Scînteia, iulie 1956 (Anul 25, nr. 3637-3662)

1956-07-01 / nr. 3637

Pag. 2 S­C­Î­N­T­E­I­A Cuvintarea tovarăşului (Urmare din pag. I-a) vitate variate, corespunzătoare tinere­tului sătesc, organizaţiile U.T.M. sunt chemate să se situeze în primele rîn­­duri ale luptei pentru transformarea socialistă a agriculturii, să facă din fiecare utemist un propagandist înflă­cărat, care să demonstreze tinerilor în chip viu, pe baza faptelor convingătoa­re ce le oferă propria lor experienţă, superioritatea agriculturii socialiste Totodată să nu uităm că tinerii pot juca un mare rol şi în convingerea familiilor lor asupra folosului intrării în gospodării colective şi întovărăşiri agricole. Tinerii colectivişti şi întovărăşiţi pot şi trebuie să aducă o importantă con­tribuţie la întărirea economico-organi­­zatorică a gospodăriilor colective şi întovărăşirilor, la creşterea numărului familiilor de colectivişti şi întovărăşiţi, la transformarea treptată a întovără­şirilor în gospodării colective. Pentru aceasta tinerii colectivişti şi întovără­şiţi nu trebuie însă să se izoleze de ceilalţi tineri din sat, ci dimpotrivă, să menţină legături prieteneşti cu ei, lămurindu-le foloasele muncii în co­mun. Partidul a trasat sarcina ca fiecare gospodărie colectivă şi fiecare întovă­răşire să devină un centru de atracţie pentru ţăranii muncitori. Rezultatele practice obţinute de gospodăriile co­lective şi întovărăşirile agricole sînt cel mai bun mijloc de convingere; ele arată cu forţa de necontestat a fap­telor că singura cale spre belşug şi o viaţă luminoasă, cultă, a ţărănimii muncitoare este calea agriculturii so­cialiste. Fără îndoială că şi pînă acum tine­retul a participat la munca pentru transformarea socialistă a agricultu­rii, pentru sporirea producţiei agrico­le. Cu toate acestea, trebuie spus fără ocolişuri că rezultatele obţinute pînă acum nu corespund nici pe departe condiţiilor favorabile existente. Tre­buie să punem capăt neglijării muncii în rîndurile tineretului sătesc, să folosim mai mult în acest domeniu in­telectualitatea satelor — învăţători, a­­gronomi, medici. Congresul al II-lea al P.M.R. a sub­liniat deosebita însemnătate a spori­rii producţiei de cereale şi, îndeosebi, de porumb. De ce acordă partidul atîta atenţie culturii porumbului ? Porumbul dă de 2, 3 şi 4 ori mai multe boabe decît orice altă cereală, ceea ce îl transformă în cea mai pre­ţioasă plantă furajeră. Porumbul este baza creşterii şeptelului, a sporirii pro­ducţiei de carne şi lapte; a lupta pen­tru dezvoltarea culturii porumbului, înseamnă a lupta pentru a face viaţa noastră mai îmbelşugată. Tocmai ţinînd seama de marile a­­vantaje pe care cultura porumbului o aduce întregii economii naţionale, se prevede ca pînă la sfîrşitul celui de-al doilea cincinal să se ajungă la o su­prafaţă de cca. 4.000.000 ha. cultivate cu porumb şi la o producţie anuală de cca. 8.000.000 — 9.000.000 tone po­rumb, îndeplinirea acestei sarcini este în­tru totul realizabilă. Condiţiile de sol şi climă sunt deosebit de favorabile culturii porumbului, ţărănimea a acu­mulat o experienţă de veacuri în a­­ceastă privinţă, aşa încît nu trebuie depuse mari eforturi spre a o convin­ge de avantajele acestei culturi. O importanţă deosebită pentru spo­rirea şeptelului are însilozarea porum­bului — separat ştiuleţii şi separat tulpinele. Cantitatea cea mai mare de unităţi nutritive la unitatea de suprafaţă o dă porumbul recoltat în stadiul de ve­getaţie „coacere în galben“. Recoltat în acest stadiu, la 30—35 mii de fire la hectar se obţine o can­titate de 9.000 kg. ştiuleţi şi 21.000 kg. tulpini, însumînd 30.000 kg. Insilozînd separat ştiuleţii şi separat tulpinele, se obţin 6.750 unităţi nu­tritive la hectar. Insilozat sub această formă, porum­bul reprezintă un nutreţ suculent, care poate fi folosit cu cel mai mare ran­dament în hrana vacilor, precum şi în hrana porcilor şi păsărilor în timpul iernii. Gospodăriile agricole de stat şi gos­podăriile agricole colective fruntaşe pot realiza pe hectarul de porumb hi­brid sau la soiurile cu tulpini mari, producţii mai mari , de 40.000 kg. masă verde, totalizînd 10.400 unităţi nutritive la hectar. îndatorirea patriotică a tuturor ti­nerilor din gospodării colective, din gospodării agricole de stat es­te de a munci cu însufleţire pentru sprijini­rea acţiunii de însilozare a porum­bului. Pentru realizarea sarcinilor trasate de partid în domeniul extinderii cul­turii porumbului este necesară meca­nizarea pe o scară tot mai largă a lucrărilor agricole. Aceasta presupune intensificarea acţiunii de transformare socialistă a agriculturii, căci maşinile agricole pot da randament deplin doar pe terenuri întinse. In acelaşi timp trebuie intensificată acţiunea de pre­gătire a cadrelor de mecanizatori. Par­tidul cheamă tineretul ţării să fie în primele rînduri ale luptătorilor pentru transformarea socialistă a agriculturii să dea din rîndurile sale mii şi mii de mecanizatori capabili să folosească tractoarele, combinele şi celelalte ma­şini agricole. Organizaţiile U.T.M. sînt chemate să aducă o importantă contribuţie la îmbunătăţirea activităţii S.M.T.