Scînteia, iunie 1957 (Anul 26, nr. 3921-3945)

1957-06-11 / nr. 3929

Nr. 3929 Aniversarea revoluţiei de la 1848 Revoluţia de la 1848, de la care se Împlinesc 109 ani face parte din lu­minoasele tradiţii de luptă patriotică şi revoluţionară cu care se mindreşte poporul nostru. La 9/21 iunie 1848 a avut loc la Islaz marea adunare care a dat sem­nalul revoluţiei şî in cadrul căreia s-a dat citire vestitei Proclamaţii întoc­mite de Bălcescu, proclamaţie care con­ţinea principalele revendicări revolu­ţionare : emanciparea clăcaţilor­, inde­pendenţa, egalitatea drepturilor poli­tice, adunare reprezentativă, liberta­tea tiparului etc. La 11/23 iunie, sub presiunea miş­cării de masă, la care au participat tîrgoveţimea şi elementele muncito­reşti din Bucureşti, domnitorul Gh. Bibescu a semnat constituţia aprobată de popor, pentru ca, mai apoi, să ab­dice şi să părăsească ţara. Rezultat al luptei eroice a maselor populare pentru interesele lor vitale, anul 1848 s-a în­scris cu litere de aur în istoria pa­triei. Respingind cu minte afirmaţiile calomnioase ale istoricilor burghezi după care revoluţia din 1848 ar fi fost „o importaţie străină“, N. Bălcescu scria: ..Revoluţia romina de la 1848 n-a fost un fenomen neregulat, efe­mer, fără trecut şi fără viitor, fără altă cauză decit voinţa întîmplătoare a unei minorităţi sau mişcarea gene­rală europeană... Luneltitorii ei sunt optisprezece veacuri de trudă, sufe­­rinţi şi lucrare a poporului român asu­pra lui însuşi“. Ţărănimea iobagă, tîrgoveţimea, negustori, elementele muncitoreşti ale vremii au constituit baza de masă a revoluţiei, punîndu-şi în ea nădejdea eliberării din cătuşele feudale şi din robia turcească. Rolul conducător în revoluţie l-a deţinut burghezia care urmărea să cucerească poziţii politice care să-i permită dezvoltarea relaţii­lor capitaliste. Trebuie spus însă că încercările istoriografiei burghe­ze de a ascunde contradicţiile exis­tente în sinul burgheziei şi de a idealiza rolul burgheziei în revoluţia de la 1848 n-au nimic comun cu rea­litatea istorică. Aceste contradicţii au ieşit din plin la iveală după formarea guvernului provizoriu, cînd se punea sarcina înfăptuirii revendicărilor din proclamaţia de la Islaz. Faptele arată că — în opoziţie cu aripa radicală a burgheziei care lupta intr-adevăr pentru lichidarea pe cale revolu­ţionară a feudalismului — aripa mo­derată, capitulantă, temîndu-se mai mult ca de orice de ridicarea maselor populare urmărea frînarea revoluţiei, realizarea unui compromis cu boieri­mea pe baza împărţirii puterii. Această înţelegere începea să aibă la bază împletirea de interese dintre acea parte a moşierilor care se înde­letniceau totodată cu comerţul de cereale şi m­arîi negu­stori ce de­veniseră proprietari de moşii. Toc­mai de aceea s-au opus din răspu­teri exponenţii acestei părţi a bur­gheziei împărţirii pămîntului moşieresc clăcaşilor, ceea ce ar fi dat o lovitură nimicitoare feudalismului. Reprezentantul tipic al aripii capitu­lante a burgheziei a fost gruparea condusă de Ion Eliade Rădulescu. Se ştie însă totodată că această persona­litate contradictorie a jucat în gene­ral un rol progresist în dezvoltarea culturii romîneşti. N. Bălcescu a fost exponentul ce­lor mai consecvente şi înaintate forţe revoluţionare de atunci. Patriot înflăcărat, conştient că numai prin sfărîmarea cătuşelor feudale, antrena­rea maselor largi populare la spriji­nirea activă a revoluţiei, instaurarea unui regim democratic, unirea şi dobîn­­direa independenţei naţionale poate fi asigurată propăşirea patriei. N. Bălces­cu a fost purtătorul de cuvînt al celor mai înalte năzuinţe din acea vreme ale poporului. Prin întreaga sa acti­vitate N. Bălcescu apare ca un ade­vărat revoluţionar democrat, conducă­torul ideologic al revoluţiei din 1848. Alături de Bălcescu se cuvin amin­tite şi alte figuri luminoase ale revo­luţiei de la 1848 ca Al. G. Golescu- Arăpilă, Popa Şapcă, Ana Ipătescu, generalul Magheru şi alţii. Evenimentele anului revoluţionar 1848 au dovedit că primele succese şi avîntul revoluţiei au fost rezultatul luptei maselor ieşite în stradă. Ba­­zindu-se pe starea de spirit revolu­ţionară a maselor- aripa radicală a burgheziei a reuşit să introducă în pro­clamaţia de la Islaz prevederile cu pri­vire la emanciparea clăcaşilor. Tîrgo­­veţi, populaţia muncitoare a Bucureş­tilor, miile de tabaci, curelari etc. embrionul proletariatului