Scînteia, august 1957 (Anul 26, nr. 3973-3997)

1957-08-01 / nr. 3973

O VESTE MARE: 5.141 kg. grâu la hectar! către un delegat, la Festival l­a Teteoramu TIMIŞOARA (coresp. „Semi­­ten­"). Aş vrea ca rindurile de fată să fie citite prima dată de ti­nă­rul Milivoi Pisarov. Cine-i acest tinăr ? Este unul dintre tractoriş­tii secţiei Cociobat a gospodăriei agricole de stat din Beşenova Veche, regiunea Timişoara. Adresa lui actuală : Moscova-Festival. Deci... Dragă Milivoi ! Fii tare. Pe lingă bucuriile mari încercate acolo, la Festival, primeşti una nouă. Ştii, se treieră griul crescut de tine şi to­varăşii tăi. Iată-i pe fraţii Roja—Iosif, Eugen şi Ludovic — Împreună cu tatăl lor Iosif — familie de tractorişti. Iată-i şi pe tovarăşii Ion Strîmbei, inginerul şef, Ion Arseni, organizatorul de partid, şi Hristu Dargoti, directorul gospodăriei ; iată-i aici pe arie, lingă cele trei ba­toze. Cu toţii Încearcă emoţii mari. Curge grîu, potop de grîu, numai bob şi bob de aur, nu alta. Este recolta de pe cele 110 ha. lucrate de voi. Cit iese la ha? Bucură-te ! Voi a fi realizat o producţie record: 5.141 kg. grîu la hectar. Aui făcut deci să capete un înţeles nou ve­chea zicală : „Bănatu-i fruncea“ ! ...Cu siguranţă că despre acest succes vei povesti festivaliştilor — comsomolişti din Kazahstanul desţelenit, dimitrovişti bulgari, tineri prieteni care lucrează pe ogoarele Italiei, Franței, America Latine... Povestea recordului e o poveste adevărată a muncii biruitoare.­­ ...Seceta de anul trecut continua să se menţină. Acolo unde avea să fiei semănat griul, tractoriştii făcuseră arătura la o adincime de 27 cm. —­cum hotărîse inginerul Strîmbei, înainte de semănat au executat patru grupări şi trei discuiri. Muncă nu glumă ! La 25 septembrie au semă­nat.­ Şi astfel, sămința născută pe terenurile şi în laboratoarele staţiu­nii­­de experimentare l.C.A.R.-Lovrin, a luat calea rodului. Griul, a in­trat în iarnă viguros, înfrăţit. Bine îngrijit şi ajutat­ cu anumite îngrăşă­minte de­­întărire a rezistenţei paiului, creştea şi iar creştea, pină a ajuns în pîrgă la 1,65 m. înălţime, cu spicul cu­ vrabia. La recoltat, pădure de snopi. Peste 1.500 snopi pe un hectar. Şi iarăşi muncă şi muncă la strîns şi treierate ca plinea să ajungă la locul ei pe mesele celor ce muncesc.­­ Aşa a fost obţinut: recordul ogoarelor bănăţene — 5.141 kg. grîu la hectar. Legume şi fruc­te sub formă de pulbere Praful de ouă sau laptele praf sunt alimente hrănitoare, bine cunoscute şi apreciate. Mai puţin cunoscută este po­sibilitatea de a obţine pulberi din le­gume şi fructe. Rezolvării acestei pro­bleme îi închină eforturile sale un co­lectiv al Institutului de cercetări ali­mentare. Pînă la ora actuală, cerce­tătorii institutului au obţinut, în pri­ma­ fază, pulbere din suc de vişine şi o pulbere de tomate. Cercetările sunt în curs în vederea rezolvării definitive a acestei probleme. Prin obţinerea unor astfel de pro­duse se urmăreşte ca prin simpla dizol­vare la pulberii de fructe în apă să re­zulte­ o băutură cu gust plăcut, hrăni­toare şi răcoritoare. Pulberea de mere, de pildă, va pu­tea constitui un aliment valoros pen­tru copii şi pentru suferinzii de stomac. Aceste produse vor avea o largă în­trebuinţare în industria alimentară, la prepararea diferitelor articole de pati­serie, la fabricarea îngheţatei (cu adau­suri din fructe), la obţinerea unor con­centrate din fructe şi amidon cu zahăr etc., ele puţind fi folosite în tot