Scînteia, octombrie 1956 (Anul 25, nr. 3715-3740)

1956-10-02 / nr. 3715

PROLETARI DIN TOATE TARILE. UNITI VA I ANUL XXVI Nr. 3715 Marți 2 octombrie 1856 6 PAGINI — 20 BANI Aniversarea armatei populare An de an, la 2 octombrie, poporul nostru sărbătoreşte tradiţionala zi a LX forţelor armate ale R.P.R. Gindurile pline de dragoste ale oamenilor muncii I se indreaptă spre bravii ofiţeri şi ostaşi care apără munca lor paşnică creatoare, cuceririle revoluţionare dobîndite în anii puterii populare, suveranitatea şi independenţa naţională a patriei. Militarii armatei populare cinstesc această zi cu noi succese în desăvârşirea pregătirii lor militare şi politice. Cu 13 ani în urmă, în încleştarea de foc a războiului antihitlerist, cînd Partidul Comunist Român organiza lupta de eliberare a poporului, a luat fiinţă pe teritoriul U.R.S.S., cu sprijinul nului sovietic, divizia „Tudor Vladimirescu“, formată din foşti prizonieri de război dornici să lupte împotriva ocupanţilor germano-fascişti şi a dictaturii fasciste antonesciene. In condiţiile favorabile create de ofensiva armatei sovietice, partidul a înfăptuit acţiunea coordonată a forţe I lor patriotice populare şi a soldaţilor, ofiţerilor şi generalilor patrioţi din armată, acţiune care a dus la ieşirea României din războiul hitlerist, întreaga armată romînă a întors armele, chiar din prima zi a răsturnării dictaturii fasciste, şi s-a alăturat coaliţiei antihitleriste în frunte cu Uniunea Sovietică. Umăr la umăr cu vitejii ostaşi sovietici, 15 divizii romîneşti, în colaborare cu flotila de Dunăre şiUnităţi de tancuri şi aviaţie, au luptat cu bărbăţie şi eroism pentru definitiva înfrîngere a fascismului, dovedind un avînt pe care numai o cauză dreaptă şi mare îl poate insufla. Par- I ticiparea la 383 bătălii şi lupte, eliberarea a 3831 de oraşe şi sate din Transilvania, din Ungaria şi Cehoslovacia, de-a lungul a peste 1000 kilometri, capturarea a peste 100.000 prizonieri — iată contribuţia adusă de trupele româe la războiul antihitlerist. Cu litere de aur vor rămîne înscrise în istoria patriei faptele de arme ale ofiţerilor şi ostaşilor români, eroismul lor în crîncenele bătălii din jurul localităţilor Sf. Gheorghe, Odorhei, Arad, în împrejurimile Debreţinului şi Szolnokului, sub zidurile Budapestei, pe înălţimile munţilor Tatra, pe ţărmurile Tisei, Gronului şi Moraviei pînă la 100 kilometri de Praga. Este un titlu de îndreptăţită mindrie pentru armata română faptul că unităţile care au luptat împotriva hitleriştilor au fost citate prin ordine de zi de şapte ori de către Comandamentul suprem sovietic şi de 78 de ori de către comandamentele sovietice. Armata noastră populară este continuatoarea tradiţiilor luminoase ale oştenilor lui Mircea cel Bătrîn, Mihai Viteazu, Ştefan cel Mare, Ion Vodă cal Cumplit, ale pandurilor lui Tudor Vladimirescu, ale dorobanţilor romîni din războiul de la 1877, ale luptătorilor de la Mărăşti şi Atărăşeşti, ale trupelor participante la războiul antihitlerist, ale tuturor luptătorilor pentru libertatea şi independenţa poporului nostru, înaltele idealuri care o însufleţesc — apărarea muncii libere şi constructive a poporului, apărarea păcii — particularităţile ei ca armată a muncitorilor şi ţăranilor eliberaţi, fac ca armata populară să fie îndrăgită de întregul popor muncitor. Trăiesc doar în amintirile celor mai vlrstnici vremurile cinci soldaţii romîni, prost echipaţi şi înzestraţi cu firmament învechit, înflămînziţi, bătuţi şi umiliţi la tot pasul, erau trimişi să moară în războaie de jaf