-urilor şi gospodăriilor agricole de stat, la creşterea rentabilităţii gospodăriilor agricole de stat, la perfecţionarea ca­lificării tractoriştilor şi educarea mun­citorilor din aceste unităţi, în spiritul unei înalte responsabilităţi pentru munca încredinţată. Una din principalele preocupări ale partidului este creşterea unui tinerel cult, bine instruit. In înfăptuirea aces­tei sarcini, partidul se sprijină pe or­ganizaţiile U.T.M. din şcoli şi insti­tutele de învăţămînt superior. Partidul cheamă organizaţiile U.T.M. din şcoli să desfăşoare­« intensă mun­că politico-educativă în rîndul elevi­lor în vederea obţinerii unor rezultate din ce în ce mai bune la învăţătură, pentru a-i ajuta în dobîndirea unei în­ţelegeri ştiinţifice a lumii şi a vieţii, în lărgirea orizontului lor cultural. Este necesar să se acorde o mai mare atenţie educării­ cetăţeneşti a ele­vilor, combaterii manifestărilor de in­disciplină, a lipsei de respect faţă de profesori şi părinţi, faţă de oamenii muncii, pentru o comportare demnă în şcoală şi în viaţa de toate zilele. Cul­tivarea dragostei tineretului pentru munca productivă, a grijii faţă de avu­tul obştesc, sunt sarcini de bază ale organizaţiilor U.T.M. din şcoli. A da patriei tot mai mulţi tineri hotărîţi să-şi consacre forţele, entu­ziasmul măreţei opere de construcţie economică şi culturală, însufleţiţi de dorinţa fierbinte de a munci Cît mai bine spre folosul lor şi al societăţii este un titlu de onoare pentru toate organizaţiile U.T.M. din şcoli. O misiune nobilă în educarea tine­rei generaţii revine profesorilor şi în­văţătorilor. Putem spune cu mîndrie că majoritatea corpului didactic mun­ceşte cu patriotism şi abnegaţie în în­deplinirea sarcinilor sale de cinste. Este necesară o grijă permanentă pentru îmbunătăţirea muncii didacti­ce şi educative în şcoală. Formalismul în munca didactică, nepăsarea faţă de educarea elevilor sînt trăsături stră­ine şcolii noastre, care trebuie combă­tute cu hotărîre. Sarcini mari revin în această pri­vinţă Ministerului învăţămîntului. O lipsă serioasă a ministerului constă în faptul că multe manuale pentru învă­­ţămîntul elementar au încă un nivel scăzut. Ruptura de viaţă a manuale­lor destinate elevilor de la sate se ma­nifestă prin atenţia cu totul insufici­entă acordată predării ştiinţelor natu­rii şi agrotehnicii. Tineretul nostru tre­buie să capete manuale care să co­respundă cît mai bine sarcinilor for­mării de cadre tinere necesare tutu­ror ramurilor economiei şi culturii, îmbunătăţirea muncii politico-edu­cative în rîndul elevilor este strîns legată de ridicarea la un nivel mai înalt a activităţii­­ organizaţiilor de pionieri. Partidul a încredinţat Uniu­nii Tineretului Muncitor sarcina de onoare şi de mare răspundere de a îndruma activitatea organizaţiilor pioniereşti. Organizaţiile U.T.M. sînt chemate să se ocupe continuu, cu drag şi pricepere, de îndrumarea uni­tăţilor şi detaşamentelor de pionieri, orientînd munca nacestora spre înde­plinirea sarcinilor lor principale : edu­carea tuturor pionierilor şi şcolarilor în spiritul dragostei faţă de învăţă­tură şi activitatea practică. Luptînd pentru înlăturarea şablonu­lui, a metodelor şi formelor de mun­că greoaie, plictisitoare, organizaţiile U.T.M. trebuie să stimuleze afirmarea puternică a iniţiativei pioniereşti, să ajute la dezvoltarea experienţei îna­intate a unor organizaţii pioniereşti fruntaşe, să acorde o mai mare­­ aten­ţie promovării unor metode atractive, cu un conţinut bogat, adecvat vîrstei şcolarilor. Recenta hotărîre a Biroului Politic al C.C. al P.M.R. cu privire la unele măsuri de îmbunătăţire a muncii po­litico-educative în rîndul studenţilor este o mărturie vie a grijii perma­nente pe care partidul o poartă tine­retului studios. Noi sîntem ferm con­vinşi că organizaţiile U.T.M., îndru­­mînd cu competenţă asociaţiile stu­denţeşti, vor reuşi să ridice activita­tea în rîndul studenţilor la un nivel superior. Organizaţiile U.T.M. tre­­buie­ să se preocupe în mod deosebit de lărgirea orizontului cultural al stu­denţilor, de propagarea în rîndul stu­denţilor a concepţiei materialiste des­pre lume, de combaterea teoriilor idealiste, retrograde şi a altor mani­festări ale ideologiei burgheze. Educat în spiritul pasiunii pentru cucerirea ştiinţei, al cinstei şi devo­tamentului faţă de partid şi popor, faţă de cauza construirii socialismu­lui, studentul va privi cu dragoste profesiunea aleasă, va fi însetat de a munci în fabrici, uzine, în mine, pe ogoare, spre a pune în practică cu­noştinţele dobîndite. Trebuie să lămu­rim pe fiecare tînăr cît de dăunător propriilor sale interese de dezvoltare este­ să-şi irosească în hîrţoage şi dosare prăfuite cunoştinţele dobân­dite în anii­­ îndelungaţi de studiu. Să-i ajutăm pe aceşti tineri să înţe­leagă că statul democrat-popular, po­porul