de mai tirziu, au salvat nu odată guvernul revoluţio­nar de uneltirile reacţiunii în cap cu mitropolitul Neofit şi colonelul Odo­­bescu. . . \­I In Moldova, în pofida luptei unor personalităţi progresiste ca Alexandru loan Cuza, Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu, loan lonescu de la Brad, mişcarea revoluţionară fusese — din cauza caracterului ei mai res­­trîns — înăbuşită. In Transilvania însă, ca şi în Ţara Românească, revoluţia de la 1848 a avut un caracter de masă. Ma­rea Adunare de pe Cîmpia Li­bertăţii din Blaj, care a avut loc în luna mai, a înscris în rezoluţia adoptată cu acel prilej o serie de re­vendicări democratice şi naţionale printre care: apărarea limbii române, desfiinţarea iobăgiei şi a dijmei fără despăgubiri, libertatea personală, a ti­parului şi Întrunirilor, impozite propor­ţionale, crearea unei gărzi naţionale. Personalităţi de seamă ca Eftimie Giurgu, Avram Iancu, Gh. Barîţ, Ga­bor Aron, Simion Barnuţiu se aflau în fruntea luptei. Insă lipsa unei ac­ţiuni unite a romînilor şi maghiarilor împotriva duşmanului comun — im­periul habsburgic, faptul că guvernul revoluţionar maghiar nu s-a situat pe poziţia rezolvării democratice a pro­blemei naţionale. Ca şi tendinţele bur­gheziei române ardelene de a ajunge la o înţelegere cu împărăţia austriacă au dus la înăbuşirea revoluţiei din Ungaria ca şi a celei din Ardeal de către trupele habsburgice şi ţariste. In acea vreme elementele înaintate din Rusia, în frunte cu revoluţionarii democraţi, au salutat cu entuziasm evenimentele anului revoluţionar 1848. In Ţara Rom­înească, revoluţia din 1848 a fost înfrîntă ca urmare a pă­trunderii in ţară, în înţelegere cu gu­vernul ţarist, a armatelor turceşti care au arestat majoritatea conducătorilor revoluţionari, intervenţia a fost uşu­rată de faptul că revoluţia fusese tră­dată încă înaintea intervenţiei străine de aripa capitulantă a burgheziei, care începuse să tindă la o înţelegere şi o împărţire a puterii politice cu boieri­mea. Elementele conciliatoare s-au opus cu îndărătnicie înfăptuirii îm­proprietăririi clăcaşilor, ceea ce a fă­cut ca revoluţia să-şi piardă princi­palul sprijin, baza de masă. Comisia Proprietăţii, în urma manevrelor ari­pei „moderate“ a burgheziei, a amînat împroprietărirea ţăranilor fără ter­men. Prin aceleaşi manevre care ţin­teau frînarea revoluţiei, Bălcescu şi ceilalţi radicali au fost înlăturaţi din guvernul revoluţionar. Istoriografia burgheză a căutat să ignore importanţa factorului in­tern, a contradicţiilor sociale din ţară în înfrîngerea revoluţiei. Izolarea de mase prin nesocotirea de către „mo­deraţi“ a revendicărilor populare cu­prinse in proclamaţia de la Islaz, ca şi faptul că majoritatea în guvern o alcătuiau elementele capitulante, a făcut ca revoluţia să se găsească de­zarmată şi scindată în faţa armatelor intervenţioniste. Faptul că majoritatea în­ guvern a avut-o aripa capitulantă, care renun­ţase la idealurile revoluţiei, a făcut ca revoluţia să nu fie dusă pînă la capăt. Unele revendicări au fost reali­zate ulterior — unirea, dobîndirea independenţei —, altele au rămas ne­împlinite de către burghezie. începutul înţelegerii între aripa ca­pitulantă a burgheziei şi boierime a dus la înfrîngerea revoluţiei din 1848 şi a stat la rădăcina monstruoasei coa­liţii burghezo-moşiereşti care avea să se închege mai tîrziu şi să devină, de-a lungul cîtorva decenii, principa­lul obstacol în calea propăşirii ţării, a smulgerii ei din înapoierea de veacuri. Pe măsura apariţiei şi dez­voltării proletariatului, singura clasă consecvent revoluţionară, deveneau tot mai evidente trăsăturile profund reac­ţionare ale burgheziei. Trădînd reven­dicările propriei ei revoluţii din 1848, punînd interesele ei de clasă pe dea­supra marilor interese naţionale, bur­ghezia a vîndut la mezat independen­ţa ţării, a supus poporul unei asupriri şi exploatări crîncene. Numai sub hegemonia proleta­riatului, în frunte cu partidul co­muniştilor, a devenit posibilă de­săvârşirea revoluţiei burghezo-de­­mocratice. Instaurarea puterii popu­lare a făcut ca idealurile de eli­berare naţională şi socială ale revo­luţionarilor din 1848 să fie nu numai înfăptuite ci şi mult depăşite, prin trecerea la înfăptuirea sarcinilor revo­luţiei socialiste. Continuatori ai eroicelor tradiţii pro­gresiste ale istoriei noastre, comuniştii au apărat incă în anii luptei ilegale adevărul asupra revoluţiei din 1848, împotriva falsificărilor istoriografiei burgheze, ridicînd steagul acestor tra­diţii progresiste. Sărbătorirea Cente­ra­rului revoluţiei de la 1848 a prilejuit cinstirea de către regimul democrat­­popular a unuia din marile momente de luptă revoluţionară ale poporu­lui nostru. La Congresul P. M. R. din 1948, în Raportul Politic al C. C. tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej spunea: ...