şi cotropire sau să ucidă pe părinţii şi fraţii lor care luptau pentru o viaţă mai bună. Armata noastră populară a devenit o şcoală de educaţie patriotică şi cetăţenească. Ea este o armată a frăţiei dintre poporul român şi minorităţile naţionale. Astăzi, viaţa şi sănătatea ostaşului, nevoile sale materiale şi culturale sunt în centrul atenţiei partidului şi guvernului. Militarii au pe deplin sentimentul demnităţii omeneşti; ei simt dragostea şi grija cu care-i înconjoară statul democrat-popular şi masele largi de oameni ai muncii. Ei participă la alegeri, pot fi aleşi în toate organele conducerii de stat, cu un cuvînt, se bucură de toate drepturile şi libertăţile cetăţeneşti. De aceea, serviciul militar—încetând de a mai fi o caznă — a devenit o îndatorire de cinste şi de onoare pentru fiecare cetăţean al R. P. R. In funcţie de gradul de pregătire şi de însuşire a tehnicii militare, de îndeplinirea conştiincioasă şi precisă a sarcinilor încredinţate, militarii pot urca toate treptele ierarhiei în armată. Pe lîngă măiestria mînuirii armelor, militarii armatei noastre îşi însuşesc, în perioada stagiului, multe cunoştinţe practice, care Ie sunt folositoare în opera de construcţie paşnică. Armata noastră populară este o armată în slujba păcii. Guvernul R.P.R. duce o politică fermă de întărire a păcii şi a prieteniei între popoare, depune eforturi susţinute în vederea destinderii continue a încordării în relaţiile internaţionale, aduce o contribuţie proprie în această direcţie. Cele două reduceri succesive în timp de un an a efectivului forţelor armate ca şi reducerea cu un an a duratei serviciului militar activ sunt mărturii concrete ale politicii noastre de pace şi totodată contribuţii de seamă la micşorarea încordării internaţionale. Asemenea măsuri au o mare însemnătate pentru întărirea încrederii între state. Dacă ele ar fi adoptate şi de ţările capitaliste, s-ar putea obţine rezultate şi mai însemnate în reducerea cheltuielilor militare în toate statele, în însemnarea atmosferei internaţionale. întregul popor muncitor priveşte cu satisfacţie fiecare succes dobîndit de forţele iubitoare de pace, se bucură că ideile coexistenţei paşnice se impun cu tot mai multă putere în viaţa internaţională. Dar oamenii muncii nu pot să nu ţină seama de faptul că în unele ţări cursa înarmărilor continuă, că imperialismul german, care a cotropit de două ori pămîntl ţări noastre, este din nou înzestrat cu arsenalul agresiunii. Toate acestea impun poporului român ca, intensificîndu-şi eforturile pentru apărarea păcii, să-şi păstreze o neştirbită Vigilenţa, să arate grijă faţă de forţele armate ale ţării noastre. Militarii forţelor noastre armate, răspunzînd intereselor vitale ale apărării independenţei şi suveranităţii poporului român, se străduiesc neîncetat să-şi perfecţioneze măiestria de luptă, să-şi însuşească tehnica militară cea mai modernă şi ştiinţa militară înaintată. Disciplina conştientă, fermă, subordonarea deplină, necondiţionată a ostaşilor faţă de comandanţi, îndeplinirea neşovăitoare a ordinelor şi prescripţiunilor regulamentare sunt legi de neclintit ale armatei noastre. Organizaţiile de partid şi U.T.M. din armată trebuie să antreneze pe toţi militarii la perfecţionarea neîncetată a măiestriei de luptă, la respectarea conştiincioasă a obligaţiilor de serviciu; totodată ele trebuie să intensifice munca de educare politico-ideologică a cadrelor militare în vederea ridicării nivelului lor de conştiinţă. Exemplul comuniştilor şi utemiştilor din armată în ceea ce