Scînteia, octombrie 1956 (Anul 25, nr. 3715-3740)

1956-10-02 / nr. 3715

•siv Despre cooperativa agricolă de producţie (Urmare din pag. 1-a) nr­ • ca să poată începe munca, membri cooperativei aduc sămînţa necesar­ă însăminţării terenului potrivit ci suprafaţa adusă în cooperativă şi fu­­rajele necesare hrănirii animalelor. Una din prevederile importante al statutului care stimulează interesu membrilor cooperativei de a con­tribui la formarea şi dezvoltarea avuţiei obşteşti, este cea privitoa­re la contribuţia obligatorie pentru fiecare hectar de pămînt adus în co­operativă. Adunarea generală a coo­peratorilor stabileşte o contribuţie o­bligatorie de 300—1.000 lei de fiecar hectar de pămînt adus în cooperativă De ce este necesar ca membrii să aducă această contribuţie obligato­rie ? Ţăranii muncitori se unesc în co­­­operativa agricolă de producţie ci scopul de a-şi face un trai îndestulat­or, pentru aceasta nu este de-ajun ca ei să pună la un loc pămîntul, c trebuie să aibă şi mijloace de produc­­­­­ţie cu care să-l lucreze (animale, căru­ţe, maşini agricole, unelte, construct etc.). In acelaşi timp se ştie că se po obţine cîştiguri cu atît mai mari cu cit pe lingă cereale, se dezvoltă şi alt ramuri de producţie — creşterea ani­malelor, grădini de legume, livezi, vii stuguri etc. Contribuţia, obligatoriu face cu putinţă să se pună chiar une asemenea ramuri de producţie, să si creeze avatul obştesc al cooperatori­lor, să se poată cumpăra de către co­operativă animale, unelte etc. Pentru ca atît cei care au mai mul Inventar agricol viu şi mort — ma ales ţăranii mijlocaşi — cît şi ce care au mai puţin inventar să fie co­interesaţi la crearea, dezvoltarea , îngrijirea avutului obştesc — izvo de ciştig pentru top — statutul-mo­del prevede ca fiecare să aducă­­ contribuţie obligatorie, potrivit cu nu­mărul de hectare pe care îl are. La cei care au inventar contribuţia obli­­gatorie se socoteşte din acesta, iar ce care nu au inventar urmează s-o a­­­chite cooperativei în 3—5 ani, încî­t toţi sunt îndreptăţiţi. Cum se face acest lucru ? Mai întii se face evaluarea inven­tarului viu și mort adus în coopera­tivă de cooperatori și membrii fami­liilor lor. Pentru aceasta adunare generală alege o comisie de inventa­riere. Ea este alcătuită din 5—7 mem­bri cooperatori, pe lîngă care mai ia parte doi delegaţi din partea sfatulu popular raional. Comisia socoteşte, în prezenta cooperatorului, cît valoreaz bunurile aduse de el în cooperativi Ea stabileşte, de asemenea, calitate­a pămîntului şi face echivalenta în hec­tare de teren arabil a suprafeţele plantate cu vii şi pomi fructiferi et. Din valoarea inventarului viu , mort adus de cooperatori se scad contribuția obligatorie pentru fiecar­e an de pămînt adus în cooperativă, ia diferența în plus se achită de cătr cooperativă cooperatorului în termen de cel mult 6 ani. In cazul cînd va­loarea inventarului viu şi mort nu acoperă contribuţia obligatorie stabili­tă pentru suprafaţa cu care a intra în­ cooperativă, cooperatorul va achi­ta­ diferenţa în bani sau în natură în termen de 3—5 ani. Pentru a se înţelege mai lesne cum se calculează contribuţia obligatori pentru fiecare hectar de teren adu în cooperativă să luăm următoru exemplu : de pildă, să luăm un sa în care adunarea generală a celor car se unesc în cooperativa agricolă , producţie stabileşte că contribuţia o­bligatorie de hectar — potrivit valo­rii mijlocii a inventarului viu şi mor ce revine la un hectar în satul res­pectiv — este de 700 lei. Şi să pre­supunem că în cooperativa agricol de producţie se înscrie un ţăran mij­locaş, cu 5 hectare de teren, pe ring care aduce inventar viu şi mort (ca boi, căruţă, plug, grapă etc.) în va­loare de 6.200 lei. Socotind că la hectare de teren contribuţia sa obli­gatorie este de 3500 lei, el urmeaz să mai primească înapoi din parte cooperativei diferenţa de 2700 le care-i va fi achitată în cel mult 6 an Ce rămîne în gospodăria personală a cooperatorului Statutul-model prevede că fiecăru membru cooperator cu familia sa­­ rămîn 20—30 ari de teren pentru gră­dină sau livadă, în afară de terenul ocupat de casă, construcţiile gospodă­reşti şi curte. De asemenea are drep­tul să-şi reţină şi să aibă în proprie­tate personală casa de locuit, cons­trucţiile gospodăreşti, inventarul mă­runt pentru lucrarea lotului personal, o vacă sau o bivoliţă, 2 capete de ti­neret bovin pină la 2 ani, o scroafă cu purcei, 3 porci, 10 oi şi capre îm­preună, 20 stupi, un