Scînteia, august 1956 (Anul 25, nr. 3663-3688)

1956-08-01 / nr. 3663

ANUL XXV Nr. 3663 PROLETARI DIN TOATE TARILE, U­IIPT## Miercuri 1 august 1956 4 PAGINI — 20 BANI LA LABORATORUL DE CERCETĂRI HIDROTEHNICE Incepînd de anul trecut, în Bucureşti „curg“ în afară de Dîmbo­viţa şi... Dunărea, Siretul, Mureşul şi alte rîuri ale patriei noastre. De necrezut, dar aşa este. S-a schimbat oare geografia ţării? Nicidecum. E vorba de activitatea Laboratorului de cercetări hidro­tehnice, cea mai mare şi mai modernă instituţie de acest gen din ţara noastră. Prin activitatea sa, laboratorul aduce o contribuţie de seamă la executarea marilor construcţii şi amenajări hidrotehnice, a lucrări­lor planului de electrificare a ţării, a celor hidroameliorative etc. Aici se fac studii pe modele reduse ale unor porţiuni de cursuri de apă, din ţara noastră. Acestea sunt reproduse în mic, cuprinzînd însă şi machetele unor construcţii hidrotehnice care urmează să se execute în anii următori. Pe o suprafaţa de peste 300 m.p., de pildă, se întinde modelul unui sector al Dunării. Cercetările pe acest model vor permite să se stabilească lucrările hidrotehnice cele mai eficace pentru a asigura navigaţia în sectorul respectiv în tot timpul anului. Alături sunt alte modele : o porţiune a Siretului, tin­dig pentru irigaţii pe rîul Mureş, modele de baraje etc. In curînd vor intra în lucru­ri modele de uzine hidroelectrice, construcţii portuare fluviale şi ma­ritime etc. întreaga activitate a laboratorului are drept scop îmbunătăţirea proiectării construcţiilor hidrotehnice, găsirea şi aplicarea celor mai economice soluţii pentru executarea acestor lucrări. In clişeu : Clădirea laboratorului de cercetări hidrotehnice, iar în medalion modelul deversorului unui baraj înalt. (Foto: Ch. Vinţilă) Recomandări bine chibzuite Membrii gospodăriei noastre colec­tive „8 Atartie“ din Biled, regiunea Timişoara au citit cu mare interes Re­zoluţia şedinţei plenare a C. C. al P.M.R. din 16—17 iulie a.c. Ca întotdeauna şi de data aceasta partidul nostru ne dă un mare ajutor. Prin această rezoluţie partidul ne în­vaţă cum să întărim şi să dezvoltăm gospodăria noastră colectivă ca să asi­gurăm venituri tot mai mari colecti­viştilor şi să fim exemplu bun de ur­mat pentru ţăranii muncitori cu gospo­dărie individuală. Este foarte importantă pentru dez­voltarea gospodăriilor colective reco­mandarea din Rezoluţie ca statutul model al gospodăriei colective să pre­vadă obligativitatea de a se repartiza avansuri băneşti lunar, sau cel mai tîrziu trimestrial, pînă la 50% din ve­niturile băneşti ce se cuvin colecti­viştilor pentru munca depusă. Fiecare dintre noi ştie că colectivistul are ne­voie de bani şi în decursul anului. Dacă gospodăria colectivă împarte bani pe zile muncă de mai multe ori pe an, colectivistul are cu ce să-şi împlinească la timp anumite nevoi şi participă regulat la munca şi la trebu­rile gospodăriei. Gospodăria noastră a împărţit şi pînă acum bani colectiviştilor. Anul trecut de pildă familia colectivistului Ioan Schwerdner, pe lîngă un vagon de cereale şi alte produse, a primit şi 7.250 lei. Dar banii i-a primit aproape pe toţi la sfîrşitul anului. Ca să asigurăm venituri băneşti în tot cursul anului e necesar — aşa cum se spune în rezoluţie — să dezvoltăm în