priveşte însuşirea tehnicii de luptă, a regulamentelor, îndeplinirea promptă a ordinelor date de comandanţi, respectarea disciplinei însufleţesc pe toţi militarii la obţinerea de succese in instrucţie şi în pregătirea politică. Patriotismul fierbinte şi adîncul spirit internaţionalist, dragostea şi respectul faţă de toate popoarele lumii sînt trăsături caracteristice armatei populare. O prietenie trainică, de nesdruncinat leagă pe militarii forţelor armate ale R.P.R. de glorioasa armată sovietică, ca şi de armatele din ţările marii familii socialiste. Cu prilejul zilei de 2 octombrie oamenii muncii, întreg poporul muncitor, urează tuturor militarilor forţelor armate ale R. P. R. noi succese în desăvîrşirea pregătirii lor militare şi politice, în îndeplinirea conştiincioasă a misiunii lor. ORDINUL ministrului Forţelor Armate ale Republicii Populare Romíne 2 octombrie 1956 Bucureşti Tovarăşi soldaţi şi matrozi, sergenţi şi cartnici I Tovarăşi ofiţeri, generali şi amirali I Astăzi oamenii muncii din patria noastră sărbătoresc Ziua Forţelor Armate ale Republicii Populare Romine. Cu prilejul acestei sărbători felicit întregul personal al Forţelor Armate ale Republicii Populare Romine. Urez soldaţilor şi matrozilor, sergenţilor şi cartnicilor, noi succese în pregătirea de luptă şi politică, în întărirea ordinei şi disciplinei militare, în cunoaşterea şi întrebuinţarea armamentului şi tehnicii de luptă moderne. Urez ofiţerilor, generalilor şi amiralilor succese în ridicarea continuă a capacităţii lor organizatorice, pentru îmbunătăţirea calităţii pregătirii şi conducerii trupelor, pentru întărirea puterii de luptă a armatei noastre populare. Trăiască Forţele Armate ale Republicii Populare Romíné I Trăiască guvernul Republicii Populare Romíné I Trăiască Partidul Muncitoresc Romín I Trăiască scumpa noastră patrie — Republica Populară Romînă! Ministrul Forţelor Armate general colonel LEONTIN SĂLAJ AN fi»»,------S- T ^---w---1----r 1 » » ( » II I ) « » si In pag» 3-4 AL VlII-lea CONGRES AL PARTIDULUI COMUNIST CHINEZ: Rezoluţia celui de-al VIII-lea Congres, pe întreaga Chină, al iPirtilului Comunist Chinez, cu f'privire la raportul politic (Adop- I tată la 27 septembrie 1956). ( Cuvintările rostite de tovarășii Lai Jo-lui; Li Fu-cun; Sun Tinlin ; Cen I. L I ........................ ......................... A fost inaugurată, prima fabrică romînească de cretat hîrtie ORAŞUL STALIN (coresp. „Scînteii"). La Ghimbav, pe unul din malurile rîului Ghimbăşel, s-a terminat de curind construcţia unei noi fabrici — fabrica de cretat hirtie — prima de acest fel în ţara noastră. La inaugurarea noii fabrici — care a avut loc duminică — au participat constructori, muncitori, tehnicieni şi ingineri din fabrică, precum şi delegaţi ai întreprinderilor producătoare de hîrtie din ţară. La festivitatea care a avut loc cu acest prilej a luat cuvîntul tov. Ion Grădinaru, directorul fabricii, care a vorbit despre importanţa acestei noi construcţii pentru economia naţională. Vorbitorul a arătat printre altele că construcţia fabricii s-a făcut într-un timp record, de numai un an şi cîteva luni, întreprinderea fiind înzestrată cu utilaje moderne primite din R. D. Germană sau fabricate în ţară. Anual, fabrica va produce 3000 tone hîrtie cretată pentru publicaţii. întregul proces de fabricaţie este automatizat. Primele cantităţi de hîrtie cretată au şi fost livrate editurilor. Din partea constructorilor şi montorilor a vorbit ing. Vasile Ciobotaru, care a evidenţiat atît munca însufleţită a constructorilor