timpul anului. Pulberea de tomate va înlocui cu­ succes bulionul, conţinînd, la fel­­ ca şi, alte pulberi de legume şi fructe, într-o formă concentrată, maximum de sub­stanţe hrănitoare şi, vitaminele respec-­ tive. ' O-------î — Casa de cultură a minorităţii maghiare din Capitală Pe strada Zalomit, raionul „Gh. Gheorghiu-Dej“ din Capitală, a fost ridicată în locul unei clădiri vechi şi improprii, o frumoasă construcţie mo­dernă, destinată Casei de cultură a minorităţii maghiare din Bucureşti. Clădirea cuprinde o sală de spec­tacole, o sală de sporturi şi activităţi culturale, săli de repetiţie pentru for­­maţiuni artistice de teatru, cor, or­chestră, dansuri şi balet pentru copii, bibliotecă etc. Trustul de construcţii al Capitalei, întreprinderea nr. 2, urmează să ter­mine lucrările în jurul datei de 7 no­iembrie, în cinstea celei de a 40-a ani­versări a Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie. In prezent act se exe­cută lucrări de finisare, încă înainte de terminarea cons­trucţiei va fi dată în folosinţă biblio­teca. PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNITI-VA ! ANUL XXVI Nr. 3973 Joi 1 august 1957 4 PAGINI — 20 BANI (Foto: R. COSTIN) In aceste zile hala de montaj general a uzinelor „Steagul Roşu“ din Oraşul Stalin cunoaşte o animaţie deosebita. In plim­i întrecere in cinstea zilei de 23 August, muncitorii de aici isi depăşesc simţitor planul la montajul autocamioanelor. In clişeu: Se execută ultimele lucrări la un nou lot de autocamioane. Angajamentul nr.,T-r­­- -.....­ a fost depăşit Colectivul rafinăriei nr. 1 Ploeşti, muncind cu însufleţire în întrecere, a reuşit să-şi depăşească multe din angajamentele luate în cinstea zilei de 23 August. De la 1 ianuarie pînă la 25 iulie a.c. au fost produse 3.014 tone benzină peste angajamentul luat. La bitum angajamentul a fost de ase­menea depăşit. Pe aceeaşi perioadă de timp produc­tivitatea muncii a crescut cu 5,61%, iar preţul de cost a fost redus cu 4,14%. In fruntea secţiilor care au obţinut cele mai însemnate realizări în cins­tea zilei de 23 August se află secția de distilație primară. MAXIM BUDILEANU tehnician Pentru şantierele de construcţii TG. MUREŞ (coresp. „Scînteii“).­ Muncitorii fabricii de cărămizi şi ţi­gle „Mureşeni“ s-au angajat ca în cin­stea zilei de 23 August să fabrice peste prevederile planului 1.600.000 cărămizi şi 900.000 ţigle. Muncind cu însufleţire pentru realizarea angaja­mentelor, pînă în ziua de 27 iulie ei au dat peste plan 1.790.000 bucăţi că­rămizi şi aproape 800.000 ţigle. Din cărămizile date peste plan se pot construi 99 case de locuit, compuse din 2 camere, bucătărie etc. In semestrul I al anului curent, procentul de rebuturi’ la ţigle a fost­­redus­ cu 30 la sută faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. In această muncă însufleţită s-au evidenţiat în mod deosebit brigăzile conduse de tov. Bota Gheorghe şi Székely József. REACTORUL ATOMIC ROMÎNESC A INTRAT ÎN FUNCŢIUNE Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Romín Tovarăşului GHEORGHE GHEORGHIU-DEJ Consiliului de Miniştri al Republicii Populare Romíne Tovarăşului CHIVU STOICA Vă raportăm cu satisfacţie că, în urma efortului depus de muncitorii, tehnicienii, inginerii şi oamenii de ştiinţă de pe şantierul Centrului de Cercetări Nucleare, în colaborare cu specialiştii sovietici, azi, 31 iulie 1957, ora 15:53, reactorul atomic de 2090 Kw a intrat în funcţiune. Lucrările continuă conform programului