gospodăriile colective diferite ra­muri de producţie, să creştem animale, să cultivăm legume — deoarece pro­dusele obţinute de la aceste ramuri pot fi valorificate în tot timpul anului sau într-o mare parte din an. Gospodăria noastră a dezvoltat creş­terea animalelor, cultura­ legumelor şi a plantelor tehnice şi a obţinut venituri însemnate. Spre exemplu, anul trecut, de pe urma cultivării plantelor tehni­ce am obţinut un venit de 1.260.000 lei, iar de pe cele 40 ha. grădină de legume aproape 500.000 lei. O sursă permanentă de venituri a gospodăriei noastre a fost şi creşterea animalelor. Astăzi în gospodăria noastră avem 98 vaci, 295 porci, 451 oi etc. Pentru dezvoltarea continuă a aces­tui sector ne-am construit 3 materni­tăţi pentru scroafe, 2 îngrăşătorii pentru porci, grajd pentru vaci. Anul acesta vom ridica noi construcţii pen­tru care cheltuim 1.000.000 lei. Prin aceasta va creşte mult fondul de bază — temelia dezvoltării gospo­dăriei colective — care astăzi este de 1.688.000 lei. Rezoluţia mai recomandă unele mo­dificări in statut în legătură cu gos­podăria personală, auxiliară a colecti­viştilor şi cu asigurarea bătrîneţii co­lectiviştilor. Atît recomandarea ca membrilor tineri căsătoriţi să li se a­­corde terenuri pentru locuri de casă şi grădini cît şi aceea de sporire a fon­dului de ajutorare respectiv de la maximum 2% la maximum 4% din valoarea brută a producţiei (în natură şi în bani) au o deosebită însemnătate şi ele trebuie neapărat înscrise în sta­tutul model. Aceasta sporeşte Intere­sul ţăranilor muncitori de a intra în gospodăria colectivă şi cointeresează şi mai mult pe colectivişti în muncă, le întăreşte răspunderea şi grija pentru dezvoltarea avutului obştesc şi întări­rea continuă a gospodăriei. Sîntem siguri că punerea în practică a recomandărilor Rezoluţiei C.C. al P.M.R. va ajuta simţitor la întărirea economico-organizatorică a gospodării­lor colective. Gospodăria noastră colec­tivă care astăzi numără 610 familii de ţărani muncitori ce lucrează în comun 3.130 ha. de pămint, se va dezvolta şi mai mult, mărîndu-şi puterea de a­­tracţie în rîndul ţăranilor muncitori cu gospodărie individuală; ȘTEFAN BASTON, vicepreşe­dintele gospodăriei agricole colec­tive „8 Martie“-Biled; MI­HAI MUTAR, secretar al organizației de bază ; DUMITRU GEAMBAZU, inginer agronom. Toate muncile în comun Membrii a numeroase întovărăşiri agricole din regiunea Craiova au exe­cutat anul acesta toate muncile agri­cole in comun. Aceştia obţin în medie producţii mai mari cu peste 25 la sută decit întovărăşiţii care n-au făcut mun­cile in comun. Faţă de anul trecut, cînd muncile nu s au făcut în comun, întovărăşiţii din Oprişoru au obţinut în acest an un spor de recoltă la cele 50 ha. de 22.500 kg. Ei au predat la baza de re­cepţie întreaga cantitate de grîu da­torată statului drept cotă pe acest an. Efectuînd toate muncile în comun, membrii întovărăşirii agricole „1907“ din satul Răcarii de Sus au fost pri­mii din raionul Filiaşi care au termi­nat treieratul griului. Ei au obţinut o producţie medie de 1.800 kg. de grîu la hectar, cu 400 kg. mai mult decît ţăranii muncitori cu gospodării indivi­duale din raion. După ce au terminat treierişul şi au predat statului cota de grîu, întovărăşiţii din satul Răcarii de Sus au trecut să împartă