Scînteia, martie 1957 (Anul 26, nr. 3843-3869)

1957-03-01 / nr. 3843

Pa­g. 4 Partidul Muncitoresc Socialist Ungar in plină dezvoltare Hotărîrile Plenarei C. C. provizoriu al P.M.S.U BUDAPESTA 28 (Agerpres). — Ziarul „Nepszabadsag“ a publicat un comunicat oficial în care se spune: La 211 februarie a avut loc plenara Co­mitetului Central provizoriu al Parti­­dului Muncitoresc Socialist Ungar. Plenara a ascultat raportul prezentat de János Kundar — „Problemele şi sarcinile actuale“ şi raportul prezen­tat de Karoly Kiss — „Probleme or­ganizatorice şi de cadre“. La discuţii au luat cuvintul 17 persoane. Comite­tul Central a adoptat in problemele examinate hotăriri corespunzătoare. In hotărirea cu privire la poblemele şi sarcinile actuale se constată că in cursul luptei împotriva forţelor con­trarevoluţionare, au fost obţinute suc­cese însemnate in domeniul vieţii po­litice, economice şi culturale, precum şi în dezvoltarea organizaţiilor de partid şi de masă. Construcţia de partid înaintează în linii mari intr-un ritm sănătos şi satisfăcător : numărul membrilor de partid creşte săptăminal în medie cu 8.000—12.000 persoane şi in prezent este de peste 190.000. Am obţinut o dezvoltare sănătoasă a partidului, se spune în hotărire, kt primul rînd pentru că ne-am desolida­rizat total de grupul antipartinic Imre Nagy și Losonczi, pentru că am dus o luptă energică și intransigentă îm­potriva tuturor acelora care au Incer-, cat să reînvie In partidul nostru o politică dăunătoare care serveşte în ultimă instanţă scopurilor contrarevo­luţiei. După ce arată că P.M . U şi gu­vernul ungar au respins atacul pornit împotriva partidului, sub diferite lo­zinci false prin care se urmărea îm­piedicarea reorganizării partidului, de­făimarea şi persecutarea comuniştilor activi cinstiţi In hotărire se spune: Succesele construcţiei de partid au fost obţinute şi datorită hotărî­rii cu care Comitetul nostru Central a luptat şi luptă împotriva pericolului politicii sectare Pentru lichidarea a­­cestui pericol, noi arp selecţionat mi­nuţios efectivul organelor de condu­cere, am luat măsuri eficiente pentru înfăptuirea democraţiei interne de partid. Paralel cu construcţia de partid, se arată în continuare în hotărire, s-a înregistrat un mare progres în do­meniul unirii tuturor forţelor princi­pale ale socialismului şi activizării lor în lupta împotriva contrarevolu­ţiei. Lupta pentru realizarea deplină şi cu succes a acestui­­el a început in condiţii politice foarte complicate şi este departe de a se fi terminat. Pen­tru zdrobirea totală şi definitivă a contrarevoluţiei, trebuie să se aplice consecvent şi cu hotărire mijloacele dictaturii proletariatului. Aceasta nu este însă suficient Este necesară de asemenea demascarea ideologică şi politică şi izolarea contrarevoluţiei. C C. consideră că în domeniul acti­vităţii organelor conducerii de stat, este necesar să fie consolidată activi­tatea de conducere a guvernului. Sta­bilizarea vieţii în ţară a ajuns la un nivel cînd paralel cu activitatea orga­nelor conducerii ,de stat a devenit ne­cesară activitatea constituţională obiş­nuită a organelor puterii de stat. Recent PMSU, a participat la în­­tîlniri internationale importante intre partide. In cursul acestor întilniri s-a înfăptuit principiul egalităţii în drepturi a partidelor comuniste şi muncitoreşti frăţeşti. Ele au căzut de acord asupra tuturor problemelor im­portante ale mişcării muncitoreşti in­ternaţionale. Suntem convinşi că aces­te întilniri au contribuit de asemenea la întărirea continuă a lagărului socia­list. In acelaşi timp, Comitetul Central constată cu regret că paralel cu relaţii normale pe linie de stat cu Iugoslavia există divergenţe substan­ţiale de vederi expuse de unii con­ducători ai P­­.SU. şi ai Uniunii Co­muniştilor din Iugoslavia asupra unor probleme importante ca de pildă pro­blema construcţiei de partid şi apre­cierea asupra aşa ziselor­­,consilii muncitoreşti teritoriale­ ungare. Sperăm însă, se spune în hotărire, că aceste divergenţe vor fi rezolvate în cadrul unei discuţii tovărăşeşti, aşa cum se obişnuieşte între comunişti. Ziarul „Nepszabadsag" publică de asemenea hotărirea plenarei asupra problemelor