stabilit pentru atingerea puterii nominale. COMITETUL PENTRU ENERGIA NUCLEARA DE PE LINGĂ CONSILIUL DE MINISTRI INSTITUTUL DE FIZICA ATOMICA AL ACADEMIEI R. P. ROMÍNE Toate batozele se treiere din plin! ★ ★ 165 000 tone grîu-secară livrate statului de gospodăriile de stat In gospodăriile agricole de stat s-au treierat grîul şi secara de pe o suprafaţă de peste 200.000 ha. Gos­podăriile agricole de stat au livrat statului peste 165.000 tone griu-seca­­ră, ceea ce înseamnă aproape jumă­tate din producţia planificată. Recoltele sunt deosebit de bogate. In regiunea Suceava producţia me­die la hectar, de pe suprafaţa treie­rată pînă acum, este de 2.100 kg.; în îndată ce au terminat recoltatul păioaselor, colectiviştii din Lenau­­heim, regiunea Timişoara, au început treieratul. In brigada a doua, condusă de I­lie Gheorghe, s-au format două e­­chipe de treieriş. Pînă mai zilele tre­cute brigada a treierat orzul de pe 20 regiunea Oradea 2.000 kg., iar în re­giunile Bacău, Bucureşti şi Ploeşti este peste 1.900 kg. la hectar. Sînt numeroase gospodării agricole de stat care se mîndresc cu producţiile lor. Gospodăriile agricole de stat Piatra, Pietroşani şi Ivăneşti, regiu­nea Bucureşti, Secueni-Roman şi al­tele au obţinut de pe suprafaţa treie­rată producţii cuprinse între 2000 şi 2600 kg. la hectar. (Agerpres)1 ha., obţinînd 44.670 kg. boabe, şi grîuri de pe 26 hectare, obţinînd 53.342 kg.. Şi celelalte brigăzi au obţinut suc-­­cese la treieriş. MIHAI PANDELE coresp. voluntar ! 0/1A1CA7 1/ 7/LCZ­O» /VOAS/Wfc M î­in i de aer G­roful Haller Jenö hotărî să coboare la moară. Lörinczi Alexandru Trecuse mai bine de un ceas de cînd își ră­sucea nervos mustața: nu mai auzea zgomotul apei din vale. Pină atunci şe­zuse tolănit în iatac, , copleșit de căldura după-amiezii, alungîn­­du-și plictiseala fumînd trabuc după trabuc, lipăindu și buzele groase la fiecare păhărel de coniac pe care-1 trimetea pe gîtlej. Zvonurile casei de abia le auzea în această aripă a caste­lului,’ t !. Numai zgomotul apei căzînd în cu­pele morii urca mai tare pînă la el. Dar îi plăcea să-l audă, avînd astfel ştiri că pietrele se învîrt şi că din saci curge şi dijma lui. Numai că, în după­­amiaza aceea, spre mijlocul ei, roata se opri. Se vede că se întîmplase o stricăciune şi că morarul îndreptase apa pe alt scoc. Se sculă nemulţumit. Mai dădu pe gît o duşcă de coniac, își căută pălă­ria verde cu care se ducea uneori la vînătoare — îndeletnicire cei era mai mult neplăcută, deoarece trebuia să încalece și să gonească pe coclauri — căută un baston și porni pe picioa­rele groase și crăcănate spre vadul morii. Altădată n-ar fi făcut poate a­­cest drum. Dar nu trecuseră multe zile de cînd angajase un nou morar pe care i-1 trimisese un unchi al lui de pe lin­gă Grindeni, cu recomandarea că-i tare priceput. îşi amintea chiar fraza din scrisoare „I s-a dus vestea — atîtea lucruri ştie să facă din lemn şi chiar din fier, încît sînt sigur că o să-ţi facă trebuinţă la multe. Moa­ra o să-ţi meargă ca una cu aburi de la Viena“. Şi uite că moara stă. Să-i mai crezi pe oameni ! Cînd colo — ce să vezi ? Moara, pur şi simplu, nu mai avea ce mă­­cina. Noul morar o pusese aşa de bine la treabă încît îi trebuia timp pe ju­mătate ca să scoată dintre pietre o fă­ină ca aurul. De altfel, morarul nici nu era acolo. Se dusese în sus, pe apă, să prindă peşte pe sub rădăcini­le sălciilor. Ii trimiseseră vorbă pen­tru asta de la bucătăria boierească. Doar