recolta bo­gată a anului acesta. Recolte bogate, ca urmare a efectuă­rii tuturor muncilor în comun, au do­­bîndit şi alţi membri ai întovărăşirilor agricole din raioanele Calafat, Băilești, Corabia etc. (Agerpres). torul treierişului CONSTANŢA (coresp. „Scînteii). — In jurul batozei de pe aria gospodă­riei colective din satul Straja, raionul Negru Vodă, căruţaşii M. Jianu şi Stancu Cuprian alimentează batoza cu snopi pe ambele părţi. Alături de Ion Cujmir, coşarul batozei, Elena Tom­a şi Ioana Mazilu taie legăturile snopilor, iar Eugenia Vulpe şi Florica Eremia înlătură paiele şi pleava de sub batoză. Colectiviştii din satul Straja, raionul Negru Vodă, au terminat de recoltat în­treaga suprafaţă de păioase şi au treierat 430 ha. din 780 ha. păioase. Brigada condusă de Dumitru Drăgu­­şin este fruntaşă pe gospodărie la re­coltat şi treieriş. Ea a recoltat 75 ha. grîu şi 140 ha. orz numai în 9 zile lucrătoare, iar acum treieră zilnic, în medie, cîte 26 tone orz şi 18 tone grîu. -----------. Cea dinţii îndatorire A doua zi după ce a început treie­rişul în raion, la baza de recepţie din Focşani au şi început să sosească rînd pe rînd camioane şi căruţe ale colecti­viştilor, întovărăşiţilor şi ale ţăranilor muncitori individuali care aduceau co­tele de cereale cuvenite statului. Cei dintîi şi-au predat cotele colectiviştii din Jariştea şi întovărăşiţii din Go­leşti, care au început mai devreme treierişul. întovărăşiţii din Goleştii de Sus, ca rezultat al muncii în comun, cu tractoarele şi maşinile statului, au obţinut peste 1.000 kg. grîu şi 1.500 kg. orz la hectar. După întovărăşiţii din Goleştii de Sus şi-au aşteptat rîndul la bază în­tovărăşiţii din Coteşti, Jariştea şi Odobeşti, ţăranii muncitori individuali din Gologanu, din satul Lămoteşti şi alţii. Ţăranii muncitori din raionul Foc­şani şi-au îndeplinit obligaţiile faţă de stat şi la celelalte produse agricole. Astfel, planul de colectare la lînă şi lapte de oaie a fost îndeplinit 100% pe întreg anul, iar la carne, pînă la 20 iulie s-a realizat 80,4% din plan. AGENŢIILE DE PRESĂ TRANSMIT: • Cuvîntarea rostită de N. S. Hruşciov la inaugura­rea unui uriaş stadion spor­­tiv la Moscova (pag. 4-a). • Reluarea tratativelor cu privire la normalizarea rela­ţiilor dintre U.R.S.S. şi Ja­ponia (pag. 4-a). • în partidele comuniste şi muncitoreşti frăţeşti: Convor­bire la C.C. al P.C.U.S. cu un grup de conducători ai orga­nizaţiei din provincia Alberta , a Partidului Social-Democrat­­ din Canada ; Hotărîrea plena­rei a 7-a a C.C. al P.M.U.P.; Comunicatul asupra celei de-a 28-a plenare a C.C. al P.S.U.G. (pag. 3-a). In cinstea zilei de 23 August Noi realizări in producţie ★ ★ în fruntea întrecerii TELIUC (coresp. „Scînteii"). — Bi­roul organizaţiei de bază de la mina Teliuc a chemat pe comunişti ca, în întrecerea în cinstea zilei de 23 Au­gust, să fie în fruntea luptei pentru sporirea producţiei de minereu de fier. Munca politică desfăşurată de co­munişti face ca întrecerea socialistă să cuprindă un număr din ce în ce mai mare de muncitori şi tehnicieni. In sectorul I, bunăoară, echipa mineru­lui Pătraşcu Jean, candidat de partid, a extras în primele 25 de zile ale lunii 345 tone minereu peste plan iar echipa condusă de tov. Andrei Nicolae a dat 275 tone. Acum, acest sector este frun­taş