Scînteia, iulie 1957 (Anul 26, nr. 3947-3972)

1957-07-02 / nr. 3947

­­ n peisajul sălbatic din povestirile cu plutaşi gonind pe apele Bistriţei pe care omul l-a estompat cu totul, înfigînd în stîncă maşini cu rădăcini de oţel şi îmbrăţişare de beton, prezenţa lui era simbolică. La în­ceput părea că n-aude şi nu vede zgomotul şi agitaţia din jur, atent la firul aproape invizibil la capătul căruia un cîrlig de oţel învelit în straiele multicolore ale unei muşte artificiale se oferea peştilor din adîncuri. Peste un ceas însă, cînd soarele alungase ceţurile de pe munte, ră­mase nemţeal jib mai­ cu undiţa înfiptă neputincios în bolovăniş, ca un sem­n de exclamare Voie sa fie ultimul peso­n— ci a unui drum de apă care nu avea să fie­pistriţa — imagine­a goanei dusă năvalnic, neastîmpărată şi uneori fără milă — este luată în stăpînire de oameni şi aşezată după vrerea lor intr-o parte sau alta. I­­ar cite zile şi nopţi, cită muncă şi veghe pînă în această clipă! Şi nu cum li se pare multora o luptă în care omul făcînd lucrări de pro­porţii uriaşe se înarmează cu explo­zivi, umplînd inima stîncii ca s-o prăvale, clădind apoi în locu-i alţi munţi, de beton. De cele mai multe ori e muncă de migală şi răbdare, cînd încărcăturile de 70 de kilo­grame de dinamită sînt înlocuite cu abia 20 de grame, cînd mîna aspră şi apoi peria de gospodină mîngîie stîncă, o curăţă ca pe un diamant. Betonul se aşează acolo pentru ati­­ţia ani cît nici nu îndrăzneşti să numeri, se prinde, aşteptînd ca alte sute de mii de tone să fie turnate peste el. Despre toate aceste amănunte nu­­vorbea un inginer încărcat de titluri, care să fi stat cufundat ani la rînd în cercetarea cărţilor, ci be­­tonistul Gh­eorghe Mucenicu, venit aci de peste munte, de dincolo de Ceahlău, de la Bicazul Ardelean. Oameni care n-aveau treabă pe marele şantier veniseră de la zeci de kilometri să asiste la mutarea apei ce le trece prin faţa casei. L-au împresurat pe constructor, lingă puntea suspendată de cablu. L-au văzut cu „decorăţiile“ prinse pe piept, cu muierea, feciorii şi fetele după el şi şi-au zis că „ăsta trebuie să le ştie pe toate". yi/f ucenicu se ţine o leacă mîndru ■*'* dar nu-i cu capul pe sus. E doar sărbătorit şi el. Mai încolo oamenii l-au găsit pe Ştefan Cozac, alţii îl ascultau pe Ivacioni. De ce n-ar spune-o şi el pe-a lui: — Cînd eram tăietor de lemne mă­rrită...^am cum cad copacii. Azi nu ma ma.j minunez cînd apa s-o duce pe altă albie. Noi am făcut treaba asta și om j^ce altele... Deodată unui —.ț,use cu mirare * — Da’ inginerul ce juw ■ ’. Oamenii priviră într-acolo.\ ingi­nerul vorbea ţinînd parcă în Pnlmă un degetar. Şi parcă nu vorbea ro­­mînește. — Ca să vezi, constată altul, ie spune rusește. L-o asculta cineva Un radio ? Cum să nu-l asculte pe inginerul coordonator Gheorghe Cocoş! Peste un ceas sau două vocea lui o va auzi tocmai la Novocerkask, Ungă Rostov, inginerul Vladislav Vladi­­slavovici Oruski, cu care a fost co­leg de grupă la Institutul din Pia­­tigorsk. Sunt convins, spune inginerul, după ce reporterii de la radio îi dădură răgaz, că Vladislav o s-o cheme pe Raia, soţia lui, şi ea ingi­neră ca noi, şi o să-i spună: — L-ai auzit pe Gheorghi ? Ce treabă bună au făcut cei de la Bicaz! Şi ca schimbarea albiei să fie din plin înţeleasă în toate tîlcurile ei, plutaşii au pornit să coboare folo­sind noul