Scînteia, decembrie 1957 (Anul 26, nr. 4076-4102)

1957-12-01 / nr. 4076

LUNA CULTURII In Intîmpinarea celei de-a zecea aniversări a instaurării Republicii noastre populare, are loc o mare săr­bătoare cultural-artistică: „Luna cul­turii". Cu acest prilej vor apare noi cărţi, se vor deschide expoziţii şi mu­zee, se vor organiza numeroase turnee ale teatrelor şi formaţiilor muzicale, vor fi prezentate in premieră noi lu­­crări dramatice originale şi filme ro­­mineşti, ansambluriie artistice de a­­matori vor da reprezentaţii la aşeză­­mintele culturale etc. Va fi o largă trecere in revistă a succeselor culturii şi artei in regimul democrat-popular. Faptui că aniversarea Republicii este precedată de o asemenea „Lună a culturii" e plin de semnificaţii. Avintul culturii e unul dintre aspec­tele cele mai impresionante ale ridi­cării poporului nostru la o nouă viaţă. Eliberindu-se din lanţurile vechii so­cietăţi burgheze şi păşind pe dru­mul construirii socialismului, oamenii muncii au dobindit posibilitatea de a-şi dezvolta din plin capacităţile şi talentele a căror expresie inaltă este cultura şi arta. Am fost o ţară cu bogate resurse naturale, dar cu un popor sărac. Am fost o ţară cu resurse artistice imense, dar cu un procent uriaş de analfabeţi. Eminescu se tipărea in citeva mii de exemplare ; azi tirajele marilor scriitori sunt de ordinul sutelor de mii. Teatrele nu jucau pe Caragiale sau pe Camil Petrescu, dar melodramele mediocre ale lui Bataille făceau sute de reprezentaţii; azi piesele româneşti se reprezintă cu succes la Moscova, la Helsinki, sau in America de Sud. Un Babeş era nevoit să caute spri­jin pentru cercetările sale peste hotare şi Traian Vuia a inălţat prima oară aripile maşinii sale de zburat spre un cer străin; azi facultăţile noastre pri­mesc prieteneşte studenţi şi din alte ţări, oameni de ştiinţă vin să vadă ciclotronul rominesc. Intr-un timp istoriceşte foarte scurt am devenit o ţară in care a fost lichi­dat analfabetismul. Numărul facul­­tăţilor şi institutelor de invăţă­­mint superior a crescut de a­­proape trei ori şi jumătate, numărul studenţilor s-a triplat , iar azi avem cadre culturale şi tehnice proprii in toate domeniile. Am avut două pos­turi de radioemisiune, azi avem 16. Numărul teatrelor a crescut de două ori şi jumătate al cinematografelor de patru ori, al abonaţilor la radio de cinci ori. Tirajul cărţilor a atins in 1956 aproape 40 milioane exem­plare. Au apărut in centrele muncito­reşti teatre şi cinematografe, şi an­sambluri artistice, şi coruri, şi filar­monici, şi librării, iar in peisajul o­­bişnuit al vieţii noastre s-au încetăţe­nit două fenomene care acum două­zeci de ani ar fi părut extraordinare: aglomeraţia la cărţi şi coada la casa de bilete. Aşa se face că „Luna culturii" nu este numai sărbătoarea artiştilor, a savan­ţilor, a scriitorilor şi a muzicienilor, ci a intregului popor. Păturile cele mai largi de muncitori, ţărani, inte­lectuali sunt interesate direct in dez­voltarea culturii, urmăresc cu satisfac­ţie realizările pe ţărim ştiinţific sau artistic, se folosesc de roadele acestor realizări. Cultura noastră, continuind şi dezvoltind tradiţiile ei progresiste, are totodată un conţinut nou, revolu­ţionar. Ea este o cultură socialistă, menită să slujească intereselor po­­porului, să contribuie la opera de construire a socialismului. Conţinutul şi ţelurile ei corespund tot mai mult acestei meniri, datorită conducerii re­voluţiei culturale de către partid, da­torită orientării artei pe făgaşul rea­lismului socialist. In condiţiile prielnice creaţiei, asi­gurate de regimul democrat-popular, au fost realizate opere de seamă pe tărim literar, muzical, plastic, succese