pe întreprindere. In sectorul II, fruntaşe sunt echipele conduse de tov. Babiniuc Ladislau și Modîlcă Samoilă. Luna trecută, cele două sectoare au dat mai bine de 1000 tone minereu peste plan. 2-3 norme pe zi Constructorii de la sectorul tunel­­ieşire al hidrocentralei „V. I. Lenin“­­Bicaz vor închide în betoane pînă la 23 August alte 7 inele. Fundaţiile altor 17 inele vor fi excavate, urmînd să se înceapă betonarea lor. Brigăzile conduse de Paul Tehaniuc, Zoltán Bene, Gheorghe Crişan şi Lu­dovic Cucinschi şi altele, care lucrează la cele 24 de inele, obţin în întrecerea desfăşurată în aceste zile cîte 2—3 nor­me pe zi. Acum se lucrează la termi­narea unui important sector al tune­lului: inelul 31. Acesta este ultimul inel din zona „pantalonului“ — locul de unde tunelul se desparte în cele două conducte forțate. Constructorii de aici intensifică efor­turile pentru a termina la timp lucră­rile încredințate. Se extind procedeele moderne de turnare Consumul La uzinele „Mă­r--------—-­tyás Rákosi“ din de metal Capitală, un grup s­a reduc la de tehnicieni cum­s-a reaus la pus din inginerii jumătate Artin Debeserian, ------------- Irina Filoti și Ma­ria Butuza face pregătirile necesare pentru turnarea unor piese în coji. Primele încercări au dat rezultate bune. Dimensiunile pieselor turnate în coji sunt foarte apropiate de cele pe care trebuie să le aibă după prelu­crare, iar suprafeţele pieselor sunt netede. In felul acesta se obţine o­­ reducere considerabilă a volumului de prelucrări mecanice a pieselor şi, ceea ce este mai important, se reduce la jumătate consumul de metal faţă de metoda obişnuită de turnare. In prezent, colectivul de tehnicieni execută ultimele pregătiri în vederea turnării în coji a două repere, iar apoi va trece la extinderea acestei metode pe scară largă. Un procedeu GALAŢI (coresp. rrr .—i— „Scînteii“). — La tehnologie Şantierul naval din ... , Galaţi s-a introdus uitat pe drum în producţie încă de anul trecut pro­cedeul de turnare centrifugală a me­ - talelor. Timp de cîteva luni de zile, în turnătoria şantierului au fost turnate după noul procedeu cămăşi de cilin­dri pentru motoare, segmenţi şi alte piese. Rezultatul a fost pozitiv. Dacă prin turnarea în forme de nisip pro­centul de rebuturi la cămăşile de ci­lindri şi segmenţi ajungea pînă la 60—80%, prin turnarea centrifugală a scăzut la 5%. Din luna mai a anului trecut însă, cînd maşina centrifugală s-a defectat, s-a trecut din nou la tur­narea în forme de nisip. Materialele necesare reparării maşi­nii nu trebuiau aduse din altă parte, deoarece ele se găsesc pe şantier. Aici a lipsit însă altceva şi anume preocu­parea din partea conducerii şantieru­lui naval pentru introducerea proce­deelor tehnologice înaintate şi îndeo­sebi a unui procedeu verificat chiar în cadrul întreprinderii. Ce arată cifrele • In semestrul I ----------------------- al acestui an nu­mărul de repere turnate în forme metalice este mai mare cu 15% faţă de anul trecut. De pildă, la uzinele de vagoane „Gheorghi Dimitrov“­­Arad se toarnă în forme metalice încă 18 repere, iar la uzinele „1 Mai“-Ploeşti numărul reperelor tur­nate a sporit cu încă 30. 