Scînteia, august 1957 (Anul 26, nr. 3973-3997)

1957-08-01 / nr. 3973

Pag. VIAŢA DE PARTID Comuniştii din comitetul de întreprindere să-şi îndeplinească cu răspundere sarcinile O gară mică, pe un bot de deal. Am coborît odată cu sutele de mun­citori la uzinele metalurgice „Vasile Tudose“ din Colibaşi. „­Iată-ne acum ajunşi la sediul or­ganizaţiei de bază. Ne-am prezentat tov. Constantin Sbarcea, secretarul, și i-am spus care e scopul vizitei noastre. — Vă interesează să aflaţi cum ne-am ocupat de îndrumarea comite­tului de întreprindere? Da, e o pro­blemă serioasă! Apoi încăperea s-a cufundat în li­nişte. Răspunsul mult dorit a venit cu întîrziere. — Părerea mea este că tovarășii din comitetul de întreprindere se achită cu succes de sarcini. Concret însă, n-aș putea să vă spun cu ce se ocupă co­mitetul de întreprindere. O să vă spună tovarășul Rizescu, președintele comitetului de întreprindere. — Bine, dar noi vrem să aflăm şi cum aţi sprijinit dumneavoastră co­mitetul de întreprindere ? — ?! ...Preşedintele, tov. Gheorghe Ri­zescu, membru de partid, ne-a privit binevoitor. Şi el, ca şi tovarăşul Sbarcea, s-a gîndit mult, mult înain­te de a răspunde. — Nu-i cazul să ne lăudăm. Sun­tem­ uzină tînără. Fiecare zi înseamnă griji noi. Le rezolvăm. Ne ocupăm de producţie, de nevoile muncitorilor. E adevărat, multe nu le ducem chiar pînă la capăt. Insă despre activitatea depusă de sindicat să vorbească mai bine datele privitoare la producţie. Am şi eu aici situaţia producţiei, însă da­tele cele mai noi le obţineţi de la to­varăşul director... — Bine, dar...? ...Nu răzbaţi cu una cu două la to­varăşul director F. Maiorovici. Cu greu, dar pînă la urmă am reuşit. A zîmbit cînd a auzit că ne interesăm de munca comitetului de întreprin­dere... — Cifrele să vorbească, a spus el. Iată realizarea producţiei globale: mar­tie — 127,8%, aprilie — 129%, mai— 125,4% şi iunie tot cu depăşire. In toate lunile o bună corelaţie. Cum am reuşit aceasta ? Să vă explic... Şi în faţa noastră au început să danseze cifre mai mari sau mai mici, cifre întregi, procente, fracţiuni. Secretarul organizaţiei de bază, pre­şedintele comitetului de întreprindere, directorul pot prezenta oricînd o si­tuaţie a îndeplinirii principalilor in­dici ai planului de producţie. Cifrele oglindesc într-adevăr rezultate cu care s-ar putea mîndri multe întreprinderi din ţară. Să vedem însă cum sunt rea­lizate aceste cifre, condiţiile în care muncitorii şi tehnicienii uzinei mun­cesc pentru îndeplinirea planului. Asaltul De mai multe luni, la uzinele „Va­sile Tudose“ din Colibaşi se petrece un fenomen destul de curios. In fie­care lună, cîte 10 şi uneori chiar 15 zile o mare parte dintre muncitori nu lucrează şi nici nu vin pe la întreprin­dere, sînt învoiţi, stau acasă. Abia pe la sfîrşitul decadei a II-a a lunii, uzina începe să fremete zi şi noapte. Acal­mia dispare şi zorul îi ia locul. Este perioada de „vîrf“. In plus, conducerea uzinei cere şi o „mică“ depăşire de plan, care să asigure... primele lunare. „Asaltul“ a devenit ceva obişnuit la uzinele „Vasile Tudose“. Muncitorii, în schimbul învoirilor de la începutul lunii, trebuie să recupereze rămînerea în urmă prin eforturi şi ore suplimen­tare (acestea depăşesc cu mult apro­barea dată de minister lună de lună). — Vrem să muncim ritmic pentru realizarea planului în tot cursul lunii, să nu fim obligaţi să ne spetim spre sfîrşit — spunea montatorul Alexan­dru Mihăilescu. Se pune în mod firesc întrebarea: ce a făcut comitetul de întreprindere pentru a pune capăt muncii în asalt, pentru a asigura respectarea legilor cu privire la reglementarea ore­lor de muncă? Ce a făcut? To­varășul președinte Rizescu a­l­...Realizarea sarcinilor planu­rilor economice de stat, dezvol­tarea economiei naţionale şi, pe această bază, îmbunătăţirea nivelului de trai al celor ce muncesc, depind în bună măsu­ră de modul în care sindicatele, ca organizaţiile de masă cele mai largi ale clasei muncitoare, acţionează pentru creşterea conştiinţei socialiste de clasă a oamenilor muncii şi pentru atragerea lor tot mai activă la organizarea şi conducerea pro­ducţiei, a economiei ţării. (Din Rezoluţia plenarei C.C. al P.M.R. din 