Scînteia, septembrie 1956 (Anul 25, nr. 3689-3714)
1956-09-01 / nr. 3689
Pag. 2 VIAŢA DE PARTID Membrii de partid să fie exemplu în acţiunea de cooperativizare a agriculturii Departe de reşedinţa raionului Băileşti, pe malul Dunării, se află situată comuna Bistriţa. Harnicii ţărani muncitori de aici — agricultori pricepuţi şi pescari pasionaţi — muncesc cu mult sirg din zori şi pina in noapte... ...De multă vreme activitatea comuniştilor a început să se facă tot mai simţită înviaţa satului Multe lucruri s-au schimbat în viaţa ţăranilor muncitori din sat şi fiecare schim- tare, fiecare pas înainte sunt string împletite cu munca organizaţiei de bază, cu munca comuniştilor. Muncind mai bine ca în anul trecut, organizind întreaga muncă fie agitaţie în circumscripţiile electorale comunale, folosind mai bine agitatorii şi activul fără de partid, pe baza unui plan de muncă întocmit după Congresul al H-lea al P.M.R., organizaţia de bază a contribuit ca anul acesta să se înfiinţeze în comună trei întovărăşiri agricole cu peste 65 de familii. în frunte, ca de obicei, au fost membrii de partid Petrişor Marin, Dumitru Dincă şi alţii. încă din anii trecuţi în comună a luat fiinţă şi o gospodărie colectivă. S-a schimbat şi faţa comunei, în comună se construieşte acum un frumos cămin cultural, iar de curînd s-a terminat construirea podului peste gîrla Staicului. Toate acestea au fost făcutede ţăranii muncitori din comună, la îndemnul şi cu ajutorul organizaţiei de bază. Prin înfiinţarea gospodăriei colective şi a celor trei întovărăşiri agricole s-au petrecut unele schimbări şi în organizaţia de partid Unii membri de partid au intrat în gospodăria colectivă, alţii în întovărăşirile agricole iar o altă parte continuă să se afle în afara sectorului socialist al agriculturii, în organizaţia de bază din Bistriţa a avut loc de curând adunarea pentru darea de seamă şi alegeri. Participanţii la adunare au vorbit nu numai despre realizări, ci au discutat şi despre lipsurile care au existat în activitatea organizaţiei de bază, in activitatea fiecărui membru de partid în parte «1 Trebuie să arătăm tovarăşi — s-a ridicat să vorbească dintr-un colţ al încăperii tov. Stan Ştefan — că noi stăm destul de prost cu transformarea socialistă a agriculturii faţă de celelalte comune din raionu! nostru. Sectorul socialist pe comună reprezintă acum doar 9%, deşi noi ne-am angajat, după dezbaterea documentelor Congresului al II-Iea, cînd am întocmit planul de măsuri al organizaţiei de bază, că prin muncă politică, pînă la 31 decembrie a. c. să se cooperativizeze 27% din suprafaţa arabilă a comunei. Ceea ce e mai rău însă — acontinuat el — este faptul că un mare număr de membri de partid din comună nu sunt exemplu în această acţiune. E drept că mulţi au intrat în gospodăria colectivă şi nu întovărăşirile agricole, însă mai sunt încă 26 dintre noi care nu s-au înscris în nici o formă a sectorului socialist. Cred că adunarea noastră generală de azi are un cuvînt greu de spus în această chestiune. După cum vedem cu toţii, şi gospodăria colectivă, şi întovărăşirile şi-au dovedit superioritatea, obţinînd o recoltă de grîu cu peste 400 kg. mai mare la hectar faţă de sectorul individual. De curînd a apărut Rezoluţia plenarei C.C. al P.M.R. din 16—17 iulie a.c., care ne luminează mai bine calea şi ne arată ce avem de făcut. Mai mulţi participanţi la discuţie au criticat şi făptui că unii membri de partid s-au înscris numai de formă în întovărăşire, cu suprafeţe foarte mici faţă de cele pe care le au. Aşa, de pildă, este cazul tov. Trană Gheorghe, care din suprafaţa de 5 ha. s-a înscris în întovărăşire numai cu 0,50 ha, iar tov. Barariu Nicolae din suprafaţa de 3 ha. s-a înscris numai cu 0,25 ha. Despre problemele transformării socialiste a agriculturii au vorbit în continuare mai mulţi membri de partid. Darea de seamă şi discuţiile — a spus către sfîrşit tov Pîrvu Dumitru — nu s-au ocupat de munca de propagandă şi agitaţie desfăşurată