canal. Le părea atît de fi­resc să plutească între pereţii de beton, fără să înfrunte apa vitregă cu bulboane! La mai multe sute de metri mai de vale au tras pluta la mal şi s-au întors să mai stea de vorbă cu oamenii. έn acelaşi timp, operatorii cinema­tografici n-au pregetat să călăto­rească chiar cu bena care trans­portă betonul la înălţimi de zeci de metri pentru a filma de acolo schimbarea cursului, coborînd apoi la o palmă de apa care-şi croia drum nou. Doi pictori, martori la acest eveniment, au dus fiecare cîte o pînză făcută în aceeaşi dimineaţă dar cu subiecte diferite : Bistriţa veche, Bistriţa nouă. Vor trebui să se întoarcă curînd pe aceste melea­guri. Apa care a dus la vale atîtea plute nu va avea multe răgazuri. La Bicaz i s-a pus frîu şi va fi me­reu strunită. Pînă ce oameni ca Ştefan Cazac îi vor alege drumul de totdeauna... T. VORNICU H. GROSU La mitingul constructorilor au fost de faţă ing. N. Gheorghiu, adjunct al minierului Industriei Grele, şeful de­partamentului energiei electrice, şi alţi reprezentanţi ai Ministerului Industriei Grele, A. Atăm­ăşan, adjunct al minis­trului Afacerilor Externe, Dumitru Be­­reziţchi, prim­-secretar al Comitetului regional Bacău al P.M.R., reprezen­tanţi ai Institutului de studii şi pro­iectări energetice, conducători ai şan­tierului hidrocentralei. Au asistat Ivan Rohall Illkiv, am­basadorul R. Cehoslovace la Bucu­reşti, membri ai ambasadei şi specia­lişti din R. Cehoslovacă. Participanţii la miting au trimis telegrame Comitetului Central al P.M.R. şi Consiliului de Miniştri prin care se angajează să dea în ex­ploatare hidrocentrala „V. I. Lenin“ la termenul stabilit şi să devină ca­dre calificate, capabile să execute şi alte lucrări hidroenergetice impor­tante. începutul unui drum de apă La baraj, Bistriţa a trecut pe altă albie PROLETARI DIN TOATE ŢĂRILE, UNITI-VA! ANUL XXVI Nr. 3947 Marți 2 iulie 1957 4 PAGINI — 20 BANI Nici un bob pierdut! Gospodăria noas­tră are de strîns in vara aceasta o recoltă bogată de pe 1.487 ha., din care 1.172 ha. __ grîu. Colectivul nos­tru s-a pregătit din vreme ca să strîngă această recoltă la timp şi fără pierderi. In numai trei zile am terminat recoltatul orzului de pe 138 ha. La secţia Kiselef s-a terminat şi treieratul orzului de pe 50 ha. Pro­ducţia obţinută întrece aşteptările noastre. In loc de 2000 kg. la hectar, cit a fost planificat sau 3.500 kg. cit evaluasem în lan, am scos 4.200 kg. orz la ha. Griul şi secara vor da, po­trivit calculelor făcute, între 2.000— 2.500 kg. la ha. în loc de 1.600 cît a fost planificat. S-ar putea ca și de data aceasta să ne înșelăm. Dar ni­mănui nu-i va părea rău. Potrivit planului inițial de strîngere a recoltei trebuia ca, prin folosirea mijloacelor mecanizate, să terminăm recoltatul tuturor cerealelor păioase în 8 zile şi concomitent să începem şi treierişul. La trupul „Deal“ al secţiei Mînăstirea, mecanicul agricol Constantin Zaharia începuse chiar recoltatul cu combina la grîu. Săptămîna trecută a venit însă o furtună care a culcat 70V0 din grîu. Pierderi de boabe nu sînt, în schimb s-au ivit greutăţi la strîngerea recol­tei. Planul de folosire a mijloacelor mecanizate nu mai corespunde în a­­ceste condiţii. Trebu­ie totuşi să strîn­­gem recolta în scurt timp şi fără pier­deri. îndată după furtună, tovarăşii din conducerea gospodăriei au mers la