Scînteia, februarie 1958 (Anul 27, nr. 4128-4151)

1958-02-01 / nr. 4128

PM. 4 OAMENI (Urmare din pag. III-a) tocmai în fundul Ardealului. Trea­­bă-i asta ?... Şi din gesturile ei se vedea că după ea — asta „nu era treabă". — ...că am crescut-o cu greu, vă­duvă cum sunt de peste cincispre­zece ani, dar am ţinut-o 11 ani la şcoală şi patru ani la facultate. Auzi, s-o facă profesoară tocmai la Aiud, cînd ea are buletin de Bucu­reşti ! Ce să facă fata la Aiud ?... Pînă la Ploeşti am aflat că necă­jita mea vecină de compartiment a fost ani de zile femeie de serviciu la o fabrică de confecţii şi acum e pensionară de vreo doi ani. — Toată viaţa mea am ţinut cîrpa de şters praful în mină! De ce s-o trimită tocmai pe ea la Aiud ? Lingă mine, se foia pe bancă ner­vos un muncitor care încercase de cîteva ori să ațipească. O întrerupse ursuz: ' — Ia ascultă, mătușico... — In primul rînd eu nu sînt... — Ba ești! Și nu-mi cere mie să-ți spun tovarășă. Că te văicărești de două ore în gura mare că ţi-au mutat fata la Aiud. Ca şi cum s-ar fi întîmplat cine ştie ce! Simplu v o fi nevoie pe acolo de o învăţă­toare bună. Şi spui că nu e bine. Şi dacă nu-i bine, cum e atunci, dacă dumneata, văduvă şi femeie de ser­viciu, ai putut ţine fata la facultate şi ai şi pensie ? D-ta de ce n-ai în­văţat la facultate ? Puteai face asta pe vremuri ? — Pe dumneata nu te-a întrebat nimeni, spuse bătrînica mai domol­, şi te rog să nu mă lămureşti pe mine. Ştiu eu toate astea mai bine ca dumneata, că de-aia sînt membră de partid. Dar dă-mi voie şi mie să fiu supărată cînd vreau. N-am drep­tul ?... Unchiule ! Miracolul Nu de mult, am condus un vizi­tator englez prin ţară. Era un băiat tînăr, înalt, cu părul blond pieptă­nat cu cărare şi cu nişte mîini sub­­ţiri şi albe, ca de pianist. Nu era muzicant. Era ziarist, dar părea a fi visător ca un poet liric. La gos­podării colective trecea repede pe lingă grajduri. Nu-l interesau vitele, nici producţia la hectar şi nici ca­pacitatea silozurilor. Cînd transla­torul încerca să-i traducă cele spuse de colectivişti sau de mine, dădea din mîini: — Yes, yes.... Fiecare om are felul lui. Despre acesta am spus doar că era un visă­tor. Dacă vedea un plop pornit spre cer se oprea, stătea îndelung în faţa lui, îl mîngîia şi părea copleşit de emoţie. O icoană de la marginea drumului, o salcie sau o şatră îl­­in­tuiau pe loc uneori cite o jumătate de oră. Pe poduri oprea maşina să privească pietrele din apă şi se mi­­nuna ca un copil de un nor lun­guieţ sau un apus de soare. După trei săptămîni, la despăr­ţire, l-am întrebat ce are de gînd să scrie despre Romînia. — încă nu ştiu — mi-a răspuns. Am insistat şi cînd mi s-a părut că ocoleşte întrebarea i-am spus : — Am impresia, prietene, că ne eşti dator cu o mărturisire. Eşti poet, nu ziarist, nu-i aşa ? Mi-a zîmbit. — Numai amator. — Şi a­sta e foarte mult. Poate că vei scrie cîteva poezii despre ţara noastră. — Nu, despre Romînia nu se mai pot scrie poezii. Poporul român a pierdut frumuseţea miracolului. — Nu înţeleg, prietene. Eram supărat pe el. I-am arătat tot ceea ce a dorit să vadă, nu i-am ascuns nimic şi în tot timpul celor trei săptămîni n-a vorbit decit fru­mos despre Romînia. Oare să fie atît de făţarnic şi rău intenţionat ? Rezemat de fereastra vagonului, englezul şi-a privit îndelung mîinile, în tăcere. Apoi mi-a răspuns: — Înainte vreme, după cum am înţeles, oamenii o duceau la voi mai greu ca acum. Sînt convins de asta, dar şi viaţa grea are farmecul ei, te îndeamnă să visezi, să aştepţi vreun miracol care să te salveze. Acum, chiar dacă mai are de trecut multe greutăţi, poporul român trăieşte cu certitudinea că le va învinge. Totul la voi e azi certitudine. O certitu­dine atît de evidentă că totul va fi aşa cum plănuiţi voi, incit... îi lip­seşte poezia. Trenul s-a pus în mişcare... N-am mai avut timp să-i spun că tocmai în certitudinea asta stă miracolul, marea frumuseţe şi poezie a vremu­rilor noastre noi. Discuri Sentimentul naţional e mult