număr nelimitat de păsări şi iepuri de casă. Toate a­­cestea sunt bunuri personale ale co­operatorului. In raioanele şi comunele unde creş­terea animalelor este ocupaţia princi­pală a gospodăriilor, adunarea gene­rală poate hotărî că membrii coopera­tivei au dreptul să ţină pe lîngă casă un număr mai mare de­­ animale, aşa cum prevede statutul-model. Potrivit statutului-model pot deveni membri ai cooperativei ţărani şi alţi oameni ai muncii care nu exploatează muncă străină şi care vor participa la muncă în cooperativă, indiferent de sex, naţionalitate, dacă sunt sau nu proprietari de pămînt şi care au îm­plinit vîrsta de 18 ani. La intrarea în cooperativă fiecare familie depune o taxă de 25 lei, care se varsă în fon­dul indivizibil al cooperativei. Intrînd în cooperativa agricolă de producţie ţăranul muncitor începe o viaţă cu totul nouă : aici, ca adevărat stăpî­n, îşi spune cuvîntul în toate treburile cooperativei; el are dreptul să aleagă şi să fie ales în conducerea cooperativei, să se bucure de toate a­­vantajele oferite de cooperativă şi de cele acordate de stat, să dispună pe deplin de veniturile pe care el le ob­ţine în cooperativă. Aşa cum a arătat plenara C.C. a­ P.M.R. din 16-17 iulie a c., în coopera­tivele agricole de producţie pot fi pri­miţi şi foşti chiaburi; ei nu vor avea însă dreptul să fie aleşi în organele de conducere ale cooperativei în pri­mii ani de la înscriere. In acest răgaz de timp se va vedea cum se comportă ei, dacă sînt hotărîţi să muncească şi să apere interesele cooperativei. De­sigur că ţăranii muncitori membri ai cooperativei au datoria să dea do­vadă în această privinţă de ascuţită vigilenţă. Despre organizarea şi retribuirea muncii Cooperativa agricolă de producţie îşi organizează întreaga activitate pe baza unui plan aprobat de adunarea gene­rală. Planul de producţie se întocmeş­te ţinindu-se seama de condiţiile spe­cifice ale fiecărei cooperative , î­n aşa fel încît să se asigure îndeplinirea obligaţiilor faţă de stat şi plata mun­citor S.M.T., să se constituie fondurile statutare şi să se obţină cantităţi cît mai mari de produse pentru valorifi­care. pentru sporirea veniturilor ce se repartizează membrilor pe zile-muncă Experienţa tuturor formelor de coo­perare In producţia agricolă arată că puterea cooperativei stă în munca fă­cută în comun de membrii ei. In felul acesta se pot face toate lucrările la vreme, se pot realiza cu succes pla­nurile de producţie. De aceea în statutul-model s-a pre­văzut că toate lucrările în cooperativă se fac în comun, prin munca perso­nală a membrilor. Asta nu înseamnă însă muncă de-a valma. Pentru buna desfăşurare a muncii, membrii coope­rativei se organizează în brigăzi şi echipe. In cooperativa agricolă de produc­ţie toate lucrările sunt răsplătite după sistemul muncii în acord, adică potri­vit cu cantitatea şi calitatea muncii fiecăruia, după cum este drept. Celui ce lucrează mai mult şi mai bine i se socotesc mai multe zile-muncă şi, ca urmare, cîştigul lui este mai mare. Celui ce lucrează mai puţin sau face treabă de mîntuială i se socotesc mai puţine zile-muncă şi cîştigul lui este mai mic. Pentru depăşirea planului de producţie şi reducerea numărului de zile-muncă faţă de cel stabilit pentru anumite lucrări, adunarea generală poate acorda brigăzilor, echipelor şi membrilor (inclusiv brigadieri şi şefi de echipe), o plată suplimentară. Tot­odată, aşa cum se şi cuvine, pentru lip­să de grijă faţă de avutul obştesc şi lucru de mîntuială sau alte pagube aduse cooperativei se aplică sancţiuni­i ca avertisment, amenzi pînă la 5 zile-muncă, refacerea fără plată a lu­crărilor prost executate, trecerea la o muncă de mai mică răspundere. In caz că abaterile sunt foarte grave, co­mitetul de conducere poate propun adunării excluderea din cooperativ. Modul de organizare şi retribuire a muncii asigură o răsplată dreaptă , muncii fiecărui membru al cooperaţi­vei agricole de producţie. Una dintre prevederile statutului model arată avantajele de care s bucură femeile. In afară de cîştigul pe care îl realizează pentru munca fă­cută, cîştig ce se socoteşte la fel ci al bărbaţilor, femeia gravidă, membri a cooperativei, nu mai este nevoită si lucreze pină în vremea naşterii. Ea este scutită de lucru timp de 6 luni de zile înainte de naştere şi o luni după naştere. In acest timp ea, deşi nu lucrează, primeşte plată din partea cooperativei — şi anume jumătate din cîştigul mijlociu realizat în ultimel 12 luni sau, în caz că