remarcabile in arta interpretativă — multe dintre aceste valori afirmin­­du-se şi pe plan internaţional. Dar a­­vintul realizat de cultura noastră, sub îndrumarea partidului, nu se măsoară doar prin numărul şi calitatea crea­ţiilor, ci şi prin felul cum aceste crea­ţii devin un bun al publicului larg de oameni ai muncii. Nu numai că a­­vem mai multe teatre, dar aceste tea­tre sint răspindite in toate regiunile ţării, teatrul­ de provincie" nu mai e desconsiderat şi redus la o panoramă de prost gust — ba chiar, la întreceri republicane, artişti şi regizori din Cra­iova. Baia Mare sau Tirgu Mureş ies nu odată înaintea colegilor lor bucu­­reşteni. Nu numai că au apărut opere literare remarcabile — dar la sate a­­vemtS.OOO de biblioteci cu 13 mili­oane de volume şi peste un milion şi jumătate de cititori. Nu numai că a­vem mai multe filarmonici, dar mun­citorii inşişi au corurile,fanfareie,or­­chestreie şi ansamblurile lor, aplau­­date din China pină in Elveţia. In ţara noastră, unde s-a realizat egalitatea in drepturi a celor ce mun­cesc de toate naţionalităţile, se dez­voltă, cu sprijinul moral şi material al statului democrat-popular, cultura naţionalităţilor conlocuitoare. Ma­ghiari, germani, sirbi etc. au reviste­­de ior, şcoli şi cărţi in limba maternă, deplină posibilitate de manifestare in toate ramurile artei. Festivalurile ar­tistice comune, traducerile dintr-o limbă in arta sunt o caie însemnată de întărire a frăţiei poporului romin cu minorităţiie naţionale. Naţionalităţii conlocuitoare din Republica Populară Romina işi preţuiesc şi işi respectă reciproc specificul, valorile culturale, se mindresc cu succesele comune, ca de succese aie patriei intregi. La mij­­locul „Lunii culturii" va avea loc De­cada culturii naţionaiităţilor conlocu­itoare, care va prilejui o nouă afir­mare a egalităţii in drepturi şi a prie­teniei ce se consolidează, şi pe tări­­mul culturii, intre oamenii muncii de toate naţionaiităţiie. „Luna culturii" nu are doar un ca­racter festiv. Ea va oferi şi un cadru nimerit pentru exprimarea cerinţeior sporite aie celor ce muncesc faţă de creatorii de artă, faţă de toţi oamenii de cultură. Forţa ştiinţei noastre stă in legă­­tura ei tot mai strinsă cu practica, cu nevoile tehnicii, aie industriei, aie a­­griculturii, ale progresului economic. Forţa artei noastre se întemeiază pe metoda realismului socialist, pe pune­rea ei in slujba operei de educare a maselor, a luptei pentru socialism. Cultura noastră s-a dezvoltat şi se dezvoltă in luptă cu tendinţele bur­gheze, decadente şi cosmopolite. Lupta fermă contra acestor tendinţe, care se mai manifestă pe alocuri sub influ­enţa ideologiei burgheze, este o condi­ţie a Înfloririi mai departe a culturii, literaturii şi artei din ţara noastră. Scriitorii şi artiştii, oamenii de cul­tură din toate ramurile sunt chemaţi să întărească legătura cu viaţa, cu munca poporului pe ţărimul construi­rii socialismului, să-şi sporească exi­genţa faţă de calitatea lucrăriior iar­ Oamenii muncii cer din partea crea­­torilor de artă opere care să fie la înălţimea epocii noastre de eforturi şi realizări pline de frumuseţe. Vizitind standurile de cărţi, intil­­nindu-se cu literaţii, masele cititori­­lor vor aminti din nou acestora că aşteaptă de la ei mai multe cărţi va­­loroase care să oglindească realist, emoţionant, viaţa noastră actuală. Artiştii plastici vor putea afla încă odată de la vizitatorii expoziţiilor de pictură şi sculptură cit de mult do­resc aceştia să se desfete cu opere de profund mesaj, exprimat in imagini vii şi expresive, ferite de influenţele degradante ale curentelor decadente burgheze, care zgirie urechea. Concertele, cuprinzind lucrări