fie­care parcelă spre a vedea unde se poate recolta cu maşinile, unde trebuie neapărat să se facă recoltatul cu coase şi seceri. Făcînd un calcul am văzut că avem nevoie de 200 de oameni care să secere griul căzut. De fapt, cu ma­şinile şi mecanicii buni pe care-i a­­vem, s-ar putea recolta şi grîul culcat de pe unele par­cele. Dar, în acest ] caz, am pierde­­ între 400—600 kg. grîu la ha. A­­ceasta ar însem­na, pe întreaga­­gospodărie, o pierdere de circa 20 va- * goane de grîu. Este adevărat că pre­ţul mediu pe hectar cindi se recoltează cu combina este de 111 Ici, iar la re­coltatul manual de 343 lei, deci de trei ori mai mare. Dar mult mai mică este pierderea dacă cheltuim ceva în plus, in schimb ciştigăm o mare can­titate de griu. De altfel preţul de cost nu va fi încărcat, căci noi am realizat pină acum o economie de 245 lei la preţul de cost pe tona de grîu (soco­tit la producţia planificată), economia este insă in realitate şi mai mare, a­­vînd în vedere că producţia este cu mult mai mare decît prevede planul. Ţinînd seama de toate aceste lu­cruri, noi am trimis doi maiştri de cultură în regiunile de munte (Cîmpu­­lung Muscel, Curtea de Argeş), de unde au angajat cei 200 de oameni care ne trebuie pentru recoltarea ce­realelor căzute. Aceştia au sosit sîmbăta, au pregătit uneltele şi au început seceratul griului. După noul plan al forţelor şi mij­loacelor de lucru noi vom termina se­ceratul pînă la 8 iulie, iar treieratul cu două zile după această dată. Pină in cele mai mici amănunte am or­ganizat ariile, am stabilit cine răs­punde de munca la arii, de transpor­tul snopilor la arii, al recoltei la ma­gazii şi la baza de recepţie Olteniţa. Ne vom strădui ca planul nostru organizatoric să fie dus la îndeplinire astfel încît gospodăria să obţină pro­ducţie mai multă, de bună calitate şi la un preţ de cost scăzut. NICOLAE SANDULESCU inginer şef al gospodăriei de stat „Al. Sahia“, Mînăstirea, raionul Olteniţa Folosim şi mijloace mecanizate şi seceri şi coase, ca să înlăturăm pierderile de recoltă La gospodăria de stat Mînăstirea, raionul Olteniţa, toate forţele —­ combine, secerători-legători, mun­citori cu coasele — sunt mobilizate la recoltatul griului. In medalion, în gospodărie a sosit un nou grup de muncitori din regiunile de munte pentru a lucra la secerat. Preşedintele R. D. Vietnam, Ho Şi Min, va vizita R. P. Romînă HANOI­­ (Agerpres).­­ Zia­rele au publicat la 1 iulie comu­nicatul cancelariei preşedintelui Republicii Democrate Vietnam, în care se spune că preşedintele Ho Şi Min va pleca în vizită ofi­cială în mai multe ţări frăţeşti la invitaţia şefilor acestor state. Printre ţările pe care le va vi­zita preşedintele Ho Si Min este şi Republica Populară Romînă. Cm­s V 0 . La 30 iunie, în ultimul tur al­­ alegerilor din Liban, au fost aleşi 1­­6 deputaţi ai opoziţiei, printre care 0 Frangier, lider al „Frontului Naţio- Q nal“. Presa consideră, ţinînd seama­­? de condiţiile în care s-au desfăşu- 0 rat, că rezultatele alegerilor din 0 nordul ţării constituie o victorie a­­ opoziţiei. \ e Departamentul de Stat a res­­­­pins cererea a 11 state arabe ca­­ S.U.A. să înceteze ajutorul militar­­ dat Franţei pentru reprimarea miş­­­­carii naţionale din Algeria. e Secretarul general al Partidu- Q lui Comunist Francez, tov. Mau- O­rice Thorez, a declarat că P.C.F. D este gata să