de organizaţia de bază şi nici de eficacitatea ei. Este şi aceasta o mărturie că in acest sector, de fapt mi prea s-a muncit. Aşa, de pildă, Rezoluţia din 16—17 iulie a C.C. al P.M.R., care trebuie cunoscută de fiecare ţăran muncitor, nu a fost dezbătută decit cu membrii de partid. Pentru popularizarea prevederilor rezoluţiei in rindurile celorlalţi ţărani muncitori din comună nu s-a făcut nimic. Desigur că era de datoria noastră s-o prelucrăm şi cu tineretul, cu deputaţii, cu femeile, cu toţi ţăranii muncitori, la căminul cultural şi în ciricumscripţiile electorale. Membrii de partid au discutat despre necesitatea intensificării muncii politice pentru pregătirea și executarea muncilor agricole de toamnă. Adunarea generală, în cadrul căreia au participat la dezbateri numeroși membri de partid, a analizat pe larg felul cum a muncit vechiul birou pentru atragerea unui număr cît mai mare de ţărani muncitori—bărbaţi şi femei — în acţiunile întreprinse pentru înfăptuirea hotărîrilor partidului şi guvernului. Din dezbateri s-a desprins faptul că in acest domeniu, organizaţia de bază a avut lipsuri serioase. Este caracteristic, în acest sens, cuvîntul tovarăşei Alexandrina Rusu care a spus printre altele : „Nici în darea de seamă şi nici în discuţii nu s-a spus mai nimic despre activitatea femeilor din comuna noastră. Or, după cum ştiţi, în comună sunt femei fruntaşe ca Elena Borcan, membră de partid, Ioana Grigore şi altele, care sînt fruntaşe la munca cîmpului şi în activitatea obştească. Femeile ar putea da un mare ajutor în munca politică pentru cooperativizarea agriculturii. Nu ştiu de ce ne ocupăm atît de puţin de munca femeilor, doar partidul ne-a indicat în repetate rînduri că organizaţiile de bază trebuie să întărească în permanenţă munca politică în rîndul femeilor. Am ridicat această problemă — a spus ea în încheiere — nu fiindcă sînt femeie, ci pentru a arăta că în general există o atitudine nejustă din partea organizaţiei noastre de bază faţă,de munca femeilor“. După alegerea noului birou al organizaţiei de bază s-a supus spre discuţie proiectul de măsuri al organizaţiei de bază, în care un loc central îl ocupă munca politică pe care o va desfăşura organizaţia de bază pentru popularizarea largă a Rezoluţiei plenarei C.C. al P.M . din 16—17 iulie. Aşa, de pildă, adunarea generală a recomandat biroului organizaţiei de bază, printre altele, să desfăşoare o susţinută muncă politică şi de convingere a membrilor de partid care au pămînt, astfel ca pînă la 31 decembrie a.c. să nu mai existe în comună nici un membru de partid rămas în afara sectorului cooperatist al agriculturii. NICOLAE ROȘCA Plenara C.C al Sindicatului muncitorilor din industriile de petrol, chimie şi gaz metan Joi 30 august a avut loc în Capitală Plenara Comitetului Central al Sindicatului muncitorilor din industriile de petrol, chimie şi gaz metan. La baza lucrărilor desfăşurate la primul punct al ordinei de zi au stat rapoartele de activitate prezentate de preşedinţii comitetelor de întreprindere de la schela Boldeşti şi fabrica de hîrtie „Steaua Roşie“ din Bacău, precum şi coraportul expus de tov. I. Frăţilă, secretar al C.C. al Sindicatului muncitorilor din industriile de petrol, chimie şi gaz metan. Plenara a constatat că sarcinile trasate sindicatelor din aceste ramuri industriale cu privire la traducerea în viaţă a istoricelor hotărîri ale Congresului al ll-lea al P.M.R. au devenit un program concret de acţiune. Participanţii la lucrările plenarei au dezbătut pe larg lipsurile care mai frînează dezvoltarea celor trei industrii şi au indicat măsuri practice pentru lichidarea lipsurilor. Concluziile asupra primului punct al ordinei de zi au fost trase de tov. I. Dobre, preşedintele Comitetului Central al Sindicatului muncitorilor din industriile petrol, chimie şi gaz metan. (Agerpres) Note sportive Gazda n-a fost la înălţime lu oraşul Turda, faptul x i gazdă a finalelor cam- x Uui republican de polist- X W.A. trebuia să constituie X e. J \ din anul trecut, după u rile aceleiaşi competiţii, au avut loc la Câmpina, x ierea ca ediţia din 1956 x nispute la Turda a venit X din partea C.C-F.S.