organizatorice. Comitetul Central, se spune în hotă­­rîre, a decis să întărească organele conducătoare ale partidului. Comitetul Central provizoriu si a complectat com­ponenta cu 14 membri, iar Comitetul Executiv cu 2 membri. In Comitetul Executiv al P.M.S.U. au fost aleși Antal Anna Béla Biszku, Lajos Fehér, János Kádár, Gyula Kállai, Károly Kiss, György Marosán, Ferenc Münnich Sándor Rónai şi Mi­­­klós Somogyi. Din secretariat fac parte: János Ká­dár, preşedintele Comitetului Central, Jenő Fok- Gyula Kállai, Károly Kiss şi György Marosán, secretari ai C.C. NUMIREA UNOR NOI MEMBRI IN GUVERNUL UNGAR BUDAPESTA 28 (Agerpres). — La Budapesta a fost dat publicităţii ur­mătorul comunicat oficial : Prezidiul Republicii Populare Un­gare a numit pe dr. Ferenc Münnich prim vicepreşedinte al guvernului re­voluţionar muncitoresc ţărănesc un­gar, Béla Biszku — ministru al Afa­cerilor Interne, dr. Frigyes Dolesau­ — ministru al Ocrotirii Sănătății, Gyula Kallai — ministru al Culturii, și Teza Révész — ministru al Apărării. Prezidiul Republicii Populare Un­gare a eliberat pe Sándor Rónai, pre­şedintele Adunării de stat, din funcţii­le de membru al guvernului revoluţio­nar muncitoresc ţărănesc ungar. La 28 februarie noii membri ai gu­vernului au depus jurămîntul. CAIRO 28 (Agerpres). — La 27 februarie a luat sfirşit conferinţa şefi­lor a patru state arabe — Egipt, Siria, Arabia Saudită şi Iordania. După încheierea conferinţei a fost dat publicităţii un comunicat comun in care se spune: Participanţii la conferinţă au exami­nat probleme legate de eforturile depuse de regele Saud Ibn Aziz in timpul vi­zitei sale in Statele Unite, dindu-le o apreciere înaltă, şi explicaţiile rege­lui Saud date conducătorilor S.U.A. referitor la punctul de vedere al ara­bilor in problemele Orientului mijlo­ciu. Ei au examinat de asemenea o serie de alte probleme. Regele Saud a arătat că a explicat preşedintelui S.U.A. îndeosebi acele probleme care se referă la drepturile arabilor şi problemele legate de recen­ta agresiune împotriva Egiptului şi de consecinţele ei. Regele Saud a expli­cat de asemenea dreptul de suverani­tate al Egiptului asupra Canalului de Suez, arătind totodată consecinţele serioase care pot decurge din neres­­pectarea de către Israel a rezoluţiilor O.N.U. care prevăd retragerea necon­diţionată a trupelor israeliene din re­giunile Gaza şi golful Akaba. Regele Saud a arătat preşedintelui S.U.A. că această retragere trebuie să fie făcu­tă fără să se acorde Israelului vreun avantaj care ar constitui un rezultat al agresiunii tripartite. Participanţii la conferinţă au con­firmat că tarile lor urmăresc să joace rolul lor pe arena internaţională, că intind mina pentru o colaborare cu toate ţările şi salută prietenia cu sta­tele care năzuiesc spre prietenie cu ţările arabe pe baza respectării suve­ranităţii, intereselor şi politicii pe care ţările noastre găsesc de cuviinţă să o ducă. Ţările arabe întrunite aici, care s-au intărit şi mai mult in urma trezirii popoarelor lor şi care se con­ving tot mai mult de justeţea idealu­rilor şi scopurilor lor, confirmă prin prezenta tot ceea ce au declarat an­terior despre hotărirea lor de a apăra ţările arabe împotriva neajunsurilor pricinuite de „războiul rece“, şi hotărî­­rea lor de a se ţine la o parte de di­feritele conflicte. Ele rămîn credincioa­se politicii de imparţialitate şi neutra­litate pozitivă, apărindu-şi în felul a­­cesta adevăratele lor interese. Ele subliniază de asemenea că apă­rarea lumii arabe trebuie să porneas­că şi trebuie să fie o chestiune a ţâ­rilor arabe in lumina securităţii lor adevărate şi trebuie să se afle in afa­ra pactelor străine. In consecinţă participanţii la confe­rinţă declară următoarele : 1. Stăruie pentru retragerea imedia­tă şi necondiţionată a trupelor israe­liene dincolo de linia de demarcaţie a armistiţiului. 2. Sprijină toate drepturile arabilor din Palestina şi suveranitatea arabilor asupra păminturilor şi apelor lor teri­toriale. 3. Sprijină drepturile Egiptului la despăgubiri din partea statelor agre­soare pentru toate pagubele şi pierde­rile cauzate de agresiune. 