cît şi sprijinul primit din partea specialiştilor din R. D. Germană la montarea utilajelor. Din partea specialiştilor germani care au pus la punct tehnologia noii fabrici a vorbit tehnologul Gerhart Hammer, specialist dintr-o fabrică de cretat hîrtie din Dresda. In încheierea mitingului, tov. Ing. Mihail Fiorescu, ministru al Industriei Chimice, a felicitat pe constructori și montori, urîndu-le noi succese. In clișeu : Clădirile noii fabrici. Primele agregate ale termocentralei Teleajen au intrat în funcţiune PLOEŞTI 1 (Agerpres). In noaptea de 30 septembrie la centrala electrică de termoficare Teleajen au intrat în funcţiune primele două cazane de 50 tone de aburi pe oră fiecare şi au început probele primului grup electrogen de 6000 kW. Construcţia noii centrale a început în anul 1954 pe baza proiectelor întocmite de specialişti sovietici. Centrala, care foloseşte drept combustibil gaze naturale şi păcură, este dotată cu utilaje şi agregate de fabricaţie sovietică. Odată cu intrarea în funcţiune a acestor agregate, centrala a început să furnizeze aburi rafinăriei nr. 3 Teleajen, iar în curînd va livra şi energie electrică. Centrala electrică de termoficare de la Teleajen este rezultatul muncii rodnice depuse de constructori şi montori de la trusturile „Energo-Construcția“ și „Electro-montaj“. IN CAMPANIA INSĂMINŢĂRILOR DE TOAMNĂ O bogăţie aruncată la margini de sare Ca niciodată în trecut, muncitorii de la gospodăria agricolă de stat Bărboşi din regiunea Galaţi au împrăştiat în toamna aceasta pe tarlalele gospodăriei o însemnată cantitate de îngrăşăminte naturale. In total , peste 2.200 tone. Dar de unde atîtea îngrăşăminte ? — Le-am luat din marginea comunei Braniştea — ne-a spus tov. Nicolae Rovenţa, şeful secţiei Şerbeştii-Vechi. Acolo e o adevărată carieră. Să tot cari, că nu se mai termină. Intr-adevăr, de jur împrejurul comunei Braniştea s-au adunat de-a lungul anilor sute de vagoane de gunoi de grajd, dacă nu chiar mai multe. De ce nu-l cară oamenii pe cîmp ca să obţină recolte sporite ? Am intrat la sfatul popular al comunei. Intr-o cameră, preşedintele sfatului, tov. Nică Leca, discuta despre mersul lucrărilor agricole cu tov. Ion Iepure, instructor al comitetului raional de partid. — Cum stăm cu pregătirile pentru semănat — întrebă instructorul ? — Am arat 746 de hectare din 900, cine trebuie să însămînţăm — răspunse preşedintele. , Cind veni vorba însă despre pregătirea seminţelor şi despre căratul gunoiului, preşedintele se cam codi. — Asta, tovarăşe, nu s-a prea făcut... Gunoi nu s-a cărat deloc. Intre timp, un birou au intrat tov. Nicolaie F. Lungeanu, preşedintele gospodăriei colective, şi tov. Victoria Neagu, secretara organizaţiei de bază din sat. — Cu sămînța, vom face noi ce-om face, dar de gunoi, vă spunem cinstit că la noi nu e nevoie — zise președintele, ca justificare. — A, despre gunoi e vorba ? — îi veni în ajutor tov. Neagu. — Nu, la noi nu e nevoie! _ ? ? — Da, da, are dreptate iov. Neagu, căută să ne lămurească președintele gospodăriei colective. Am aflat şi noi că gunoiul e îngrăşămînt bun. Dar la noi nu merge. Arde plantele. De aia nici gospodăria colectivă nu-l foloseşte. Uite, de la înfiinţare, noi n-am dus nici măcar o căruţă de gunoi la cîmp. După spusele tov. Neagu şi Lungeanu, s-ar părea că în Braniştea pămîntul este atît de bogat, că, omul n-are de-, cît să semene şi să culeagă recolte bogate. Dar nu este aşa. In acest an marea majoritate a gospodăriilor individuale şi chiar gospodăria colectivă n-au avut recolte bune. Unii