28 iunie—7 iulie 1957), tras atenţia directorului (pe un ton blajin, bineînţeles) că se încalcă „oarecum“ legislaţia muncii, că lu­­crîndu-se mai multe ore suplimentare, uneori chiar şi în zilele de repaus le­gal, se aduc daune atît producţiei, cît şi sănătăţii muncitorilor. Au vorbit odată, de două ori, pînă cînd au re­nunţat, deoarece fiecare socotea în fe­lul său că această încălcare a legisla­ţiei muncii are şi un aspect pozitiv. Cu cifrele de îndeplinire a planului se mîndreşte doar şi comitetul de între­prindere, chiar dacă uneori această paradă dezvăluie — aşa cum s-a în­tîmplat în luna mai — că în primele două decade se realizează numai o treime din planul de producţie, iar în ultima decadă restul. Un subiect de mult uitat Despre întrecerea socialistă, tov Sbârcea, secretarul organizaţiei de bază, este convins că se desfăşoară cu succes, iar tov. director nu are nici o părere. Tov. Rizescu explică că de­cernarea drapelului de sector fruntaş la fiecare capăt de lună a produs un reviriment în muncă. Pe ce bază se fac asemenea afirmaţii ? Se sprijină ele pe o situaţie reală ? — Acum, sincer vorbind, prea multe nu avem de făcut pentru întrecerea socialistă — spune tov. Haritonov, preşedintele comitetului de secţie sin­dicală din sectorul 222. Ehei, cu totul alta ar fi situaţia dacă conducerea uzinei ne-ar asigura la vreme mate­rialele necesare. Atunci să vezi între­cere socialistă ! Atunci am lucra ritmic şi calitatea producţiei ar fi mai bună. Acum, decernarea drapelului se face în mod formal. Comitetul de întreprindere a uitat că în întrecerea socialistă pot conta ca obiective ridicarea calificării mun­citorilor, răspîndirea experienţei frun­taşilor, îmbunătăţirea organizării pro­ducţiei, lupta pentru economii etc. In atelierul de bolţuri şi axe, mais­trul Dumitru Dobre a făcut un studiu amănunţit asupra procesului de pro­ducţie şi a adus serioase îmbunată­ţiri. El a organizat astfel fluxul teh­nologic încît acum se obţine o înaltă productivitate a muncii. S-au gîndit oare comitetul de întreprindere, biroul organizaţiei de bază sau conducerea tehnico-administrativă a uzinei să ex­tindă acest sistem de organizare a muncii ? Ar fi nedrept să spunem că nu s-au gîndit; se mai gîndesc însă şi acum... Lanţul slăbiciunilor continuă De mai multe luni, muncitorii de la uzinele „Vasile Tudose“ citesc în ziare că în zeci şi zeci de întreprinderi din ţară muncitorii dezbat măsurile de îmbunătăţire a sistemului de salari­zare şi normare a muncii. Un început a fost făcut şi în această uzină. In luna aprilie s-au ţinut consfătuiri pe grupe şi secţii sindicale; muncitorii au făcut aproape 200 de propuneri. Aces­tei probleme, astăzi, nimeni nu-i mai dă vreo importanţă. Propunerile mun­citorilor au rămas doar pe hîrtie. Oamenii însă au la inimă grijile întreprinderii în care lucrează, nu le este indiferent cum se desfăşoară munca. Şi nu de puţine ori, în cons­fătuirile de producţie, ei au pro­pus conducerii administrative, birou­lui organizaţiei de bază, comitetului de întreprindere, o serie de măsuri menite să contribuie la o mai bună desfăşurare a muncii, la mai buna fo­losire şi întreţinere a utilajului. Tot în cadrul consfătuirilor de producţie, muncitorii au propus o serie de ra­ţionalizări. Din păcate însă, multe propuneri bune nu se aplică. Neexistînd o evi­denţă a acestora, comitetul de între­prindere nu poate urmări îndeplinirea lor de către conducerea administra­tivă. Aşa se întîmplă că uneori mun­citorii pornesc singuri la înfăptuirea lor. Iată, de pildă, ce s-a întîmplat cu propunerea tehnologului Lazăr Bo­­căneanu. El a propus să se confecţio­neze o serie de dispozitive care, apli­cate la strung, reduc mult timpul de aşchiere. Pentru iniţiativa lui, tov. Bocăneanu a primit felicitările tova­răşilor din conducerea uzinei. Nimeni însă nu s-a mai îngrijit ca propune­rea tehnologului Bocăneanu să fie aplicată în mod organizat. După o aşteptare îndelungată, muncitorii şi-au confecţionat singuri aceste dispozitive. Tov. Rizescu recunoaşte că comitetul de întreprindere nu a făcut nimic pen­tru extinderea acestei iniţiative. Sun­tem­ de acord cu tovarăşul preşedinte, mai ales că noi am mai aflat despre