-regio- x ul. Cunoscute fiind posi- xibilităţile de organizare, tehnice x l şi mai ales „tradiţia" sportivă a X x acestei regiuni, invitaţia a fost x i acceptată. In plus, Turda fiind x x și un mare centru muncitoresc, x x popularizarea acestui gen de x X întreceri în rîndul muncitorilor x x ar fi fost un lucru binevenit. x x Entuziasmul, dorinţa concu- x a renţilor de a obţine rezultate x cît mai bune au contrastat însă » x cu condiţiile asigurate de orga- x a nizatori. x a Aceştia au făcut lucru de min- X x tuială şi în ultimul moment. De x a aceea în dormitoare, concuren- X 51 ții nu s-au putut odihni, iar la X 0 restaurantul „Ciocîrlia“ din X 0 Turda li s-a servit de multe ori x 0 un meniu neindicat pentru spor- x 0 tivi şi în condiţii neigienice. x 0 Nici celelalte organe locale, X 0 sfatul popular, C.C.F.S. etc., X ( n-au prea pus la inimă proble- X 0 ma organizării campionatului de x 0 pollution. Semnificativ este fap- X 0 tul că spectatorii prezenţi la X stadion în cele două zile de con- x curs veniseră întîmplător. Ei X erau obişnuiţii spectatori ai me- x durilor de fotbal (la Turda sunt X două echipe — „Progresul" şi x „Energia" — care activează în X categoria C.). Mulţi mei nu a X flaseră că oraşul lor găzduieşte X un campionat republican. x Nici Comitetul orăşenesc de x partid Turda n-a dat la timpul x potrivit sprijin organizării cam- x pionatului, deşi un membru al X său, tov. Bardoşi, era preşedin- x Q tele comisiei de organizare. x x Un singur lucru remarcabil x X (dar acela fără intervenţia or- x r ganizatorilor): gestul muncito- X x rilor de la fabrica de sticlă şi X x de la „Electro-ceramica" din X x oraş, care au oferit frumoase X X daruri concurenţilor. X Q *• D. \ Maestre ale cusăturilor naţionale Aţi admirat vreodată, în vitrina unui magazin sau la vreo expoziţie de artă populară frumoasele noastre cusături naţionale ? Multe asemenea lucruri de artă — covoare, ii, costume naţionale — se execută la cooperativa de artă populară „8 Martie“ din Breaza. 2300 de femei lucrează la această cooperativă. Arta cusăturilor frumoase este un meşteşug pe care îl deprind din copilărie femeile de prin partea locului. De aceea, nu e de mirare dacă ai să găseşti aci femei cu părul albit lucrînd alături de fete de 14—15 ani. Iat-o, de pildă, pe Ţurcanu Florica, o tînără membră a cooperativei. Poartă insignă de fruntaşă. Pe pînza subţire degetele ei agere încrustează cu aţă de mătase minunate modele naţionale. Mama şi sora ei lucrează de asemenea pentru cooperativă. Din activitatea muzeului regional Constanţa Muzeul regional Constanţa este vizitat zilnic de un mare număr de oameni ai muncii. Aci sunt expuse numeroase piese arheologice care vorbesc despre trecutul îndepărtat, despre viaţa oamenilor care au trăit cu multe mii de ani în urmă în Dobrogea. Colectivul de muzeografi desfăşoară o vie activitate pentru colecţionarea şi descoperirea de noi piese de muzeu. In urma săpăturilor făcute la Gura Dobrogei, colecţia de piese din paleolitic a muzeului a fost îmbogăţită cu noi obiecte de valoare. Săpături arheologice se mai fac și în alte localități din regiunea Constanța. La Histria s-a descoperit de curînd un nou templu. Lucrările arheologice ce se fac la Capidava vor furniza un bogat material din perioada prefeudală. IN ORAŞUL MINERILOR Odată cu îmbunătăţirea condiţiilor de muncă — prin introducerea mecanizării în minele de cărbuni, prin măsuri hotărîte pentru protecţia muncii etc. — grija statului nostru faţă de mineri se concretizează şi prin crearea unor condiţii de viaţă din ce în ce mai bune pentru aceștia. In clişeu : Un aspect al orașului minerilor din bazinul carbonifer Schitu Golești-Muscel. SCINTEIA De ce atîtea „R“-uri la uzinele „Steagul Roşu“ ? Muncitorii din sectorul turnătorie, precum şi