mai vechi sau mai noi ale compozitorilor romini, vor reconfirma adevărul atit de Însemnat că muzica melodioasă, bogată in glnduri şi sentimente, gă­seşte un larg răsunet in inimile as­­cultătorilor, spre deosebire de lucrări­­le tributare formatismului. In sfirşit, umpiind să fiie de spec­­tacole şi aplaudind cu bucurie crea­­ţiile vaioroase, publicul de oameni ai muncii va reaminti că este dornic de piese, opere, operete, filme, in care să se recunoască cu frămintăriie, cu idealurite, cu lupteie, greutăţiie şi bi­­ruinţeie sate. Făcind ultimele pregătiri in vede­rea viitoareior manifestări din cadru! săptăminii arteior plastice şi muzee­­ior, al săptăminii muzicii romineşti, al săptăminii cărţii, al săptăminii teatru­­lui, precum şi a­ numeroaselor turnee, manifestări din şcoli, aşezăminte cul­turale etc.— instituţiile culturaie, sfa­turile populare, organele Ministerului Culturii au datoria să asigure buna organizare, calitatea inaită a acestor manifestări, precum şi o intensă pu­­blicitate in jurul lor, spre a re da un cit mai larg caracter de masă. Să facem din „Luna culturii" o a­­devărată sărbătoare a culturii, a dez­voltării spirituale a poporului in re­gimul nostru democrat popular. La 3 decembrie se va deschide Expoziţia de artă populară a naţionalităţilor conlocuitoare Cu ocazia sărbătorii „Lunii cul­­turii" şi a celei de-a 16-a aniversări a Republicii Populare Rontine, Mu­­zeul de artă populară din Bucureşti va deschide la 3 decembrie o expo­ziţie de artă populară a naţionalită­­ţilor conlocuitoare din ţara noastră, în acest scop au fost rezervate nouă săui unde vor fi expuse peste iOOO obiecte din ceramică, lemn, ţesături etc. Pentru o prezentare cit mai com­plectă a obiectei gratit de variate şi de pitoreşti au fost făcute importan­te achiziţii de costume, podoabe, in­terioare ţărăneşti şi artere. Fiecare minoritate naţională de pe teritoriul ţării noastre va fi reprezentată ca expoziţie pe zone etnografice. PROLETAR! DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI VA! AMUL XXV)! Mr. 4076 Dumincă 1 decembrie 1957 4 PAG!M! — 20 BANI! in interiorul ziarulu). * Viata de partid. Alegeri in organizațiile de partid (pag. 2-a). * însemnăriN. Rădulescu — Lucrări de economie concretă mai multe și mai bune! (pag. 2-a). * Acad. C. Daicoviciu — 520 de ani de la răscoala iobagilor de la Bobilna (pag. 3-a). * A. Cernea, N. Piopeanu — Viermele care roade mărul occi­dental (pag. 3-a). Departamentul industriei iemnului şi-a îndeplinit pianul auua! iNPRIMELE SOLUNI au fost date peste p!an: 32.000 m. p. parchete * Mobilă în valoare de 22.000.000 lei * 27.000.000 cutii chibrituri etc. Lot 10 noiembrie a.r. Departa­­mentul industriei iemnului şi-a rea­lizat pianul producţiei probate pe întregut an. Muncitorii, tehnicienii şi inginerii din acest sector si-au indepiinit cu cinste angajantentele luate la inceputul anului de a inde­­piini pianul inainte de termeni Astfel in primeie id tuni aie a­­nului 1 917, unităfiie Departanten­­tului au dat peste pian 32.000 m.p. parchete, 1.730 m c. lemn de celu­­fozd, 3.700 m c. cherestea de stejar, 3.000 m.c. idzi, 70.000 bucăți bu­toaie, 1.925 m.c placat, 74.253 m.p. panei, mobilă in valoare de 22.000.000 lei din care: 2.333 gar­nituri dormitoare, 7.637 garnituri bucătării, 234 garnituri camere stu­dio, 7­.000 bucăți scaune curbate și 27.000.000 curoi de chibrituri. REGIUNEA STAIN: 50 spaţiu Pină acum 50 de comune şi sate din regiunea Statin au fost complect cooperativizate. La Hălchiu, unde există o gospodărie agricolă colec­tivă milionară, au fost create în ul­­timul timp două întovărăşiri agri­cole, o cooperativă agricolă de producţie. Ultimele 42 de familii de țăran) muncitori