mai puternic cînd te afli în străinătate. Acasă, de multe ori, trec ani la rînd şi nu te gîndeşti că eşti român, nu te impresionează un succes sportiv sau artistic şi, să mărturisim des­chis, de un timp încoace cu aceste succese ne-am şi obişnuit. Ne mirăm sau sintem­ uluiţi mai curînd cînd a­­vem un insucces. Dar nu, despre asta vreau să vorbesc. Cînd eşti în stră­inătate, un nume pe jumătate romî­­nesc te face să tresari, o scurtă ştire despre ţară, care acasă ţi se pare banală, te face să răsfoieşti ziarul cu atenţie în speranţa că vei mai descoperi ceva. Un steguleţ tri­color cu stema republicii aşezat pe masa de marmoră a unui restau­rant te îndeamnă să-ţi faci cut mai multe drumuri pe acolo. De acest lucru mi-am dat seama cu ocazia unei recente călătorii pe care am făcut-o prin Grecia. De la început trebuie să vă spun însă că din clipa în care am descoperit primul maga­zin cu instrumente muzicale și discuri am hotărît să-mi cumpăr un „Rock and roll“. Atît de multe am auzit despre aceste melodii „care au cucerit“ lumea, incit trebuia neapă­rat să-mi satisfac curiozitatea. Tej­gheaua special amenajată pentru discuri arăta ca o carte imensă cu pagini de tinichea, în care erau prinse sute și sute de mape de car­ton cu discuri. Aveam timp, așa că am început să răsfoiesc cartea de tinichea. Pînă şi pozele de pe discuri erau foarte interesante: negrese cu talie subţire ca trestia îngenunchiate în faţa microfonului, trei tineri fru­moşi ca vechile reclame pentru la­mele de ras, cu gurile deschise ca nişte porţi imense, un trompetist in extaz şi altele m-au captivat. Ulti­mele șlagăre aveau banderole spe­ciale cu indicații: „calipso“, „mam­ba“, „rock“. Am stat mai bine de două ore și la urmă am părăsit magazinul cu un singur disc într-un plic modest de culoare galbenă, pe care era ti­părit un nume foarte cunoscut a­­casă : Enesco. Cum va arăta STADIONUL „Dinamo“ din Moscova sub cupolă de sticlă De cîteva zile, la Moscova nume­roşi vizitatori se îndreaptă spre sta­dionul „Dinamo“. Are loc vreo între­cere sportivă interesantă? Nu. Vizi­tatorii vor să vadă expoziţia de ma­chete deschisă recent, care înfăţişează cum va arăta stadionul „Dinamo“ sub acoperiş de sticlă. Potrivit proiectului prezentat de A­­cademia de construcţie şi arhitectură din U.R.S.S., diametrul viitoarei cu­pole a stadionului va avea 270 me­tri. Pînă în prezent cel mai mare sta­dion închis din lume este cel construit anul trecut la Montevideo, a cărui cu­polă are însă un diametru de numai 90 metri. Minerul mongol Dvazhab este pri­mul cetățean din R. P. Mongolă că­ruia i s-a acordat titlul de Erou al Muncii al R. P. Mongole. Acest titlu de onoare i s-a de­cernat după 18 ani de muncă neobosită în industria extrac­tivă. In cursul primu­lui plan cincinal Dvazhab şi-a înde­plinit sarcinile de producţie pentru 9 ani şi 9 luni. Celulele canceroase nu respiră La un simpozion international care a avut loc la Băile Gastein (Austria), profesorul Broda a relatat des­pre o experienţă interesantă. In­­tr-un mediu nutritiv au fost cultivate atît celule din țesut sănă­tos cit și celule canceroase. Celulele sănătoase au respirat eliminînd oxid de carbon, pe cînd celulele cance­roase — acid lactic, un produs al fer­mentării Introducîndu-se în mediul nutritiv preparatul cyamid, care frînează respiraţia, au murit celulele ţesutului sănătos, care nu au mai putut respira. Asupra celulelor can­ceroase însă cyamidul nu a avut nici o influenţă, acestea trăind fără a respira, numai prin fermentare. „Ran the bomb .­“ - „Interziceţi bomba !