1f Turnarea de precizie în forme realizate cu modele uşor fuzibile a fost extinsă la Combinatul metalur­gic Reşiţa la încă 20 de repere. Prin reducerea adausului de prelucrare, se realizează o economie de metal de 50—60% faţă de canti­tatea de metal necesară confecţio­nării pieselor prin forjare, iar preţul de cost este mai mic cu 15—40%. • Capacitatea de producţie a tur­nătoriei uzinei „I. C. Frimu"-Sinaia a crescut, prin aplicarea turnării de precizie, de 4 ori, iar volumul de ma­noperă necesar prelucrării pieselor turnate este mai redus cu 20—35%. • La uzinele de tractoare „Ernst Thälmann“ din Oraşul Stalin, în se­mestrul II al anului 1955 s-au turnat după procedeul de turnare centrifu­gală circa 55.000 bucăţi cuzineţi, e­­conomisindu-se importante cantităţi de metale neferoase. Intr-un magazin universal Oameni redaţi producţiei REŞIŢA (coresp. „Scînteii"). — ...Vă invităm să vizitaţi magazinul nostru universal unde puteţi cum­păra tot ce doriţi! Acest anunţ al staţiei de amplifi­care a magazinu­lui atrage atenţia multor reşiţeni. Re­ţin atenţia şi măr­furile ce se des­carcă : stofe băr­băteşti, ciorapi şi şosete, un ca­mion cu vase e­­mailate şi multe altele. Strungarul Zaicu Enea a cumpărat un cos­tum bărbătesc. Printre cumpă­rătorii magazinu­lui au­­fost şi mun­citorii Francisc Iecsny de la sec­ţia utilaj mecanic, care şi-a luat un covor, Iosif Gru­­bick­i, muncitor din combinat, şi Ludovic David, muncitor la disti­leria de lemn Ca­­raş, care şi-au cumpărat cîte un (De la redacţia ziarului „Fulge­rul“) In lunile de vară, în staţia te­lefonică interur­bană centrală din Bucureşti aproape că nu mai există ore de vîrf. Trafic forte — cum îi spun telefonistele — se înregistrea­ză acum şi în pri­mele ore ale dimi­neţii şi la prînz şi seara. Sute şi sute de glasuri solicită a­­celaşi lucru: o convorbire telefo­nică. Să răsfoim bo­nurile de comenzi adunate în prime­le trei ore ale u­­nei dimineţi; un abonat a­ cerut o convorbire cu lo­calitatea Tuşnad la ora 8. Zece mi­In ultimii ani, în regiunea Con­stanţa au fost electrificate mai bine de 40 sate şi comune. Munca de elec­trificare a satelor continuă cu inten­sitate. Anul aces­ta, în regiunea Constanţa au­ mai fost electrificate satele Filimon Sîrbu, Moşneni şi Remus Opreanu, care au primit la­Ministerul Pre­vederilor Sociale a organizat învă­­ţămîntul profesio­nal special pentru calificarea sau re­calificarea invali­zilor de toate ca­tegoriile, dîndu-le posibilitatea să re­intre în cîmpul muncii. Cele 18 aparat de radio. Casa a totalizat, într-una din aceste zile pînă la orele 12, vînzări în va­loare de 66.120 lei. Sute mai tîrziu a și fost pus în le­gătură cu persoa­na dorită. Altul a cerut Sinaia la ora 9,20. După numai 20 de minute și această convorbire a fost efectuată. Brigada U.T.M. a telefonistelor care deserveşte staţiunile de pe însoritul ţărm al Mării Negre, a a­­vut, ca de obicei o zi de intensă ac­tivitate. Telefo­nista fruntaşă în producţie Teodora Garbiş din această brigadă şi-a făcut la sfîrşitul orelor de muncă o mică socoteală; ea a reuşit ca la fie­care două minute să stabilească o legătură şi să de­servească o con­vorbire telefonică, mină electrică de la Termocentrala Ovidiu II. Zeci de ţărani muncitori şi-au instalat lu­mină electrică în casă. Mulţi dintre ei şi-au cumpărat aparate de radio. Reţeaua electrică a mai fost extinsă şi în satele Amza­­cea, Cuza Vodă şi 23 August. (De la