multe alte asemenea metode şi propu­neri preţioase, care contribuie la ridi­carea productivităţii, aplicate de muncitori din proprie iniţiativă, însă necunoscute şi nesprijinite de comi­tetul de întreprindere. De ce oare? O mai bună colaborare între con­ducerea administrativă şi comitetul de întreprindere ar duce la rezolvarea multor probleme spinoase existente încă în uzină. In privinţa colaborării, părerile sunt împărţite. Tovarăşul F. Maiorovici este nemulţumit de activi­tatea comitetului de întreprindere care, chipurile, după cum spune el, lasă to­tul pe seama direcţiei. Cum ? — Mobilizările la consfătuirile de producţie sunt făcute de şefii de sec­ţie, nu de către preşedinţii comitete­lor de secţie sindicală. E mai sigur aşa... In loc să ajute la îmbunătăţirea muncii sindicale din uzină, tov. Maio­rovici, care are experienţă în această muncă, deoarece timp îndelungat a a­­vut sarcini de răspundere pe această linie, se substituie comitetului de întreprindere. Nu de mult, fără să consulte comi­tetul de întreprindere, directorul în­treprinderii a dat peste cap toate pre­gătirile de organizare a taberei de vară pentru copiii muncitorilor, cedînd vila unde se amenajase tabăra. A fost nevoie de intervenţia unor organe din afara întreprinderii pentru ca vila să fie recăpătată pentru tabăra de vară. — Parcă poţi trece peste voinţa tov. director ? — spune resemnat tov. Ri­zescu, preşedintele comitetului de în­treprindere. ★ Dînd dovadă de birocratism şi ne­păsare, comitetul de întreprindere a neglijat să-şi îndeplinească sarcinile sale cele mai importante. Dacă comitetul de întreprindere de la uzinele „Vasile Tudose“ din Co­libaşi nu-şi îndeplineşte în întregime sarcinile nici în rezolvarea probleme­lor de producţie, nici în ceea ce pri­veşte apărarea drepturilor muncitori­lor şi îmbunătăţirea activităţii social­­culturale, o mare vină o poartă biroul organizaţiei de bază, comuniştii din uzină. Biroul organizaţiei de bază nu a analizat niciodată activitatea mem­brilor de partid care îşi desfăşoară activitatea în cadrul comitetului de întreprindere, nu le-a dat ajutor şi nu i-a îndrumat în rezolvarea proble­melor importante şi multiple care stau în faţa organizaţiei sindicale. CRISTEA MANTU GHEORGHE RADEL Pentru sănătatea muncitorilor Aţi fost vreodată, înain­te vreme, la uzina chi­mică „1 Mai“-Ferneziu ? Vă amintiţi cum arăta ? Vizitaţi-o şi astăzi. Veţi rămîne profund impresio­naţi de schimbările din u­­zină şi, mai ales, de tot ceea ce s-a făcut pentru protejarea vieţii şi sănătă­ţii muncitorilor. Uzina, ca şi alte întreprinderi moş­tenite de la capitalişti, purta pecetea condiţiilor grele de muncă în care lu­crau muncitorii. In anii din urmă, treptat, treptat, s-au schimbat multe în u­­zină. S-a mecanizat trans­portul de aglomerat de la secţia prăjire-aglomerare. Cei care se bucură mai mult sunt, desigur, munci­torii de la transporturi, cărora li s-a uşurat consi­derabil munca. Altă lu­crare : s-a ermetizat ca și­In 1951 au sosit pe adre­sa întreprinderii piscicole Constanţa, din import, 10 bucăţi sonde Thompson, necesare pentru determi­narea adîncimii apei. Ele au fost puse la dispoziţia flotei pescăreşti de larg. Dovedindu-se nepractice au fost aruncate la maga­zie. Iată-ne ajunşi în 1957. După 6 ani, întreprinderea piscicolă Constanţa se ho­tărăşte, in fine, să dea dis­na de comandă a podului rulant pentru prevenirea intoxicaţiilor de la insta­laţia convertizorului nou, s-a îmbunătăţit ventilaţia naturală la această insta­laţie. De la un an la altul, o­­dată cu crearea unor con­diţii tot mai bune de muncă, se îmbunătăţesc şi condiţiile de trai. A intrat în funcţiune noua cantină înzestrată cu instalaţii mo­derne pentru gătit. S-a a­­menajat un nou club, mult mai spaţios. După termi­narea lucrului, mulţi mun­citori vin aici să citească, să joace şah. Statul nostru ia toate măsurile pentru ca sănăta­tea muncitorilor să fie a­­părată, pentru ca traiul lor să fie din ce în ce mai bun. Aşa era pe vremea ca­pitaliştilor ? ponibile ministerului cele 10 sonde cu pricina. Cum era de aşteptat, după cîtva timp la întreprinderea pis­cicolă Constanţa a sosit o adresă a Ministerului In­dustriei Bunurilor de Larg Consum,­­ Departamentul Industriei Alimentare. A­­dresa spune : ......