„istoria ne învaţă că păstrătorii şi moştenitorii adevă­ratelor tradiţii naţionale ,ale po­porului, ai tradiţiilor luptei sale pentru un viitor mai luminos, sîntem noi, oamenii muncii, noi — partidul oamenilor muncii — şi nu exponenţii acelor clase care au trădat revoluţia din 1848, iar apoi timp de un veac au împiedicat realizarea cerinţelor ei". Aniversarea revoluţiei de la 1848 ne dă un nou prilej de a slăvi memoria luptătorilor înaintaţi din istoria patriei noastre, de a slăvi glorioasele tradiţii de luptă ale poporului nostru pentru libertate şi progres. Pe Dunăre, la Porţile de Fier, în Deltă Pitorescul cursului Dunării, Por­ţile de Fier, insula Ada Kaleh, Del­ta atrag în fiecare an numeroşi excursionişti. Numai duminica aceasta prin „Navrom’ sute de cetăţeni, profe­sori şi învăţători din raionul Sta­lin din Capitală, oameni ai muncii şi elevi din Turnu Severin şi Or­şova, un grup masiv de excursio­nişti din Timişoara îmbarcaţi pe navele noastre fluviale „Bucegi“, „Turnu Măgurele“ şi „Cernavodă“ au vizitat Porţile de Fier. Muncitori din întreprinderile din Brăila împreună cu familiile lor au plecat să petreacă o zi de odihnă în Deltă cu vasul „Republica“, iar un fil ttip numeros, de­­cetăţeni din Capitală şi Giurgiu au­ făcut o ex­cursie pe cursul Dunării vizi­tind şi Podul Prieteniei. O nouă secţie la fabrica de mucava „Molidul“ La fabrica de mucava „Molidul“ a luat fiinţă o secţie de prelucrare şi valorificare a deşeurilor. In luna mai fabrica a realizat pla­nul de producţie în proporţie de 126,8%. Depăşirea obţinută se dato­­reşte aportului adus de această nouă secţie în care se confecţionează dife­rite cartonaje. Pe lîngă avantajul adus întreprin­derii, secţia aduce un real folos şi altor întreprinderi din regiune cum ar fi de exemplu salina din Cacica care acum primeşte cutii pentru ambalarea unor sorturi de sare S­C­Î­N­T­E­I­A C^e setat*-------—— Să fie... să se găsească In magazia de semifabricate a uzinelor „Vasile Roaită" din Ca­pitală se află depozitate incă din anul 1953 cca. 5.000 șuruburi. Ele au fost confecționate pentru fixa­rea postamentului pompelor I.M.B., dar, din cauză că nu pu­teau fi folosite în diverse condiţii de montaj, cumpărătorii le-au re­fuzat. De atunci, acest stoc de şuru­buri a fost uitat undeva în raftu­rile magaziei. Nimeni nu s-a gin­­dit că în ele stă imobilizată o cantitate de aproape 1.500 kg. oţel. Anul trecut s-a hotărît ca şu­ruburile să fie trecute în cate­goria „piese declasate", urmînd a fi folosite pentru confecţiona­rea unor repere cu profil asemă­nător. Hotărirea aceasta a ră­mas însă pe hîrtie. După încă un an, la 15 ianuarie a. c. s-a luat din nou aceeaşi hotărîre. De data asta ea a fost consemnată într-un proces verbal şi, „în sfîrşit", pro­blema s-a rezolvat... tot pe hîrtie. Nu i-a păsat tov. magazioner şef că în depozit a stat nefolosită o cantitate de 1.500 kg. oţel. Nici şefului sectorului III — de care în ultima vreme aparţine maga­zia de semifabricate — nu-i pasă că cele 5.000 şuruburi imobili­zează valoare şi spaţiu în depozit. Deunăzi, şeful serviciului pro­ducţie a rămas uimit cînd a aflat că aceste şuruburi stau nefolo­site de atîta vreme. „Dacă ştiam noi de aceste şuruburi... De mult le puteam folosi la executarea unor repere pentru care am scos material nou din depozit — a rostit el indignat. Dar ce fel de legătură, ce co­laborare există între diferitele secţii şi servicii din uzină ? A lipsit posibilitatea de a se afla ce piese declasate din magazie pot fi folosite ca material ? Nu. A lipsit mai de­grabă preocupa­rea pentru buna gospodărire a fiecărui gram de metal şi stră­duinţa pentru accelerarea vitezei de circulaţie a fondului de rul­ment. De altfel, aşa se explică şi faptul că în depozitul uzinei se află încă de anul trecut un stoc nefolosit de circa 20 tone oţel profil rotund de diferite dimen­siuni, care pentru alte fabrici me­talurgice constituie „pîine caldă". Tovarăşii de la serviciul de