C. Constantinescu, coresp. voluntar), şcoli profesionale special create în acest scop sunt frecventate anual de circa 3.000 in­valizi. In aceste şcoli se predau discipline de cul­tură generală, cu­noştinţe tehnice de specialitate şi se asigură instructa­jul practic de a­­telier. In prezent in­valizii sunt cali­ficaţi pentru un număr de peste 40 profesiuni. în­treţinerea lor în şcoli este gratui­tă ; ei primesc hrană, îmbrăcă­minte, material di­dactic etc. HUNEDOARA­­(coresp. „Scîn­teii"). — Pe o coală albă se con­turează treptat un chip, pe alta o vază cu flori, o construcţie. Un tî­­năr de vreo 20 de ani încearcă să re­dea un aspect de muncă la cocserie, altul un furnal. Sunt elevi ai cer­cului de artă plas­tică din cadrul clubului „Alexan­dru Lahia“ din Hunedoara, mun­citori şi tehnicieni de la furnale, oţe­­lărie, cocserie. Cei 74 elevi ai cercului au făcut progrese în ulti­mul timp. Cursa­PLOEŞTI (Co­­resp. „Scînteii“). In comuna Tîrg­­şorul Vechi din apropierea Ploeş­­tiului au început de cîteva zile o serie de săpături arheologice. Or­ganizate de mu­zeul regional de istorie, cu spriji­nul Academiei R.P.R. şi al Insti­tutului arheologic al R.P.R., aceste săpături au drept scop scoaterea la iveală a vechiului oraş Tîrgşor care apare în privile­giul comercial din anul 1413, dat de Mircea cel Bă­­trîn braşovenilor sub denumirea de „Novum Forum“ (Tîrgul cel nou). Mulţi dintre in­valizii plasaţi în producţie au de­păşit normele de lucru, devenind fruntaşi. Unii din­tre ei au­ devenit inovatori. Anul trecut au fost ca­lificaţi circa 400 invalizi, care au şi fost repartizaţi în cîmpul muncii.­rile care se pre­dau — teoretice şi practice — îi aju­tă să execute lu­crări tot mai bune. Tînărul Hie Bo­ca, muncitor la laminoare, a ab­solvit de curind şcoala profesio­nală. Este nelip­sit la cercul de ar­tă plastică fiind unul dintre cei mai talentaţi e­­levi. Tot în cadrul a­­cestui cerc se a­­firmă tînărul coc­­sar Ion Mihai, muncitorul Iones­­cu Vaier şi alţii. In acest an ei vor da examen pen­tru a intra in şcoala medie de artă plastică. Pînă în prezent au fost identifi­cate ruinele a 4 biserici, dintre care una a fost clădită de Vlad Ţepeş. De aseme­nea, au fost des­coperite ruinele unei mînăstiri în­fiinţate în jurul anului 1670 de Antonie Vodă din Popeşti. In ju­rul mînăstirii să-,­păturile au scos la iveală două pa­vaje de piatră de vin unul din se­colul al XVII-lea şi altul din secolul al XV-lea, sub care au fost des­coperite morminte din secolul al IV- lea al­e. n Săpă­turile continuă. Sute de glasuri Lumină la sate Siderurgişti... şi artişti plastici Săpături arheologice Constructori ai marelui furnal de la Hunedoara PETRE HUŢAN — inginer, şeful şan­tierului instalaţiilor de apă de la furnal, a condus cu multă pricepere lucrările de instalaţie. TRAIAN CURŞAN — şeful unei echipe de instalatori de apă. Echipa sa a executat la timp şi în bune condiţii lucrările. MARIA PATRUŢ-excavatoristă frun­taşă la lucrările de excavaţie de la con­strucţia furnalului; ea s-a evidenţiat şi în întreţinerea maşinii. ALEXANDRU GHEDEON - mai­stru, şeful sectoru­lui de montaj, a dovedit pricepere şi simţ de răspundere în executarea lu­crărilor. EMIL MOLDOVAN — inginer-şef al complexului I (Jur­nal). A condus de la început pînă la sfîrşit lucrările