are o vechimi mai mică de un an, jumătate din cîş­tigul mijlociu socotit pe timpul de cînd este în cooperativă. Cum se face repartizarea veniturilor In ce priveşte repartizarea venitu­rilor, statutul-model prevede că ma întii se achită obligaţiile faţă de stat şi plata lucrărilor făcute de S.M.T., se pun de o parte seminţele pentru anul viitor, furajele pentru animale şi o rezervă de seminţe şi furaje de 10—15%, faţă de necesarul pe un an; se creează apoi un fond de pînă la 2% pentru ajutorarea bătrinilor şi a celor inapţi de muncă; se reţine 2,5% pentru complectarea fondului indivi­zibil, din care se fac construcţii, se cumpără animale etc. şi se reparti­zează o parte din producţie pentru vînzare în cantităţile stabilite de adu­narea generală, ţinîndu-se seama de nevoile băneşti ale cooperativei. Toate veniturile în natură rămase se împart între membri în proporţie de cel puţin 75% după zilele-muncă făcute şi cel mult 25% după suprafaţa, calitatea şi modul de folosinţă a pă­mîntului adus in cooperativă. Iată un exemplu : Să presupunem că un ţăran mij­locaş intră în cooperativa agricolă cu 7 ha. teren şi, împreună cu alti 2 membri ai familiei sale, efectuează în cursul anului 440 zile-muncă. Dimn producţia de grîu ce se repartizează membrilor cooperativa împarte 75% pe zile-muncă, revenind de pildă, cite 4 kg. grîu la ziua-muncă. In primul rînd, cooperatorul va primi pentru cei 440 zile-muncă 1760 kg. griu. Da asta nu este totul. In afară de ce primit pentru munca depusă, el v primi şi ce i se cuvine din partea a 25% care se plăteşte pentru pămîn­tul adus. Şi dacă la fiecare hectar s repartizează 85 kg. grîu înseamnă că el, cum a adus 7 hectare, va ma primi încă 595 kg. grîu. Deci în tota va primi 2355 kg. grîu. Toată această cantitate o foloseşte numai pentru ne­voile casei şi valorificare. La împărţirea veniturilor după pă­mîntul adus în cooperativă se ţin seama nu numai de suprafaţa, ci­­ de calitatea şi modul de folosinţă pămîntului. Cel care are pămînt­­ui primeşte o plată mai mare, ca şi cui ar fi adus mai mult pămînt. Veniturile băneşti se repartizează la acelaşi fel, bine­înţeles după ce s-au achitat datoriile cooperativei şi s-au constituit fondurile prevăzute în sta­tut. In fiecare lună sau cel mai tîrzii trimestrial comitetul de conducere re­partizează cooperatorilor avans în ban pe bază de zile-muncă în proporţie de 50% din sumele cuvenite pentru mun­ca depusă, îneît ţăranii cooperatori să aibă bani în tot cursul anului. Cum este condusă cooperativa Organul suprem de conducere a cooperativei agricole de producţie este adunarea generală a membrilor coo­peratori. Adunarea generală aprobă statutul cooperativei agricole de pro­ducţie, care prin aceasta devine lege de bază pentru toţi membrii coope­rativei. Ea alege, pe timp de doi ani, preşedintele, comitetul de conducere compus din 5—11 membri, precum şi comisia de revizie, compusă din 2 membri. Adunarea generală hotărăşte în toate problemele mari şi mici ale coo­perativei. Ea alege dintre cei mai destoinici şi mai pricepuţi gospodari membri ai cooperativei un comitet de conducere care se ocupă cu munca de conducere a cooperativei între două adu­nări generale. Acesta se îngrijeşte de aplicarea întocmai a hotărîrilor adu­nării generale şi este obligat să pre­zinte lunar, în faţa adunării generale, un raport de activitate, iar trimes­trial şi la sfîrşitul anului o dare de seamă asupra întregii activităţi a coo­perativei. Viaţa arată că pentru în­­­florirea oricărei gospodării socialist are o însemnătate hotărîtoare cu­­ membrii ei să-şi aleagă cu grijă con­­ ducătorii, să cumpănească îndelung I incit în fruntea lor să fie aleşi oa­meni din cei mai cinstit! şi mai vred I nici. Aplicarea statutului şi a hotărîrilo­r adunării generale depinde în mar­e măsură de activitatea preşedintelui. E are sarcina conducerii zilnice a acti­vităţii cooperativei şi de a exercit un control permanent asupra îndepli­nirii hotărîrilor organelor de condu­cere ale cooperativei. Desigur că pre­şedintele, cît de capabil ar fi, poat face greşeli dacă nu se sfătuieşte ci membrii comitetului de conducere dacă nu e ajutat de aceştia. Un rol însemnat în activitatea coo­perativei agricole de producţie îl are comisia de revizie. Aceasta verific­­­ întreaga activitate gospodărească , financiară, evidenţa şi păstrarea avu­tului obştesc, cum se fac cheltuielii de bani şi materiale, calitatea lucră­rilor, cum se îndeplinesc obligatiil fată de stat, cum se face