ţărani cu gospodărie individuală, ca Gheorghe Mihăilă, Victor Petcu, Petru Dundev, Dumitru Pleşa şi alţi cîţiva, folosind gunoi de grajd, cu toată seceta, au obţinut cite 1.000—1.600 kg grîu la ha., precum şi recolte bogate la porumb, cartofi etc. De altfel, din discuţia de la Sfatul popular din comuna Braniştea a reieşit limpede de ce socotesc ţăranii că gunoiul „arde" plantele. Unii ţărani muncitori din comună au încercat să folosească gunoiul de grajd. Nefiind însă îndrumaţi cum să-l pregătească, ei au îngropat sub brazdă bălegar de grajd proaspăt, păios. In regiunile secetoase însă bălegarul neputrezit face ca în primul an plantele să sufere. Nu s-ar întîmpla acest lucru dacă ar folosi gunoi bine putrezit. Această situaţie există în majoritatea comunelor din raionul Galaţi. Cite vagoane de pîine s-ar obţine în plus dacă s-ar folosi gunoiul adunat aici! Oare cum îi rabdă inima pe tovarăşii de la comitetul raional de partid şi de la sfatul popular raional să treacă nepăsători pe lîngă mormanele de îngrăşăminte care stau nefolosite 7. EMILIAN ALBULESCU OO O© O© 00 OC OO CC OO OC 30 3C O© OC O© OŰ OO CC CC OC OO OC OO OC OC O© OO oii oooooooocoo Citiţi in pas. Il-a: •»ooco<»<»<jj Rezultatele manifestărilor sportive şi corespondenţa din Istambul a trimisu- l lui nostru special la meciul de fotbal ? Galatasaray-Dinamo.O In clişeu: un aspect de la concursul internaţional de înot. In medalion, halterofilul Petkov, care a stabilit un nou record bulgar la categoria cea mai ușoară. R. P. R. întreţine legături comerciale cu 70 de ţări în anul 1955 şi în primele 6 luni ale anului acesta întreprinderile romîneşti de comerţ exterior au încheiat operaţiuni cu firme din 70 de ţări. Numai cu 5 ani în urmă Romînia întreţinea relaţii comerciale cu firme din numai 33 de ţări. Pe lîngă creşterea continuă a schimburilor de mărfuri cu Uniunea Sovietică şi ţările de democraţie populară, comerţul exterior al R.P.R. cunoaşte o puternică dezvoltare şi în relaţiile cu celelalte ţări. Tot mai însemnate devin schimburile de mărfuri realizate în ultimele luni cu ţări ca Marea Britanie, Franţa, R. F. Germană, Italia, Finlanda, Austria, Turcia, Argentina şi altele. La Camera de Comerţ a R.P.R. se primesc necontenit cereri de mărfuri din toate continentele lumii. Recent au sosit din partea unor firme din Franţa cereri de produse chimice, de becuri pentru iluminat etc.; din partea unor firme din Turcia s-a cerut livrarea de porţelanuri, textile, produse chimice, coloranţi organici şi anorganici, hîrtie etc.; din R. F. Germană au sosit cereri de vinuri şi alte produse alimentare, din India cereri pentru ciment, materiale de construcţii, material rulant, rulmenţi, accesorii şi aparate electrice, produse ale industriei grele, chimicale, textile, instrumente muzicale, iar din Australia cereri de chimicale, geamuri etc. Importante cereri de mărfuri s-au mai primit din Elveţia, Grecia, Japonia, Egipt, Siria, Liban, Irak, Iordania, Etiopia, Maroc, Sudan, Tunisia, Madagascar, Uniunea Sud-Africană, Malaya, Ceylon, insulele Mauritius, Singapore etc. Paralel cu exporturile a crescut considerabil şi importul românesc de mărfuri din străinătate. Anul trecut volumul importurilor era cu 60 la sută mai mare decît în 1950. Odată cu cererile de mărfuri Camera de comerţ a R.P.R. continuă să primească şi oferte de mărfuri din ţări ca Anglia, Franţa, R. F. Germană, Italia, Olanda, S.U.A., Australia, Japonia, Siria, Sudan, Turcia etc. In oraşul atomiştilor Intr-o zi însorită de toamnă, după ce a parcurs în viteză