feciorul morarului, Alexandru, un băietan, şedea în bătătura din faţa morii şi meşterea la nişte bucăţi de lemn, folosind rindeaua şi celelalte scule ale lui taică-său. Groful voi să certe pe cinema, dar îşi dădu seama că nu prea avea pentru ce. Se uită din nou la copil. — Dar tu ce faci acolo ? — Iaca, nişte jucării pentru suro­rile mele. Ele nu-şi pot face. Ieri am făcut şi un car, de ziceau oamenii că aş putea pune în el şi saci cu făină şi tărîţe Acum le fac coveţi, lopăţele, ca să se poată juca miine la cuptoa­rele pe care şi le-au făcut în mal. Groful se apropie. Luă o covăţică , cît o farfurioară de ceai de la el de la castel. O cercetă pe toate părţile. Era într-adevăr făcută de o mină de meşter. Mai ridică şi o lopăţică. Parcă le sculpta copilul. Aveau şi în­florituri la miner. — Auzi, spuse groful încercînd za­darnic să-şi mlădieze gîtlejul ars de fum de tutun şi de băutură, am şi eu nişte fete. Sînt cît tine. Să le faci şi lor nişte jucării din astea. Cît poţi tu de frumoase. Şi să le aduci mîine la castel. Dar negreşit. Să-i spui lui tai­­că-tu că am spus eu. M­orarul s-a întors spre seară. L-a gă­sit pe copil meşterind de zor. A aflat şi de comanda stăpînului. Copi­lul nu mai prididea, aşa că i-a dat şi el o mină de ajutor. A doua zi di­mineaţă jucăriile erau gata. Morăriţa şi-a îmbrăcat feciorul în strae albe, i-a pus pe cap clop­ca celor în vîrstă, iar într-un ştergar alb i-a învelit ju­căriile. S-a dus copilul, fericit de is­pravă. Fetele grofului au pornit să rîdă văzîndu-1 urcînd pe cărarea din gră­dină... Dar au rămas înmărmurite cînd a aşezat pe masă comoara meşterită de el. Groful i-a chemat pe toţi ai casei ca să se minuneze şi ei. Apoi l-a întrebat: — Şi ce răsplată vrei. Copilul nu îndrăznea. Dar spuse apoi — prea dorea de mult. — Nişte vopsele. Aş vrea să pictez. Cei din jur se minunară şi mai mult. Groful se duse într-o încăpere ală­turată şi se întoarse cu o bucăţică de carton pe care se aflau într-adevăr vopsele, patru la număr: una verde, una roşie, una galbenă şi una albas­tră. Dar nu întregi. Copiii grofului se jucaseră cu ele, mîzgăliseră cine știe ce. In mijlocul fiecăreia se căscase o gaură, rămînînd doar o urmă subțire de culoare, ca o mărturie că într-ade­văr vopselele fuseseră acolo. Copilul le cercetă. își dădu seama că n-are ce face cu cartonașul, nu­, putea să murdărească măcar o pensulă. Cît se uită groful într-o latură, el azvîrli car­tonaşul jos, lăsă şi ştergarul maică-si acolo şi o zbughi pe uşă. Alergă cît îl ţinură picioarele pînă jos la ei, la moară. Se ascunse într-un cotlon, după coşul în care se turnau grăun­ţele, şi prinse înciudat. A doua zi, morarul cu ai lui porni din Cetatea de Baltă să-şi caute no­rocul aiurea. Groful nu îngăduia să fie înfruntat. Şi încă de cine? De un ţine... Au trecut mai bine de 30 de ani de la această întîmplare. Strungarul Alexandru Lörinczi, de la atelierele C.F.R. din Cluj, găseşte într-o dimi­neaţă în cutiuţa în care îşi are fişa de pontaj un bileţel: să treacă după TUDOR VORNICU (Continuare in pag. II-a, col. 5-6) Batoze reparate de mîntuială la S. M. T.­Griviţa SLOBOZIA (coresp. „Scînteii“). — Cu vreo lună şi ceva în urmă, pe situaţiile serviciului regional S.M.T. Bucureşti, S.M.T. Griviţa figura ca fruntaş la reparaţii. Cine ar fi putut să pună la îndoială acest lucru cindi o comisie — formată din ing. mecanic Gheorghe­­Vintilă de la S.M.T.