din comună au in­trat in gospodăria colectivă. Printre comunele complect cooperativiza­te în ultimul timp se numără Bod, Codiea, Agnita. Comuneie Cristian, Feldioara, Sînpetru, din raionul Codrea, se află de asemenea in pragul complecte­ cooperativizări. (Agerpres) La serele din Codrea se cul­­tivă ceie mai felurite fiori de ornament, mult apreciate pen­tru frumuseţea lor. Acum a infiorit d­cla­­menul. Ghive­­ceie cu fiori au şi început să fie expediate pe piaţă. In clişeu, Lu­­crătoarele Wei­­denbacher Fri­da şi Scheip Anenis îngri­jesc cu muită atenţie fioriie care ie sunt încredinţate. (Foto : GH. ViNTiLA) ngă frămînta de mult gîndul să n­u mă mai abat cindva pe la Cer­­năteşti, prin îndepărtatele me­leaguri ale Craiovei, dar treburile şi starea sănătăţii mele mă sileau me­reu să-mi amin plecarea. La aceas­ta mă gîndeam şi în acea liniştită amiază de august, cînd am intrat, proaspăt sosit la Călimăneşti, în cantina sanatoriului. Un murmur potolit şi stăruitor plutea în sala de mese, murmurul obişnuit din preaj­ma prînzului. Lingă mine se aşezase un bărbat ca la 40 de ani. Ne-am privit o clipă şi ca să se risipească stinghereala dintre noi l-am întrebat: MIHAIL CIOBANU — Dumneata de unde eşti, tova­răşe ? — Din Craiova. Am tresărit. — Din Craiova ? Din Craiova sunt şi eu. Am făcut şcoala acolo. — Adică să vedeţi, nu chiar din Craiova, ci din regiune — îmi pre­­ciză el, şi adăugă, din Cernăteşti. — Asta-i bună!Şi eu tot din Cer­­năteşti sint. Ne-am strins miinile cu bucurie, l-am spus cum mă cheamă şi po­­vestindu-ne crimpeie din viaţă ca să ne cunoaştem mai bine, l-am în­trebat despre „dada mare" — sora­­mea Ţinea — şi despre cine imi mai aminteam din sărăcimea îngrămă­dită pe Dealul Calului unde-mi tră­isem copilăria pină la plecarea mea din Cernăteşti. — Dacă-mi vorbiţi de Dealul Ca­lului — apoi se vede bine că n-aţi mai fost de mult pe acolo ! Multe s-au schimbat de atunci pe la noi. Cit despre Dealul Calului... spuse el, dar se opri o clipă ca să adauge apoi : Mai bine veniţi să vedeţi... A­m sosit la Cernăteşti intr-un sfirşit de septembrie, spre sea­ră, lăsînd in urmă — un tropot de cai şi zdruncin de căruţe — Ră­­carii şi Bratoştiţa, cu amintirea răs­coalelor din 1907, Scăeştii cu Înto­vărăşirea înfiripată nu de mult, şi Rasnicul. Cind am intrat in Corniţa, ulti­mul sat înainte de Cernăteşti, nepo­tul meu l-a rugat pe proprietarul căruţei să lase caii la pas, ca să pot vedea conacul cu geamuri ai lui Pi­­riianu, moşierul care la 1907 s-a bucurat de hatirul de a împuşca pe răsculaţi cu mina lui. Pe drumul scăldat in soarele ce înclina spre amurg, treceau sclrţiind care încăr­cate cu struguri. Am intrat apoi in Cernăteşti. TT^ic-pic, pic-pic, se auzeau de de­g*^ parte bătăile înăbuşite ale mo­rii pe care o ştiam de mic şi totul mi-era atît de drag şi de cu­noscut de parcă nu părăsisem nicio­­dată satul. Căutam cu greu să-mi stăpînesc bucuria şi clocotul aminti­rilor care mă năpădeau şi priveam cu uimire cit a crescut satul spre răsărit. Casele — muite acoperite cu tablă şi ţiglă — mi-au adus însă în minte colibele noastre de altă dată cu acoperişurile lor de şindrilă şi paie, casele sărăcimii satului, înghe­suite pe Dealul Calului, la rindul lui, conacul boieresc mi-a amintit şi el de vorba moşierului Guţă Amărăs­­cu : „Dacă vezi pe ţăran că fierbe două oale pe foc, răstoarnă una cu piciorul că altfel nu mai vine el să muncească la tine". Pe coama dealului din faţa casei lui Amărăscu, dincolo de Valea Do­sului, se zărea drumul ce duce spre Sopot, in Poiana Iancului, unde s-a luptat oastea lui Mihai Viteazu cu turcii, iar în dreapta şoselei, chiar la poalele dealului, de unde începea fosta moşie a