repartizarea veniturilor etc. In activitatea sa, co­misia de revizie se supune mima adunării generale a membrilor coope­rativei. Acestea sunt prevederile principale cuprinse în statutul model al coope­rativei agricole de producţie şi avan­tajele membrilor cooperatori. Cooperativa agricolă de producţie este o formă nouă de cooperare la producţia agricolă care ajută ţărani­lor muncitori să sporească producţia agricolă şi să-şi ridice nivelul de trai. Ţăranii mijlocaşi, care îndeobşte au mai mult pămînt şi inventar agricol, se bucură de însemnate avantaje, pri­mind plăţi suplimentare pentru pă­mîntul, animalele sau uneltele aduse în cooperativă. Organele şi organizaţiile de partid şi de stat au datoria să popularizeze larg prevederile statutului model în rîndurile ţăranilor, să explice pe bază de calcule gospodăreşti avantajele pe care le au ţăranii uniţi în cooperative agricole de producţie. Desfăşurînd larg munca politică şi organizatorică pentru formarea de cooperative agricole de producţie, odată cu crearea de noi întovărăşiri şi gospodării agricole colective, orga­nele şi organizaţiile de partid şi de stat vor realiza cu succes sarcinile trasate de Congresul al II-lea al par­tidului cu privire la transformarea so­cialistă a agriculturii. pag. 2 Răsfoind scrisorile corespondenţilor voluntari De la un capăt la altul al Banatului După ce şi-a mai înscris încă o zi­­muncă în gospodăria colectivă, Dimi­trie Opriţa din comuna Sacoşul Mare s-a întors acasă. A rupt o foaie de caiet şi a început să scrie... „Peste tot — muncă ! Muncă în fo­losul omului muncitor“. . Cine ar parcurge, fie şi numai frun­­zărindu-le, scrisorile sosite la redac­ţie în ultimele zile de pe meleagurile Banatului, ar vedea că Opriţa Dimi­­trie are mare dreptate cînd îşi începe corespondenţa sa astfel. Pavel Funei din satul Măderat, raionul Arad, a fost mînat de acelaşi gînd, de a vorbi despre rezultatele muncii lui Harnice, cînd a pus mîna pe creion şi a scris : „Eu mi-s ţăran sărac, dar sint bogat în munca mea. Am numai 51 de ani Petecul ăsta însă l-am arat­­astă-vară cum se cuvine, am împrăş­tiat gunoi peste el, i-am făcut o ară­tură bună, ca să nu buruienească şi în vară am cărat la alte snopii,de cinci ori cu căruţa. Am scos 1200 kg. de boabe ! De-am lucra „ca după carte“ toată întinderea satului —face o re­marcă Funer — atunci am putea avea grine şi mai multe“. Cîteva rînduri aruncate în grabă pe o filă de carnet încheagă imaginea satului Căprioara, unde-s cioplitori de marmură ca Todor Pavel, care şi-au îndeplinit angajamentele înainte de vreme faţă de Combinatul poligrafic „Casa Scînteii“. Şi aşa, scrisorile ne poartă pe alte şi alte plaiuri. Nicolae Pîrvu de la Stafia de radioficare din Caransebeş şi Constantin Galescu au străbătut aproape toate comunele din jurul Ca­ransebeşului. Ne-au scris apoi impre­siile lor. „Intr-o zi, pe la vremea prîn­­zului, la alta din Zăgujeni, acolo unde recent s-a inaugurat G.A.C. „23 Au­gust“, ei au fost martorii unei dis­cuţii „înfierbîntate“ Picase pe acolo directorul S.M.T.-ului. — Merge batoza, tovarășe ? — Merje, merje, nu-i vorba d-asta Da’az dimineață s-o pornit la 8, cînd de la 4 pucea să tot meargă. Ș-apoi ia te uită și ’mneata, mai rămîn boa­be în spice. Vrînd-nevrînd, directorul S. M. T.­­ului a trebuit să pună batoza pe roa­te „că nu-i de şagă dacă treaba nu merge“. Odată cu scrisoarea lui Straton Ni­­canor, părăsim Caransebeşul, la mar­ginea căruia a răsărit o colonie a mi­nerilor şi un adevărat cartier al mun­citorilor de la IPROFIL Balta Să­rată, însoţim muncitorii de la „Teh­­nitmetal“ din Timişoara veniţi în excursie la Dunăre, stăm de vorbă cu minerii de la Orşova, cu ţăranii mun­citori din satul Sumita. Revenim în cîmpia bănăţeană, tre­cem prin Lenauheim, prin Comloşul Mare, străbatem apoi ul­iţele Detei şi iată-ne în Becicherecu­ Mic. „Sînt două luni de cînd am născut al 12-lea ’Copil, la Casa de naşteri din Beciche­­recul Mic. Din 7 feciori şi 2 fete ce-i am în viaţă, pe ultimii 4 copii i-am născut la case de naşteri“. Printre rînduri ni se conturează încet, încet '­­chipul Elenei Turati, ■ m­amă eroină, "care ne spune că aducerea pe lume a acelui de-al 12-lea copil i-a fost „nor­mal­ă“. Dar scrisorile nu ne dau răgaz, ne­­m plimbă mai departe prin alte locuri.