de construcţie. PETRE STAN — brigada de lăcătuşi pe care a condus-o a fost mereu frun­taşă îr­ întreţinerea utilajelor. BENI SZOMBATI — şeful unei bri­găzi de montatori; a demontat o macara (Derik) In 10 zile, In loc de 30 zile. GRIGORE DEAK— — maistru ; el este cel mai vechi şamo­­tor al şantierului şi a calificat numeroşi tineri. ANDREI TOTH — zidar şamotor; lu­­crînd la zidirea fur­nalului el a făcut întotdeauna lucrări de calitate. GHEORGHEGALU — şofer, fruntaş în transportul mate­rialelor necesare construcției furna­lului. Rămînerea in urmi in întreprinderile carbonifere din Valea Jiului poate fi lichidată Cărbunele este „pîinea industriei“, iar în ţara noastră, aflată în plin avînt al dezvoltării industriale, nevoile de cărbune ca şi de alte resurse energe­tice cresc necontenit. In anii primului cincinal, Valea Jiului, cel mai mare bazin carbonifer al ţării, a cunoscut o puternică dezvoltare. Au fost deschise noi mine şi redeschise multe din cele închise de capitalişti, s-au dezvoltat simţitor minele existente. Toate între­prinderile carbonifere ale Văii Jiului au fost înzestrate cu tehnica nouă, cu maşini şi utilaje aduse din U.R.S.S. sau construite de propria noastră in­dustrie metalurgică. S-au îmbunătăţit mult condiţiile de muncă şi de viaţă ale muncitorilor mineri. In centrele miniere din Valea Jiului au fost cons­truite şi date în folosinţă mii de apar­tamente, s-au deschis noi magazine, cantine, cluburi, cinematografe. In aceste condiţii, prin munca har­nică şi însufleţită a minerilor produc­ţia de cărbune a crescut, ajungînd să întreacă în 1955 de peste 2 ori produc­ţia din 1938. Totuşi, Valea Jiului a contribuit şi ea la rămînerea în urmă a industriei c­arbonifere care, aşa cum s-a arătat la Congresul partidului, a rămas datoare cu circa 2.000.000 tone faţă de nivelul prevăzut pentru anul 1955. Congresul a subliniat că printre principalele cauze ale neîndeplinirii planului sunt lipsa de preocupare din partea Mini­sterului Minelor şi a direcţiilor de mine pentru folosirea din plin a utila­jelor şi mecanismelor de care dispun minele, pentru introducerea mecaniză­rii complexe, pentru generalizarea ex­perienţei fruntaşilor, aplicarea metode­lor înaintate de muncă şi de organi­zare a producţiei. Aceşti factori negativi au continuat să acţioneze şi în 1956. In primele şase luni ale anului, bazinul carbonifer al Văii Jiului a rămas dator patriei peste 43.000 de tone de cărbune. Pro­ductivitatea muncii planificată n-a fost realizată decît în proporţie de cca. 94%. Ca urmare a slabei productivităţi a muncii şi a consumului exagerat de materiale şi în primul rînd de material lemnos, preţul de cost în loc să scadă a crescut cu 1 leu şi jumătate pe tona de cărbune faţă de cel planificat. Consumul exagerat de lemn se dato­­reşte în primul rînd faptului că indus­tria carboniferă a fost aprovizionată cu lemn de mină de dimensiuni ne­potrivite şi în mare parte verde. Experienţa dovedeşte că îndeplini­rea sarcinilor cincinalului de către întreprinderile carbonifere este pe de­plin posibilă. Există în Valea Jiului întreprinderi fruntaşe care-şi reali­zează ritmic sarcinile. Este caracteris­tică din acest punct de vedere activi­tatea minelor Lupeni şi Lonea. Aici, avîntul în muncă al muncitorilor şi tehnicienilor, îmbinat cu