lui Iorgu Ţenovici, lo­cul unde au fost doborîţi de gloan­ţele lui 1907 cei 19 „capi de revolu­ţie din comuna noastră", aşa cum se poate citi, la sfat, in hirtiile vremii. In mijlocul satului, la „Cernăteştii vechi", am recunoscut de îndată po­tecile : cea din stingă spre moară, — cea din dreapta, spre Dealul Ca­lului. Lingă potecă, acolo unde era prăvălia cu „beuturi spirtoase" a lui Puţureanu, părtaş şi e! la represiu­nea din 1907, se află acum coope­rativa satului, iar îngă ea, ca şi in trecut, vestita culă a boierilor Cer­­nătescu — veche de 300 ani — cu ziduri groase şi cu deschizături pen­tru puşcaşi. Am trecut apoi prin faţa şcolii şi a clădirii fostei primării, am lă­­sat in urmă fintina din căpătui sa- iCont'nuare in pag. 11-a, coi. i—4) „A-nceput de ieri să cadă cite-un târg... (Foto: A4. CLOC) ÎN CONTUL ANULUI 1958 Colectivul întreprinderii „Encsel Mauriciu" din Tîrgu Mureș — fabrică construită în ani­ puteri­ populare — obține succese însemnate în întrecerea în cinstea celei de-a 10-a aniversări a proclamării Republicii Populare Române. Fabrica este dotată cu utilaj modern pentru confecţionarea de diferite utilaje şi piese de schimb pentru industria uşoară. ................. . . . . . . . ieri, o telegramă venită la redacţie ne-a anunţat că fabrica şi-a indeplinit, de la data de 25 noiembrie a.c., sarcinile de plan pe întregul an. In prezent colectivul fabricii produce In contul anului 1958. In clişeu: Sala de maşini în care se confecțio­nează benzi pentru carde. FESTIVITĂŢILE DE LA CLUJ prilejuite de împlinirea a 520 de ani de la răscoala iobagilor de la Bobîlna CLUJ. (Agerpres).­­ La Cluj au început festivităţile prilejuite de îm­plinirea a 520 de ani de la răscoa­lele iobagilor romîni şi maghiari din Transilvania între care răscoala de la Bobîlna a constituit un moment important. Sîmbătă după amiază a avut loc la Teatrul Naţional din localitate o adunare festivă consacrată acestui eveniment. Au participat reprezen­tanţii autorităţilor locale de partid şi de stat, oameni de ştiinţă şi cul­tură, numeroşi oameni ai muncii ro­­mini şi maghiari din oraşul şi re­giunea Cluj. Participanţii la adunare au salutat cu căldură sosirea în sală a mem­brilor delegaţiei C.C. al P.M.R. şi guvernului Republicii Populare Ro­mâne, care participă la festivităţi. Tov. Emil Bodnăraş, membru al Bi­roului Politic al C.C. al P.M.R., vi­cepreşedinte al Consiliului de Mini­ştri, Ianoş Fazekas, secretar al C.C. al P.M.R., Atanase Joja, membru al C.C. al P.M.R., ministrul Invățămln­­tului şi Culturii, Augustin Alexa, membru al C.C. al P.M.R., procuror general al Republicii Populare Ro­mâne, Ladislau Banyai, director ge­neral In Ministerul Invăţămîntului şi Culturii, acad. Andrei Oţetea, au luat loc in prezidiu. In prezidiul adunării au luat loc de asemenea tovarăşii Csupor Ludo­vic, membru al C.C. al P.M.R., mem­bru al Prezidiului Marii Adunări Naţionale şi prim-secretar al Comi­tetului regional P.M.R. al Regiunii Autonome Maghiare, Vasile Vaida, membru supleant al C.C. al P.M.R., prim-secretar al Comitetului regio­nal Cluj al P.M.R., scriitorul Nagy István, membru al Prezidiului Ma­rii Adunări Naţionale, Kulcsár Fran­­cisc, preşedintele Comitetului Execu­tiv al Sfatului popular regional Cluj, precum şi reprezentanţi ai co­mitetului orăşenesc P.M.R. Cluj, ai sfaturilor populare regional şi orăşe­nesc, reprezentanţi ai muncitorilor, ţăranilor muncitori şi intelectualilor din regiune. Adunarea festivă a fost deschisă de tov. Petru Jurcă, preşedintele Comitetului executiv al Sfatului popular al oraşului Cluj. A luat cuvintul tov. acad. Atanase Joja, care a adus adunării salutul C.C. al P.M.R. şi al Consiliului de Mi­niştri al