tehnicienii din serviciile tehnice ale uzinelor „Steagul Roşu“ din Oraşul Stalin au depus în ultimul an şi jumătate eforturi susţinute pentru introducerea şi extinderea procedeului tehnologic de turnare în forme-coji. Acum, acest procedeu de înaltă productivitate se aplică nu numai la turnarea pieselor pentru autocamion, ci şi la confecţionarea modelelor de aluminiu. De curînd, inuziciţ ia statulii o nouă reţietă de amestec pentru tomfecţionărea formelor In prozent, ames- tecul nui se mai prepară,după,metoda semiumedă, cu acetonă, ci pe cale uscată, cu pietrul lămpant, costul manoperei reducîndu-se cu circa 70%. Pentru extinderea acestui procedeu şi la turnarea altor repere s-a construit o nouă instalaţie care are o productivitate cu 400% mai mare decit a celei existente. Pînă la sfîrşitul acestui an, colectivul uzinei şi-a propus să toarne după acest procedeu tehnologic, 28 repere, faţă de 9 repere cîte se toarnă în prezent în forme-coji. ★ Deşi numărul pieselor care se toarnă după noul procedeu tehnologic creşte, totuşi, procentul de rebuturi la piesele care se execută după alte metode, dar care au o greutate specifică mare în planul de producţie al sectorului turnătorie, se menţine încă ridicat. Din această cauză, productivitatea muncii în acest sector-cheie al uzinei nu creşte pe măsura posibilităţilor reale, iar preţul de cost este depăşit. Recent, am asistat la o discuţie aprinsă intre cîţiva muncitori în secţia turnătorie de fontă a uzinei. Toţi erau strînşi în jurul unor grămezi de blocuri pentru motoare, abia curăţite de pămînt. — Uite cum stau blocurile aici şi noi n-avem de lucru un schimb întreg — spuse unul dintre ei. După felul cum vorbea, am înţeles că lucra în alt sector al uzinei. Intr-adevăr, era un muncitor din sectorul uzinei. — Voi le turnaţi, ie curăţiţi şi, tot, voi le „botezaţi“, scriind cu cretă pe ele litera „R“, complectă alt muncitor. Mergînd în secţia turnătorie, am a-flat repede sensul iniţialei „R“ : însemna rebut In primul semestru al acestui an, procentul de rebuturi la unele repere, în loc să scadă, a crescut aproape lună de lună. Faţă de luna ianuarie, de exemplu, în luna iulie procentul de rebuturi a crescut cu 24,7% la blocul-motor, cu 11,1% la chiulasă, cu 17,3% la racordul de evacuare etc. Principala cauză a creşterii procentului de rebuturi în sectorul turnătorie al uzinelor „Steagul Roşu" este nepregătirea din timp a fabricaţiei pieselor. Deseori, în turnătoria de fontă a uzi- ■ nei unele modele nu sunt însoţite de planul de operaţii. Din această cauză multe operaţii ca : prepararea nisipurilor, confecţionarea miezurilor şa. se execută numai pe baza unor indicaţii sumare şi alteori greşite date de maiştri şi tehnicieni. De exemplu, după ce miezul pentru cămaşa cilindrului este scos din cutie, muncitorii îl stropesc cu o cantitate suplimentară de ulei de in, chipurile în scopul măririi rezistente mecanice a acestuia Conducerea sectorului nu s-a sezisat însă că, în timpul turnării, uleiul provoacă gaze în masă, lichidului, piesele se deformează şi sunt astfel rebutate. De asemenea, numeroase modele şi cutii de miezuri sunt uzate, iar la asamblare acestea necesită operaţii suplimentare. De la începutul fabricării autocamionului şi pînă acum, serviciul metalurgului-şef nu a luat măsuri pentru a se executa în uzină modele de rezervă. Chiar modelele existente nu sunt controlate periodic şi nu sunt bine întreţinute. Deficienţe serioase există şi în procesul tehnologic de turnare a fontei. Din cauza distanţei prea mari între cubilouri şi banda de turnare, transportul oalelor cu fontă lichidă durează cel puţin 15-20 minute, timp în care fonta pierde din temperatură, iar formele nu pot fi umplute suficient, ceea ce duce la rebutarea pieselor. Experienţa arată că ,tehnica înaintată nu se Introduce în producţie de la sine, fără o muncă perseverentă şi susţinută d de sprijinire a tot ceea ce împinge îna■ mie producţia. Deşi colectivul uzinelor „Steagul Roşu“ face