colaboreze cu toate­­ forţele de stingă şi democratice în­­? lupta pentru schimbarea actualei () orientări politice a Franţei. () . Premierul Macmillan — rela-­ tează „Daily Mirror“ — s-a în­­tîlnit cu participanţi la Conferin­ţa Commonwealthului, informîndu-i că planul de reorganizare a forțelor armate engleze în regiunea Medite­­ranei prevede darea efectivă a­­Ma­il­rii Mediterane în arenda S.U.A. HOTĂRÂREA Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român şi a Consiliului de Miniştri al Republicii Populare Române cu privire la reorganizarea mişcării de cultură fizică şi sport din Republica Populară Romînă Cultura fizică, ca parte integrantă a culturii socialiste, constituie un im­portant mijloc de întărire a sănătăţii oamenilor muncii, de creştere a unei generaţii viguroase, capabile să înde­plinească în bune condiţiuni măreţele sarcini de construire a socialismului, de apărare a cuceririlor regimului nostru democrat-popular şi de strîn­gere a relaţiilor de prietenie între po­porul român şi popoarele altor ţări, în vederea menţinerii şi consolidării păcii. Activitatea de cultură fizică s-a des­făşurat în ultimii ani pe baza hotărîrii Biroului Politic al C.C. al P.M.R. din iunie 1949. Aplicînd în mod creator ex­perienţa înaintată a culturii fizice so­vietice şi experienţa acumulată în de­cursul anilor de mişcarea de cultură fizică din ţara noastră, s-au obţinut în această privinţă importante suc­cese. Astfel, faţă de 400.000 membri în 1950, la sfîrşitul anului 1956 mişcarea de cultură fizică şi sport număra peste 990.000 membri dintre care peste 250.000 femei. Peste 900.000 de insigne „Gata pentru Muncă şi Apărare“ au fost cucerite de cetăţenii patriei noa­stre. Numai în anul 1955 marile ac­ţiuni sportive de masă ca: Sparta­­chiada sindicală, Spartachiada de iar­nă a satelor, concursurile sportive de vară ale tineretului, campionatele şco­lilor medii şi universitare, au cuprins peste 2 milioane de participanţi. Nu­mărul celor care practică turismul este de peste 2.000.000. In anii regimului democrat-popular au fost pregătite numeroase cadre sportive şi s-au amenajat pentru prin­cipalele ramuri de sport un important număr de baze sportive. Datorită a­­cestui fapt, numărul sportivilor frun­taşi a crescut simţitor. Sportivii noştri au cucerit numeroase titluri de cam­pioni olimpici şi mondiali şi au reuşit să ocupe multe locuri în ierarhia miş­cării sportive mondiale şi europene, apărînd cu cinste culorile patriei noa­stre. Succesele obţinute au fost posibile datorită îndrumării şi sprijinului de zi cu zi dat de partid şi muncii de­puse de Comitetul pentru Cultură Fi­zică şi Sport, sindicate, U.T.M. şi ac­tivul voluntar al mişcării sportive. * Pe lîngă rezultatele pozitive obţi­nute în activitatea de cultură fiz­ică şi sport din ţara noastră mai există încă o serie de lipsuri. Cultura fizică nu a căpătat încă un caracter larg de masă. S-a neglijat as­pectul recreativ şi atractiv al mişcării sportive. Nu este organizată încă edu­caţia fizică a copiilor de vîrstă pre­şcolară, educaţia fizică în parcuri de cultură şi odihnă, iar la sate mişca­rea sportivă este încă slabă şi se des­făşoară ruptă de activitatea culturală de masă. Educaţia fizică a tineretului şcolar şi mai ales a elevilor din şcolile ele­mentare, cu toate măsurile luate în ultimul timp, este încă