a­­provizionare al uzinei „V. Roaită" să nu uite că crearea stocurilor de materiale după principiul „să fie, să se găsească“, este o practi­că dăunătoare şi ea trebuie lichi­dată. ION MINCU redactor la gazeta de uzină „Secera și Ciocanul" Pe linia de autobuse 31 Traseul liniei de autobuse 31 a fost prelungit pînă la staţia Mandravela. Costul unui bilet de călătorie pentru întregul sau aproape întregul traseu este de 1 leu. Călătorii consideră just ca pentru un traseu mai lung să se încaseze o diferenţă în plus. Ei au fost însă neplăcut surprinşi când în zilele de 9 şi 10 iunie li s-a cerut să plătească costul majorat chiar pe ve­chile porţiuni ale traseului. La sezisările presei şi ale cetăţeni­lor, I.T.B.-ul a precizat că pe distan­ţele fostului traseu al liniei 31 tari­ful rămîne neschimbat, ceea ce s-a şi aplicat începînd de ieri. ANGAJAMENTUL SIDERURGIŞTILOR La sfîrşitul săptămînii trecute a a­­vut loc la Hunedoara o consfătuire în cadrul căreia s-a analizat felul cum se desfăşoară întrecerea socialistă în principalele întreprinderi siderurgice: Combinatul siderurgic Hunedoara, Combinatul metalurgic Reşiţa, uzinele „Oţelul Roşu“ şi „Victoria“-Calan. In această consfătuire s-a arătat între altele că siderurgiştii din cele patru întreprinderi au dat peste plan în cin­­stea zilei de 1 Mai 15.142 tone de o­­ţel, 11.360 tone de fontă şi 10.932 tone de laminate. In acelaşi timp ei au mărit productivitatea muncii şi au re­dus preţul de cost planificat. Participanţii la consfătuire au tri­mis Consiliului de Miniştri, tovarăşu­lui Chivu Stoica, o telegramă în care se angajează ca în cinstea zilei de 23 August să dea peste plan 6.700 tone fontă, 14.400 tone oţel şi 16.100 tone de laminate. De asemenea siderurgiş­tii din cele 4 întreprinderi se anga­jează să realizeze economii în valoa­re de 9.225.000 lei, să reducă consu­mul de păcură cu 6.000 tone şi să ob­ţină însemnate economii la fondul de salarii. In încheierea telegramei participan­ţii la consfătuire exprimă hotărirea muncitorilor, inginerilor şi tehnicieni­lor siderurgişti de a îndeplini şi de­păşi angajamentele luate în cinstea celei de-a 13-a aniversări a eliberării patriei noastre sporind astfel necon­tenit producţia de metal. (Agerpres) Pentru încetarea experienţelor cu armele atomice şi cu hidrogen în întreaga ţară continuă să se ţină adunări convocate de comitetele de luptă pentru pace, în cadrul cărora mii de cetăţeni îşi manifestă adeziunea la documentele Biroului Consiliului Mon­­dial al Păcii care cheamă popoarele să lupte pentru încetarea imediată a experienţelor cu armele atomice. In sala cinematografului de vară „I. C. Frimu“ din Hunedoara s-au a­­dunat duminică peste 1.500 de siderur­gişti, constructori, gospodine, tineri. Judecătorul Teodor Mandrea le-a înfăţişat celor prezenţi primejdia pe care o reprezintă pentru omenire con­tinuarea experimentării armelor termo­nucleare. Din rîndurile celor din sală s-a ridicat apoi constructorul siderur­­gist Petru Marian care a spus: „Noi avem gînduri luminoase, vrem ca pa­tria noastră să înflorească. Agregatele siderurgice puternice pe care le cons­truim, noul oraş muncitoresc, toate sunt construcţii de pace, menite să ducă la ridicarea continuă a nivelului de trai al celor ce muncesc. Sîntem indignaţi de pregătirile pe care cercurile impe­rialiste le fac pentru tulburarea pă­cii“. Au mai luat cuvîntul Tiberiu Nai­­mandi, muncitor la uzina cocso-chi­­mică a Combinatului siderurgic, tînă­­rul Ioan Moldovan, de la întreprinde­rea de construcţii siderurgice, funcţio­nara Aurora Marinescu, de la trustul 4 construcţii, şi alţii. In încheiere, par­ticipanţii la adunare au adoptat o mo­ţiune prin care cer încetarea imediată a experienţelor cu armele nucleare. La adunarea ţinută în localul Insti­tutului medico-farmaceutic din Tg. Mu­reş, prof. dr. Kopp Elemér a vorbit despre lupta popoarelor pentru interzi­cerea experimentării armelor atomice. Au cerut apoi cuvîntul numeroşi par­ticipanţi, printre care prof. Mártonffy László, de la catedra de chimie far­maceutică, conf. dr. Sóos Pál, de la ca­tedra de chimie analitică, dr. Csathó Gyula, asistent la catedra de histologie, şi prof. dr. Dóczy Pál, conducătorul clinicii de boli interne nr. 1. In încheiere, adunarea a hotărît în unanimitate trimiterea unei moţiuni Comitetului naţional pentru apărarea păcii din R. P. Romînă, cerînd ca pro­testul colectivului