-Videle şi Gheorghe Circea, mecanic şef II de la S.M.T. Slobozia —întocmise şi semnase procese verbale care atestau că reparaţiile sînt termi­nate şi de bună calitate ? A început treierişul. Şi în Ioc să zumzăie batozele, zbîrnîie mereu te­lefoanele S.M.T.-ului. Inginerul A­­lexandru Răducanu, dispecerul staţi­unii, umple mereu foi după foi cu note telefonice : — Trimiteţi-ne urgent atelierul mobil, pentru că batoza e defectă — strigă tractoriştii şi batozarii aflaţi in diferite comune. Personalul atelierului mecanic a intrat în panică. Mecanicii aleargă dintr-o comună în alta pentru a repara batozele despre care în procesele verbale stă scris c-au fost reparate înainte de campanie. In de­cada de la 10-20 iulie, din cele 15 ba­ I toze ale staţiunii n-au lucrat decît 8, dar şi acestea doar cite 7-8 tone pe zi in loc de 14,5 tone cît au norma. Nici în decada următoare nu s-a rea­lizat norma de lucru a batozelor. Ce fel de recepţii s-au făcut de s-a ajuns la această situaţie ? Inginerul mecanic şef Constantin Săbiescu şi mecanicul controlor Ion Curcă au in-­­ chis ochii, lăsind să se facă lucru de mîntuială, şeful de atelier Florian Păun a semnat procesele verbale de recepţie fără să vadă vreo batoză. Cele mai mari necazuri le prici­­nuieşte faptul că grătarele de tobă de la jumătate din numărul batozelor n-au fost rectificate. Avînd mari deni­­velaţiuni, nu se poate realiza o apro­piere corespunzătoare între ele şi şinele tobei. Din această cauză multe spice cămin netreierate. Văzind acest lucru, tractoriştii au căutat să strin­gă mai mult toba, fapt care a produs uzarea dinţilor de pe şinele tobei, iar aceasta duce la uzarea grabnică a şi­nelor de pe tobă şi impune schimba­rea lor. lată deci ce înseamnă lucru de mîntuială. Batozele de la S.M.T.-Griviţa nu lucrează nici acum cu întreaga capa­citate. Serviciul regional S.M.T. a trimis o nouă comisie care să constate isprăvile celor care au condus munca la reparaţii şi au făcut recepţia la acest S.M.T. Dar defecţiunile la batoze continuă, căci este greu să faci in cîteva ore, în to­iul treierişului, reparaţiile care tre­buiau făcute temeinic în cursul unui an întreg. Se pune însă următoarea problemă: pînă cînd vor mai tolera organele re­gionale şi Direcţia generală S.M.T. din Ministerul Agriculturii şi Silvicul­turii lipsa de răspundere la exe­cutarea reparaţiilor ? UN NOU­ PRODUS — „parasolul“ In laboratorul de cosmetice al Ins­titutului de cercetări alimentare, tov. ing. Illea Ana Maria a stabilit de cu­rînd procesul tehnologic de preparare a unui , nou, produs denumit „Para­sol“,­care apără pielea împotriva ac­ţiunii nocive a razelor solare. „Para­solul“ ajută la bronzarea pielii, o fe­reşte de înroşirea şi arsurile care se produc de­ obicei atunci cînd corpul este expus un timp mai îndelungat la soare. Noul preparat, în formă lichidă, a intrat în producţie la fabrica „Cos­metica“ şi va fi pus în vînzare prin magazinele de specialitate zilele aces­tea. Cordialitate, sinceritate, prietenie, dragoste neţărmurită de viaţă şi dorinţă de pace — iată atîtea sentimente minunate ce însufleţesc zecile de mii de tineri din toată lumea sosiţi la Festival. Cît de puternic sînt redate asemenea simţăminte de această emoţionantă fotografie care a surprins laolaltă pe tânărul african Iozef Amuzy și copila moscovită Elocika Avlasenko. Un deceniu de la apariţia în limba romînă a primului volum din „Capitalul“1 Acum 10 ani, la 1 august 1947, a apărut în limba romînă primul vo­lum al principalei lucrări a lui Karl