­­Datorită lui Tiberiu Hotăran şi Mircea Olt, păşim pe porţile întreprinderilor tir de ţesături peste plan. Studenta L. V. Dunajecz ne poartă prin sălile expoziţiei de artă populară din Timi­şoara, unde pot fi admirate obiecte de artă lucrate cu aceeaşi măiestrie , de romîni, şi de germani, şi de sîrbi printre artiştii Teatrului de Stat, „cari îndrumă şi căminele culturale de 1a sate". Ne aflăm la marginea Dunării... în Sicheviţa. Două şcoli noi, grădiniţa de copii, cooperativă de consum cu două filiale, difuzoare în case şi pe uliţi grajd comunal, case noi. „Despre toa­te acestea, scrie ţăranul muncitor Io­sif Gruiţa, nu puteam vorbi înainte de eliberare. Pe atunci în Sicheviţa de la Dunăre erau doi învăţători, nu zece, şi 80% din populaţie, cînd iscă­lea, muia degetul în cerneală“.­­ Corespondentul Ioan Cioloca­ni poartă prin G.A.C. Ruşova Veche, iar o altă scrisoare prin Moldova Nouă, o­raşul minerilor „dominat de o măreaţi construcţie arhitectonică, aproape gat, — casa raională de cultură“. Călăto­rim mereu dintr-un loc în altul. O scrisoare ne invită la un scurt popas în Buziaş. Pe plic nu-i nici o adresă înăuntru o forţă ruptă la un colţ „Buziaş ce nume porţi ! De pe tin’ţi iubesc toţi / Cu băile ce le ai / La mult sănătate dai“. Anonimul arată că ac îşi refac forţele nu bogătanii de ieri ci oamenii muncii de azi. Iată-ne ajunşi şi în oraşul care nu doarme nici zi, nici noapte — Reşiţa Vasile Toia, un tînăr zidar de la Ofe­lăria Martin nu scrie despre oţel, nie despre zidari. Şi-a cumpărat un apa­rat de radio şi era fericit, însă după o săptămînă i s-a stricat o lampă. Ar­­e­ dreptate cînd adresează cuvinte critice muncitorilor de la „Electro­magnetica“ pentru lucrul făcut de mîntuială şi Ministerului Comerţulu Interior care nu aduce lămpi de schimb ? „In apropierea marilor furnale al Reșiței, în cartierul Stavila, se află noua fabrică de oxigen. Ţugui Gheor­ghe, mecanic aici, scrie despre echi­pa lui Ioan Luchiţa „în care lucrează Victor Novi care ştie să potrivească bine o glumă ca să fie munca mai cu spor“. Dicu Octavian ne este călăuz, pe şantierul de construcţii. Construc­torii şi-au amenajat prin muncă vo­luntară un cinematograf de vară cu 600 de locuri, au terminat faţada tea­trului combinatului şi acum finisează un nou bloc de locuinţe pentru meta­lurgişti. Aceeaşi viaţă nouă o cunosc şi comunele grupate în jurul cetăţii de foc. „Minerii din Coman, ne scrie Iov C. Truşcă, îşi construiesc case noi cumpără mobilă, aparate de radio etc Bocşa Romînă. Rotărescu Ioan se întreabă ce l-ar putea impresiona ma mult pe un vizitator venit în comună, împrejurimile pitoreşti, pavajul şose­lei, apa mereu turbure a Bîrzavei. Şi tot el răspunde: „noul cartier munci­­­­toresc“! Cinci blocuri mari cu 36 a­­partamente, încă un bloc cu 186 locuri pentru nefamiliști, un spital modern cu secție de chirurgie, aproape ter­minat... Urmărind scrisoare cu scrisoare, cu­treierăm întregul Banat de la un ca­păt la altul. Cîteodată ne întoarcem prin aceleaşi locuri, dar întotdeauna ne răsar înainte iarăşi lucruri noi necunoscute Corespondenţii voluntar le trăiesc, le consemnează şi fără a şi unii de alţii, trimit ziarului scrisori ce grăiesc despre prefacerile de pe întinsul ţării noastre. Din necazurile ieșenilor Distribuirea defectuoasă a buteliilor de aragaz... Cetăţenii din oraşul Iași au mari neplăceri cînd e vorba să-şi pro­cure butelii cu aragaz de la cen­trul de distribuire din Aleea Alec­­sandri nr. 4. Uneori se aduc butelii puţine, alteori sosesc târziu, iar dis­tribuirea se face defectuos. Din a­­ceste motive cetăţenii sînt nevoiţi să vină şi să aştepte la rînd cu cîte 3—4 ore înainte de ora de deschi­dere a centrului. Este de la sine în­ţeles că zgomotul produs de mane­vrarea buteliilor, gălăgia pe care o fac cele cîteva sute de persoane ce-şi aşteaptă rindul, provoacă su­părări locatarilor din jurul centru­lui, care nu se mai pot odihni. Deoarece nu s-a organizat trans­portul buteliilor la domiciliu, cetă­ţenii sunt nevoiţi să-şi care singuri buteliile cu aragaz. Pentru rezolvarea acestor greu­tăţi, organele locale şi conducerea Competrolului Iaşi ar trebui să asi­gure neîntîrziat punerea în circula­ţie a unei camionete, care să ducă la domiciliul cetăţenilor buteliile cu aragaz pe bază de comenzi, precum şi desfăşurarea în condiţii mai bune a activităţii centrului din Aleea Alecsandri. ...