Republicii Populare Ro­mâne. Cuvîntarea acad. Atanase Joja Se împlinesc peste 500 de ani de la evenimentul memorabil cind ţăranii romini şi maghiari, infrăţindu-se prin jertfe de sînge in lupta împotriva exploatatorilor şi asupritorilor feu­dali şi clericali, au ridicat steagul glorios al răscoalei pentru demnita­tea omenească, pentru libertate şi pentru o existenţă mai bună — a spus vorbitorul. Răscoala de la Bo­­bîlna este unul dintre cele mai im­portante acte revoluţionare ale is­toriei patriei noastre ; ea se înca­drează in rîndul marilor mişcări ţă­răneşti din Evul Mediu împotriva feudalismului, fiind prima manifes­tare de luptă revoluţionară orga­nizată a ţărănimii impilate din ţara noastră. Răscoala de la Bobâlna a luminat ca un far conştiinţa ţărănimii ro­mâne şi maghiare, a unit in aceeaşi luptă de clasă pentru aceleaşi obiec­tive, pentru aceleaşi interese, hotă­­ritoare in ultima analiză — intere­sele de clasă — pe ţăranii romini şi unguri; ea a apărut ca o prevestire minunată a unirii iar in decursul veacurilor ce au urmat împotriva exploatării şi împilării, mai ales ca o prevestire a măreţei unităţi a oa­menilor muncii, indiferent de na­ţionalitate, in lupta pentru con­strucţia socialismului in patria noastră scumpă, Republica Popu­lară Romină. Acest fapt este o strălucită confirmare a tezei marxist-leniniste potrivit căreia in­teresele de clasă sunt in ultimă ana­liză determinante, ele constituind motorul progresului istoric, al trecerii de la societatea de exploatare la o­­rinduirea fără exploatare socială şi naţională — dind conţinut şi ţel miş­cării istorice de la inferior la supe­rior, de la preistorie la istorie. Aspiraţiile nobile ale răsculaţilor români şi unguri de la Bobîlna au fost realizate şi depăşite intr-o mă­sură la care ei nu puteau visa — în lupta comună dusă in zilele noastre de­ poporul romin şi de naţionalită­ţile conlocuitoare, sub conducerea Partidului Muncitoresc Romin, pen­tru instaurarea Republicii Populare Romine şi pentru construirea socia­(Continuare in pag. 1ii-a, col. 3-4) concursu! „SeSn^eM ' Pentm tei mai ban reportaj Pentru tea mai tmnă informape­ nt'artd „Sctfdeia" organizează trtfre 7—30 decembrie a.c. aa coacars peafra ce/e mai baae iajora,ajâ pt reportaje care că trtjăji^eze aspecte ate jajăptatrttcr regtaiatat ăe democra­­jte populară, ate actt&ității creatoare a aiaacttorttor, țăraattor ataacttort, tatetectaatttor, peatru făurirea vieții aot ta regiaatte, tatoaaete­­t satete patrtet, ta tatreprtaăertte taăastrtate și ta aattățfte soctattste ăta agrtcattară, ta tastttajttte cattarate, sa­­attare etc. La concurs pot participa toţi corespondenţii voluntari şi cititorii ziarului Se vor lua In considerare numai acele Informa­!! şi reportaje care se bazează pe o exactitate riguroasă şi pe o verificare temei­nică a faptelor relatate. Vor fi acordate următoarele premii: rrppr?#/ * 2 premii I­­n vaioare de 1500 Iei fiecare; * 5 premii II în vaioare de 1000 Iei fiecare; * 10 premii III in vaioare de 500 Iei fiecare; * 10 mențiuni in vaioare de 200 Iei fiecare; * 2 premii I în vaioare de 500 Iei fiecare; * 5 premii II în valoare de 300 Iei fiecare; * 10 premii III în vaioare de 150 Iei fiecare; * 10 menţiuni in valoare de 100 iei fiecare. Materialele se trimit pe adresa ziarului „Scinteia" Bucureşti ( Piaţa Scinteii nr. ), cu menţiunea „PENTRU CONCURS", pină la data de 30.XII. a. c. Fără a anticipa asupra rezultatului final al concursului, redacţia işi rezervă dreptul de a publica unele infor­maţii şi reportaje pe măsura primirii lor la ziar. Participanţii la concurs vor indica exact nume­le şi pronumele, adresa şi locul de muncă, profesiunea şi funcţia pe care o deţin.

Next