4. Resping toate Încercările de a ştirbi suveranitatea şi drepturile Egip­tului asupra Canalului de Suez, deoa­rece Canalul de Suez este o parte in­tegrantă a Egiptului şi deoarece Egip­tul are dreptul deplin de suveranitate asupra acestui Canal Libertatea navi­gaţiei este garantată conform preve­derilor Convenţiei de la Constantino­­pol din 1888. 5. Condamnă agresiunea engleză împotriva teritoriului Yemenului şi reafirmă solidaritatea lor cu Yemenul împotriva acestei agresiuni. 6. Sprijină necondiţionat libertatea şi independenţa arabilor din Algeria şi exprimă admiraţia lor faţă de lupta hotărită împotriva forţelor imperialis­mului. hotAririle conferinţei de la cairo TARILE ARABE ramîn credincioase politiei­ de neutralitate Satisfacţia opiniei publica arabe Arabii îşi vor apăra ţările fără blocurile militare occidentale, ţările arabe refuză să devină un teatru al războiului rece. Vizita regalul Saud in S.U.A. n-a atins solidaritatea ţărilor arabe. CAIRO 28 (Agerpres). — Opinia publică din ţările arabe salută cu sa­tisfacţie rezultatele conferinţei de la Cairo dintre şefii de stat ai Egiptu­lui, Arabiei Saudite, Siriei şi Iorda­niei. Radio Cairo relatează că joi di­mineaţa mii de cetăţeni egipteni au venit la preşedinţia consiliului pentru a prezenta felicitări in legătură cu succesul conferinţei. Ziarele egiptene relevă in articolele lor că popoarele celor patru ţări arabe se pronunţă pentru o politică de neu­tralitate şi unitate şi că Orientul mij­lociu refuză să devină teatrul războiu­lui rece. Arabii, subliniază ziarele. Îşi vor apăra ţările lor fără a avea nevoie de blocurile militare occidentale. Zia­rul „Al Gumhuria“ publică, sub sem­nătura lui Anwar El Sadat, un articol, în care subliniază că comunicatul ce­lor patru șefi de stat arabi precizea­ză răspunderile guvernelor arabe în vederea consolidării păcii în întreaga lume prin întărirea blocului ţărilor africane şi asiatice neutre. Arabii, scrie ziarul, vor libertate şi suverani­tate pentru ţările lor, vor pace şi se­curitate pentru toţi. Popoarele arabe nu nutresc intenţii de agresiune. Un răsunet deosebit de entuziast l-a stîrnit conferinţa de la Cairo în opinia publică siriană. Ziarul sirian „Al Faiha“ consideră, că politica de neu­­tralitate pozitivă, proclamată la con­ferinţa de la Cairo, nu este o politică de moment ci are rădăcini profunde şi trainice, care oglindesc năzuinţele popoarelor arabe. Ziarul „Al Rai Al Am“, după ce subliniază satisfacţia pentru faptul că şefii de stat arabi şi-au reafirmat politica de menţinere a libertăţii, bazată pe neutralitatea po­zitivă şi hotărirea lor de a feri lumea arabă de neajunsurile războiului rece, scrie: Comunicatul de la Cairo a dove­dit în mod indiscutabil că vizita rege­lui Saud n a avut drept scop accep­tarea doctrinei Eisenhower, nici în nu­mele său propriu, nici in numele şe­filor celor patru ţări arabe, ci a urmă­rit doar să expună preşedintelui S.U.A. ţelurile naţionalismului arab şi să-i atragă atenţia asupra consecinţelor agresiunii anglo-franco-israeliene îm­potriva Egiptului. Alte organe de pre­să siriene arată că rezultatele confe­rinţei de la Cairo au dezminţit afirma­ţiile tendenţioase răspîndite de unele cercuri occidentale, potrivit cărora în­tre conducătorii ţărilor arabe s-ar fi ivit neînţelegeri. Ziarul „Saut Ul Arab“ scrie că vizita regelui Saud în America nu a atins solidaritatea fron­tului unit al ţărilor arabe. Intrevederile preşedintelui Sukarno cu şefii partidelor politice din Indonezia DJAKARTA 28 (Agerpres). — A­­genţiile de presă anunţă că în cursul zilei de joi preşedintele republicii In­donezia, Sukarno, a avut întrevederi separate cu şefii partidelor politice care­­ au expus punctul lor de vedere asupra programului de reforme poli­tice. Agenţia United Press relatează că partidele naţionalist şi comunist l-au asigurat pe preşedinte de sprijinul lor necondiţionat. Partidul islamic „Pert­“ a anunţat de asemenea că sprijină cu unele rezerve reformele preconizate de preşedinte. In tot tim­pul conferinţei dintre Sukarno şi şefii partidelor, in faţa palatului preşedin­­tial au avut loc mari manifestaţii în cadrul cărora zeci de mii de persoane şi-au exprimat sprijinul pentru noua formulă politică a preşedintelui Re­publicii. Pe zidurile caselor din Dja­karta sunt