i-au ajutat să devină oameni culţi, luminaţi, şi că după terminarea şcolii ei trebuie să-şi facă datoria faţă de popor, prin munca harnică pe teren, nu în locşoare călduţe din bi­rouri. Legea supremă a activităţii parti­dului este ridicarea neîntreruptă a ni­velului de trai material şi cultural al oamenilor muncii. Tineretul patriei noastre se bucură în această direcţie de o atenţie deosebită din partea par­tidului. Cu toate greutăţile pe care le mai avem de înlăturat, oricine vede azi limpede că nicicînd tineretul nu a fost înconjurat cu atîta grijă, nici­cînd tineretului nu i s-au creat astfel de condiţii de muncă, învăţătură şi viaţă ca în anii regimului de demo­­craţie populară. Uniunii Tineretului Muncitor îi revin sarcini deosebit de importante în legătură cu îmbunătă­ţirea condiţiilor de trai ale tineretu­lui. Ea trebuie să urmărească în per­manenţă ca toate fondurile puse la dispoziţia tineretului să fie în mod just folosite, ca tineretului din uzine, fabrici, şantiere, S.M.T.-uri, gospodă­rii agricole de stat să i se asigure condiţii tot mai bune de pruncă, de hrană, cazare, odihnă. Sarcini de onoare revin tinerilor ostaşi şi ofiţeri. Armata noastră popu­lară, pavăză a cuceririlor revoluţio­nare ale poporului, scut al indepen­denţei naţionale, este o şcoală a băr­băţiei, a patriotismului socialist. Da­toria tinerilor ostaşi şi ofiţeri, apără­tori ai intereselor patriei şi poporului nostru iubitor de pace, este de a-şi ridica necontenit pregătirea de luptă ■şi nivelul cunoştinţelor politice. Uniunea Tineretului Muncitor ajută partidul în educarea comunistă a ti­nerei generaţii. Făcînd cunoscută ti­neretului istoria luptelor poporului nostru şi ale clasei muncitoare pentru o viaţă mai bună, pentru libertate şi independenţă naţională, lupta eroică a comuniştilor şi uteciştilor, ţelurile înalte ale luptei partidului — Uniu­nea Tineretului Muncitor educă tine­retul în spiritul dragostei neţărmurite faţă de patrie şi popor, faţă de par­tid, al convingerii nezdruncinate în capacitatea poporului de a birui sub conducerea partidului orice piedici şi greutăţi în drumul spre victoria de­plină a cauzei socialismului. Senti­mentele de patriotism socialist, mîn­­dria pentru marile cuceriri revoluţio­nare obţinute de poporul nostru sub steagul partidului, însufleţesc tinere­tul nostru în lupta pentru noi fapte măreţe în făurirea vieţii noi. Activitatea şi comportarea tineretu­lui nostru trebuie să fie călăuzite de principiile moralei comuniste. Este necesar să fie folosite toate mij­loacele de educare pentru a sădi in rîndurile tinerilor calităţile înalte ale omului nou, luptător pentru socialism : cinstea şi sinceritatea, curajul şi spi­ritul de sacrificiu pentru apărarea pa­triei şi a cuceririlor revoluţionare ale poporului, capacitatea de a pune în­totdeauna, mai presus de orice, inte­resele generale. Trebuie cultivate res­pectul faţă de vîrstnici, dragostea fa­ţă de familie, atitudinea tovărăşească. O deosebită însemnătate are înar­marea tineretului cu cunoştinţe ştiin­ţifice şi combaterea influenţei dăună­toare a misticismului, a superstiţiilor şi prejudecăţilor. Tineretului, constructor al societăţii noi, îi este străin naţionalismul şi şo­vinismul , frăţia şi colaborarea priete­nească între tineri, indiferent de a­­partenenţa lor naţională, sentimentele internaţionaliste de dragoste şi prie­tenie faţă de Uniunea Sovietică, con­­structoarea comunismului, faţă de ţă­rile care construiesc socialismul, soli­daritatea cu lupta tineretului din lu­mea întreagă—astfel de trăsături tre­buie să caracterizeze întregul nostru tineret. în felul acesta tineretul din patria noastră va da o contribuţie mai puternică la lupta dusă de întregul popor pentru apărarea păcii. In ţara noastră trăiesc în prietenie şi colaborare frăţească tinerii romîni şi tinerii maghiari, germani, sîrbi, e­­vrei, ucrainieni. Totodată nu avem dreptul să uităm că elementele duş­mănoase fac tot ce le stă în putinţă spre a aţîţa naţionalismul, atît în rîn­durile tinerilor romîni, cît şi a celor din rîndurile minorităţilor naţionale. Lămurirea neobosită a temeiurilor po­liticii naţionale leniniste a partidului şi guvernului nostru, educarea perse­verentă a tineretului în spiritul patrio­tismului socialist şi al internaţionalis­mului proletar, va întări unitatea de luptă a tinerilor, fără deosebire de na­ţionalitate, sub steagul partidului. îmbunătăţirea educaţiei politice şi morale a tineretului depinde de aten­ţia acordată de organizaţiile U.T.M. folosirii timpului liber al tineretului. Tineretul este menit să fie sufletul ac­tivităţii vii, mobilizatoare, a cluburi­lor şi căminelor culturale, a echipelor artistice, a activităţii sportive. Tovarăşi, Sarcinile mari care stau în faţa Uniunii Tineretului Muncitor cer ridi­carea la un nivel mai înalt a întregii activităţi a organizaţiilor U.T.M., des­făşurarea unei munci vii, tinereşti, şi totodată, pline de conţinut, lichidarea tendinţelor de