altor ţări prin schimb de publicaţii, prin colaborare şi prin contact între oamenii de ştiinţă. Din partea Uniunii Sovietice primim un ajutor ştiinţific substanţial şi prietenesc. Cea mai recentă dovadă de prietenie este restituirea tezaurului nostru de artă cultă, religioasă şi populară. Dacă am judeca activitatea Academiei R.P.R. după volumul tipăriturilor, ea a crescut de la 143 coaie editoriale în anul 1949 la 4.500 în anul 1955. Numărul periodicelor editate de Academia R.P.R. este aproape de 20 de ori mai mare decît al periodicelor Academiei Române. In 8 ani Academia R.P.R. a tipărit tot atîta cît a tipărit Academia Romînă în 80 de ani dar varietatea temelor luate în studiu, rezultatele obţinute, dezvoltarea pe care au luat-o ştiinţele naturii şi ştiinţele tehnice marchează o deosebire fundamentală între trecut şi prezent. Incepînd din anul 1954, Biblioteca Academiei a devenit la rîndul ei o instituţie de cercetare şi a dublat aproape numărul volumelor, şi-a îmbogăţit colecţia de reviste din ţară şi străinătate, întreprinde schimburi de publicaţii cu peste 2.000 de biblioteci şi instituţii din lume, asigurînd documentarea cerută de progresul ştiinţei. Am avut greutăţile începutului pe care le-am învins, dar sarcini infinit mai vaste se pun astăzi în faţa oamenilor de ştiinţă şi cultură din ţara noastră, care sînt o mare forţă spirituală chemată să facă educaţia milioanelor de oameni care trudesc pe acest pămînt. Avîntul pe care l-au luat ştiinţa şi cultura în R.P.R. sub regimul democraţiei populare, cu participarea întregului popor la dezvoltarea lor, va spori — şi odată cu el va creşte aportul culturii noastre la tezaurul culturii universale. Prof. TRAIAN SAVULESCU Presedintele Academiei R.P.R. Nr. 3637 Lucrările celui de-al II-lea Congres al U. T. M. Şedinţa din după-amiaza zilei de 29 iunie Vineri după amiază, lucrările Congresului al II-lea al U.T.M. au continuat sub conducerea tov. Dumitru Bejan, prim secretar al Comitetului orăşenesc U.T.M. Bucureşti, întâmpinaţi cu căldură au luat cuvîntul: Suar Soeroso Putera, delegatul Tineretului Popular din Indonezia, Johann Peissl, conducătorul delegaţiei Uniunii Tineretului Liber Austriac, Pauli Salonen, conducătorul delegaţiei Ligii Tineretului Democrat Finlandez, N. Norourenten, delegatul Uniunii Tineretului Revoluţionar din R. P Mongolă, C. Borsboom, conducătorul delegaţiei Uniunii Generale a Tineretului din Olanda, Gunar Brostigen, conducătorul delegaţiei Uniunii Tineretului Comunist Norvegian, şi Kristian Bunge, conducătorul delegaţiei Uniunii Tineretului Comunist din Danemarca. In continuarea discuţiilor la Raportul cu privire la modificările în Statutul U.T.M., au mai luat cuvîntul delegaţii : Angela Boţoc (regiunea Baia Mare), Valeria Bratu (regiunea Bucureşti), Emil Pop (regiunea Cluj), Gheorghe Micota (regiunea Timişoara), Gheorghe Trandafir (regiunea Constanţa), Constantin Cîrţînă, (regiunea Constanţa), Eleonora Munteanu, (oraşul Bucureşti) şi Vasile Axinte (regiunea Iaşi). (Relatarea discuţiilor va fi publicată în numărul viitor al ziarului). O delegaţie de sportivi a adus Congresului un fierbinte salut din partea sportivilor din Capitală. Discuţiile la Raportul cu privire la modificările în Statutul U.T.M. luînd sfîrşit s-a pus la vot hotărîrea privind adoptarea proiectului de statut al U.T.M. Intr-o atmosferă de deosebit entuziasm, delegaţii la cel de al II-lea Congres al U.T.M. au votat în unanimitate hotărîrea cu privire la Proiectul de Statut Modificat, pe care-l adoptă ca „Statut al Uniunii Tineretului Muncitor“. Se anunţă apoi că au fost primite peste 300 de telegrame din partea diferitelor organizaţii de U.T.M. din ţară care vestesc succesele obţinute de tineri în cinstea