Marx — „Capitalul“. A fost pusă astfel la îndemîna cadrelor de par­tid, a activiştilor din diferite do­menii ale economiei naţionale, a cercetătorilor şi oamenilor de ştiin­ţă, a intelectualităţii această operă nemuritoare care a revoluţionat concepţiile asupra societăţii ome­neşti şi a pus socialismul pe o bază ştiinţifică Şi înainte de 23 August 1944, în adîncă ilegalitate, comuniştii au avut posibilitate să cunoască „Ca­pitalul“. Ediţii incomplecte, rezuma­tive, au apărut în Editura Sociolo­gică, în publicaţiile „Bluze albas­tre“, „Lumea nouă“. Odată cu apa­riţia primului volum integral, s-a început publicarea ediţiei complec­te a „Capitalului“. Primul volum din „Capitalul“ a apărut în 3 ediţii, însumînd 125.000 exemplare. S-a editat apoi cîte o ediţie din volumul II—50.000 exem­plare, volumul III, partea I-a—35.000 exemplare şi volumul III, partea a II-a — 20.000 exemplare. Paralel cu publicarea „Capitalu­lui“, în Editura de stat pentru lite­ratură politică au apărut în zeci de mii de exemplare și alte lucrări ale lui Karl Marx. „Cum se respectă planul de punere în funcţiune a construcţiilor“ Tărăgăneala în construcţii aduce daune economiei Ca şi în anii trecuţi, în ţara noastră se înfăptuieşte în acest an un important program de investiţii. Realizarea întocmai a­ planului de investiţii înseamnă darea în funcţiune la termen a noilor capacităţi de producţie în industrie, a locuinţelor muncitoreşti, a­­clădirilor so­­cial-culturale, a construcţiilor pentru agricultură. Acum, după ce au trecut şapte luni din acest an, se s­pune între­barea : „Cum se respectă planul de punere în funcţiune a construc­ţiilor?“. , In legătură cu aceasta, ziarul nostru deschide o anchetă în­­ cadrul căreia sunt invitaţi să-şi spună cuvîntul conducători de şantiere,­­ de întreprinderi şi trusturi de construcţii, muncitori, tehnicieni şi ingi­­­­neri constructori, directori de întreprinderi beneficiare ale investiţiilor, ■ preşedinţi ai comitetelor executive ale sfaturilor populare etc. 4 Publicăm azi primul răspuns la ancheta noastră : 1*1 Pentru dezvoltarea uzinei noastre, in ultimii ani s-au alocat, prin buge­tul statului, fonduri de investiţii im­portante. Cea mai mare parte a aces­tor fonduri au fost destinate constru­irii unei noi secţii de superfosfaţi. Im­portanţa acestei noi construcţii este extrem de mare. In­trarea ei în func­ţiune asigură du­blarea producţiei de îngrăşăminte de su­­perfosfaţi pe care întreprinderea noastră le livrează agri­culturii. Potrivit prevederilor planului de stat, această secţie trebuia să-şi încea­pă activitatea încă din cursul trim. IV al anului trecut. Dar acest termen nu a fost respectat. Anul acesta, s-a sta­bilit din nou ca ea să intre în pro­ducţie în cursul trimestrului III. Dar aşa cum se desfăşoară în prezent lu­crările de construcţii şi montaj, se poate afirma că nici la acest termen secţia nu va intra în funcţiune. De ce se tărăgănează darea în funcţiune a acestei noi secţii, în care statul a investit zeci de milioane de lei ? Cauzele sunt multiple. Una din cauze o constituie predarea cu întîr­­ziere a documentaţiei tehnice de că­tre proiectantul general, IPROCHIM­­Bucureşti. Deosebit de aceasta, unele proiecte şi documentaţii au fost pre­date incomplecte de către proiectant. Aceasta a dus la unele întîrzieri în executarea lucrărilor pe şantier, căci pentru fiecare caz în parte a fost nevoie să vină proiectantul pentru a da soluţia pe teren. Aşa a fost cazul cu