birocratism şi forma­lism înrădăcinate în munca multor organizaţii U.T.M. întărirea rînduri­lor U.T.M. cu cei mai buni tineri munci­tori, ţărani muncitori, elevi, studenţi, intelectuali, promovarea consecventă a principiului democraţiei interne şi a conducerii, colective, dezvoltarea cri­ticii şi autocriticii, întărirea legături­lor cu masele de tineret, studierea şi extinderea experienţei organizaţiilor U.T.M. fruntaşe, îmbunătăţirea muncii de educare marxist-leninistă a utemiş­­tilor, intensificarea muncii politice de masă — sînt mijloace de bază pentru întărirea activităţii de organizaţie Este necesară realizarea unei cotituri în munca de educare, selecţionare şi promovare a cadrelor. Activiştii U.T.M să se bucure prin cunoştinţele, pregă­tirea şi întreaga lor conduită de pre­ţuire şi autoritate politico-morală în rîndurile tineretului. Urmărind îndeaproape realizarea acestor obiective, organizaţiile U.T.M vor intensifica activitatea membrilor lor, îşi vor întări capacitatea lor de luptă şi îşi vor extinde influenţa asupra celor mai largi mase de ti­neret, vor căli şi creşte cadre de utemişti devotaţi trup şi suflet parti­dului, care prin activitatea lor prac­tică şi calităţile lor politice să fie demni de a purta titlul de membru al Partidului Muncitoresc Român. Izvorul forţei organizaţiilor U.T.M. constă în conducerea lor de către partid. Organizaţiile de partid, con­ştiente de sarcinile importante care stau în faţa organizaţiei revoluţionare a tineretului, vor ridica la un nivel mai înalt conducerea, îndrumarea şi controlul organizaţiilor U.T.M. Numai sprijinite activ şi îndeaproape de or­ganizaţiile de partid, organizaţiile U.T.M. vor reuşi să devină cu ade­vărat un ajutor al partidului în mo­bilizarea tineretului, alături de între­gul popor muncitor, la lupta pentru în­tărirea regimului democrat-popular şi construirea socialismului. Tovarăşi, Cel de-al II-lea Congres al Uniunii Tineretului Muncitor a chemat pe utemişti să păşească în primele rân­duri ale tineretului în lupta pentru construirea socialismului în ţara noa­stră, pentru înflorirea patriei, ridica­rea nivelului de trai al poporului şi apărarea păcii. Comitetul Central al P.M.R. este convins că Uniunea Tine­retului Muncitor, îndreptăţind încrede­rea partidului, îşi va îndeplini în tot mai mare măsură sarcinile nobile de ajutor devotat al partidului în creşte­rea unui tineret harnic, viguros, lup­tător curajos şi neobosit pentru înflo­rirea păcii, nădejdea şi viitorul pa­triei. Luptînd pentru întărirea şi înflori­rea patriei, pentru construirea socia­lismului în ţara noastră, dezvoltînd legăturile de prietenie şi colaborare frăţească cu tineretul din U.R.S.S., din celelalte ţări socialiste şi cu tine­retul democrat din întreaga lume, ti­nerii din Republica Populară Romînă îşi vor aduce şi de acum înainte con­tribuţia la întărirea păcii în lume. Partidul nostru deschide în faţa ti­neretului perspectiva măreaţă a unui viitor de bună stare, fericire şi lumină, înainte, sub conducerea partidului, spre noi succese în creşterea a zeci şi sute de detaşamente de tineri luptă­tori entuziaşti pe frontul construcţiei socialiste şi al apărării păcii! Trăiască Uniunea Tineretului Mun­citor ! Trăiască harnicul și entuziastul nostru tineret ! Trăiască scumpa noastră patrie, Republica Populară Romînă ! (Cuvintarea a fost subliniată în re­petate rînduri de puternice aplauze). 90 de ani de viaţă academica în ţara noastră S-au împlinit 90 de ani de la înce­putul vieţii academice în ţara noastră. Prilej binevenit pentru un popas ani­versar, pentru că 90 de ani de muncă pe tărîmul ştiinţei, literelor şi artelor, pentru un popor intrat tîrziu în or­bita culturii, cum este poporul nos­tru, reprezintă, fără îndoială, un eve­niment remarcabil. Viaţa academică la noi îşi are obîrşia într-o instituţie foarte mo­destă, a crescut cu creşterea vremu­rilor, potrivindu-şi orga­nizaţia după cerinţele culturale ale poporului, dar şi după îngrădirile impuse de orîn­­duirea capitalistă — pînă la împlini­rea pe care o trăim azi de măreţe realizări. Aniversarea celor 90 de ani de via­ţă academică în ţara noastră în ca­dru sărbătoresc şi cu participarea în­tregului popor este expresia grijii Partidului Muncitoresc Român şi a regimului de democraţie populară pentru avîntul ştiinţei şi culturii in­tegrate în practica transformărilor revoluţionare prin care trece poporul nostru, după eliberare. Punerea în valoare a tot ce este progresist în trecutul culturii noas­tre, reconsiderarea operei fruntaşilor culturii din trecut de pe poziţia ideo­logică a clasei muncitoare este o da­torie patriotică pentru Academia R.P.R. şi pentru cei care slujesc în­­tr-însa. In cultura trecutului sînt ele­mente şi tradiţii progresiste de care cultura socialistă se serveşte pentru a merge înainte. Cultura nouă socia­listă, care se înfăptuieşte în focul lup­tei revoluţionare împotriva culturii burgheze, nu înseamnă însă, cum afirmă în mod mincinos