Ţinînd seama că pen­tru achiziţionarea acestui utilaj s-a învestit degeaba suma de 27.724 lei, vă ru­găm ca in termen de 5 zile de la primirea prezentei să ne precizaţi: — care este valoarea amortismentului plătit; — cine a cerut importul, cine a aprobat, pentru ce anume ?i din ce fond... — cum explicaţi întîr­­zierea mare care a inter­venit în rezolvarea acestei probleme ? Conducerea întreprinde­rii piscicole Constanţa a cerut declaraţii de la cei care au lucrat în între­prindere în 1951, a cerce­tat arhiva din anii tre­cuţi, pentru a răspunde la Zilele trecute, un bătrî­­nel de vreo 70 de aiu, cu pălăria intrro mină şi bas­tonul in alta, s-a aşezat pe o bancă la umbra unui tei din parcul oraşului Cluj. Era tare ostenit. Şi-a scos tacticos batista să-şi ştear­gă obrazul, cînd în faţa lui apăru, cu o banderolă pe braţ, controlorul. — Taxa, vă rog... Bătrînelul se alarmă: — Ce taxă ? Ştiam că pe bancă în parc poţi sta fără nici un ban. — Gratuit a fost pînă acum cîteva luni, răspun­se politicos controlorul. A­­cum, însă, fiecare trebuie să plătească 25 de bani. Parcul trebuie întreţinut... Şi, binevoitor . — Aceasta este dispozi­ţia sfatului popular al o­­raşului, cele trei întrebări. Nimeni nu ştie nimic. Nu se ştie cine a cerut sondele, nici cine a aprobat, nici de ce nu s-a sezisat această pro­blemă pînă acum. Curios este faptul că nici ministe­rul nu ştie cine a cerut, cine a aprobat importul sondelor şi in ce scop anu­me, deşi normal ar fi să cunoască primul această problemă. Şi acum, de vreme ce se recunoaşte că banii au fost azvîrliţi în vînt, am vrea să ştim şi noi: de răspuns cine răspunde ? Aşa a hotărît Comitetul executiv al Sfatului popu­lar Cluj : de la pensionari la prichindei toţi cetăţenii de ambele sexe vor fi im­puşi—pentru a avea drep­tul de a-şi trage răsuflarea pe o bancă in parc — cu suma de 25 bani. E destul o simplă socoteală ca să vezi că mai mulţi bani vor merge la întreţinerea con­trolorilor decit a parcului. In alte oraşe s-a renun­ţat de mult la acest sistem de strîngere a fondurilor pentru întreţinerea parcu­rilor. Surprinde faptul că Sfatul popular al oraşului Cluj n-a găsit altă solu­ţie mai fericită care să permită cetăţenilor să se odihnească în largul lor, fără a-şi mai pune proble­ma dacă au sau nu mărun­ţiş pentru controlorii sfa­tului popular. Cine răspunde? De 25 de bani — odihnă SO­ NTEIA Oraşele patriei : Constanţa Cititorii propun • In cartierul C.F.R. Steaua şi în blocurile din Bulevardul 1 Mai locuim multe familii de oameni ai muncii. Propunem Sfatului popular al raionu­lui Griviţa Roşie să înfiinţeze un chioşc de difuzare a presei şi un centru de răcoritoare în jurul Bufetului Vi­şina sau al staţiei I.T.B. Lainici, de pe linia tramvaiului 19. Facem această propunere, deoarece pieţele „7 Noiembrie“ şi Chibrit, unde se află mai multe chioşcuri de difuzare a presei şi centre de răcoritoare, sunt si­tuate la o prea mare depărtare de noi şi de aceea pierdem multă vreme pînă a­­jungem să cumpărăm un ziar sau să bem un pahar cu sirop. VICTOR IONESCU tehnician • Nu de multă vreme a luat fiinţă sanatoriul de copii din Valea Iaşului, raionul Curtea de Argeş. E lucru ştiut că toţi copiii sunt dornici de joc şi distracţii. Nici copiii din sanatoriul nostru nu fac excepţie. Printre distrac­ţiile lor preferate este şi vizionarea de filme. Din păcate, filme nu le putem aduce, deoarece nu avem aparat de proiecţie. Propunem deci Ministerului Invă­­ţămîntului şi Culturii să ne sprijine, dîndu-ne cuvenita aprobare pentru ob­ţinerea unui aparat de cinematograf pe bandă normală. Pe lîngă un trata­ment bun avem datoria să asigurăm acestor copii şi un bogat program edu­cativ. S. THEODOR funcţionar • De multă vreme drumul care lea­gă comuna Bratca de satul Şuncuiuş e lăsat în părăsire. Nisipul cărat a­­colo e măturat de vînt. Şi vara şi toamna, cînd cad ploi dese, minerii din Şuncuiuş, ca şi ţăra­nii muncitori de prin preajmă, străbat anevoie drumul acesta. Noi, locuitorii comunei Bratca, sîn­tem dornici să contribuim cu munca noastră la pietruirea şoselei. Şi mine­rii din Şuncuiuş vor să ne dea aju­tor. Numai