Congresului. In numele delegaţilor, prezidiul a mulţumit acestor organizaţii asigurîndu-le că Congresul îşi va îndeplini cu cinste sarcinile ce i-au fost încredinţate. Şedinţa de închidere In şedinţa de vineri seara a avut loc alegerea prin vot secret a membrilor Comitetului Central al U.T.M., a membrilor supleanţi ai C.C. al U.T.M. şi a membrilor Comisiei Centrale de Revizie. în unanimitate delegaţii la Congres au adoptat Rezoluţia celui de-al II-lea Congres al U.T.M. Sîmbătă dimineaţa s-au încheiat lucrările celui de-al II-lea Congres al Uniunii Tineretului Muncitor. Şedinţa de închidere a început la ora 11. întreaga asistenţă, în picioare, salută cu aclamaţii puternice intrarea în sala Congresului a tovarăşilor: Gh. Apostol, general de armată Emil Bodnăraş, P. Borilă, N. Ceauşescu, I. Chişinevschi, Chivu Stoica, Miron Constantinescu, Al. Drăghici, Gh. Gheorghiu-Dej, Al. Moghioroş, D. Coliu, L. Răutu, general colonel L. Sălăjan, I. Cozma, J. Fazekaş. In lojile invitaţilor au luat loc membri ai C.C. al P.M.R., membri ai guvernului, conducători ai instituţiilor centrale şi organizaţiilor obşteşti. Au participat membrii delegaţiilor de tineret de peste hotare invitaţi la Congres. Şedinţa se deschide sub preşedinţia tov. Trofin Virgil. Se dă citire listei membrilor Comitetului Central al U.T.M., a membrilor supleanţi ai C.C. al U.T.M. şi a membrilor Comisiei Centrale de Revizie, aleşi de Congres. In numele şi din însărcinarea Comitetului Central al P.M.R., tov. Gh. Gheorghiu-Dej, prim secretar al C.C. al P.M.R., primit cu aplauze îndelungi de participanţi, rosteşte o amplă cuvîntare. Subliniind cuvîntarea în repetate rînduri cu urale şi aclamaţii puternice, tinerii participanţi la Congres şi-au manifestat cu deosebit entuziasm dragostea şi ataşamentul profund faţă de îndrumătorul tineretului din patria noastră — Partidul Muncitoresc Romín, întreaga asistenţă intonează Internaţionala. Tov. Ion Cîrcei dă apoi citire scrisorii Congresului al II-lea al U.T.M. către Comitetul Central al P.M.R. Delegaţii la Congres ovaţionează îndelung pentru Partidul Muncitoresc Român. Tov. Virgil Trofin rosteşte apoi cuvîntul de încheiere a lucrărilor Congresului. Minute în şir în sală răsună aclamaţii şi urale. Intr-o atmosferă de entuziasm tinerii delegaţi îşi manifestă voinţa de a îndeplini Hotărîrile Congresului sarcinile trasate de partid pentru construirea socialismului în ţara noastră, de a întări solidaritatea internaţională cu tineretul întregii lumi în lupta pentru pace şi progres. Cu toţii intonează Imnul Federaţiei Mondiale a Tineretului Democrat. Succesele tinerilor de la uzinele de tractoare ORAŞUL STALIN (coresp. „Scînteii“). La 27 iunie, după terminarea primului schimb tinerii de la uzinele de tractoare „Ernst Thälmann" din Oraşul Stalin au organizat în sala de festivităţi a uzinei un miting în cinstea Congresului U.T.M. în întîmpinarea Congresului, întrecerea între brigăzile de tineret a căpătat o amploare deosebită, scoţînd la iveală noi fruntaşi în producţie, însemnate depăşiri de plan au realizat, în această perioadă, tineri ca Trîmbiţaşu Gheorghe, Bărbuţoiu Anghel, Marin Constantin, Adela Solomon şi alţii. Pe întreaga uzină angajamentele luate de tineri au fost simţitor depăşite. în cinstea Congresului, brigăzile complexe de economii au realizat economii de metale, scule şi materiale echivalente cu preţul de cost a 5 tractoare, depăşindu-şi astfel cu mult angajamentul luat. Numai brigada de la sectorul forjă, condusă de tînărul Tambur Marin, a realizat în ultimele două luni economii în valoare de 60.000 Iei, iar brigada de la oțelărie — economii în valoare de 50.000 lei. Tot în cinstea Congresului, tinerii din uzină au colectat aproape 28 vagoane fier vechi.