scrise lozinci în care popu­laţia este chemată să se alăture pla­nului de reformă. DJAKARTA 28 (Agerpres). — Din Djakarta se anunţă că ambasadele Statelor Unite şi Angliei ar fi trimis proteste Ministerului de Externe al Indoneziei în legătură cu faptul că pe zidurile sediilor birourilor de infor­maţii ale S.U.A. şi Angliei din Dja­karta ar fi apărut lozinci cu caracter antiimperialist. In cercurile politice indoneziene, protestele celor două ambasade occi­dentale sunt puse in legătură cu eve­nimentele care se desfăşoară în pre­zent în Indonezia. Politica bîtei şi rezultatele ei Discuţia care s-a desfăşurat zilele trecute la O.N.U. cu privire la ames­tecul Statelor Unite în treburile in­terne ale ţărilor de democraţie popu­lară a aruncat lumină asupra unuia din factorii care otrăvesc relaţiile in­ternaţionale şi anume asupra activi­tăţii subversive şi de diversiune dusă de Statele Unite împotriva altor state. Activitatea subversivă împotriva al­tor ţări nu este însă decit unul din aspectele politicii agresive a Statelor Unite Această politică cuprinde in centrul ei cursa înarmărilor şi goana după baze, pacte şi coaliţii militare. Ea include metodele de discriminare economică şi culturală în relaţiile in­ternaţionale In sfîrşit ea pune, îndeo­sebi în ultima vreme accentul pe în­cercările de aservire şi înrobire co­lonială a altor ţări şi în primul rînd a ţărilor Orientului de către imperia­lismul american. CURSA ÎNARMĂRILOR, A BAZELOR ŞI A PACTELOR MILITARE Numeroase fapte arată că în fiecare din aceste domenii, politica agresivă a Statelor Unite s-a intensificat în măsură considerabilă, cu începere din toamna anului trecut. In timp ce conducătorii americani afirmau mereu — mai ales cu prilejul discursurilor rostite în campa­nia electorală din S­U­A — că ei in-­­tenţionează să lucreze pentru pace, în culisele cercurilor oficiale şi influente din S­U­A, precum şi din Anglia şi Franţa se pregătea o nouă fază de încordare şi de „război­ rece“, de spo­rire a primejdiei de război „cald“. Cel mai semnificativ este faptul că în timp ce Uniunea Sovietică şi ce­lelalte ţări socialiste şi-au redus cheltuielile militare, depunînd în con­tinuare la O.N U. eforturi pentru re­zolvarea problemei dezarmării şi a in­terzicerii armei atomice. Statele Unite au continuat cursa înarmărilor­ iar în problema dezarmării au ridicat noi obstacole. Glasul cifrelor e clar: în noul bu­get sovietic pe 1957 alocaţiile pentru apărare au fost reduse cu peste 5 mi­liarde ruble faţă de prevederile anului trecut. In noul buget american pe 1957—1958 alocaţiile militare au fost sporite cu peste 2 miliarde dolari, de­păşind chiar şi nivelul anilor de răz­boi 1940—1945. Cursa înarmărilor este strîns lega­tă de goana Statelor Unite după baze şi coaliţii militare. Pe lingă cele 100 baze aeriene şi 21 baze militaro-na­­vale pe care le deţin pe teritoriul unor ţări străine încă din anii trecuţi. Sta­tele Unite au început în ultima vreme construirea a numeroase baze milita­re noi. Astfel de lucrări sunt in curs în Spania şi Brazilia, în Filipine şi în Africa de Nord în Groenlanda şi in alte puncte ale globului. Nu de mult a devenit cunoscută hotărîrea Statelor Unite de a plasa unităţi atomice americane pe terito­riul mai multor ţări străine printre care Anglia, Franţa, Germania occi­dentală, Italia, Turcia, Iranul, Japonia şi altele. Pe de altă parte, la sesiu­nea din noiembrie 1951, a Consiliului blocului Atlanticului, Statele Unite şi-au anunţat intenţia de a proceda la înarmarea cu arme atomice a alia­ţilor lor din coaliţia atlantică, inclusiv a Germaniei occidentale. In ultimele săptămîni generalul american Norstad, noul comandant militar al pactului at­lantic, depune o infrigurată activitate în acest scop. El călătoreşte prin ca­pitalele ţărilor „atlantice“ din Occi­dent unde face declaraţii provocatoa­re, căutînd să justifice ,,necesitatea“ războiului atomic, lansînd ameninţări la adresa Uniunii Sovietice şi a celor­lalte ţări socialiste, dar omiţînd să atragă atenţia asupra faptului că Sta­tele Unite expun pe aliaţii lor şi se expun pe ele visele unei contralovituri nimicitoare. Fără a învăţa din experienţa trecutului, Statele Unite se silesc să