bunăvoinţa noastră nu e însă de ajuns. Propunem deci Comi­tetului executiv al Sfatului popular al raionului Aleşd să dea atenţie tradu­cerii în viaţă a acestei dorinţe şi, împreună cu Sfatul popular al comu­nei Bratca, să ne dea ajutorul nece­sar ca să reparăm mai iute drumul care leagă satele noastre. Un grup de ţărani muncitori din corn. Bratca • In comuna noastră — Tătărani, raionul Tîrgovişte — aproape 900 fa­milii sunt abonate la diferite ziare centrale. Nefiind organizată bine di­fuzarea de către organele P.T.T.R., noi primim ziarele cu grămada, la 3-4 zile odată. S-ar putea înlătura acest necaz dacă Direcţia Regională P.T.T.R. Plo­eşti ar studia posibilitatea transportă­rii ziarelor de la Tîrgovişte spre co­muna noastră cu autobusul I.R.T.A. care circulă pe acest traseu. In felul acesta am ajunge şi noi să citim zil­nic ziarul. Un grup de țărani muncitori din comuna Tătărani SPECTACOLELE DE AZI TELEVIZIUNE: orele 19,00—19,10­­. Cronica actualităţii: orele 19,10—19,35 — Cu carul de reportaj prin Capitală : o vizită la Uzinele „Semănătoarea“ ; orele 19,35—21,00 . „O carieră ratată" (film) . Buletin de ştiri. CINEMATOGRAFE: DANSEZ CU TINE - Patria, Bucureşti, Grădina Progresul, 23 August (sală şi grădi­nă), Libertăţii (sală şi grădină) ; O­­DATA IN VIATA - Republica, Moşi­lor (sală şi grădină); INTR-UN CEAS BUN — Magheru, înfrăţirea între po­poare, Elena Pavel (sală şi grădină); CĂPITANUL DIN KÖLN - V. Alec­­sandri, I. C. Frimu (sală şi grădină), Mioriţa ; TILL BUHOGLINDA - Lu­mina, Vasile Roaită; NOAPTE DE CARNAVAL — Central, Alex. Sahia (sală şi grădină), 1 Mai (sală şi gră­dină); BĂTĂLIA DIN GOLFUL CALIA­­CRA - Doina­­N GRIGORESCU, ŞI ILIE FACE SPORT - Maxim Gorki, 4 AUGUST, MUNŢII PIRINEI, PA­RADISUL CASTORILOR, O POVESTE DIN PĂDURE (desen animat), SPOR­TUL ROMINESC NR. 4/1957 - Tim­puri Noi; DON JUAN — Tineretului ; INFERNUL ÎNGERILOR - Gh. Doja, Coşbuc (sală şi grădină); VRĂJITO­RUL — Alex. Popov, VOCAŢIE — Gri­­viţa; STAN ŞI BRAN STUDENŢI LA OXFORD - Cultural, Popular; TRAN­DAFIRII LUI ALLAH - Unirea (sală şi grădină); Olga Bande (sală şi gră­dină); ÎNCOTRO? - C. David; O CA­RIERA RATATĂ - Flacăra ; FIICA MEA TRĂIEȘTE LA INFONA - T. Vla­­dimirescu (grădină) ; TRENUL MER­GE SPRE RĂSĂRIT - Arta (sală şi grădină); CIO­CIO­SAN - Donca Si­­mo (sală şi grădină) ; IN TOIUL LUPTEI - Ilie Pintilie (sală şi gră­dină) ; DIN NOU ÎMPREUNA - M. Eminescu ; PASAREA FURTUNII, com­­plectare SCURTĂ ISTORIE - Volga ; UN PICHET IN MUNŢI - N. Băl­­cescu (sală şi grădină) ; OAMENI FARA IMPORTANTA - Aurel Vlaicu ; ÎNĂLŢIMI - Alianţa ; FRUMOASELE NOPŢII — Boleslaw Bierut. TIMPUL PROBABIL PENTRU RE­GIUNEA BUCUREŞTI : vremea se menţine uşor instabilă, cu cerul varia­bil, parţial noros ziua. Ploaie de scurtă durată. Temperatura staţionară : noap­tea va fi cuprinsă Intre 17 la 19 gra­de, iar ziua Între 28 la 30 grade. Vînt potrivit din nord-est. PENTRU URMĂTOARELE TREI ZILE: vreme instabilă la început, cu averse de ploaie, apoi timp frumos şi călduros. Vînt slab. Temperatura în creştere. PENTRU URMĂTOARELE TREI ZILE IN TARA : la început vreme instabilă şi cu averse locale, apoi în încălzire şi uscată. Vînt din sectorul nord-est cu intensificări pe litoral. Temperatura în creștere. Maximele vor urca pînă la 34 grade în zona de șes. Nr. 8073 Taragáneala în construcţii aduce daune economiei (Urmare din pag. 1-a) Cum se explică această întîrziere în executarea lucrărilor de construcţii ? S-ar putea ca tovarăşii din conduce­rea şantierului aparţinînd grupului 6 construcţii Valea Călugărească, din cadrul trustului 13 construcţii, să în­cerce a invoca diferite motive. Nu cum­va constructorii au dus lipsă de ma­teriale şi utilaje? Nu, nicidecum. Ei au dispus atît de materiale, cît şi de utilaje. De multe ori chiar uzina noas­tră a sprijinit aprovizionarea şantie­rului cu unele materiale. Trebuie s-o spunem hotărît: tără­gănarea construcţiei se datoreşte în primul rînd şi înainte de orice slabei organizări a lucrărilor şi a muncii pe şantier. Nu au fost precizate dinainte metodele de execuţie şi de organizare la puncte­le de lucru, conducerea şantierului apreciind că e mai bine să rezolve problemele atunci cînd ele