lumi­natorul depozitului de superfosfaţi, a cărui soluţie, ne­­fiind cuprinsă în proiectul iniţial, a fost dată ■ apoi cu mare întirziere, ceea ce a dus la am­ilarea executării acestei lucrări cu aproape două luni. Principala cauză , trebuie căutată însă în modul nesatisfăcător în care s-au desfăşurat lucrările de construcţii pe aces­t şantier. Cu to­tul nejustificat au­­fost întirziate lu­crările de construc­ţii la depozitul de apatite, hala de fa­bricaţie şi depozi­tul de superfosfaţi. Chiar şi în prezent lucrările de construcţii se desfă­şoară în ritm de melc. Mai mult, la unele din lucrări în semestrul întîi din acest an nu s-a mai înaintat aproape cu nimic. Şi data intrării în funcţiune a construcţiei se apropie vertiginos ! Ar mai fi de adăugat un lucru care după noi prezintă o deosebită impor­tanţă. Despre ce este vorba ? Se ştie că în etapa a doua se prevede a se construi cealaltă parte a depozitu­lui de superfosfaţi, care cuprinde şi alte instalaţii. Datorită însă faptului că întîrzie terminarea construcţiei ma­gaziei de­ materiale, nu se pot începe lucrările de demolare pe terenul unde urmează să se construiască această nouă parte din depozitul de superfos­­taţi. SPIREA DIACONU director adjunct al uzinelor de îngrăşăminte chimice „Petru Poni“ — Valea Călugărească (Continuare in pag. II-a, col. 6-7) ANCHETELE „SCÎNTEII“ !llllllll!llllllllllll!llll!lllllllllllllll!llllll!IIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIA!j|l!l|l| PROBLEMA OMANULUI IN DISCUTIE, LA LONDRA, CU DL. DULLES ...ASPECTUL PROBLEMEI... Desen de NELL COBAR Cuvinte şi fapte Primul ministru englez Harold Macmillan adresîn­­du-se la Londra membrilor Asociaţiei americane a ju­riştilor, a spus cu aplomb r ,,Anglia este singura mare putere care şi-a pus drept ţel să acorde independenţă tuturor țărilor ce intră in componenta imperiului său, pe măsură ce ele devin ca­pabile să-şi conducă sin­gure propriile lor afaceri... Atacurile împotriva aşa-zi­­sului colonialism englez sunt nebuneşti şi răuvoi­toare“. Salvele mitralierelor , de pe avioane engleze, îndrep­tate asupra cetăţenilor Oma­nului, salutau istoricele cu­vinte ale premierului en­glez... Prieteni euratomici Nu ştiaţi că la baza pieţei comune şi Eurato­­mului stau relaţii de prietenie între state ? V-o spune ziarul francez „L'Aurore“: „Se cuvine să spunem acum ţării (după ratificarea tratatelor N R.) ce trebuie să facă pen­tru a înfrunta dificultăţile de adaptare, inevitabile şi, poate, aspre, să spu­nem prietenilor noştri (euratomiştii vestgermani — N.R.) cum trebuie să se comporte pentru ca Fran­ţa să nu aibă de regre­tat“. Aţi reţinut, nu-i aşa ? Mai întîi şi-ntîi, această prietenie frăţească impli­că inerente „dificultăţi de adaptare“. Al doilea, „di­ficultăţile de adaptare“ vor fi, poate, aspre. Al treilea, dacă nu li se va spune prietenilor eurato­­mişti vestgermani cum să se comporte, s-ar pu­tea ca ei să nu ştie şi s-o ia razna, ca în alte daţi. Al patrulea, depinde de prietenii ei euratomici ca Franţa să nu şi regrete pasul... Pe bună dreptate spun mulţi francezi că priete­nia euratomica seamănă cu prietenia dintre Scufi­ta Roşie şi lup. Miroase a petrol „In numele prieteniei Sta­telor Unite pentru Franţa şi a menţinerii influenţei fran­­ceze in Africa de nord — a­­firmă senatorul american John Kennedy — S­U­A tre­buie să intervină in conflic­tul franco-algerian­. Sahara miroase a petrol. Prietenia așișderea ! Numai banii n-au miros.

Next