grăbească cit mai mult procesul de reînviere a militarismului german, din care intenţionează să facă forţa de şoc a agresiunii pe care o plănuiesc. „Sta­tele Unite — scrie revista americană „Newsweek“ — au livrat pînă acum Germaniei vestice echipament în va­loare de 700 milioane dolari (cuprin­­zind 1100 tancuri şi 1000 avioane mi­litare) şi au promis alte 300 milioane dolari. Patru sute de ofiţeri şi sub­ofiţeri americani instruiesc forţele ar­mate germane şi alti ofiţeri americani mai sosesc". In fruntea armatei vest­­germane au fost numiţi o serie de foşti generali hitlerişti, in cap cu Wenck, cunoscuţi ca criminali de război, care au încercat pină In ultima clipă să-l salveze pe Hitler Dar nu numai atit Hitlerizarea a fost intro­dusă şi în cadrul coaliţiei atlantice S-a ajuns nină acolo Incit un general hitlerist, Speidel, care are o gravă răs­pundere în masacrarea patrioţilor fran­cezi In cel de al doilea război mon­dial, să fie numit comandant al tru­pelor terestre ale N.A.T.O. In Europa occidentală, avtnd sub comanda lui unitaji franceze, engleze etc. Mani­­festaui predilecţie pentru: generalii hit­lerişti, strategii americani pierd din vedere că aceştia s-au remarcat nu numai prin invazia în Uniunea Sovie­tică, dar şi prin înfrîngerile suferite de la Stalingrad la Berlin. Intenţia Statelor Unite de a deter­mina reluarea „războiului rece“ în toate sectoarele lui, s-a vădit şi din hotărîrea pe care au impus-o nu de mult, în cadrul organizaţiei de cola­borare comercială a ţărilor vest-euro­­pene (C.O.C.O.M ) cu privire la o nouă lărgire a discriminărilor In comerţul cu ţărilfi din Răsărit. „DOCTRINA EISENHOWER" — O DECLARAŢIE DE RĂZBOI IN ALB Dar cea mai vădită manifestare a­­gresivă politico militară a Statelor Unite in ultima vreme a constituit-o lansarea aşa-zisei doctrine Eisenhower cu privire la Orientul apropiat și mij­lociu incercind să speculeze eşecul invaziei anglo franceze în Egipt, Sta­tele Unite au lansat un program pro­priu de înrobire imperialistă şi colo­nialistă a Egiptului şi a celorlalte ţări din Orientul apropiat. Doctrina Eisen­hower nu este decit, o aplicare în for­­me noi a unei linii mai vechi a im­perialismului american, care îmbină bîta cu momeala pentru a şi instau­ra dominaţia, şi a transforma ţările res­pective în baze de agresiune. După cum a spus chiar un senator ameri­can, pe nume Scott, doctrina Eisen­hower reprezintă „o declaraţie de război fără indicarea datei începutu­lui lui“. Ce înseamnă încă de pe acum doc­trina Eisenhower pentru ţările arabe se vede şi din felul în care cercurile conducătoare americane pactizează cu agresorii israelieni, incurajîndu-i de fapt în refuzul lor de a-şi retrage tru­pele din sectoarele Gaza şi Akaba. La Washington predomină, după cem se vede, părerea că menţinerea unei situaţii încordate în Orientul apropiat prin nelichidarea tuturor consecinţe­­lor agresiunii Împotriva Egiptului constituie un mijloc de presiune asu­pra ţărilor arabe. In presa internaţională şi în întrea­ga opinie publică mondială se pune tot mai des în ultima vreme întreba­rea: ce a determinat intensificarea acţiu­nilor agresive la care s­-au dedat S.U.A. incepînd din toamna anului 1956? O serie de documente publicate in ultima vreme permit să se dea un răs­­puns concret acestei întrebări. Scri­soarea secretă adresată de magnatul petrolului Rockefeller preşedintelui Eisenhower şi dată publicităţii de ziarul ..Neues Deutschland“, a arătat nu de mult că noua politică aplicată de cercurile conducătoare americane în Orientul apropiat, a fost sugerată de trusturile petrolifere americane încă de la începutul anului 1956. Des­pre întărirea influenţei trusturilor pe­­trolifere asupra politicii externe ame­ricane vorbesc cu tot mai multă in­sistenţă şi o serie întreagă de ziare din Occident. In articolul intitulat semnificativ „Diplomaţia petrolului" şi publicat la 13 februarie de ziarul francez „Le Monde“ se descrie In mod amănunţit felul în care ,aceşti mastodonţi" (adică trusturile petroli­fere) orientează acţiunea guvernului american. La rîndul său, săptămîna­­lul francez „Tribune des Nations“ din 1 februarie, într-o corespondentă in­titulată „Vor financiarii americani o reîntoarcere la războiul rece ?