se ivesc şi nu din timp. Cum îşi închipuie con­ducerea şantierului că va termina lu­crările cînd, în prezent, lucrează nu­mai două treimi din muncitorii care ar trebui să muncească aici? Nu mai vorbim de faptul că pe şantier există o permanentă fluctuaţie de muncitori. Nici pînă acum nu am primit un răspuns cert cu privire la data cînd vor da totuşi în exploatare noua secţie. Situaţia existentă în prezent pe şantier ne face să credem că tov. ing. Victor Graezer, conducătorul şantieru­lui, ca şi şeful grupului 6 construcţii Valea Călugărească, tov. Daniel To­­rrrescu, privesc termenul de dare în funcţiune ca pe ceva care se poate pre­lungi la infinit sub pretextul a fel de fel de cauze „obiective“. Dacă ar fi­ să vorbim despre discuţiile purtate între uzina noastră şi constructor, am avea multe de spus. Ne mărginim însă doar la cele de mai sus... La întîrzierea terminării construc­ției a contribuit în mare măsură şi faptul că uzinele „23 August“ din Bucureşti nu au respectat termenele de livrare a reactorului necesar noii construcţii. Potrivit contractului în­cheiat anul trecut, reactorul trebuia li­vrat pînă la 15 octombrie. Noi am acceptat, deşi iniţial nu eram de a­­cord cu acest termen. Dar tovarăşii de la uzinele „23 August“ nu s-au ţi­nut de cuvînt. Anul acesta, am încheiat un nou contract, cu termen la 30 aprilie. De data aceasta am primit asigurări fer­me că reactorul ne va sosi la timp. Dar el ne-a fost trimis cu aproape două luni mai tîrziu. Din această cauză a întîrziat și montarea lui, care, potrivit contractului, trebuia terminată cu mai bine de 30 de zile în urmă. Desigur că uzinele „23 August“ au avut de întîmpinat unele greutăţi din pricina proiectelor incomplecte sau so­luţiilor date cu întîrziere de către proiectant. Dar în treacăt fie spus, cr­edem că întîrzierea ţine mult şi de felul cum a privit uzina această co­mandă. Trebuie spu­s că, încă de cînd am încheiat contractul, uzinei furni­zoare nu prea i-a „convenit“ această comandă. Socotim că a sosit timpul să se ia toate măsurile pentru grăbirea mersului lucrărilor de construcţii­­şi montaj, în vederea terminării in cursul acestui trimestru a noii secţii de superfosfaţi, pe a cărei intrare in funcţiune s-a contat în elaborarea pla­nului de producţie al uzinei pe acest an. Constructorii şi montatorii tre­buie să considere că fiecare zi de în­tîrziere înseamnă circa 250 tone superfosfaţi mai puţin. Ca ur­mare, agricultura nu va putea primi la timp şi în cantităţi spo­rite îngrăşămintele de care are ne­voie. Deosebit de aceasta — dacă­ a­­vem în vedere faptul că noua secţie va fi dotată cu utilaje mecanizate şi moderne — intrarea ei în funcţiune va avea ca rezultat o creştere simţi­toare a productivităţii muncii. Fiecare nouă zi de tărăgănare în terminarea noii secţii de superfosfaţi din uzina noastră aduce însemnate pa­gube economiei naţionale. nnnnnnirr înnnnnnnnnnnnnnnnnnnr^^ MÎINI DE A­UR (Urmare din pag. l­a) lucru pe la sindicat. Ce-or fi vrînd de la el ? La amiază aproape să uite. Și-aduce aminte cînd pontează din nou. — Păi bine frate, de două zile ți-am trimis vorbă să treci pe la noi — îl întîmpină cei de la sindicat. — Uite c-am venit. S-a întîmplat ceva ? — Trebuie să te pregăteşti de drum. Te duci la Predeal pentru 21 de zile. Ţi-am luat şi bilet de tren. — Ce să caut eu la Predeal ? — Cum ce să cauţi ? Pleci în con­cediu, să te odihneşti. S-a hotărît să primeşti premiu pentru inovaţia pe care ai făcut-o — standul de probat armătura Primeşti în acelaşi timp şi concediu. — Dar nu-i nici o inovaţie — spuse Lörinczi. Mi s-a spus că trebuie să fac standul, eu l-am făcut. E, cum se spune, o sarcină, asta-i munca mea. Ce, o să angajăm pe altcineva care să-mi facă treaba? — Treaba e treabă, inovaţia e ino­vaţie. Nu vrei să înţelegi ? — N-aveţi dreptate şi pace. Sînt eu strungar, sînt... — Păi stai, tocmai aici e povestea. Dumneata, Lörinczi, trebuia să faci partea de strungar, cînd colo, ce-am aflat ? Că şi proiectul cu calcule, şi schiţele, totul e făcut de dumneata. Asta-i treabă de inginer şi nu de strungar. Aşa că noi am terminat dis­cuţia, ai­­ci premiul, pleci în conce­diu. Vorbele sînt de prisos. Noi nu te-am chemat să