duşmanii, ruperea de cultura trecutului. Răscolit şi apăsat fără încetare de cei ce-i rîvneau bogăţia pămîntului, poporul român a zămislit totuşi băr­baţi învăţaţi de înaltă valoare şi a putut să înjghebe, fie şi pentru scurtă vreme, şcoli superioare — academii la nivelul celor mai bune ale timpului. In 1561 Despot-Vodă a creat la Cot­nari prima academie de studii ştiin­ţifice superioare, unde a funcţionat şi celebrul matematician Rheticus, dar a­­cademia a dispărut numai după ciţiva ani de funcţionare. In 1645, domnitorul Vasile­ Lupu înfiinţează academia vasili­ană din Iaşi, cu sprijinul academiei de la Kiev, cu profesori trimişi de Petru Movilă, iar în 1678, domnitorul Şerban Cantacuzino înfiinţează o acade­me la Bucureşti, renumită prin nive­­ul superior al studiilor. Nu e locul să amintim de alte mul­­s încercări de a înjgheba la noi o viaţă academică. Trebuie spus că, mai tîrziu, învăţatul progresist Dinicu Golescu avea să realizeze la Braşov o societate literară. Ţelurile ei nu sînt date de la început în vileag, ca să nu alarmeze reacţiunea. Programul într-a­­devăr era frumos şi vrednic de o ade­vărată academie. Această societate a studiat nevoile de modernizare pe care le avea atunci ţara noastră , a inspirat pe domnitor şi comitetu numit de acesta pentru elaborarea Regulamentului Organic. Un istoric vede în această societate literară stră­moşul academiei noastre de astăzi In 1833, doi din întemeietorii celor două societăţi — acea secretă de­­ Braşov şi cea literară de la Bucu­reşti — fondară Societatea Filarmo­nică. Aceste societăţi, deşi cu form­i de societăţi literare şi artistice, erau în realitate societăţi politice, care ur­măreau realizarea doleanţelor revolu­ţionare ale celor de la 1848. După înfăptuirea unirii politice în 1859, problema înfiinţării unei aca­demii devenise, se pare, o chestiuni la ordinea zilei. In „Revista Carpa­ţilor“ din 1860, scriitorul G. Sion sublinia necesitatea înjghebării une astfel de societăţi şi-i fixa, în lini generale, şi programul de activitate Scopul instituţiei propuse de G Sion, bine chibzuit, se apropie în to­tul de sarcinile care reveneau, cîţiva ani mai tîrziu, Academiei Romíne La 1 aprilie 1866, locotenenţa domnească a Principatelor Uniti Romíne, ţinînd seama de rapor­tul Ministerului Instrucţiunii Pu­blice şi al Cultelor, decretează forma­rea „Societăţii literare romíne“. Noua instituţie avea la baza ei uni­tatea limbii vorbite de poporul romín Ideea sa fundamentală era să devină un organ central pentru dezvoltarea unitară a limbii literare şi a culturi întregului popor romín. La conlucra­rea culturală a „Societăţii literare ro­mine“ au fost chemaţi, prin decretu din 22 aprilie acelaşi an şi prin de­cretul din 2 iunie 1867 — 21 membri printre care: I. Eliade - Rădulescu, Timotei Cipariu, Vasile Alecsandri, Costache Negruzzi, G. Bariţ, Vicenţiu Babeş şi alţii. Prin statutele votate la 24 august 1867, noua instituţie îşi ia numele de Societate Academică Romînă, nume pe care şi l-a păstrat pînă în anul 1879, şi se constituie ca corp „independent în lucrările sale de orice natură şi cu scopul de a lucra l­a înaintarea lite­relor şi a ştiinţelor între romîni“ prin următoarele trei secţiuni: litera­­ră-filologică, istorică-arheologică, ştiin­ţelor naturale. Secţiunea literară a fost, în primele decenii, pivotul activităţii Societăţii Academice. Grija de limbă, nevoia gra­maticei şi a dicţionarului, ortografia, erau chestiunile care trebuiau repede studiate şi limpezite. Numărul membrilor care compuneau secţiunea literară şi care au luat par­te activă la şedinţele societăţii în cei dintîi zece ani de lucrare academică era, din cauza aceasta, mai mare de­cît al celorlalte două secţiuni. Societatea Academică Romînă, în­fiinţată pentru cultivarea limbii şi a literaturii, a înţeles de la început că, pentru a-şi îndeplini misiunea, e ne­voie să-şi lărgească cercul preocupă­rilor, dînd cuvenită atenţie şi discipli­nelor istorice. Socotind limba ca un product al vieţii poporului român în dezvoltarea sa istorică, împrejurările care au determinat formarea limbii nu puteau fi lăsate necercetate. Traducerile din autorii clasici au constituit de asemenea o preocupare stăruitoare a secției istorice. Pînă mai tîrziu, în jumătatea a doua a secolului al XIX-lea, energiile inte­lectuale erau atrase în domeniul eman­cipării politice şi de preocupările emancipării naţion­ale prin studii de limbă şi istorie. Chiar cei cu înclinări şi cultură ştiinţifică erau absorbiţi de acţiunile politice şi sociale şi nu pu­teau rămîne străini de mediu. Aşa se explică atîtea promisiuni rămase fără continuare, fărîmiţarea muncii în do­menii variate şi în genere rămînerea numai la nivelul activităţii didactice, fără a depăşi rolul de popularizatori ai ştiinţelor. Prin statutele votate în sesiunea din 1867, Societatea Academică a înţeles să facă posibilă şi studierea condi­ţiilor şi a cadrului fizic în care s-a desfăşurat şi se desfăşoară viaţa po­porului