“, anali­zează într-un mod mai general pro­blema influentei „marilor oameni den afaceri americani“ — cum îi numeşte autorul — asupra politicii externe a Statelor Unite. Concluzia corespon­dentei este că, în cercurile financia­rilor care îl sfătuiesc şi îl influen­ţează pe preşedintele Eisenhower, ca­pătă o poziţie din ce în ce mai puter­nică aşa-zisul „partid al războiului*. Temîndu-se că o conjunctură de des­tindere ar periclita profiturile lor gra­se, trusturile au intervenit şi mai di­rect în politica americană, în sensul accentuării agresivităţii ei. In plus intensificarea politicii agre­sive a Statelor Unite se datoreşte, după cit se pare, unor aprecieri gre­şite, care izvorăsc dintr-o serie de iluzii mai vechi şi mai noi ale cercu­rilor conducătoare şi influente din America. Eşecul colonialiştilor anglo­­francezi în Egipt a dus pe imperialiştii americani la concluzia că dru­mul spre stabilirea dominaţiei exclusive a Sta­telor Unite în Orientul arab, extrem de bogat in petrol, este acum deschis. In plus imperialiştii americani, ca şi toţi colonialiştii, au subapreciat forţa mişcării de eliberare din lumea asia­tică şi africană. Totodată, după Con­gresul al XX-lea al P.CUS., condu­cătorii lumii capitaliste şi îndeosebi ai Statelor Unite şi-au făcut socoteli greşite cu privire la forţa şi coeziunea ţărilor socialiste. PLANURI CARE DAU GREŞ Desfăşurarea evenimentelor interna­ţionale arată că strategii lumii capi­taliste, în cap cu cercurile care hotă­răsc politica externă a Statelor Unite, s-au înşelat. Aventurile imperialiste din Egipt şi din Ungaria au eşuat iar înfringerea suferită de iniţiatorii lor a dovedit slăbiciunea imperialis­mului. Pe de altă parte toate speculaţiile cu privire la „slăbiciunea“ lagărului socialist s au dovedit complect neînte­meiate. Evenimentele au arătat dim­potrivă forţa politică, economică şi mo­rală a lagărului socialist. Ele au pri­cinuit o nouă afirmare a unităţii şi coeziunii acestui lagăr care se strîn­­ge tot mai mult în jurul Uniunii So­vietice, sub steagul măreţei învăţături marxist leniniste, în prezent ,­oi una din manevrele agresive ale lumii imperialiste, con­duse de Statele Unite, nu înregistrea­ză succese. Noul avint al cursei înar­mărilor nu numai că nu poate împie­dica,­­­ar chiar provoacă accentuarea dificultăților economice. „Economia a­­mericană a început prost anul“ , scrie revista franceza „France Obser­­vateur“. „Există teama că ar putea surveni o depresiune Eisenhower“, de­clară agenţia United Press, amintind de „depresiunea Hoover“ din 1929, despre care, după cum arată agenţia, „cetăţenii mai vorbesc încă". în alte ţări capitaliste, presiunea economică exercitată de cursa înarmărilor este şi mai mare. Cursa înarmărilor atomice şi neato­­mice întîmpină opoziţia crescîndă a opiniei publice. Avertismentul dat de Uniunea Sovietică prin Declaraţia TA­SS din 23 ianuarie cu privire la consecinţele creării de baze atomice americane pe teritoriile altor state nu a rămas fără efect Nici campania de remilitarizare a Germaniei occiden­tale nu este o acţiune populară Atit in întreaga Europă occidentală cit şi in însăşi Gerru­ahia Occidentală ea se loveşte de rezistenta crescânda a ma­selor. „Recruţi se găsesc greu, popu­laţia este împotriva reînarmării" — scrie cu amărăciune revista americană „U. S. News and World Report“, în­­tr-o corespondentă din Bonn , mare şi crescindă rezistentă in­­tîmpină noua politică imperialistă a­­mericană in Orientul apropiat. „Cere­rea preşedintelui S­U­A adresată Con­gresului de a folosi forţele armate in Orientul mijlociu — scrie ziarul si­rian „Ar Rai al Ammn“ — este con­­siderată ca o încercare de„ a tulbura din nou pacea“. PENTRU O POLITICA DE PACE In timp ce S U.A duc o politică agre­sivă, U . S.S. continuă şi dezvoltă po­litica ei de pace şi colaborare internaţio­nală O serie de noi şi puternice iniţiati­ve de pace ale Uniunii Sovietice se află în centrul atenţiei opiniei publice inter­naţionale. Pe lingă propunerile cu pri­vire la Orientul apropiat, aceste initiati­ve cuprind mesajul adresat de N A. Bul­ganin cancelarului vest-german Ade­nauer, propunerile In problema dezar­mării, chemarea la