te tocmeşti aici. Şi-apoi, am aflat că pregăteşti o nouă inovaţie. La Predeal o să ai timp să te gîndeşti în linişte. Alexandru Lörinczi a ieşit în curtea atelierelor. Ţinea în mînă biletul de tren şi ordinul de plată cu care tre­buia să treacă pe la casierie. Tot nu pricepuse bine cum e cu inovaţia. Să fie al dracului dacă se gîndise vreo­dată la bani, la concediu, cînd o fă­cuse ! Cu cîte inovaţii de-astea sînt la el în cap, tot să stea în concediu, la Predeal. Dar dacă a acceptat de data asta, n-o să mai primească în viitor. A­u mai trecut cîţiva ani. Iar dacă ai să stai de vorbă cu Alexandru Lörinczi ai să afli că de la prima inovație — cea cu concediul — a mai făcut cîteva. — Cîte? — Ce, parcă le ţin minte ? Vreo 20... Poate mai multe. Unele nu poartă numele său. Dar şi asta are o pricină. Pe tovarăşii lui, care se îndoiau de succes cînd le vor­bea despre ele, îi făcea să gîndească împreună cu el, îi îndemna să se aple­ce pe planşa de desen, să calculeze odată cu el. Lucrau cu el la perfec­ţionarea aparatelor, căci el nu-i slăbea nici o clipă. După zile şi zile de mun­că aştepta nerăbdător răspunsul lor. -­ Lörinczi, ştii că ai dreptate, m-am gîndit şi eu... Se poate face. Erau clipe fericite ale muncii lui. — Ai dreptate Lörinczi. Merge cu siguranţă ! Inovatorul Lörinczi îmbunătăţea astfel randamentul celor mai compli­cate maşini, construia el însuşi altele complect noi, fie că era vorba de ro­­darea conurilor, de dispozitive pentru tăiat inele de etanşeitate cu cap divi­zor şi de cîte altele. Bine, veţi întreba, cum se poate ca un simplu strungar să reuşească să facă toate acestea ? La locul ei între­barea, însă comunistul Alexandru Lö­rinczi, copilul de morar de la Cetatea de Baltă, nu s-a mulţumit să se folo­sească numai de îndemînarea şi pri­ceperea cu care-i înzestrase natura, împlinise 40 de ani cind s-a înscris să înveţe Patru ani la rînd, seară de seară, după orele de muncă, el n-a lipsit nici un minut de la cursurile la care a învăţat să proiecteze şi să cal­culeze, îmbogăţindu-şi mereu cunoş­tinţele, profesorii lui se pot mîndri cu aju­­torul pe care i l-au dat. Astăzi poţi găsi în librării două cărţi scrise de copilul morarului Lörinczi, în care se vorbeşte despre rabotarea intensivă şi folosirea cuţitului Nikiforov. In ace­laşi timp, la atelierele „16 Februarie“ din Cluj, aproape în fiecare secţie se află maşini, aparate, care poartă pe­cetea inovaţiilor şefului de sector de la controlul tehnic, Alexandru Lö­rinczi. — Imi aduc aminte, spune acesta, ce bătaie de cap au avut cu mine la Cîmpia Turzii cînd am învăţat şi me­seria de lăcătuş şi pe cea de strun­gar. Prima îmi plăcea mai mult decît cealaltă. Nu-mi era la îndemînă să stau ceasuri la rînd lîngă strung. Ca lăcătuş poţi face atîtea lucruri inte­resante. Pînă la urmă am fost 10 ani lăcătuş şi 10 ani strungar. C­itind aceste rînd­uri, vă închipuiţi desigur că l-am descoperit pe Lö­rinczi la atelierele din Cluj. Sunteţi convins că mi-a vorbit despre el un tovarăş de muncă sau poate, cine ştie, i-am văzut cărţile în vitrinele librării­lor. Am intrat, am cerut una din ele, am răsfoit-o şi am vrut să-l cunosc pe autor. Da de unde ! Pe Lörinczi l-am în­­tîlnit într-o expoziţie. I-am descoperit numele sub două lucrări care primise­ră premiul doi: vase pentru flori fă­cute din cămăşi de obuze. O expozi­ţie de artă populară în care artistul Lörinczi îşi dovedise măiestria, pen­tru că, după mulţi ani, el a izbutit să-şi procure singur nu numai patru vopsele pricăjite, ci tot ceea ce face trebuinţă unui pictor şi unui sculptor. In după amiezile şi serile în care e obosit de calcule sau de repetatele încercări de a găsi un mecanism po­trivit. Inovatorul îşi găseşte odihna în sculptură şi pictură. Toată casa e plină de lucrările lui, care vădesc nu numai nivelul tehnic, dar şi un suflet de artist. — Intr-o bună zi am dus cîteva din ele la expoziţie, — povesteşte el — voiam să-mi dau seama dacă în­tr-adevăr nu pierd timpul degeaba. Fără îndoială că, chiar dacă nu le-ar fi plăcut, n-aş fi încetat în încercările mele. De mic copil am simţit înclina­re şi pentru pictură şi pentru sculp­tură. Şi-apoi, asta e firea mea, îmi place să migălesc