romînesc şi de aceea s-a în­fiinţat şi o Secţiune de ştiinţe naturale. Cu anul 1879 începe o viaţă nouă pentru Societatea Academică Romînă. După obţinerea independenţei ţării prin jertfa ostaşului român şi cu con­cursul armatei ruseşti, noul stat în­scris pe harta popoarelor libere tre­buia să dea un nou impuls culturii po­porului român, să-i deschidă noi pers­pective de dezvoltare. Societatea Academică Romînă, for­mal, îşi atinsese ţelurile , stabilise or­tografia, elaborase o gramatică, hotă­­rîse să întocmească un dicţionar. Trebuinţele culturale ale poporului ro­mân nu puteau fi satisfăcute cu re­zultatele la care ajunseseră filologii Societăţii Academice Române, în majo­ritate adepţi ai curentului latinizant — combătuţi de Hajdeu şi Odobescu. Adunările legiuitoare ale noului stat român, prin legea din 29 martie 1879, o ridică la situaţia de institut naţional cu denumirea de Academie Romînă, decretînd-o ca persoană morală şi in­dependentă în lucrările sale de orice natură. Spre deosebire de preocupările aproape exclusiv filologice ale Socie­tăţii Academice Romîne, Academia Romînă, prin statutele sale prevede o lărgire a cîmpului de activitate atri­buit­ă secţiunilor istorice şi ştiinţifice. După transformarea Societăţii Aca­demice în institut naţional cu denu­mirea de Academia Romînă, Biblioteca Academiei a cunoscut între 1879 şi 1890, o perioadă de intensă creştere a colecţiilor sale. înmulţirea schim­bului de publicaţii, precum şi cîteva donaţii de o reală valoare au ridicat numai în cîţiva ani numărul volume­lor bibliotecii, de la 7033 cît avea în 1879, la peste cîteva sute de mii de volume. In aceeaşi proporţie creşte şi numărul manuscriselor şi documen­telor. La început, Academia Romînă a fost o instituţie a poporului, legată de interesele poporului. Intr-însa ră­suna ecoul mişcării revoluţionare din anul 1848. Dar evoluţia social­­politică a Romîniei din a doua jumă­tate a secolului trecut şi prima jumă­tate a secolului al XX-lea a determi­nat o rupere a ştiinţei şi culturii de masele populare, rupere care s-a ac­centuat cu timpul. In timpurile grele ale regimului burghezo-moşieresc, Academia Ro­mînă s-a izolat treptat de societate, s-a singularizat în mijlocul celorlalte instituţii de cultură şi ştiinţă, care aş­teptau zadarnic concurs şi îndrumare. Curentele şovine erau încurajate sau aveau obîrşia chiar în Academie; se încuibase filozofia idealistă sau chiar mistică a filozofilor care-şi schimbau gîndirea de la un regim la altul. Şti­inţele naturii erau puse pe al doilea plan şi nu ajutau la dezvoltarea po­porului care se afunda în întunericul analfabetismului. Multă vreme, ştiin­ţele tehnice nici nu au fost reprezen­tate în Academia Română, deşi nece­sitatea construirii de drumuri, poduri, fabrici etc. se simţea din ce în ce mai mult. Trebuie să amintesc că printre membrii Academiei Române s-au găsit spirite clarvăzătoare care au reclamat, în diferite timpuri, schimbările salva­toare. Veniturile Academiei nu satisfăceau necesităţile ei stricte de funcţionare. Adeseori s-a simţit nevoia să se facă reduceri la publicaţiuni, bibliotecă, burse, premii pentru a putea fi plătite salariile funcţionarilor. Academia tre­buia să fie scutită de grijile mate­riale, pentru ca să se consacre cu toate forţele problemelor ştiinţifice şi culturale ce-i reveneau. Ştiinţa şi cul­tura­ noastră trebuiau să-şi găsească o nouă orientare, o nouă fundamen­tare şi o nouă organizare pe care Academia nu i le putea asigura. Prin transformarea Academiei Ro­míne în Academia Republicii Popu­lare Romíne, această instituţie a fost salvată de la pieire, a fost adusă de clasa muncitoare în mijlocul poporu­lui, devenind o instituţie a poporului. Ea trebuia să răspundă timpurilor noi, idealurilor noi şi să-şi însuşească metodele proprii pentru a corespunde acestor timpuri şi idealuri. De la început au fost aduşi ca pa­troni spirituali ai Academiei R.P.R. marile valori ale trecutului pe care Academia Romînă le-a năpăstuit şi le-a ţinut departe: Creangă, Emi­nescu, Caragiale, Vlahuţă, Dobrogea­­nu-Gherea, Ibrăileanu, Andreescu, Lu­­chian. Grija partidului şi guvernului pentru dezvoltarea ştiinţei, pentru punerea ei în slujba construirii socia­lismului, se oglindeşte în sprijinul permanent pe care l-a acordat Acade­miei transformată în 1948 în Acade­mia R.P.R. Intre trecut şi prezent nu s-a pro­dus o ruptură. Un număr însemnat de membri ai fostei Academii care desfăşuraseră o activitate bogată, cu­noscută şi recunoscută, au fost numiţi membri fondatori ai Academiei R.P.R.: C. I. Parhon, Mihail Sadoveanu, Iorgu Iordan, Mihai Ciucă, C. Ionescu Mihă­­ieşti, Gh. Macovei, Şt. Nicolau, Si­­mion Stoilov, R. Cernătescu, Gh. Murnu, S. Sanielevici, Andrei Rădu­lescu, Gh. Oprescu, Traian Săvulescu, iar dintre cei decedaţi : E. Teodorescu, D. Voinov, D. Pompei, G. Enescu, Dr. A. Caradja şi Gh. Spacu. Academia R.P.R., valorificînd tot ce este progresist din trecutul nostru cultural, nu practică însă