Institutului medico­­farmaceutic din Tg. Mureş împotriva experimentărilor cu armele termonu­cleare să fie adus la cunoştinţa sesiu­nii de la Colombo a Consiliului Mon­dial al Păcii. Adunări de protest împotriva expe­­rienţelor cu armele atomice au mai a­­vut loc în Capitală, la Liceul „Gheor­ghe Lazăr“, unde a vorbit prof. univ. Aurel Potop, membru al Comitetului naţional pentru apărarea păcii din R. P. Romînă, şi în sala Clubului Fi­nanţe Bănci, unde a conferenţiat prof. univ. Erwin Glaser, despre: „U.R.S.S. luptă pentru interzicerea experienţe­lor cu armele atomice“. In toate aceste adunări numeroşi participanţi şi-au exprimat indignarea faţă de poziţia cercurilor imperialiste în problema interzicerii armei atomice. Au fost adoptate moţiuni adresate Comitetului naţional pentru apărarea păcii din R. P. Romînă, în care se ex­primă dorinţa maselor largi de cetă­ţeni ai ţării noastre pentru ca marile puteri să realizeze un acord privind încetarea imediată a experienţelor cu armele atomice şi cu hidrogen. (Agerpres) I­NFORMAŢII ■ Consiliul de Miniştri a aprobat printr-o hotărîre reluarea activităţii Republicii Populare Române ca mem­bru in Oficiul internaţional al vinu­lui (O. I.V.) Oficiul internaţional al vinului stu­diază adoptarea de măsuri comune în privinţa legislaţiei viti-vinicole, me­todele ştiinţifice de tratare şi condi­ţionare a vinurilor, înlesneşte schim­bul de experienţă cu produsele obţi­nute de fiecare ţară. Pentru aceasta Oficiul internaţional al vinului orga­nizează anual expoziţii internaţio­nale. ■ In ziua de 9 iunie, la Ministerul A­­griculturii şi Silviculturii a fost sem­nată o convenţie veterinară între R.P. Romînă şi R. Cehoslovacă. Convenţia prevede schimburi de in­formaţii şi material documentar, schimb de experienţă între specialiş­tii dintre cele două ţări şi coordo­narea măsurilor comune ce trebuie a­­plicate pentru apărarea sănătăţii ani­malelor. ■ Duminică s-a înapoiat în Capi­tală delegaţia romînă condusă de tov. Ana Toma, adjunct al ministrului Co­merţului, care a participat la cel de-al 46-lea tîrg internaţional de mostre de la Paris. La acest tîrg internaţional de la Paris R. P. Romînă a participat cu un pavilion naţional. ■ Luni la amiază s-a deschis în par­cul de cultură „I. V. Stalin“, sub auspiciile Comitetului orăşenesc Bucu­reşti al U.TM. şi ale Comisiei oră­şeneşti Bucureşti pentru organizarea acţiunilor în cinstea celui de-al VI-lea Festival Mondial al Tineretului şi Studenţilor, expoziţia darurilor pe care tinerii din oraşul Bucureşti le-au pregătit pentru participanţii la cel de-al VI-lea Festival Mondial al Ti­neretului şi Studenţilor de la Mos­cova. ■ Membrele delegaţiei de femei din R.P. Chineză care se află în ţară au vizitat în ultimele zile fabrica de con­fecţii „Gh. Gheorghiu-Dej“, cămi­nul de studente ,,Carpaţi“, Muzeul sa­tului, Spitalul de copii „Emilia Irza“, cartierul muncitoresc şi parcul de cultură şi sport „23 August“. De a­­semenea membrele delegaţiei s-au în­­tîlnit cu membri ai Comitetului exe­cutiv ai Crucii Roşii a R.P. Române. ■ Corul popular rus din Omsk, care face un turneu în ţara noastră, a fost timp de trei zile oaspete al oa­menilor muncii din Constanţa. Solii artei populare ruse au prezentat la Constanţa 3 spectacole de cîntece şi dansuri, îndelung aplaudate de mii de spectatori. ■ Academia Republicii Populare Romíne, secţia de ştiinţe economice, filozofice şi juridice, organizează marţi 11 iunie, orele 18, în sala Academiei R.P. Romíne, o şedinţă comemorativă consacrată filozofului român Vasile Conta, cu prilejul împlinirii a 75 de ani de la moartea sa. (Agerpres) Cunoscînd R. D. Vietnam Hanoi, Haifong, Nam-Dinh, Dien Bien Phu sînt nume cu rezonanţe ex­otice, încununate de aureola eroi­celor fapte de arme ale poporului vietnamez, păduri tropicale, cîm­­puri de orez, unelte agricole trans­formate în arme cu care erau lo­viţi colonialiştii cotropitori, apoi o impresionantă panoramă a realiză­rilor impresionante ale paşnicului popor vietnamez—iată ce oferă vi­zitatorului expoziţia Republica De­mocrată Vietnam. Casete din lemn de şantaj încrus­tat, diferite încrustaţii de sidef pe lemn, tablouri artistic lucrate­ pe lemn lăcuit, obiecte din corn, ta­blouri brodate pe mătase, obiecte de larg consum din piele de şarpe, plante şi seminţe medicinale exo­tice­­— toate aceste exponate sunt privite cu multă atenţie de vizita­tori din