grija pentru buna organizare a muncii şi a produc­ţiei, cu buna aprovizionare a locurilor de muncă, cu organizarea temeinică a transportului, a făcut cu putinţă ca aceste întreprinderi să dea în primele luni ale anului mii de tone de cărbune peste plan. Experienţa unor asemenea întreprin­deri fruntaşe poate fi pe deplin în­suşită şi de întreprinderi carboni­fere ca Uricani, Aninoasa, Vulcan, Petrila, care trag înapoi producţia prin faptul că nu-şi îndeplinesc de luni de zile sarcinile de plan. In loc să stu­dieze experienţa înaintată şi să ia mă­surile tehnico-organizatorice necesare aplicării ei, unii directori ca tov. Meriu Pompiliu de la Aninoasa ş.a. îşi con­sumă multă energie în vederea... găsi­rii unor „justificări“ care să explice rămînerea în urmă a întreprinderilor respective. In adunările organizaţiilor de bază ţinute în ultima vreme în Valea Jiu­lui, în unele consfătuiri de producţie pe sectoare şi pe întreprinderi, minerii au criticat aspru faptul că, la multe sectoare, utilaje de înaltă productivi­tate sunt slab folosite. Şi cum ar putea fi bine folosite cînd lipseşte grija pen­tru buna organizare a muncii, pentru aprovizionarea ritmică a locurilor de muncă cu material lemnos, cu vago­­nete goale, cu energie — în primul rînd cu aer comprimat — cînd lipseşte preocuparea pentru întreţinerea căilor de acces şi pentru organizarea trans­porturilor în subteran ? Sporirea producţiei de cărbune şi a productivităţii muncii în întreprinderile carbonifere din Valea Jiului este strîns legată de ridicarea nivelului de condu­cere a întreprinderilor carbonifere. Aceasta a devenit acum una din cele mai importante probleme în minele din Valea Jiului. In ultimii 5—6 ani a sporit simţitor numărul cadrelor medii tehnice şi inginereşti în întreprinderile carbonifere. In­ comparaţie cu anul 1949 numărul maiştrilor în minele din Va­lea Jiului a crescut cu peste 250, iar numărul inginerilor este de trei ori mai mare. Cu toate acestea, îndrumarea tehnică a minerilor nu este la nivelul cerinţelor procesului de produc­ţie. Intr-o şedinţă tehnică organizată nu de mult la Petroşani cu muncitori, tehnicieni şi cadre de conducere din industria carboniferă, numeroşi vorbi­tori au arătat pe bună dreptate că în minele din Valea Jiului maistrul nu-şi îndeplineşte rolul-cheie pe care-l are în producţie, n-a devenit omul care să conducă şi să răspundă de întreaga producţie a sectorului său. Aceasta, datorită faptului că în multe locuri au fost promovate în munca de maistru cadre necorespunzătoare, care nu cu­nosc temeinic procesul de producţie, iar conducerile minelor şi Direcţia gene­rală a cărbunelui Petroşani n-au miş­cat un deget pentru a-i sprijini în ridi­carea calificării lor. La aceasta se adaugă faptul că bri­găzile de mineri nu pot primi un spri­jin efectiv nici din partea cadrelor inginerești, deoarece, în marea lor ma­joritate, inginerii care conduc direct lucrările miniere folosesc cea mai mare parte din timpul de lucru pentru în­tocmirea unor lucrări cu caracter sta­­tistico-administrativ. In legătură cu aceasta trebuie spus că în industria minieră există încă un sistem birocratic greoi în lucră­rile contabile, financiare, statistice, ceea ce impune un aparat mare. O parte din acest aparat folosește mult (Continuare in pap. 2-a)

Next