un paseism anacronic şi de neînţeles în zilele noastre de avînt constructiv revoluţio­nar. învăţătura marxist-leninistă, pe care Academia R.P.R. se sprijină şi-şi dezvoltă lucrările sale, o ajută să asi­gure izbînda noului împotriva a ceea ce este vechi, ruginit. Filozofia ma­­terialist-dialectică asigură izbînda concepţiei ştiinţifice împotriva concep­ţiei antiştiinţifi­ce, idealiste sau meta­fizice asupra lumii, dar ea ajută pe oamenii de ştiinţă să se ferească de a cădea în păcatul dogmatismului sau al sectarismului. Aceste schimbări au determinat desfăşurarea lucrărilor Academiei R. P. R. într-un ritm din ce în ce mai intens şi mai cuprinzător şi mai bine planificat. In timp ce Academia Romînă nu avea nici o in­stituţie proprie pentru cercetări şi nici un colaborator în afară de membrii Academiei, în Academia R. P. R. lu­crează 192 membri activi şi membri corespondenţi, 2.625 de cercetători ştiinţifici. Institutele, laboratoarele şi colecti­vele Academiei R.P.R. participă activ la rezolvarea problemelor de bază ale economiei şi culturii socialiste din statul nostru democrat-popular. Prin verificarea neîntreruptă a teo­riei în practică, progresul ştiinţei sub regimul nostru democrat-popular se săvîrşeşte cu paşi mari şi repezi. Complexitatea domeniilor de care se ocupă Academia R.P.R. rezultă din organizarea ei pe secţii, care cores­pund la 8 vaste domenii de cercetare a muncii ştiinţifice. In afară de organizaţia centrală, A­­cademia R.P.R. şi-a organizat două Filiale la Iaşi şi Cluj, o bază de cer­cetări ştiinţifice la Timişoara şi una în curs de organizare la Tg. Mureş, 29 institute, două observatoare astro­nomice (Bucureşti şi Cluj), Biblioteca, Editura Academiei R.P.R., 4 muzee ştiinţifice (două la Bucureşti, unul la Cluj şi unul la Iaşi), 10 comisii per­manente pe lîngă Prezidiul Academiei R.P.R. pentru studiul problemelor speciale complexe, 4 ateliere de proto­tipuri, un atelier foto şi de microfilme, două biobaze (Bucureşti şi Timişoa­ra) etc. Trebuie subliniat faptul că Acade­mia R.P.R. coordonează întreaga mun­că ştiinţifică din ţara noastră, desfă­şurată în cadrul universităţilor, al in­stituţiilor departamentale şi al oricărui institut de cercetare ştiinţifică din ţara noastră. Academia R.P.R. întreţine legături cu academiile din U.R.S.S., cu acade­miile din toate ţările de democraţie populară şi cu academiile altor ţări prin schimb de publicaţii, prin cola­borare şi prin contact între oamenii de ştiinţă. Din partea Uniunii Sovie­tice primim un ajutor ştiinţific sub­stanţial şi prietenesc. Cea mai recen­tă dovadă de prietenie este restituirea tezaurului nostru de artă cultă, reli­gioasă şi populară. Dacă am judeca activitatea Acade­miei R.P.R. după volumul tipăritu­rilor, ea a crescut de la 143 coaie edi­toriale în anul 1949 la 4.500 în anul 1955. Numărul periodicelor editate de Academia R.P.R. este aproape de 20 de ori mai mare decît al periodicelor Academiei Române. In 8 ani Acade­mia R.P.R. a tipărit tot atîta cît a tipărit Academia Romînă în 80 de ani dar varietatea temelor luate în studiu, rezultatele obţinute, dezvoltarea pe care au luat-o ştiinţele naturii şi ştiinţele teh­nice marchează o deosebire fundamen­tală între trecut şi prezent. Incepînd din anul 1954, Biblioteca Academiei a devenit la rîndul ei o instituţie de cercetare şi a dublat aproape numărul volumelor, şi-a îm­bogăţit colecţia de reviste din ţară şi străinătate, întreprinde schimburi de publicaţii cu peste 2.000 de biblioteci şi instituţii din lume, asigurînd do­cumentarea cerută de progresul şti­inţei. Am avut greutăţile începutului pe care le-am învins, dar sarcini infinit mai vaste se pun astăzi în faţa oa­menilor de ştiinţă şi cultură din ţara noastră, care sînt o mare forţă spiri­tuală chemată să facă educaţia mili­oanelor de oameni care trudesc pe acest pămînt. Avîntul pe care l-au luat ştiinţa şi cultura în R.P.R. sub re­gimul democraţiei populare, cu parti­ciparea întregului popor la dezvolta­rea lor, va spori — şi odată cu el va creşte aportul culturii noastre la te­zaurul culturii universale. Prof. TRAIAN SAVULESCU Presedintele Academiei R.P.R. Nr. 3637 Lucrările celui de-al II-lea Congres al U. T. M. Şedinţa din după-amiaza zilei de 29 iunie Vineri după amiază, lucrările Con­gresului al II-lea al U.T.M. au con­tinuat sub conducerea tov. Dumitru Bejan, prim secretar al Comitetului orăşenesc U.T.M. Bucureşti, întâmpinaţi cu căldură au luat cu­­vîntul: Suar Soeroso Putera, delega­tul Tineretului Popular din Indonezia, Johann Peissl, conducătorul delegaţiei Uniunii Tineretului Liber Austriac, Pauli Salonen, conducătorul delega­ţiei Ligii Tineretului Democrat Fin­landez, N. Norourenten, delegatul Uni­unii Tineretului Revoluţionar din R. P Mongolă, C. Borsboom, conducătorul delegaţiei Uniunii Generale a Tinere­tului din Olanda, Gunar Brostigen, conducătorul delegaţiei Uniunii Tine­retului Comunist Norvegian, şi Kri­stian Bunge, conducătorul delegaţiei Uniunii