străzile Moscovei, maşina noastră a ieşit pe şoseaua Leningradului îndreptîndu-se spre nord. După vreo două ore de drum am intrat într-un mic orăşel, cu case şi vile cu unul şi două etaje, spoite in alb şi galben. Era Dubna, oraşul în care se află Institutul unificat pentru cercetări nucleare. Asfaltul trotuoarelor şi al străzilor, straturile de flori, colonadele clădirilor oficiale îţi lăsau impresia că te afli în capitală, dar pinii în a căror verdeaţă sunt cufundate toate construcţiile dau acestui oraş o înfăţişare deosebită. In această zi s-au strîns la Dubna vreo 70 de ziarişti sovietici şi străini care s-au întrunit aci pentru a vizita laboratoarele şi aparatajul Institutului unificat, pentru a lua cunoştinţă de planurile sale de muncă, împărţiţi în două grupe am pornit la drum. Aproape cît viteza luminii Primul obiectiv al vizitei a fost uriaşul sincrofazotron. Dincolo de pereţii albi-gălbui de beton, unde ne-a condus cunoscutul fizician Sovietic V. I. Wexler, am văzut uriaşul inel din plăci de fier, pentru a cărui construcţie s-au consumat 36.000 tone metal! In interiorul acestui inel, fascicole de protoni vor fi acceleraţi la viteze nemaipomenite, de 10 miliarde electron-volţi, adică aproape cît viteza luminii solare. Ne putem face o idee asupra dimensiunilor acestei instalaţii dacă ne gîndim că diametrul inelului este de peste 56 metri. Sute de aparate diferite, zeci de pompe de vid sunt montate de-a lungul inelului pentru a comanda mişcarea fascicolului de particole. Aparatele sunt comandate de la distanţă, dintr-o altă clădire, în care am ajuns după o jumătate de oră. Un fizician şi un inginer de serviciu comanda această tt* riasă instalaţie, orientîndu-se după __ indicaţiile numeroaselor instrumente dispuse In două rînduri p* pereţii unei mari săli. In prezent se reglează sincrofazo■* tronul, care va fi pus tn funcţiune la începutul anului viitor. Ziariştii au avut posibilitatea să vadă şi o altă instalaţie — sincrociclotronul — de asemenea una din cele mai mari instalaţii de acest fel din lume. Această instalaţie este în funcţiune. Profesorul Djelepov ne-a comunicat că ea funcţionează încă din 1949. Sincrociclotronul accelerează particulele cu o viteză de 60Q milioane electron-volţi. Am vizitat sălile in care diferiţi savanţi fac cercetări folosind această instalaţie. Aproape 200 savanţi fizicieni folosesc sincrociclotronul. Printre aceştia se află savanţi din Polonia, Cehoslovacia, R.D.G. şi U.R.S.S. Au sosit pentru a lucra in institut şi savanţi din China şi din Romînia. Sunt aşteptaţi şi oameni de ştiinţă din alte ţări. Tot aici lucrează cunoscutul fizician Bruno Pontecorro. Directorul Institutului unificat, reputatul om de ştiinţă sovietic D. I. Blohinţev, a comunicat la recenta conferinţă de presă că U.R.S.S. a cedat institutului aparataje şi construcţii în valoare de 500 milioane ruble. Nici un fel de lucrări secrete La conferinţa de presă, care a avut loc in clădirea Direcţiei institutului, ziariştii au aflat şi alte amă-nunte interesante cu privire la acest institut internaţional. In ziua in care am venit la Dublâna, îşi termina lucrările consfătuirea reprezentanţilor ţărilor participante la Institutul unificat de cercetări nucleare. De cum am intrat în oraş, am observat că pe clădirea Direcţiei institutului flutură steagurile a 12 ţări. Oameni de ştiinţă, —• reprezentanţi ai R. P. Albania, R. P. Bulgaria, Republicii Cehoslovace, R. P. Chineze, R.P.D. Coreene, R.D.G., R. P. Mongole, R. P. Polone, R. P. Romine, U.R.S.S., R. P. Ungare şi