totdeauna cîte ceva. Chiar aşa este. Tocmai de aceea se întîmplă de multe ori duminicile ca Luiza, soţia lui, să-şi piardă răbdarea. Numai că o auzi: — Dar bine omule, nu crezi că-i timpul să ne aşezăm şi noi la masă? Cu calculele tale, cu pictura şi sculp­tura ta, s-a făcut de patru... Hai oda­tă, că aduc pînă la urmă mîncarea de cină ! — Ei, nu te mai necăji şi tu. Parcă nu mă ştii... Sigur că­­ ştie, de aceea nici nu se necăjeşte De multe ori, cînd nu-i el acasă, ia cîte un lucru făcut de mîinile lui şi-l întoarce pe toate păr­ţile. —Sînt roadele unor mîini de aur. Şi ale unui suflet la fel... Noi cadre de specialişti III pentru agricultură . In aceste zile, cînd se strînge re­colta şi se pun bazele recoltei anu­lui viitor, o nouă promoţie de absol­venţi ai institutelor de invăţămint superior agricol îşi începe activitatea în agricultură. După perioada de practică şi după examenul de stat, au fost repartizaţi producţiei agricole 515 ingineri agronomi, 230 ingineri zootehnişti, 163 ingineri horticoli, 142 medici veterinari, 90 ingineri mecani­zatori agricoli, 44 ingineri hidroamme­­lioratori, 23 ingineri­­ de măsurători terestre şi 34 ingineri economişti. O mare parte din noile cadre sunt repartizate gospodăriilor colective care au o suprafaţă de minimum 500 ha. Sute de gospodării agricole co­lective vor fi încadrate, după specifi­cul producţiei, cu noi ingineri agro­nomi şi zootehnişti. Studenţii clujeni în gospodării de stat CLUJ (coresp. „Scînteii“).­­ A­­proape 1.000 de studenţi şi studente de la universităţile şi institutele de învăţămînt superior din Cluj au ple­cat în timpul vacanţei de vară în gos­podăriile de stat din regiunea Cluj, pentru a sprijini lucrările de întreţi­nere a culturilor şi strîngerea la timp şi fără pierderi a bogatei recolte de cereale. Un mare număr de studenţi de la universităţile „Victor Babeş“ şi „Bolyai“ şi de la institutele agronomic, politehnic şi medicol farmaceutic au participat la executarea praşilelor, la seceriş, transportul păioaselor la arii şi la alte lucrări în gospodăriile de stat Gherla, Lechinţa, Cuci, Cojocna, Cluj, Aiud şi altele. --------------­O întreprindere □□□□□£ aai::La piscicolă fruntaşă CRAIOVA (redacţia ziarului „Îna­inte“).— In urma unificării între­prinderilor de pescuit Bistreţu, Cora­bia şi Zimnicea, a luat fiinţă între­prinderea piscicolă Corabia, o unita­te puternică, în măsură să-şi realize­ze şi chiar să-şi depăşească cu mult sarcinile de plan. De la începutul a­­nului şi pînă la 15 iulie planul de pescuit al întreprinderii a fost cu mult depăşit, întreprinderea a dat pentru consumul populaţiei peste 300.000 kg. peşte proaspăt. Rezultatele cele mai bune le obţine secţia Nedeia, condusă de inginerul Marin Ciobanu. Numai din cadrul a­­cestei secții se expediază zilnic dite 8000—9000 kg. peşte. PE URMELE MATERIALELOR PUBLICATE IN „SCINTEIA" „Iar gheaţa!“ In ziarul „Scînteia“ nr. 3900 şi în alte două numere au fost criticate defecţiunile manifestate în aprovizio­narea cu gheaţă a populaţiei Capita­lei. Sfatul popular al Capitalei ne in­formează că în momentul de faţă toate fabricile de gheaţă lucrează cu capacitatea maximă de producţie, iar unele unităţi comerciale de stat fo­losesc gheaţă naturală scoasă din si­loz. Cum această măsură nu rezolvă totuşi în întregime problema, suntem­ informaţi — prin răspunsul adresat ziarului de către C.S.P. — că la data de 22 iunie a fost examinată la C.S.P., împreună cu delegaţii Sfatu­lui popular al Capitalei, problema a­­provizionării cu gheaţă a oraşului Ca urmare, C.S.P. a prevăzut în propu­­nerile de plan pe 1958-1960 fondu­rile de investiţii necesare construirii unei noi fabrici de gheaţă. In acelaşi timp, s au făcut Sfatului popular al Capitalei unele recoman­dări în vederea eliminării pe viitor a deficienţelor existente. Aceste reco­mandări privesc examinarea posibili­­taţilor de depozitare a unei cantităţi de gheaţă artificială la Halele Obor, la fabricile proprii și cele ale Departa­mentului Industriei Alimentare pre­cum și de gheață naturală (cu avizul prealabil al organelor sanitare), în­­ vederea formării unor rezerve însem- I na­te pentru anul 1958, precum și alto I măsuri. * ""

Next