Bucureşti şi din ţară, al că­ror număr a depăşit cifra de 136.000 de persoane. Părăsind încîntat expoziţia, vizi­tatorul sîmte nevoia să-şi noteze impresiile în Cartea de aur. Acum se aştern însemnări în cel de al treilea volum al a­­cesteia. Printre eie se află şi ur­mătoarea : „Mi-a plăcut şi m-a en­tuziasmat iscusinţa în artă şi erois­mul în luptă al minunatului popor prieten vietnamez, îl salut fierbinte și îl felicit urîndu-i succese pe mă­sura meritelor sale recunoscute". ----------­ Se extind relaţiile I.C.A.R-ului cu instituţiile de specialitate de peste hotare Institutul de cercetări agronomice al Academiei R. P. Romîne îşi extin­de relaţiile cu instituţiile de specia­litate de peste hotare. In ultima vre­me Institutul de cercetări agronomice a mai primit scrisori pentru stabilirea schimbului de publicaţii de la Mu­zeul britanic de istorie naturală din Londra şi Universitatea din Cam­bridge, de la Ministerul agriculturii din Canada, Şcoala superioară de agro­tehnică din Viena etc. Lunar Institutul de cercetări agro­nomice expediază institutelor de pes­te hotare, cu care a stabilit relaţii de schimb, lucrări de sinteză ale cerce­tărilor ştiinţifice din diferite ramuri ale agriculturii, biologiei vegetale, biochimiei etc. De la institutele de peste hotare I.C.A.R. primeşte colecţii complecte de publicaţii şi lucrări ştiinţifice. O rodnică colaborare s-a stabilit între ICAR şi institutele de cercetări corespunzătoare din U.R.S.S. şi ţările de democraţie populară. Pînă acum Institutul de cercetări agronomice al Academiei R. P. Ro­mîne a stabilit legături şi face schimb de publicaţii ştiinţifice cu peste 550 de institute de specialitate din 51 de ţări. (Agerpres) ------— Au început întrecerile concursului internaţional de tenis al R. P. Romîne Pe terenurile din parcul sportiv Pro­gresul F. B. luni au început întrecerile concursului internaţional de tenis al R.P. Romîne. Un frumos succes a obţinut tînărul jucător român Bosch care l-a învins pe campionul Libanului, Sa­mir Khoury cu 6—8, 6—2, 6—4. In rîndul surprizelor trebuie să fie tre­cute eliminarea din proba de simplu bărbaţi a lui Caralulis, care a fost învins de Palinkas (R.P. Ungară) cu 3—6, 6—2, 6—2 şi a lui Zacopceanu care a fost întrecut de bulgarul Ciu­­parov cu 6—0, 9—7. (Agerpres) Pal. 3 Zece ani de la înfiinţarea Institutului dmxmm de studii romîno-sovietic — Şedinţa festivă de la Academia R. P. Romíne — Cu prilejul împlinirii a 10 ani de la înfiinţarea Institutului de studii ro­mîno-sovietic, Academia R.P. Romîne a ţinut luni după-amiază o şedinţă festivă consacrată acestei aniversări. In prezidiul şedinţei au luat loc to­varăşii : C. Pîrvulescu, preşedintele Marii Adunări Naţionale a R. P. Ro­mîne, membru în Biroul Politic al C.C. al P.M.R., acad. prof.l dr. C. I. Par­tion, preşedintele de onoare al Acade­miei R. P. Romîne, Miron Constanti­­nescu, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, membru în Biroul Politic al C.C. al P.M.R., Leonte Răutu, mem­bru supleant al Biroului Politic al C.C. al P.M.R., A. A. Epişev, amba­sadorul Uniunii Sovietice la Bucu­reşti, academicienii Ştefan Milcu, V. Malinschi, N. Hortolomei, P. Cons­­tantinescu-Iaşi, Ilie Murgulescu.­­ La şedinţa festivă au fost prezenţi academicieni şi membri corespondenţi ai Academiei R.P. Romîne, oameni de ştiinţă şi cultură, reprezentanţi ai A.R.L.U.S.-ului şi I.R.R.C.S. Au mai fost de faţă Al. Lăzărea­­nu, adjunct al ministrului Afacerilor Externe, C. Niculă, adjunct al minis­trului Invăţămîntului şi Culturii, M. Macavei, preşedinte de onoare al Ins­titutului român pentru relaţiile cultu­rale cu străinătatea. Au fost prezenţi de asemenea membri ai ambasadei Uniunii Sovie­tice la Bucureşti şi membrii delega­ţiei de filozofi sovietici care se află în ţara noastră, alcătuită din profe­sorii A. F. Okulov, M. M. Rosenthal şi V. I. Ermuraţki. Cuvîntul de deschidere a fost rostit de acad. prof. dr. C. I. Parhon, care, în numele Prezidiului Academiei R.P. Romîne şi al tuturor oamenilor de ştiinţă din ţara noastră, a felicitat co­lectivul de muncă al Institutului de studii româno-sovietic pentru activi­tatea depusă. Acad. prof. P. Constantinescu-Iaşi directorul Institutului de studii româ­­no-sovietic, a prezentat apoi o comu­nicare cu privire la activitatea Insti­tutului in cei 10 ani de la înfiinţarea sa. Vorbitorul a arătat că Institutul a fost creat la 16 martie 