paşi înainte ,pe linie, însuşirii şi aplicării tehnicii , noi, totuşi, în sectorul turnătorie se tărăgănează punerea în funcţiune a unor utilaje de mare productivitate. De pildă, de luni de zile în acest sector stă neterminată o instalaţie modernă de uscare a nisipurilor de miezuri, în timp ce uscarea miezurilor se face cu o instalaţie improvizată, cu randament redus în turnătoria de fontă a uzinei, numeroase piese se execută manual. Deoarece majoritatea pieselor mijlocii nu sunt executate la maşini, ci manual, productivitatea muncii este scăzută, ceea ce influenţează negativ asupra planului şi a cîştigurilor muncitorilor. In acest sector, unele cadre tehnice se preocupă îndeaproape, cu spirit de răspundere, de buna organizare a muncii şi a producţiei. Tov. Oprea Opran, şeful sectorului, şi ing. Vicenz Condrat, metalurg-şef, depun însă eforturi insuficiente pentru ridicarea calificării profesionale a unor tehnicieni. Inginerul Ion Cătănaş, de pildă, nu poate aduce o contribuţie pe măsura posibilităţilor la rezolvarea unor probleme ale producţiei din sector, deoarece este nevoit să irosească mai mult de jumătate din timpul lucrului îndeplinind sarcini administrative. Totodată, în unele posturi care hotărăsc desfăşurarea procesului de producţie sunt încadraţi tehnicieni care s-au pregătit în alte domenii de activitate. Bunăoară, într-un post de tehnolog este încadrat un inginer ...agronom. Din şase controlori tehnici de calitate la miezuri, numai unul este calificat în meseria turnării metalelor; de asemenea, la controlul tehnic al pieselor turnate, nouă controlori nu au o pregătire corespunzătoare acestei munci. In cele opt luni care au trecut de la Congresul partidului, delegaţi ai Ministerului Industriei Metalurgice şi Construcţiilor de Maşini au vizitat, ce-i drept, sectorul turnătorie al acestei uzine. Ei au constatat o parte din deficienţele existente, iar uneori acestea le-au fost sezisate de muncitori, dar, potrivit unui prost obicei, s-au mulţumit să „ia cunoştinţă“ sau să le noteze în carneţel, iar lucrurile au rămas şi astăzi ca la început. Nu erau oare mai folositoare aceste vizite dacă delegaţii ministerului ar fi analizat concret, la faţa locului, cauzele rebuturilor, spre a putea să indice conducerii tehnico-administrative măsurile cele mai potrivite pentru folosirea în spirit gospodăresc a metalului ? Cel de-al ll-lea Congres al partidului a pus în faţa colectivelor de întreprinderi sarcina de a lupta pe toate căile pentru creşterea continuă a producţiei şi productivităţii muncii, pentru reducerea preţului de cost şi îmbunătăţirea calităţii produselor. Colectivul uzinelor „Steagul Roşu“ nu trebuie să se încînte de realizările — valoroase, ce-idrept — obţinute pînă acum, ci, luptind cu fermitate pentru traducerea în viaţă a sarcinilor importante ce-i revin în noul cincinal, să ia măsuri concrete pentru lichidarea rebuturilor în sectorul turnătorie spre a putea livra industriei și agriculturii mai multe autocamioane. Ing. VASILE TRIFU CONSTANTIN LINTE Trecuse vreme de cînd Maria lynn, ţăranca din -'Ţara Moţilor, îşi bucurase bărbatul cu o veste mare: — Mitule, îţi fac un flăcău. Mitu avea nişte hîrtii pictate cu linii şi tot felul de semne ştiute numai de el. Socoteala era rotundă ; doi ani au trecut de cînd nevastă îi dăduse vestea. Care flăcău ? Nici urmă de flăcău. Măcar fată, dar să fie odată. Nimic din toate cîte-i spusese doftoroaia nu-i desluşea de ce de doi ani nu-i naşte nevasta. Şi aşa treceau zilele. Mitu alerga, ca o sufrlugă de la o vecină la alta să ceară sfat. Maria se văita de dureri şi aştepta doar, doar o veni sorocul. Intr-o zi, cînd Maria era singură acasă, a deschis uşa un om înalt, bine legat, cu ochi albaştri. S-a recomandat drept inginer de drumuri şi a cerut de băut. Din una, din alta, a luat-o pe Maria la întrebări. Doctorul Anatol Teodorescu, care fusese nevoit să se recomande drept inginer ca să nu stîrnească îngrijorarea femeii — cu o teamă