nesatisfăcă­­toare. Complexul sportiv G.M.A. nu a de­venit încă baza sistemului de educaţie fizică a poporului nostru , el nu con­stituie încă parte integrantă a pro­cesului de instruire sportivă. Procen­tul de femei atras în mișcarea spor­tivă este încă mic. Turismul, care trebuie să aibă o largă răspîndire de masă, nu are încă un cadru organizatoric și o bază ma­terială corespunzătoare. Numeroase ramuri de sport nu au baza de masă necesară pentru a men­ţine rezultatele obţinute şi a progresa pe plan internaţional. Se constată o rămînere în urmă la gimnastică bă­ieţi, atletism, înot, schi, fotbal, bas­­chet-fete, tenis etc. Gimnastica de producţie, care tre­buie să contribuie în mod direct la ridicarea productivităţii muncii, încă nu se practică. Deşi în ultimii ani au fost pregătite numeroase cadre de profesori de edu­caţie fizică, antrenori, arbitri, organi­zatori sportivi, instructori voluntari, numărul lor continuă să rămînă un­ satisfăcător, iar pregătirea politică şi profesională a acestora este încă insu­ficientă. Munca de ridicare a nivelului ideo-­ logic, politic şi cultural al sportivilor, educarea lor în spiritul internaţiona­lismului proletar şi patriotismului so­cialist sunt încă slabe. Presa sportivă şi revistele de spe­cialitate nu critică destul de curajos lipsurile existente în mişcarea de cul­tură fizică şi nu propun măsuri de îndreptare. Cercetările ştiinţifice în domeniul culturii fizice se desfăşoară intr-un ritm necorespunzător. Sunt slab fun­damentate ştiinţific problemele legate de rolul practicării educaţiei fizice ca factor de întărire a sănătăţii, de ridi­­care a productivităţii muncii, precum şi problemele antrenamentului sportiv. Cu toate că în ultimii ani au fost construite multe baze sportive, numă­rul lor nu satisface nevoile mereu crescînde ale mişcării noastre sportive. Nu sunt folosite din plin resursele lo­cale pentru construirea şi amenajarea de noi baze sportive. In acelaşi timp o mare parte din bazele sportive exis­tente nu sunt folosite cu maximum de randament, iar întreţinerea lor lasă de dorit. Lipsurile existente în mișcarea de cal­­(Continuare in pag. IlI-a) Noutăţi de la fabrica Cimentul Păcii" — Medgidia Prin punerea în aplicare a măsu­rilor tehnico-organizatorice propuse de muncitori în perioada de consul­tare şi experimentare a sistemului îmbunătăţit de salarizare, în luna mai a fost obţinută cea mai mare produc­tivitate de la înfiinţarea fabricii­­ şi cea mai mare producţie de clincher şi ciment. ★ In primele 5 luni ale anului mun­citorii fabricii de ciment au dat 23.600 tone de ciment şi 16.480 tone de clin­cher mai mult decît în aceeaşi pe­rioadă a anului trecut. ★ Au fost executate circa 75% din reparaţiile mijlocii şi capitale planifi­cate pe 1957. ★ Prin aplicarea proiectului propus de fabrică şi realizat de muncitorii şi teh­nicienii de la Trustul de instalaţii Nr. 21 şi de la fabrica „Cimentul păcii“, 4 mori de ciment au trecut pe sistemul de transport cu rigole pneu­­matice şi pompe cu o capacitate de 60 t/ore eliminîndu-se gîtuirile provo­cate de instalaţiile vechi. Cuptorul Nr. 1 al fabricii, la care în anul 1956 s-a realizat o durată medie de funcţionare de circa 25 zile, în urma reparaţiilor capitale de bună ca­litate făcute în acest an, a împlinit 60 de zile şi continuă să funcţioneze în bune condiţiuni. In curtea fabricii au fost