1947, din ini­ţiativa unor oameni de ştiinţă entu­ziaşti printre care acad. prof. C. I. Parhon, acad. prof. Traian Săvulescu, acad. prof. N. Hortolomei şi alţii, ini­ţiativă salutată de către forurile de partid şi de stat. Vorbitorul a subliniat însemnăta­tea cunoaşterii şi însuşirii creatoare în ţara noastră a experienţei sovietice în toate domeniile ştiinţei. El a expus în­ continuare bogata activitate a Institu­tului de studii romîno-sovietic în de­cursul a 10 ani de la înfiinţarea sa. In continuare, acad. V. Malinschi, membru al Prezidiului Academiei R. P. Romîne, a dat citire telegramei de felicitare trimise Institutului de că­tre A. Nesmeianov, preşedintele Acade­miei de Ştiinţe a U.R.S.S., şi Nina Popova, preşedinta conducerii U.O.R.S.-ului, precum şi telegramei de răspuns trimisă de Institutul de stu­dii romîno-sovietic. A luat apoi cuvîntul A. A. Episev, ambasadorul Uniunii Sovietice, care, în numele său şi al Ambasadei U.R.S.S., a felicitat întregul colectiv al Institutului de studii romîno-sovie­tic pentru activitatea sa rodnică şi u­­tilă în slujba întăririi continue a co­laborării ştiinţifice şi culturale dintre R. P. Romînă şi U.R.S.S. Ambasadorul Uniunii Sovietice a a­­rătat că activitatea fructuoasă a In­stitutului îi ajută şi pe oamenii de şti­inţă sovietici să cunoască mai bine şi multilateral realizările obţinute de ştiinţa din R. P. Romină. Acad. prof. lile Murgulescu, vice­preşedinte al A.Rl.U.S.-ului, a adus nstitutului salutul Consiliului Gene­ral A.R.L.U.S. Acad. prof. Şt. Milcu, secretar prim al Academiei R. P. Romîne, a dat apoi citire textului unei telegrame de mul­ţumire către Comitetul Central al P.M.R. şi Consiliul de Miniştri al R.P. Romîne, text care a fost primit de a­­sistenţă cu aplauze unanime. De ase­menea, participanţii la şedinţa festivă au trimis o telegramă preşedintelui Academiei R. P. Română, acad. prof. Traian Săvulescu. (Agerpres) Examene de sfîrşit de an la Institutul Agronomic Examen practic la viticultură. O grupă din anul IV de la făcui- 1 ! tatea de ingineri economişti a Institutului Agronomic „N. Bălcescu" din­­­­ Bucureşti dau examen la viticultură cu lectorul Oprea D. Dumitru.­­ Studentul Ivănică Andrei a demonstrat practic subiectul „Stropi- a­o­tul viţei de vie“ ; el a obţinut calificativul „foarte bine“. , . Calificative „bine“ şi „f. bine“ au obţinut şi studenţii Macovei­­ , Vasile, Sache Gh., Drăghici Pompiliu ş. a. (Foto: M. CIOC) ( OOGÜÜCOOOÖGOOCCOOOQOQOOOODOOCXXÍCOQOOOOCOOÜÖCOOGCOQCOOOCQOCCOOOOOOOOOOOOCOOO Faţă de puternicul ecou al convorbirii televizate Comentatori nedemni au încercat să denatureze declaraţiile lui N. S. Hruşciov NEW YORK (Agerpres).­­ TASS Declaraţiile clare şi precise făcute de N. S. Hruşciov în convorbirea cu reprezentanţii unei societăţi america­ne de radiodifuziune, sentimentele de prietenie ale Uniunii Sovietice faţă de poporul Americii exprimate de el, pro­punerile concrete menite să slăbească încordarea existentă în relaţiile din­tre S.U.A. şi U.R.S.S. şi să normalize­ze aceste relaţii continuă să fie exa­minate cu multă simpatie de către americani. Convingerea reafirmată de N. S. Hruşciov că coexistenţa paş­nică a celor două sisteme sociale mondiale este posibilă şi necesară, în ciuda încercărilor propagandei mono­polurilor americane de a convinge pe americani de „imposibilitatea“ coexis­tenţei paşnice, întăreşte speranţele americanilor simpli în posibilitatea slăbirii încordării internaţionale, în viaţa paşnică. Cuvintele lui N. S. Hruşciov „să trăim în pace, să ne dezvoltăm economia, să ne întrecem, să facem comerţ, să facem schimb de experienţă în dezvoltarea industrială, în agricultură şi în realizările cultu­rale“ au mers la inimă oamenilor simpli din America. Cuvintele lui N. S. Hruşciov „po­poarele vor linişte, vor pace, vor să trăiască aşa cum îi este dat omului să trăiască. Căutăm să asigurăm aceste condiţii şi în ceea ce ne priveşte fa­cem totul pentru a asigura o coexis­tenţă paşnică între ţările cu diferite orînduiri economice, adică între ţăr­ile capitaliste şi ţările socia­liste“, au trezit în rîndurile oameni­lor muncii din America recunoştinţă şi aprobare fierbinte. Tocmai de aceea convorbirea cu N. S. Hruşciov a fost primită cu în­grijorare de cercurile oficiale din Washington şi de marele aparat pro­pagandistic al monopolurilor. Iniţial societatea „Columbia Broad­casting System“, încurajată de