superstiţioasă de medici — şi-a dat seama în scurtă vreme că Maria are un fibrom uriaş; cît despre sarcină, nici vorbă. Trebuia să procedeze însă cu băgare de seamă şi după ce dibuise diagnosticul. Dacă femeia ar fi aflat că unicul ei leac este operaţia, atunci neliniştea s-ar fi transformat în groază. — Ştiu eu un doctor la Abrud care are un ac cu vîrf aurit — i-a spus doctorul. El o să te vindece. — La Abrud la doctor nu mărg ! — a fost răspunsul categoric al femeii. Doctorul a pus în mişcare tot satul Ivăneşti (comuna Scărişoara). In frunte cu secretarul organizaţiei de partid, un grup de oameni mergea zilnic la Maria „s-o lămurească“. Şi a pornit într-o zi Maria la Abrud să găsească „acul cu vîrf aurit“. A ajuns bineînţeles în sala de operaţii. Mitu aştepta neliniştit pe sală. A vă-' zut o soră trecînd în fugă. A oprit-o. — Ce-i face muierii, mă rog matale ? — Nu te frămînta degeaba omule, i-a răspuns sora. Acuşica-i gata operaţia. •„ , Mitu şi-a acoperit faţa cu mîinile şi a strigat: „Vai mie, vădan nenorocit!“ A ajuns într-o goană înapoi la Ivă-neşti şi a început a ciopli sicriul. A trecut o zi, au trecut două, trei, şapte. Nimeni nu-l chema la Abrud să-şi ia „moarta“. In a 15-a seară a apărut, ca din pămînt, Maria. Mitu a îngălbenit, apoi şi-a frecat ochii cu pumnii. — Măi muiere, tu ăi fi ? — Dar cine, bărbate, să fie? Şi să ştii: mi-s sănătoasă Dar ce-i cu copîrșeul acela? — Apoi, ghici temerea bărbatului, izvorîtă din nălucirile cu care-i împuiase capul doftoroaia satului. — D-apoî, bărbate, te ai cam pripit cu îngropăciunea Da’ nu-s mîhnită de tine, că neștiutori am trăit amîndoi pe lumea asta. Toată noaptea i-a povestit cum au operat-o, că era să moară dacă n-o duceau de grabă la spital, că de-acu înainte o să aibă copii. Nu mai contenea cu lăudatul medicilor. — A fost prima și poste cea mai semnificativă întimplare care mi-a confirmat presupunerile despre înapoierea și întunecimea de veacuri din Ţara Moţilor — îmi povestea doctorul Teodorescu. În 1950 cînd am venit aici, auzisem doar cîte ceva, dar îmi rămăseseră ,bine, întipărite ca minte cuvintele lui Bogza : „...Numai, în privinţa aceasta, a sifilisului şi a tuberculozei, Ţara Moţilor nu mare o ţară de piatră... Se spune că fosta stăpînire ştia în ce grad e întinsă molima aci, şi se bucura că acest neam, care i-a dat atît de lucru, e ros pe dinăuntru, subţiat, minat de bolite grave în care ea găsea un aliat“. În 1950 la Scărişoara, pe locul unde se află actualul dispensar, exista o cameră dărăpănată Binefacerile medicinii, ale progresului şi civilizaţiei nu pătrund cît ai bate din palme pe vîrfuri de munte. Noua ocîrmuire’ÎL împuternicise pe tînărul medic să facă acum cunoscutemoţilor aceste lucruri. Cu fonduri speciale din bugetul statului, cu munca voluntară a ţăranilor,« cu ajutorul organizaţiei de partid s-au înălţat aci dispensarul, o casă de naşteri şi staţionar Există acum şi bucătărie dietetică, instalaţie de apă, lumină electrică şi baie, şi şaretă, şi sanie. Personalul medical: un medic, două felceriţe, o moaşă şi o soră medicală. Bătălia cea grea nu s-a dat însă pentru construcţia dispensarului — pentru asta s-au pus la dispoziţie cele trebuincioase — ci împotriva prejudecăţilor. Cel puţin în primul an vaccinările TAB n-au izbutit nici cu vorba bună, nici cu cea aspră. Le era oamenilor frică de „ac“ şi pace. Acum vin oamenii singuri la dispensar şi-şi suflecă voiniceşte mîneca: — Gata, tovarăşe doctor ! Impungemă cu şaraful ăla ascuţit la cap. O femeie de moţ, Maria Petruse, a născut 11 copii în paie, tăindu-şi singură cordonul ombilical (cîţiva copii i-au murit imediat după naștere). Al 12-lea prunc l-a născut la casa de nașteri. • Aproape 80% din femeile comunei aduc pe lume copii aci. O cer singure, nu mai e nevoie de lămurire întotdeauna la Scărișoara mortalitatea infantilă înregistra o cifră impresionantă : 28 —30%. In 1951 a venit aci, în creerul Apusenilor, un ministru — Ce-ţi trebuie — l-a întrebat pe medic — ca să scazi mortalitatea infantilă ? — In primul rînd medicamente și alimente — O să le ai. După cîteva săptămîni au sosit la dispensar multe kilograme de zahăr, marmeladă făină, zeci de pachete cu medicamente. Au fost distribuite — şi de atunci în fiecare an la fel — alimentele. S-au depistat şi tratat din vreme gravidele bolnave , a făcut vitaminizarea în masă a gravidelor şi copiilor. Azi mortalitatea infantilă a scăzut la 5,6%. Cît despre sifilis, încuibat pe vremuri aci aproape fără putinţă de scăpare, azi e pe cale de dispariţie. Aş vrea să mai povestesc, în încheiere, o scurtă întîmplare Mi s-a părut edificatoare pentru schimbarea petrecută în psihologia oamenilor care mai ieri încă nu ştiau ce înseamnă medicină. Sau aveau oroare de ea. Tot la Scărișoara, la dispensar. A ve, nit un om uscățiv,blond, cu privirea ageră. A intrat în subiect, sigur de sine, fără introduceri — Tovarășe doctor, eu mi-s supărat. . ..•' — Care-i baiul, Gheorghe ? — Păi să vedeți. în rîndu’ firii era ca eu să plec la Herculane în august. Ieri am auzit că se amină pentru septembrie. Nu-i bine deloc. — Măi Gheorghe, ia zii tu mai bine cum era Cu „rîndu’ firii“ înainte? întrebarea fusese pusă ca să aud eu răspunsul, doctorul Teodorescu îl cunoștea foarte bine. Am aflat de la Gheorghe Juncan că „rindu’ firii“ înainte era așa fel că el, moţ sărac care lucra embere, petrecîndu-şi toată viaţa în pădure, să se îmbolnăvească de „răceală cu ghimpi şi umflături in mîini şi picioare”, (ceea ce — traduce el în limbajul medical de curînd însuşit — era un reumatism avansat). „Rîndu’ firii” era ca luncan să rabde, să tacă și să înghită Cui să se plinga? Acum nu mai poate lucra la coop^®' tivă laolalta cu Consătenii reumatismul și - a făcut drum adine in b'azele sale I ticrează la o școală e sindicalist. In urmă cu 2 ani a fost internat la «taționai (menia să I vezi atunci cum a schimbat cioarecii cu pijamaua), a fost trimis apoi de sindicat la Herculane Băi calde, tratamente de tot felul, distraclii (mergea şi la dans) , a intors mult schimbat în bine A văzut viaţa nouă şi a deschis ochii mari . Acu’, dacă avem alte rosturi şi alte dreptui dacă ■ aliu' „rîndu' firii“ în satele noastre de ce n-aş pleca în august la Herculane ? I a spus medicul că acolo nu-i tîrziu să plece și taina Dar Juncan a plecat totuși neconvins — Tot mai bine ar fi fost în august... Nemăsurat de lung mi s-a părut drumul străbătut de la femeia așteptînd să nască timp de doi ani, riscind să moară, fugind de medic ca de ciumă, la moţul care ţinea morţiş să plece la băi, nu în septembrie, ci neapărat în august... IOANA DRAGAN Dacă-i altu’ rîndu’ firii“... Borislavul astăzi Redă-mi sănătatea, pane, amărît ce sînt. la-ţi înapoi salariul blestemat! la-ţi şi banii agonisiţi cu preţul sîngelui meu la-ţi totul! Redă-mi numai sănătatea ! Am copii mici... Aşa scria Ivan Franko despre viaţa muncitorilor petrolişti din Borislav. Munca manuală grea, neomenească şi exploatarea nemiloasă, sărăcia cumplită şi „şepele“ cenuşii, întunecoase un loc de case — iată ce-l aştepta pe fiecare om venit la Borislav în căutare de lucru. Ne amintim bine de vechiul Borislav, de străzile sale murdare, cu băltoace de ţiţei, care răspîndeau un miros insuportabil, de azilurile de noapte de pe ale căror ziduri căzuse tencuiala, de cîrciumile întîlnite la fiecare răscruce, de munca istovitoare la sonde. In vechiul Borislav existau întotdeauna 10—15.000 şomeri. Ei dormeau pe străzi, umblau sgribuliţi şi, pentru a cîştiga o bucată de pîine, erau nevoiţi să accepte orice condiţii. Niciodată nu era de lucru pentru toţi. Dmitri Vasilievici Iaecinik, de pildă, a fost şomer din 1934 pînă în 1939 — anul reunirii cu Ucraina Sovietică. Aşa era viaţa noastră, pe care a descris-o întocmai Ivan Franko în „Povestiri din Borislav“ şi în schiţa „Borislavul rîde". Ea a rămas neschimbată din vremea lui Ivan Franko şi pînă în 1939. Muncitorii petrolişti din Borislav nu au îndurat însă cu resemnare