intensificarea co­­merţului şi legăturilor culturale inter­naţionale, reinoirea invitaţiei adresate primului ministru al Angliei de a vi­zita Uniunea Sovietică. Se poate spune de pe acum că po­litica şi iniţiativele de pace ale U.R.S S. şi ale celorlalte ţări socia­liste dau grele lovituri acţiunilor a­gresive ale Statelor Unite. In ciuda turbatei campanii anti-sovietice şi an­­ti-comuniste dezlănţuite de reactiunea imperialistă după evenimentele din Ungaria, prestigiul ţărilor socialiste creşte in lumea întreagă şi în­deosebi In lumea Orientului. Acest lucru e dovedit, printre altele, de succesul că­lătoriilor efectuate de curînd în ţările Asiei de mareşalul Uniunii Sovietice, G. K. Jukov, şi de primul ministru chinez, Ciu En-lai. întărirea poziţiei şi legăturilor internaţionale ale ţărilor socialiste constituie o înfrîngere foarte serioasă a politicii agresive a S.U A. Falimentul aventurilor Imperialismu­lui în Egipt şi In Ungaria și rezis­tenta pe care o Inttmpină pretutindeni politica agresivă a S.U.A. confirmă faptul că în prezent s au ridicat In apărarea păcii forte sociale uriaşe, că aceste forţe sunt cu mult mai puter­nice decit forţele agresive. Popoarele au însă datoria să fie vi­gilente. Acţiunile agresive americane comportă riscuri serioase. Ele pot a­­duce noi suferinţe şi nenorociri po­poarelor. Ele măresc încordarea in­ternaţională şi primejdia de război Ele nu făgăduiesc nimic bun nici po­porului american. Singura politică realistă a vremurilor noastre este poli­tica coexistenţei paşnice intre ţări cu orinduiri sociale diferite, politica neamestecului reciproc in treburile in­terne şi a relaţiilor normale de cola­borare internaţională. Pe baza acestei politici, ţările socialiste doresc îmbu­nătăţirea relaţiilor lor cu toate ţările, inclusiv cu Statele Unite România a arătat prin iniţiative concrete că do­reşte dezvoltarea relaţiilor ei comer­ciale, culturale şi politice cu S. U. A Popoarele cer ca acţiunile agresive ale S U.A. să înceteze, ca guvernul american să meargă la intîmpinarea propunerilor privind slăbirea încordă­rii internaţionale şi întărirea păcii. A. CERNEA S­C­Î­NT­E­I­A Deschiderea Congresului artiştilor plastici din U. R. S. S. La 28 februarie s-a deschis la Moscova primul Congres unional al artiştilor plastici sovietici. Eveniment de mare însemnătate in viata cul­turală a Uniunii Sovietice, congre­sul este chemat să facă bilanţul dez­voltării de aproape 40 de ani a ariei plastice sovietice şi să traseze căile de dezvoltare în viitor a artelor plas­tice sovietice. La congres participă delegaţi ai Uniunilor artiştilor plastici din toate republicile unionale şi autonome, din ţinuturile şi regiunile R.S.F.S.R., precum şi numeroşi oaspeţi străini. Congresul a fost deschis de K. F. Iyon, cel mai in virstă pictor sovie­tic. Pictorul loganson a prezentat ra­portul cu privire la situaţia şi sar­cinile artei plastice sovietice. In aceeaşi zi a avut loc, în cins­tea congresului, vernisajul a 7 expo­ziţii ale operelor artiștilor plastici sovietici. Arta și cultura romînească peste hotare UNIUNEA SOVIETICA MOSCOVA 28. — Corespondentul Agerpres transmite: A apărut al doilea număr pe 1957 al revistei „Inostrannaia Literatura", organ al Uniunii Scriitorilor din U.R.S.S. Revista publică printre al­tele continuarea romanului „Pasărea furtunii" de Petru Dumitriu, artico­lul „După întoarcerea din Ungaria", de Mihail Beniuc, in care scriitorul român povesteşte despre zilele pe­trecute în Ungaria in perioada con­trarevoluţiei din octombrie-noiem­­brie 1956. In articolul „La expoziţia de la Veneţia" N. Abalchin face o analiză profundă a operelor de artă plastică prezentate la Expoziţia in­ternaţională de arte plastice de la Veneţia pe 1956 Vorbind despre pa­vilionul R P. Romíno, autorul scrie : „In creaţia lor (pictorii romini — N.R.I rămîn credincioşi tradiţiilor naţionale avansate, fapt pentru care operele lor păstrează farmecul vieţii. Mîndria acestei interesante colecţii o constituie tabloul „Odihnă pe cîmp" de Corneliu Baba. La rubrica „Din lună în lună" re­vista publică o scurtă recenzie asu­pra romanului „Ochiu-Dracului" primul roman al tînărului scriitor român Corneliu Leu, precum şi tex­tul