şi tarifele căruţaşilor De un alt neajuns se lovesc lo­cuitorii oraşului Iaşi atunci cînd trebuie să-şi ducă lemnele de la depozit acasă, nu toţi căruţaşii res­pectă tariful de transport în vi­goare. Preţuri mai mari iau mulţi dintre căruţaşii care fac acest ofi­ciu la depozitele de lemne nr. 1 şi nr. 3 de lingă gară, la depozitul de lemne din Tătăraşi etc. Este necesar ca organele locale să nu mai întîrzie găsirea soluţiei care să ducă la îndepărtarea acestui soi de nemulţumiri, fie organizînd o cooperativă a căruţaşilor, fie înles­nind înfiinţarea unei secţii de trans­porturi pe lîngă cooperativa de prestaţii publice din oraş. MANOLE CORCACI Pe urmele scrisorilor nepublicate într-o scrisoare sosită la redacţie se arăta că muncitorii fabricilor „1 Mai“, „Secera şi Ciocanul“, „Reconstrucţia“, uzinelor „Ceahlău“ etc. care locuiesc în comunele din zona liniei ferate Bacău- Piatra Neamţ ajung cu mari întîrzieri la lucru datorită mersului trenurilor care nu coincide cu programul fabri­cilor. In scrisoarea de răspuns Ministerul Căilor Ferate arată că cele semnalate sunt juste. Cu ordinul telegrafic nr. 1227 s-a modificat mersul trenului 5061 înnlesnindu-se astfel muncitorilor să ajungă la timp la lucru. ★ Un cetăţean ne-a scris acum cîtva timp că la centrul de achiziţii din satul Bobuleşti, comuna Ştefăneşti, ra­ionul Truşeşti, achizitorul Gheorghe C. Breazu se poartă urît cu cetăţenii, le sustrage cereale la cîntar etc. Orga­nele locale, deşi cunosc acest lucru, n-au luat nici o măsură. Sfatul popular raional ne-a făcut cu­noscut că din cercetările făcute s-a constatat că cele de mai sus au fost reale. S-au luat măsuri și achizitorul Gheorghe C. Breazu a fost schimbat s C­E­N­T­E­I­a 100 ani de l­a naşterea unui sculptor de seamă al ţării noastre V­albudea Se împlinesc anul acesta o sută de ani de la naşterea sculptorului Ştefan Ionescu Valbudea, care, în a doua jumătate a secolului trecut şi la înce­putul secolului nostru, era unul dintre artiştii cei mai proeminenţi ai ţării noastre. Valbudea s-a născut în Bucureşti în anul 1856. II aflăm prin anul 1875 elev la clasa de sculptură a profeso­rului Karl Storck. După ce ter­mină studiile în ţară, Valbudea pleacă la Paris în anul 1882 pentru a se per­fecţiona în arta sculpturii. Aci el stu­diază la doi din cei mai renumiţi maeştri ai sculptu­rii din acea vreme: Frémiet şi Fal­­guière. Momentul în care ajunge Valbudea la Paris este acela în care bîntuia un puternic suflu de înnoire în artă, cu tendinţe spre rea­lism. Aceasta era vremea în care ma­rele sculptor fran­cez Rodin îşi făcea apariţia producînd o adevărată revolu­ţie de înnoire în sculptura franceză. In ce consta nou­tatea de artă a lui Rodin ? Părăsind clişeele neoclasiciste ale ex- Mihai nebunul, presiilor senine şi Sculpturi frumuseţii conven­ţionale, el căuta o adîncire a expre­siei de viaţă şi arta sa străluceşte prin redarea stărilor sufleteşti, prin expresia pasionată şi tragică a personajelor sale. Căutările lui produc nelinişte printre artiştii vremii, dar adevărul artei lui triumfă, nu de-a dreptul, ci printr-o luptă vehementă şi dîrză. Valbudea este printre cel dintîi care înţeleg sensul noilor căutări de artă ale lui Rodin. In anul 1885, adică după trei ani de studii la Paris, el expune statuia sa, Mihai Nebunul, operă de artă în care preocuparea pentru expresie este din cele mai evidente. Lucrarea înfă­ţişează un personaj cu mîinile legate la spate şi care face eforturi disperate să rupă frînghia care-1 ţine captiv. Ex­presia lui este nu atît aceea a sufe­rinţei, cît mai ales a unei spasmodice smuciri, expresie puternică de viaţă şi de bărbăţie în luptă pentru eliberarea sa. In ciclul unor astfel de expresii tari, el mai realizează după aceea statuia învingătorului (sau Gladiatorului) pre­­cum şi pe aceea a Speriatului. După aceste lucrări, Valbudea îşi începe căutările sale de artă intr-un sens în care el îşi dă toată măsura puterii lui de creaţie, prin sensibilitate de mode­laj şi stăpînirea tehnicii. Astfel el rea­lizează lucrări ca Fierul apei, Saltul in apă, Copil dormind etc., reprezentări cu copii pe care artistul îi văzuse pe malul marii la Reggio în Italia unde se afla în anul 1886. In anul 1887, după ce studiase în Franţa, trecînd apoi în Italia, Valbu­dea se afla în ţară unde îşi începea ac­tivitatea lui de artist profesionist. îşi deschisese astfel atelierul lui, aşteptînd comenzi, pe care să le exe­cute şi din cîştigul cărora să poată trăi şi lucra. Dar acum începeau pentru el cele mai mari greutăţi. Comenzile erau rare şi se obţineau cu greutate Cele mai importante erau încredinţate unor artişti străini. Cîteva portrete pe care le-a executat atunci şi cîteva fi­guri alegorice pen­tru decoraţie de ar­hitectură cum erau acel Mercur şi acel