amenajate fîntîni arteziene precum şi zone verzi, s-au plantat pomi. In cartierul Păcii un număr de 20 muncitori de la acea­stă fabrică au început construirea de locuinţe individuale cu credite primite de la Stat. ★ Fabrica „Cimentul Păcii“ din Med­gidia a încheiat primul semestru la 24 iunie a.c. Valoarea producţiei glo­bale a fost depăşită pînă la această dată cu 5,7 la sută. Din datele centralizate la Direcţia generală a industriei lianţilor, reiese că planul la ciment a fost îndeplinit pe întregul sector la 22 iunie a.c. COOPERATIVIZAREA AGRICULTURII ÎN RAIONUL TULCEA SE APROPIE DE SFÎRŞIT TULCEA (coresp. „Scînteii“). — In aceste zile, în raionul Tulcea echipe de agitatori formate din colecti­vişti şi întovărăşiţi fruntaşi, din ac­tivişti de partid şi de stat duc mun­ca de lămurire în rîndul ţăranilor muncitori din cartierele agricole ale oraşului Tulcea şi în comuna Chi­lia Veche, din Delta Dunării. In ul­tima săptămînă, 1.667 familii de ţă­rani muncitori s-au înscris în gospo­dării colective şi întovărăşiri agri­cole. S-a terminat complect coope­rativizarea comunelor Niculiţei, Isac­­cea şi Ceatalchiei. In ziua de 1 iulie, 70 familii de ţărani muncitori din comuna Chilia Veche, între care şi cele ale lui Usti­­nescu Ion, Nichita Ceicu, Oculski A­fanasie şi alţii, au făcut cerere de intrare în gospodăria colectivă şi în întovărăşirea agricolă. In momentul de faţă, 19 din cele 20 de comune agricole ale raionului au agricultura în întregime cooperativizată. Pînă în seara zilei de 1 iulie 95%­ din familiile de ţărani muncitori din satele raionului au intrat în gospo­dării colective şi întovărăşiri agri­cole. „Universul însuşi şi-a luat sarcina anunţării începutului Anului Geofizic Internaţional" Anul Geofizic Internaţional a început ieri, 1 iulie. Intîmplarea a făcut ca la 29 iunie pe soare să aibă foc o foarte mare erupţie, care a fost observată în­­tiia oară la Moscova. Această erupţie a fost prilejul declanşării pe tot glo­bul a unei perioade de observaţie ex­cepţională denumită „interval mon­dial special“, pentru a se vedea şi con­stata efectele erupţiei solare asupra unor fenomene magnetice, ionosferice, de raze cosmice etc. Începutul Anului Geofizic Internaţional­e „A.G.I.“, coincide cu un moment atât de inte­resant, incit organizatorul comunica­ţiilor internaţionale „A.G.I.“, A. N­. Shapley, a putut spune că ,­universul însuşi şi-a luat sarcina anunţării înce­putului „A.G.I.“. Toate staţiile „A.G.I.“ din întreaga lume sunt avertizate şi mobilizate pentru a urmări acest fel La Observatorul Astronomic din Bucureşti, soarele a fost urmărit zilele acestea în mod excepţional, vizual şi fotografic. Pe suprafaţa sa s-au ob­servat luni dimineaţa, la noi în ţară, un număr de 11 grupuri de pete cu un total de 88 pete, din care 7 foarte mari. Observatorul Astronomic din Bucureşti a primit duminică 30 iunie orele 18:50, prin cablul direct teletype al Institutului meteorologic central, ultimele înştiinţări telegrafice de la Moscova, în legătură cu fenomenele din soare. Sărbătorirea „ZILEI ÎNVĂŢĂTORULUI“ Duminică s-a sărbătorit în întreaga ţară pentru prima oară „Ziua învăţă­torului“. Manifestările care au avut loc în toate raioanele au constituit expresia dragostei calde şi a preţuirii de care se bucură în R. P. Romînă slujitorii devotaţi ai şcolii. In Capitală în sala din str. Batiş­­tei