exploatarea şi asuprirea. In inimile lor spiritul lui Benedi — un erou al lui Franko — nu s-a stins niciodată Ne amintim cu toţii de greva generală din 1925 de la schelele petrolifere, de răscoalele din 1936 ale oamenilor înfometaţi. Tineretului îi este greu să-şi imagineze ororile trecutului : în anii Pu-terii Sovietice Borislavul a devenit de nerecunoscut. Borislavul nostru de astăzi este un oraş frumos, bine armenajat, oraşul petroliştilor — oameni cuo viaţă frumoasă îndestulată, civi- lizată. Acolo unde altădată se aflau cîrciumi, se înalţă astăzi cluburi, case de cultură, şcoli. Avem locuinţe bune, iar munca noastră ne este asiguratăşi răsplătită după merit. Nimeni dintre noi nu mai este acum preocupat de grija zilei de mîine,” bătrîneţea ne este asigurată. Pensia de 800-900 ruble pe care o primesc cei bătrîni reprezintă o sumă îndestulătoare pentru a asigura o viaţă fără griji. Fiecare se străduieşte să mun-L cească azi cît mai bine, căci statul a asigurat pentru aceasta condiţiile ; întregul utilaj tehnic al schelelor a fost reînnoit, automatizarea se introduce pe scară largă. Un singur sondor poate urmări astăzi de la tabloul de comandă funcţionarea a zece sonde. Iar Borislavul, care trăieşte astăzi o viaţă cum visa cîndva neuitatul nostru Franko, dă patriei tot mai mult petrol. D. IAECINIK, I. GHERICI, S. PILKOV, M. GHIRIAK sondori la schela nr. 8 a trustului „Borislavneft“ ›■ Un izvor nesecat Ziua de 30 octombrie 1898 va rămîne întotdeauna în amintirea mea ca una din zilele cele mai luminoase ale tinereţii meie. In această zi s-a sărbătorit la Lvov împlinirea a 25 de ani de activitate pe tărîm literar şi obştesc a lui Ivan Iakovlevici Franko, marele fiu al poporului ucrai- nean, îmi amintesc cuvintele emoţionante, rostite de cel sărbătorit la această solemnitate: — Ca fiu de ţăran, hrănit cu pîinea uscată a mujicului, am simţit că datoria mea este să-mi închin viaţa poporului simplu. Pe noi ne atrăgea spiritul său neîmblînzit de luptător revoluţionar, cunoştinţele sale vaste, marele său talent literar Iată de ce atunci cînd noi, un grup de studenţi, an hotărît să traducem în limba ucraineană „Manifestul Partidului Comunist“ ne-am adresat lui Ivan Iakovlevici şi i-am povestit 4€SPie dificultăţile noastre. El ne-a ascultat şi apoi zîmbind, ne-a dat de înţeles cît de multe mai avem de învăţat. Mai tîrziu, ori de cîte ori aveam nevoie de ajutorul lui, el nu-şi precupeţea nici munca, nici timpul. Cine nu şi-a încercat în tinereţe puterile în domeniul poeziei ! Şi eu m-am apucat să fac versuri, iar primele încercări lterare le-am dus lui Ivan Iakovlevici. Am atras atenţia lui Ivan Franko şi primele mele lucrări muzicale. Profe-sional el nu s-a ocupat niciodată cu muzica, totuşi ştia să aprecieze operele muzicale. Poporul „l-a învăţat“ ce înseamnă muzica. Suflul folclorului, care străbate creaţia lui Ivan Franko, face ca poezia lui să fie atît de mu’zicală, încît a atras de mult pe compozitorii sovietici. Din creaţia lui se inspiră şi prietenii noştri, muzicienii de peste hotare. Nu odată am fost şi eu inspirat de moştenirea poetică deosebit de bogată a lui Ivan Franko Am compus astfel un poem simfonic, coruri şi romanţe, inspirate din lucrările acestui mare poet revoluţionar. Izvorul nesecat al creaţiei lui Ivan Franko va mai servi de temelie trainică multor lucrări muzicale. STANISLAV LIUDKEVICI compozitor și artist al poporului din R.S.S. Ucraineană. Nr. 3689 m m Mim si m mim Pe meleagurile unde a trăit Ivan Franko Acolo unde a trăit şi a luptat Ivan Franko s-au înfăptuit visurile marelui poet. Zilele negre die stăpînirii habsburgice sail ale panilor polonezi aparţin de mult trecutului. In marea familie a popoarelor sovietice, participă la construirea comunismului şi oamenii muncii din regiunile apusene ale Ucrainei. Scrisorile de mai jos — primite prin intermediul redacţiei ziarului ,(Pravda Ukrainî" din Kiev — vorbesc despre viaţa nouă care înfloreşte pe pămîntul Ucrainei apusene.