Vulcan pentru Banca Naţională, sau alt Mercur şi Mecanica pentru Palatul Poştelor nu puteau să-i aducă cîşti­guri suficiente pentru întreţinerea ate­lierului şi a familiei. Valbudea încearcă cele mai mari de­zamăgiri cînd este vorba de concursuri de monumente, cum a fost acel din Ploeşti, în care, potrivit moravurilor vremii, el este înlăturat pe nedrept. Pe lîngă atelierul său trebuia să mai caute şi alte surse de cîştig şi una din posibilităţi era a­­ceea de a ocupa o catedră în învăţă­­mîntul de artă. Două catedre la care el avea un drept firesc ca să le ocupe îi sînt smulse prin inter­venţii politice. Si­lit de nevoi el ac­ceptă să ocupe pos­turi mai puţin în­semnate în învăţă­­mînt, care însă îi răpesc mai mult din timpul şi libertatea pentru atelierul şi sculele sale. Acea­sta a fost cea mai mare dramă a vie­ţii lui Valbudea . ------------------- izolarea lui de masa de lucru şi de VALBUDEA neputinţa de a lu­cra pentru a-şi rea­liza gîndurile sale de artă. Valbudea însă nu înţelegea să facă compromisuri în artă. Firea lui de artist conştient îl împiedica să facă concesii oamenilor cu bani mulţi dar lipsiţi de gust şi înţelegere estetică. Ne amintim din tinereţea noastră că prin anii 1914-1916, Valbudea care trăia foarte izolat apărea foarte rar printre artişti şi colegi ai săi. Omul cu înfă­ţişare mîndră şi de o rară distincţie, omul avîntat pe care-l cunoşteam mai de mult devenise mai închis şi mai tăcut, purtîndu-şi cu demnitate drama internă care-l consuma. Valbudea a murit în anul 1918 cînd avea 62 ani, vîrstă la care un sculptor se socoteşte tînăr. Operele lui, care i-au făcut faima de artist şi care erau adăpostite la Ateneul Român, au ajuns pîna în zilele noastre, dar sfărîmate in bucăţi. Nu s-a găsit nimeni de la con­ducerea ţării din trecut, cu toate mul­tele intervenţii ce s-au făcut, să dis­pună ca aceste lucrări să fie turnate în bronz. Datorită grijii gospodăreşti şi artistice a acad. profesor Gh. Opres­­cu două din aceste lucrări (şi cele mai importante) au putut fi reconstituite şi aşezate la Muzeul de Artă al R.P.R Casa şi atelierul lui din str. Sevastopol (şi mai ales atelierul, acest laborator, care închidea desigur multe note şi schiţe din îndelungata lui trudă) au fost spulberate în bombardamentele asupra Capitalei din 1944. Valbudea a fost un om deosebit şi un artist cu mari posibilităţi de dez­voltare creatoare. Dar vremea şi con­diţiile sociale şi de existenţă a vieţii în care apărea el, nu erau prielnice artei şi artiştilor din ţara noastră. Val­budea ca şi alţi artişti ai vremii ace­leia a risipit talent şi energie creatoare în treburi mărunte, într-o luptă grea, pentru o existenţă mediocră şi tristă. De pe urma lui au rămas puţine lu­crări, dar acestea sunt esenţiale şi în­dreptăţesc pe istoricii de artă să-l aşe­ze pe Valbudea printre creatorii cei mai de seamă ai artei moderne şi con­­temporane din ţara noastră de ION JALEA Cu o înfrîngere la limită, în revanșă, Dinamo-București 8-3 calificat pentru turul urm­ărir al Hunei namninniiri Furm­ei* — , , '—I -------- — - — Y ISTAMBUL (prin telefon de la tri­misul nostru special). Se lăsa înserarea pe stadionul „Mi­hai Paşa“ de pe țărmul Bosforulu cînd arbitrul austriac Jh­anek fluieri sfîrşitul jocului dintre „Galatasaray şi „Dinamo“-Bucureşti. Dar momentu acela avea să fie diferit de cel cu cari ne-ara obişnuit la fiecare sfîrşit de întrecere fotbalistică: pe stadionu din Istambul învingătorii erau trişti iar învinşii se bucurau. Cu rezultatu de 1—2, dinamoviştii bucureşten (care învinseseră pe teren propriu ci 3—1) cîştigau dreptul de a continua şi ia parte la „Cupa campionilor Euro­pei“. Cei 10 coechipieri ai lui Turga­ n-au reuşit — deşi căpitanul lor­­ părăsit cu temeritate poarta în de­cursul meciului pentru a-i îndruma din marginea careului — să inseri decit de două ori. O bună parte din repriza I-a dina­moviștii, jucînd mai organizat, ai dominat, dîndu-ne chiar impresia că vor cîștiga. Jucătorii de la „Galata­saray“ s-au lansat și ei in atac. Min­gea rămînea însă deseori în posesii jucătorilor noştri. Uţu a intervenit în acelaşi timp cu succes la numeroasei atacuri ale gazdelor, primind ca răs­plată — aşa e obiceiul aci, în loc de aplauze, — un îndelung tropot al cele din tribune şi... fluierături. Golul lu Suru a accentuat şi mai mult impresi noastră. Dar odată cu acest punct, rit­mul de joc al dinamoviştilor a scăzu şi el. Isfendiar, Metin şi Kadri s-au lansat în atacuri mai insistente, condu­se