R. D. Vietnam — au discutat împreună problemele principale ale muncii in institut. A fost confirmat statutul institutului, planul de muncă ştiinţifică, bugetul şi schema organizatorică pe anii 1956 şi 1957. De asemenea s-a discutat despre extinderea bazei tehnice şi ştiinţifice a institutului, în special construcţia de laboratoare noi, a unui reactor. Toate lucrările consfătuirii au decurs într-o atmosferă de prietenie şi de înţelegere reciprocă. Caracterizând sarcinile principale ale institutului, prof. D. I. Blohinţev a subliniat că scopul principal al Institutului unificat pentru cercetări nucleare este studiul, particulelor elementare ale nucleului. Tot ce se va realiza în laboratoarele institutului va servi interesele dezvoltării paşnice a ştiinţei, interesele ştiinţei mondiale. Nu vor exista nici un I. LOMKO (Continuare în pag. V-a, col. 6-7) Corespondenţă specială pentru „Scînteia" La Institutul unificat de cercetări nucleare va intra în funcţiune sincrofazotronul sovietic de 10 miliarde electron-volţi, cea mai puternică instalaţie din lume pentru accelerarea particulelor elementare. In clişeu. Un aspect impunător din sala sincrofazotronului. Fotografia înfățişează doar a patra parte a acestei instalaţii de înaltă tehnicitate. Recepţie cu prilejul celei de-a 7-a aniversări a Republicii Populare Chineze Luni seara, ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al R. P. Chineze la Bucureşti, Ke Bo-nian, a oferit o recepţie în saloanele Casei Centrale a Armatei cu prilejul zilei de 1 octombrie, cea de-a 7-a aniversare a sărbătorii naţionale a Republicii Populare Chineze. La recepţie au luat parte tovarăşii: Chivu Stoica, general de armată Emil Bodnăraş, Petre Borilă, Nicolae Ceauşescu, Miron Constantinescu, general colonel Alexandru Drăghici, general colonel Leontin Sălăjan, J. Fazekaş, Alexandru Bîrlădeanu, acad. prof. dr. G. I. Parhon, acad. prof. Traian Săvulescu, Grigore Preoteasa, Constanţa Crăciun, Fl. Dănălache, Th. Iordăchescu, Ion Pas, Sorin Toma, O. Berlogea, acad. P. Constantinescu-Iaşi, Ion Dumitru, G. Gaston Marin, F. Gheltz, I. Mincu, M. Macavei, Marcel Popescu, acad. M. Ralea, Gh. D. Safer, Marin Stancu, Bucur Şchiopu, C. Teodoru, conducători ai instituţiilor centrale şi ai organizaţiilor obşteşti, generali şi ofiţeri superiori ai forţelor noastre armate, oameni de ştiinţă, artă şi cultură, ziarişti români şi străini. Au luat parte şefii unor misiuni diplomatice acreditaţi la Bucureşti şi alţi membri ai corpului diplomatic. Printre invitaţi se aflau de asemenea membrii delegaţiei oamenilor de cultură din Egipt. Recepţia s-a desfăşurat într-o atmosferă de caldă prietenie. (Agerpres) Despre cooperativa agricolă de producţie In ultimele luni, pe baza principiilor recomandate de plenara CC. al P.M.R. din 16—17 iulie a.c., au început să se înfiinţeze în diferite regiuni ale ţării cooperative agricole de producţie. Totodată, în această perioadă, a fost întocmit statutul-model al cooperativei agricole de producie, care a fost publicat în ziare la 29 septembrie a- c. Intrucît numeroşi ţărani vor să cunoască mai amănunţit care sînt avantajele ce le au în cooperativa agricolă de producţie, cum se organizează şi cum îşi desfăşoară activitatea aceste cooperative, vom explica maios unele din principalele prevederi cuprinse în statutul-model. Viaţa arată, prin recoltele bogate obţinute de numeroase gospodării colective şi întovărăşiri agricole, că singurul drum spre bună stare este drumul muncii unite, drumul cooperării in producţia agricolă. Cooperînd