nr. 14 din raionul 1 Mai, la In­stitutul de petrol şi gaze, în raionul Stalin, în sala cinematografului „în­frăţirea între popoare“ din raionul Griviţa Roşie, la Institutul de con­strucţii, în raionul 23 August ca şi în celelalte raioane au avut loc adunări festive cu prilejul cărora au fost evi­denţiaţi profesori şi învăţători frun­taşi. In cursul zilei au avut loc re­uniuni tovărăşeşti, au fost vizitate ex­poziţii didactice etc. Asemenea manifestări au avut loc în toate oraşele din ţară. (Agerpres) O zi petrecută în mijlocul colectiviştilor TG. MUREŞ (coresp. „Scînteii“). „ Frumoasă a fost ziua de 30 iunie pen­tru muncitorii de la fabrica de mobile „Simo Geza“ . La invitaţia colectiviş­tilor din comuna Gălăţeni, ei au pe­trecut această zi împreună. In cinstea oaspeţilor, colectiviştii au pregătit un frumos program artistic. Sala mare a căminului cultural deve­nise neîncăpătoare. Corul din comună a interpretat cîntece romîneşti şi ma­ghiare, iar echipa de dans a prezen­t­­at jocul popular specific acestei co­mune : dansul cu sticla. La rîndul lor, oaspeţii au contribuit la reuşita zilei prezentînd şi ei un program artistic. Muncitorii au vizitat apoi casele co­lectiviştilor, unde au fost primiţi cu multă bucurie, precum şi sediul gos­podăriei colective. La plecare, munci­torii au rugat pe colectivişti să le în­toarcă vizita. -------- COTI LA BĂI --------­ Boii e o făptură blajină. Sem­nalmentele ei obişnuite: două coarne, pielea de culoarea sării în bulgări, greutate — 5 măji. Do­miciliul permanent: clădirea nouă, modernă, dar neterminată a băii de la Băile Harghita. Înde­letnicire : păscutul. I-am făcut o vizită. Boţi nu era acasă. Plecase la păs­cut. M-am uitat prin locuinţa ei. Frumoa­să locuinţă. O clădire splendidă, mare, cu temelii din piatră de stîncă, construită a­­cum 10 ani. Aici tre­buia să fie localul băilor Numai co­zile lipsesc. Camere sunt multe. Ar putea fi folosite de 40-50 de familii. Dar aici locuieşte doar Boţi. Plină de modestie, Boţi şi-a ales numai o cameră: sala ma­şinilor. Ştiţi, e la parter. Şi Boţi are lumbago. Nu poate urca scările. Boţi duce o viaţă tihnită acum. Înainte însă a avut cîteva neca­zuri. Băile în care-şi are domi­ciliul au avut în aceşti 10 ani 5 stăpîni. Şi ştiţi cum se întîmplă: fiecare stăpîn nou e mătură nouă, o să facă, o să dreagă... Şi poţi tremura ca varga să nu fie evacuată. Nici iarba nu-i mai tih­nea. Intîi a fost Întreprinderea de industrie locală „7 Noiembrie“ din Miercurea Ciucului, care a ridicat clădirea în 1947. Apoi sfa­tul popular orăşenesc. Mai tîrziu, Sfatul popular raional Ciuc. Apoi din nou Întreprinderea „7 Noiem­brie“. Iar astăzi — secţia sanita­ră raională. S-au lăudat pe rînd că vor isprăvi baia ne­isprăvită. Au adus învinuiri groaznice sărmanei Boţi, că nu plăteşte chirie, că nu are grijă de ferestre şi uşi, că a spart multe geamuri, că a mîncat broaşte, clan­ţe. Spuneţi şi dum­neavoastră : s-a mai văzut o vacă să mă­­nînce clanţe ? Nu, nu s-a văzut. Acuzaţia e complect neînteme­iată. Boţi primeşte şi vi­zite : vaci din locali­tate, mai rar cai. La o „şuetă" mai află ce se pro­iectează împotriva domiciliului ei. Dar Boţi nu se mai ne­căjeşte. Are motive să creadă că, deocamdată, odihna ei la băi nu-i va fi tulburată de nimeni, li poartă de grijă sfatul popular ra­ional. E. DEZSI I coresp. „Scînteii“

Next