precis. Repriza a luat sfîrşit cu sco­rul de 1—1, prin punctul realizat d Kadri. In repriza a doua, apărare­ de înaintaşii turci, iar atacanţii bucu­­reşteni n-au mai condus bine mingea. Amîndouă echipele joacă fără orien­tare. Suru, lovit şi obosit, nu mai are energia necesară. Ene comite greşeli, complăcîndu-se într-un joc strict indi­vidual. Cei 22 de jucători sunt cu toţii nervoşi. Minutele trec încet. Încet încă 5, încă 2. Totuşi Metin marchează în ultimul minut: 2-1 pentru gazde Ţinînd seama de valoarea echipelor angajate în competiţia „Cupa cam­pionilor Europei“ Dinamo­ Bucureşti care va avea de înfruntat, în etapa următoare, redutabila formaţie bulgară T.D.N.A., trebuie să se pregătească minuţios pentru că, nivelul la care­­ evoluat la Istambul nu poate fi socotit satisfăcător. Interesant de remarcat este faptul că jucătorii îşi dau seama de aceasta. Cu toate că au luptat cu energie, ei n-au făcut decît în prima repriză un joc de calitate. Comporta­rea de la Istambul a echipei Dinamo ar trebui să prilejuiască o analiză se­rioasă a lacunelor care trebuie reme­­diate în comportarea diferitelor com­­partimente. Totodată trebuie spus că aici, 1. Istambul, chiar dacă dinamoviştii n-au fost la înălţime din punct de vedere tehnic, ei şi-au adus contribuţia­­ strîngerea legăturilor prieteneşti cu sportivii turci Am rămas mişcat­ă asemenea cînd la ieşirea de pe sta­dion, după meci, dinamoviştii au fos salutaţi cu căldură de tineri şi bă­trini, oameni simpli, care i-au aştep­tat pentru a-şi manifesta în felul aces­ta sentimentele lor prietenești. Intîlniri internaţionale in Capitali Nu este de loc uşor ca de dimineaţă ,pină seara tîr­ziu să participi la un concurs sportiv. Aseme­nea eforturi au făcut sîmbătă şi duminică în sala Dinamo unii dintre cei mai valoroşi scri­­meri polonezi, italieni, bulgari şi romini. Fără îndoială cel mai bun la spadă a fost pe­înotătorii români au primit vizita înotătorilor polonezi la bazinul „Dan­te Gherman“. In general rezultatele obţinute sunt valoroase. Polonezul M. Petrusewicz, fost record­­men european, a cîştigat ambele probe masculine de bras—100 m. şi 200 m Halterofilii bulgari, buni tehnicieni şi avînd o forţă deosebită, au cîş­tigat meciul triunghiular dintre echipele R. P. Bul­garia­ ,R. D. Germane şi R. P. Romíno, care a a­­vut loc în sala de spor­turi Floreasca. Petkov, Abadjiev, Constantinov, Scrimă lonezul Ridz care, în fi­nală, a terminat victoria în 6 din cele 7 asaltur şi s-a clasat pe primu loc. De remarcat că tînă­rul spadasin italian Sac­caro, unul din principali favoriţi, a fost întrecit de singurul finalist re Nataţie Al. Popescu s-a clasat p primul loc în cursele d 100 m. şi 200 m. fluturi Doi juniori români - D. Kaminski și Mari Roth — au realizat nc recorduri ale tării. Pri Haltere Savov, Veselinov sîn cîștigători ai probele respective. O frumoasă impresi au produs sportivii ger­mani, care sînt in con­min, V. Teodorescu, spe­cialist la... pentatlon mo­dern. Proba de sabie a dat ciștig de cauză tot unu scrimer polonez — Paw­lowski — care, după ba­rajul susţinut în final, cu compatrioţii săi Piat­kowski, Kuszewski şi ita­lianul Chicca, a cîştiga locul I. unul a înotat 100 m. spa­te în 1 minut 11,2 sec iar Maria Roth a parcuri 100 m. bras in 1 minut 27,8 secunde. Meciurile de polo ai revenit jucătorilor ro­mini. La seniori scorul a fost 6—3, iar la junior 7-1. şi G. Miske au realiza de altfel noi recordur germane. Singura victorie romi­nească a fost obţinută d Silviu Cazan, la catego­ria grea. Ceilalţi concu­renţi romini s-au prezen­tat sub valoarea lor noi Zicala romînească „So­coteala de acasă nu s potriveşte cu cea din tîrg" şi-a găsit duminică aplicarea la întîlnirea d fotbal dintre C.C.A. şi Di­namo­ Bacău. Numai că de astădată „tîrgul“ a fos stadionul „23 August“. Plecată ca „mare favo­rită“, echipa C.C.A. fost întrecută surprinză In categoria A de fotbal samentului, Dinamo-Ba­cău. Din comportarea p teren a jucătorilor am re­marcat în primul rin puterea de luptă a dina­moviştilor şi dominare categorică, dar inexplica­bil de sterilă a întregi echipe a C.C.A. Actele nesportive să­vîrşite în timpul jocuri şi imediat după aceea , alţii trebuie analizate , sancţionate cu hotărire. In celelalte meciuri al categoriei A de fotba s-au înregistrat următoa­rele rezultate: Oraşu Stalin : Energia-Petroşan — Dinamo 4—0 ; Arad Flamura Roşie — Ştiinţ Cluj 3—0 ; Ploeşti: Pro­gresul -Bucureşti-Energi 0—0 ; Timişoara : Ştiinţa Kr. 371*

Next