reprodus după „Gazeta Literară“ al declaraţiei scriitorilor din regiu­nea Autonomă Maghiară şi a lucră­torilor instituţiilor literare din Tg. Mureş, in legătură cu evenimentele din Ungaria. R. F. GERMANA // MÜNCHEN 28 IAgerpres) — « Revista „Deutsche Woche" care x› apare la M­unchen publică un ar­­­­­ticol elogios despre expoziţia de ›› artă populară romînească care Xx sa deschis la 10 februarie la ›› Karlsruhe din iniţiativa asocia­ţi­­iei „Deutscher Kulturtag" în co­si­laborare cu „Badischer Kunstve­­­k rein". „Vizitatorii, scrie revista « vest germană, au ocazia să ad­­xx mire produse cu adevărat minu­­›› nate de autentică artă populară ›› care nu este influentată, nici xx falsificată in nici un fel de o ›› artă industrială dirijată din in­tr­­erese comerciale". 1 MARTIE Mărţişoare, mărţişoare norocoase!... Desen de BUGE­TARU SCURTE ŞTIRI PARIS După cum s a mai anunţat, au­torităţile franceze au confiscat numărul din 26 februarie al ziarului „­ Humanité” in care au fost publcate materiale care de­­mascau politica colonială a guvernului in Algeria In legătură cu aceasta după cum relatează agenda France Presse la 29 fe­bruarie judecătorul de instrucţie al Tribu­nalului militar din Paris a dispus efectua­rea unei anchete, acuzind redacţia ziarului ,,L' Humanité“ de­­atentat la integritatea teritoriului” Franţei. MOSCOVA La 27 februarie a avut loc la Moscova o şediţă consacrată celei de a 100-a aniversări a naşterii eminentului fi­zician german Heinrich Hertz. In sala Aca­demiei de Ştinţe a HRS S., unde a avut loc şedinţa, s-au întrunit cunoscuţi oameni de ştiinţă sovietici. Au participat de ase­menea reprezentant­ al ambasadelor R. D. Germane şi R. F. Germane In U R.S.S. PRAGA. Posturile de radio cehoslovace anunţă că in luna martie la invitaţia gu­vernului R. P Chineze, o delegaţie guverna­mentală a R Cehoslovace condusă de V. Siroky, preşedintele Consiliului de Miniştri, va vizita R P Chineză, precum şi R D. Vietnam, R.P D. Corteană şi R. P. Mon­golă, LONDRA. La 28 februarie, potrivit rela­tărilor presei, tribunalul din Nicosia a con­damnat la moarte trei ciprioţi — partici­panţi la mişcarea de eliberare naţională. Printre cei condamnaţi este tinărul Christos Apostolu în vîrstă de 18 ani Sentinţa a fost pronunţată pe baza legii stării excepţionale. MOSCOVA La 29 februarie a sosit la Mos­cova, împreună cu un grup de experţi S. Czotner, ministrul Industriei Grele al R P.­lingare, în vederea tratativelor cu Minis­terul Comerţului­ Exterior al U.R.S S. WASH­ING­TON. In seara t­leî de 28 fe­bruarie a fost dat publicităţii la Washington comunicatul final asupra convorbirilor de două zile dintre preşedintele Eisenhower şi prim ministrul Franţei MoHet In esenţă co­municatul arată că cei doi oameni de stat au trecut în revistă un întreg complex de probleme ale actualităţii MOSCOVA Opinia publică sovietică a săr­bătorit a 150-a aniversare a naşterii poe­tului american Henry Ixingfellow La 27 fe­bruarie a avut loc la Moscova o reuniune consacrată acestui eveniment In sala de concert Ceaikovski « au întrunit reprezen­tanţi ai uzinelor şi fabricilor din Moscova, oameni de ştiinţă, literatură şi artă, stu­dent­ din Moscova Printre oaspeţi se aflau funcţionari ai ambasadei S­U­A In URS­S., poetul canadian J Wallace, Masaharu Ata­­naka, membru al Comitetului japonez pen­tru apărarea păcii, BERLIN. La 27 februarie a luat sfîrşit la Halle în R. D Germană procesul unor agenfi al serviciului imperialist de spionaj. Principalul acuzat In acest proces. M An­­driske era încă din anu« MJ52 In serviciul spionajului american «I francez El a re­crutat pentru această activit­ate alţi doi acu­zaţi — pe soţia sa, H Andriske, şi pe S. Lehman, muncitoare la una din gările din Berlin. Acuzaţii au recunoscut crimele săvîrşite. M Andriske a fost condamnat la 12 ani închisoare, soţia sa la 3 ani închisoare şi S. Lehman la 4.5 ani închisoare. REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA S Bucureşti, Plata „Stinteir, Tat, 7.80 10. 7.60 20. 7.60 10. 7.6100. Abonamentele se fac la oficiile poştale, factori­ poştali şi difuzori voluntari din îatrCtOdcrt ft Instituţii Tiparul, Combinatul Poligrafic Casa Scînteii V, Stalin*. Nr. 3843

Next