în muncă, adică lucrind in comun, cu puteri unite, pămîntul, folosind mijloace mecanizate, într-ajutorîndu-se între ei, ţăranii pot aplica cu cele mai bune rezultate regulile agrotehnice, pot face toate lucrările la timp, obţinînd astfel recolte tot mai bune. Cooperativa agricolă de producţie este şi ea una din formele de cooperare care dă putinţă ţărănimii muncitoare să se bucure de avantajele şi foloasele agriculturii socialiste. Intrînd în cooperative agricole de producţie ţăranii muncitori pot să sporească producţia agricolă, să-şi făurească o viaţă mai bună. Tocmai de aceea, la capitolul despre scopurile şi sarcinile pe care şi le propun ţăranii muncitori care organizează o cooperativă agricolă de producţie se arată că ţăranii muncitori se unesc de bună voie în cooperativa agricolă de producţie cu scopul de a înlătura orice exploatare şi toate neajunsurile gospodăriei individuale, pentru a-şi face o viață îndestulată prin lucrarea în comun a pămîntului comasat, prin folosirea mijloacelor S.M.T. şi a mijloacelor proprii, prin crearea şi dezvoltarea avutului obştesc. Asemenea recolte sporite ca aceea obţinută de gospodăria colectivă din satul Pricaz, regiunea Hunedoara, care a realizat în acest an 2176 kg. grîu la hectar, sau de întovărăşirea agricolă din satul Axente Sever, care a recoltat 2000 kg. grîu la ha., pot să obţină şi cooperativele agricole de producţie, dezăluind ridicarea nivelului de trai al membrilor lor. Membrii cooperativei agricole de producţie se obligă să aplice pe terenurile cooperativei regulile agrotehnice înaintate, să îngrijească şi să folosească bine animalele şi inventarul agricol al cooperativei, precum şi maşinile şi tractoarele S.M.T.-ului; să dezvolte proprietatea obştească, mărind efectivele de animale, ridicînd construcţii gospodăreşti, plantînd livezi şi vii, organizînd ateliere etc. Ce aduc membrii la intrarea în cooperativa agricolă de producţie în agricultură, principalul mijloc de producţie este pămîntul. După cum este lucrat pămîntul sînt şi recoltele, şi cîştigul, şi traiul ţăranului. Dar gospodarul individual, avînd pămîntul fărîmiţat în parcele mărunte, oricît s-ar strădui tot nu poate să-l folosească pe deplin, să obţină recolte mari şi stabile. Numai unirea parcelelor individuale în tarlale întinse, fără haturi, face cu putinţă lucrarea pămîntului cu mijloace mecanizate şi aplicarea largă a metodelor agrotehnice înaintate — şi deci obţinerea de recolte bogate. In acest scop, membrii cooperativei agricole de producţie se obligă să aducă la intrarea în cooperativă întreaga suprafaţă de teren pe care o posedă ei şi membrii familiilor lor, precum şi tot pămîntul pe care aceştia îl vor obţine, după intrarea lor în cooperativă, prin moşteniri, donaţii sau pe alte căi — în afară de terenul ocupat de casă, construcţii gospodăreşti şi curte, precum şi o suprafaţă de 29—30 ari teren ce ti rămine ca lot personal. Pămîntul adus de membri în cooperativă rămîne mai departe proprietate individuală a membrilor cooperatori. Avînd mai departe în proprietate pămintul lor, ei au dreptul să-l doneze sau să I lase moștenire prin testament oricui doresc: altor membri, cooperativei însăși sau altor persoane chiar din afara cooperativei. In afară de pămint, la intrarea în cooperativă membrii aduc inventarul viu şi mort pe care îl posedă (animale de muncă şi de producţie, maşini şi unelte agricole, care şi căruţe, inventarul atelierelor de fierărie, rotărie şi tîmplărie etc.). La înfiinţare, NICOLAE ENUŢA (Continuare în pag. II-a col. 107)