Tineretului Comunist din Da­nemarca. In continuarea discuţiilor la Rapor­tul cu privire la modificările în Statu­tul U.T.M., au mai luat cuvîntul dele­gaţii : Angela Boţoc (regiunea Baia Mare), Valeria Bratu (regiunea Bucu­reşti), Emil Pop (regiunea Cluj), Gheorghe Micota (regiunea Timişoa­ra), Gheorghe Trandafir (regiunea Constanţa), Constantin Cîrţînă, (re­giunea Constanţa), Eleonora Muntea­nu, (oraşul Bucureşti) şi Vasile Axinte (regiunea Iaşi). (Relatarea discuţiilor va fi publicată în numărul viitor al ziarului). O delegaţie de sportivi a adus Con­gresului un fierbinte salut din partea sportivilor din Capitală. Discuţiile la Raportul cu privire la modificările în Statutul U.T.M. luînd sfîrşit s-a pus la vot hotărîrea privind adoptarea proiectului de statut al U.T.M. Intr-o atmosferă de deosebit entu­­ziasm, delegaţii l­a cel de al II-lea Congres al U.T.M. au votat în una­nimitate hotărîrea cu privire la Proiec­tul de Statut Modificat, pe care-l a­­doptă ca „Statut al Uniunii Tineretu­lui Muncitor“. Se anunţă apoi că au fost primite peste 300 de telegrame din partea di­feritelor organizaţii de U.T.M. din ţară care vestesc succesele obţinute de tineri în cinstea Congresului. In nu­mele delegaţilor, prezidiul a mulţu­mit acestor organizaţii asigurîndu-le că Congresul îşi va îndeplini cu cinste sarcinile ce i-au fost încredinţate. Şedinţa de închidere In şedinţa de vineri seara a avut loc alegerea prin vot secret a mem­brilor Comitetului Central al U.T.M., a membrilor supleanţi ai C.C. al U.T.M. şi a membrilor Comisiei Cen­trale de Revizie. în unanimitate delegaţii la Con­gres au adoptat Rezoluţia celui de-al II-lea Congres al U.T.M. Sîmbătă dimineaţa s-au încheiat lucrările celui de-al II-lea Congres al Uniunii Tineretului Muncitor. Şedinţa de închidere a început la ora 11. întreaga asistenţă, în picioare, sa­lută cu aclamaţii puternice intrarea în sala Congresului a tovarăşilor: Gh. Apostol, general de armată Emil Bodnăraş, P. Borilă, N. Ceauşescu, I. Chişinevschi, Chivu Stoica, Miron Constantinescu, Al. Drăghici, Gh. Gheorghiu-Dej, Al. Moghioroş, D. Coliu, L. Răutu, general colonel L. Sălăjan, I. Cozma, J. Fazekaş. In lojile invitaţilor au luat loc membri ai C.C. al P.M.R., membri ai guvernului, conducători ai instituţiilor centrale şi organizaţiilor obşteşti. Au participat membrii delegaţiilor de tineret de peste hotare invitaţi la Congres. Şedinţa se deschide sub preşedinţia tov. Trofin Virgil. Se dă citire listei membrilor Comi­tetului Central al U.T.M., a membri­lor supleanţi ai C.C. al U.T.M. şi a membrilor Comisiei Centrale de Re­vizie, aleşi de Congres. In numele şi din însărcinarea Comi­tetului Central al P.M.R., tov. Gh. Gheorghiu-Dej, prim secretar al C.C. al P.M.R., primit cu aplauze îndelungi de participanţi, rosteşte o amplă cu­­vîntare. Subliniind cuvîntarea în repe­tate rînduri cu urale şi aclamaţii pu­ternice, tinerii participanţi la Congres şi-au manifestat cu deosebit entuziasm dragostea şi ataşamentul profund faţă de îndrumătorul tineretului din patria noastră — Partidul Muncitoresc Ro­mín, întreaga asistenţă intonează In­ternaţionala. Tov. Ion Cîrcei dă apoi citire scri­sorii Congresului al II-lea al U.T.M. către Comitetul Central al P.M.R. Delegaţii la Congres ovaţionează îndelung pentru Partidul Muncito­resc Român. Tov. Virgil Trofin rosteşte apoi cu­vîntul de încheiere a lucrărilor Con­gresului. Minute în şir în sală răsună acla­maţii şi urale. Intr-o atmosferă de entuziasm ti­nerii delegaţi îşi manifestă voinţa de a îndeplini Hotărîrile Congresului sarcinile trasate de partid pentru construirea socialismului în ţara noastră, de a întări solidaritatea in­ternaţională cu tineretul întregii lumi în lupta pentru pace şi progres. Cu toţii intonează Imnul Federaţiei Mon­diale a Tineretului Democrat. Succesele tinerilor de la uzinele de tractoare ORAŞUL STALIN (coresp. „Scînteii“).­ La 27 iunie, după ter­minarea primului schimb tinerii de la uzinele de tractoare „Ernst Thäl­mann" din Oraşul Sta­lin au organizat în sala de festivităţi a uzinei un miting în cinstea Con­gresului U.T.M. în întîmpinarea Con­gresului, întrecerea între brigăzile de tineret a că­pătat o amploare deose­bită, scoţînd la iveală noi fruntaşi în producţie, însemnate depăşiri de plan au realizat, în această perioadă, tineri ca Trîmbiţaşu Gheorghe, Bărbuţoiu Anghel, Ma­rin Constantin, Adela Solomon şi alţii. Pe în­treaga uzină angajamen­tele luate de tineri au fost simţitor depăşite. în cinstea Congresu­lui, brigăzile complexe de economii au realizat economii de metale, scu­le şi materiale echiva­lente cu preţul de cost a 5 tractoare, depăşindu-şi astfel cu mult angaja­mentul luat. Numai bri­gada de la sectorul forjă, condusă de tînărul Tam­bur Marin, a realizat în ultimele două luni eco­nomii în valoare de 60.000 Iei, iar brigada de la oțelărie — economii în valoare de 50.000 lei. Tot în cinstea Congre­sului, tinerii din uzină au colectat aproape 28 vagoane fier vechi.

Next