apro­barea generală a publicului pentru emisiunea acestei convorbiri, a respins încercările de a o sili „să critice“ a­­ceastă convorbire. Acest lucru l-a de­clarat fără nici un echivoc reprezen­tanţilor presei preşedintele societăţii, Stanton. In sprijinul poziţiei sale, societatea a publicat la 6 iunie în ziarele „New York Times“ şi „New York Herald Tribune“ extrase din articolele re­dacţionale ale mai multor ziare şi declaraţiile unor posturi de te­leviziune şi radio despre trans­miterea convorbirii lui N. S. Hruş­ciov la radio şi televiziunea americană. Fireşte că fiind organe ale presei ca­pitaliste, nu toate aceste ziare sunt de acord cu diferite teze ale convorbirii. Toate ziarele consideră însă că emisiu­nea a fost utilă şi necesară. In artico­lul redacţional din 3 iunie ziarul „New York Times“, ocupîndu-se de acest aspect al chestiunii, scria : „Convorbi­rea domnului Hruşciov, transmisă prin posturile noastre de televiziune şi ra­dio, a fost un eveniment istoric şi u­­til... Milioane de americani au avut posibilitatea să-l vadă pe domnul Hruşciov în acţiune şi să-şi facă pă­rerea despre el şi despre cele spuse de el“. Ziarul „New York Journal Ameri­can“ scria la 4 iunie în articolul său redacţional că „Societatea „Columbia Broadcasting System“ a făcut o faptă eroică obţinînd acest interviu, şi noi o felicităm“. Revista „Times“ din 10 iunie scrie despre această emisiune: „Aceasta a fost cea mai importantă emisiune din întreaga stagiune... Aceasta a fost o emisiune uimitoare...“ In articolul său redacţional ziarul „Curier-Journal“ (care apare la Louis­­ville) scria : „Societatea­­ ’„Columbia Broadcasting System“ , şi organizatorii programului „In faţa naţiunii“ pot fi felicitaţi pentru o nouă etapă uimitoare în istoria televiziunii“. Ziarul „Times Herald“ care apare la Dallas scrie în redacţionalul său din 4 iunie că programul „a fost foar­te interesant şi societatea trebuie fe­licitată pentru organizarea lui“... Un grup de posturi de radio din S.U.A. au dat publicităţii o declaraţie în care se spune: „Ne alăturăm aces­tor publicaţii americane importante şi felicităm împreună cu ele posturile de­­ televiziune’şi de radio ale societăţi­i „Colum­bia Broadcasting System“ pen­tru că a transmi­s interviu­l lu­i N. S. Hruşciov în cadrul programului „In faţa naţiunii“. Această declaraţie a fost semnată de 178 de staţii de televiziune şi ra­diodifuziune reprezentând 122 de ora­şe din 37 de state ale ţării care au participat la emisiunea convorbirii. Deşi poziţia sa iniţială a fost spri­jinită, „Columbia Broadcasting Sys­tem“ s-a speriat evident de amenin­ţări prost camuflate şi de aceea a de­clarat că la 9 iunie va organiza o e­­misiune specială intitulată „Comenta­rii la interviul lui Hruşciov“. Ce au fost aceste „comentarii“ ? Intîi s-au transmis diferite pasaje din convorbirea înregistrată pe pelicu­lă. Apoi au făcut „comentarii“ dife­riţi „specialişti“ ca de exemplu Har­rison Salisbury, fost corespondent al ziarului „New York Times“ la Mos­cova, un oarecare F. Mosley, care pe vremuri a condus „Facultatea“ de spioni împotriva Uniunii Sovietice în­fiinţată de Rockefeller pe lîngă Uni­versitatea Columbia. In încercarea de a da mai multă greutate acestei emisiuni, la ea au fost invitaţi amiralul Kirk, fost ambasa­dor al S.U.A. la Moscova, şi alţii. Influenţa convorbirii asupra con­ştiinţei americanilor este atît de mare încît nici chiar „comentatorii“ aleşi special nu au putut să nu re­cunoască, de pildă, că Uniunea Sovietică doreşte să discute se­rios problema reducerii armamen­telor şi să ducă tratative în acest sens. Amiralul Kirk a fost nevoit să caracterizeze ca „binevenită“ remarca lui Hruşciov despre necesitatea unui pas mic în această direcţie. Dar, recunoscînd aceste fapte evi­dente care nici nu puteau să nu fie recunoscute deoarece majoritatea a­­mericanilor au ascultat şi au văzut con­vorbirea, aceşti pseudocomentatori, în­deplinind ordinul cercurilor guvernan­te, s-au apucat „să polemizeze“ cu tex­­tul convorbirii, denaturând în fel şi­­ chip conţinutul ei. In dorinţa de a în­deplini ordinul adversarilor slăbirii, încordării internaţionale, coresponden­tul din Washington al ziarului­ „New York Herald­ Tribune“, Drummond, re­­curgînd la minciuni făţişe, a declarat că N. S. Hruşciov nu ar dori înceta­rea războiului rece, deşi întregul con­ţinut al convorbirii denotă exact con­trariul.

Next