“ -- această lozincă a fost scrisa cu vopsea de un grup de partizani ai păcii din Australia pe crucișătorul „Queensborough“ in timp ce era ancorat in, portul Adelaida. Vedete ale artei abstracte Recent, la Londra şi Los Angeles, s-au deschis două expoziţii ale unor noi „stele“ ale picturii abstracte­ Lucrările prezentate la expoziţia din Londra aparţin unui cimpanzeu de trei ani care se cheamă Congo, iar cele din Los Angeles — unui pa­pagal în vîrstă de 4 ani, chiar, cu numele de Raiah Chandra. Potrivit relatărilor revistei „Ame­rican Weekly", Chandra are o tehni­că atît de perfectă, încît pictează „cu acelaşi succes“ atunci cînd ţine pensula între ghiare şi atunci cînd o ţine în cioc. El este deja autorul a 750 de „creaţii“. Făcînd cunoscută cititorilor bio­grafia acestor noi „pictori“, re­vista îşi exprimă speranţa că ei vor fi „pa­triarhii“ unei întregi „gene­raţii noi“ de artişti din lu­mea animale­lor şi păsărilor, ,care ne vor arăta nouă, oa­menilor, cite ceva din ceea ce este arta“. Paul Robeson «• scriitor Acum cîteva zile, cunoscutul cîntă­­reţ negru american a terminat manu­scrisul primei sale cărţi intitulate „Here I Stand“ („Aici esti locul d­e­“). Paul Robeson arată că întreaga sa viaţă a fost închinată luptei pentru un ade­vărat umanism, pen­tru egalitatea în drep­turi între toți oame­nii, pentru pace. s­c­r­n­á­s­r­a ULTIMELE SFATURI... In timp ce zbura deasupra Germaniei Occidentale, un avion canadian, din trupele N.A.T.O. a pierdut o încărcă­tură de rachete. (ZIARELE) Tatăl: — Şi mai ales ai grijă! Nu laşi copilul să iasă în curte decit atunci cind se anunţă condiţii nefavo­rabile zborului. Desen de N. CLAUDIU NED­REPTATE In legătură cu circulația... — Teribili copiii ăștia , cum ie place lor să imite oamenii mari !... Desen de NELL COBAR IN toiul examenelor _ Să mai spună cineva că nu pune și el mina pe carte ! Desen de B. RODNA ASALTUL ANTARCTIDEI Oameni de ştiinţă de diferite naţionalităţi au des­făşurat o adevărată ofensivă pentru a dezlega tainele celui de-al şaselea continent. Harta, reprodusă după ziarul austriac „Volksstim­me", arată traseele urmate de expediţiile neo-zeelan­­deză (Hillary) şi engleză (Fuchs) spre Polul Sud şi de expediţia sovietică spre Polul inaccesibilităţii relative, punctul cel mai greu de atins. Gazetă medicală... vorbitoare în California apare săptămânal o gazetă medicală... vorbitoare. Publicaţia „Audio-Digest“ este imprimată pe benzi de magne­tofon, care sunt expediate prin poştă unui număr de 4.000 de a­­bonaţi. Prima parte (30 minute) con­ţine scurte ştiri şi informaţii me­dicale culese din aproximativ 600 de reviste de specialitate. A doua parte a programului (tot 30 minute) conţine conferinţa a cite unui medic specialist cu renume. Printre abonaţii gazetei se nu­mără medici, clinici, spitale şi universităţi. ŞTIAŢI CĂ D In U.R.S.S.T la fiecare 100 de oameni se editează în medie 600 de cărţi pe an şi 27 de ziare pe zi. „ Petrolierul italian „Agrigentum“, cu o deplasare de 52.000 tone şi o lărgime de 32,20 m­, care a străbătut zilele trecute Canalul de Suez, este cel mai mare vas care a traversat vreodată această cale maritimă. • In prezent există în R. P. Chineză peste 70 de muzee, înainte de eliberare în China funcţionau doar 21. 9 Praful de cărbune supus acţiunii razei şi gama arde excelent în motoare Diesel normale. Aceasta a fost stabilit pe cale experimentală de un grup de savanţi americani.­­ în Austria de jos au fost găsiţi doi dinţi de mamut, cîntărind fiecare 2,3 kg. Carnet cultural Scenarista şi regizoarea Marta Mészáros, împreună cu operatorul C. Ionescu, lucrează în prezent la un film închinat muncii depuse de femeile din ţara noastră pe toate tărâmurile activităţii sociale. Stu­dioul „Alexandru Sahia“ va pune noul film la dispoziţia cinematogra­felor pentru ziua de 8 Martie. Incepînd cu anul 1958 se va orga­niza în ţara noastră — odată la doi ani — un festival teatral republican „Ion Luca Caragiale“ cu participa­rea echipelor căminelor culturale. Aceste ample manifestări teatrale vor avea faze interregionale (Bucu­reşti, Iaşi, Cluj şi Timişoara), care vor permite o selecţie mai riguroasă a participanţilor la finală. ★ în regiunea Timişoara vor fi în­fiinţate în acest an 20 de cinema­tografe săteşti, 20 de biblioteci să­teşti, o casă raională de cultură şi va fi dată în exploatare o nouă cara­vană cinematografică. ★ Urmărind să-şi îmbunătăţească planul de perspectivă, întreprinde­rea „Electrecord“ organizează o în­tâlnire cu compozitorii din Bucu­reşti. In cadrul acestei întâlniri, care va avea loc marţi 4 februarie, se vor prezenta cele mai noi imprimări de muzică românească de toate ge­nurile. După audiţie, compozitorii îşi vor spune părerea cu privire la planurile de activitate ale întreprin­derii „Electrecord“. ★ La rîndul lor, compozitorii au or­ganizat şi ei o interesantă întâlnire. Ei vor prezenta vineri 7 februarie la sediul Uniunii Compozitorilor, în faţa a numeroşi muncitori şi func­ţionari din Capitală, o serie de noi creaţii originale de toate genurile. Creatorii vor asculta apoi părerile critice ale oaspeţilor. Nr. 4128 Actualităţi TEHNICO-ŞTIINŢIFICE UN NOU MATERIAL ELECTROIZO­­LANT: ESKAPONUL In cadrul cercetărilor efectuate în domeniul cauciucurilor sinte­tice, in Uniunea Sovietică a fost obţinut recent un nou material electroizolant denumit eskapon. Prepararea lui se realizează prin încălzirea cauciucului sintetic pînă la 250—3000 C, într-un vas ermetic închis, fără nici un ada­us de agenţi de vulcanizare. Eskaponul este uşor solubil in uleiuri minerale şi solvenţi orga­nici ; se amestecă în bune condi­ţii cu sacîzul, bitumul şi mai ales cu cauciucul sintetic, imbu­­nătăţindu-i unele caracteristici tehnologice, cum ar fi adeziunea. Pornind tot de la eskapon — cu adausuri de catalizatori şi sub­stanţe plastifiante — se obţin lacuri eskaponice; acestea se fo­losesc la impregnarea ţesăturilor din fibră de sticlă, obţinîndu-se la suprafaţa acestora o peliculă elastică, subţire, densă, aderentă şi de mare rezistenţă. Ţesăturile astfel impregnate au proprietăţi electroizolante şi prezintă o serie de avantaje — în ceea ce priveşte elasticitatea, rigiditatea dielectri­­că, calitatea de a absorbi umidi­tatea din atmosferă şi de a re­zista la variaţii de temperatură — faţă de alte materiale izolante pe bază de ţesături din bumbac sau din fire de sticlă impregna­te cu alte lacuri. Noile ţesături eshaponizate se folosesc mai ales la construcţia de echipamente electrice destina­te utilizării in atmosferă umedă. RADITOR ELECTRONIC Printre miile de produse ce vor fi expuse în pavilionul sovietic din cadrul expoziţiei internaţio­nale de la Bruxelles, care se va deschide in primăvara acestui an, vizitatorii vor avea ocazia să vadă o nouă realizare a specialiştilor sovietici in electronică , răcitorul electronic, proiectat de un colec­tiv de cercetători de la Institutul de semiconductori al Academiei de Ştiinţe a U.R.S.S. Deşi are un aspect exterior obişnuit, răcitorul electronic are durata de serviciu nelimitată şi consumul de ener­gie electrică extrem de redus. TRANSFUZII CU... PRAF DE SINGE Pină de curînd, mijloacele teh­nicii medicale nu permiteau să se conserve sîngele pentru transfu­zii mai mult de trei săptămîni. Se fac, ce-i drept, și transfuzii cu serum sangvin, care se conservă bine timp mai îndelungat­, dar ele nu răspund în întregime acelo­raşi necesităţi. Plecînd de la aceste constatări, un medic american a pus la punct un procedeu nou de con­servare a singelui, care constă în a răci brusc sîngele proaspăt al donatorilor pînă la —195° C., fo­losind pentru aceasta azotul li­chid. Sîngele se solidifică imediat in particule mici, roze, avind as­pectul grăunţelor de nisip. Daca sîngele este din nou încălzit, el îşi recapătă toate caracteristicile iniţiale. Globulele roşii trăiesc chiar dacă stocajul la­­1950 C. a durat un an sau mai mult. ANTIBIOTICE NOI Printre cele mai importante antibiotice preparate în ultima vreme se numără şi inhibina, care se extrage din mierea de albine. Ea a fost descoperită de un grup de cercetători germani şi este foarte eficace contra sta­­filococilor. Din polenul recoltat de albine, specialiştii francezi au reuşit să prepare un antibiotic care a dat foarte bune rezultate în tratarea diareelor tenace şi a colibaciloze­­lor.. In sfirşit, cercetări efectuate in ultima vreme de un savant fran­cez au dus la concluzia că întrea­ga suprafaţă a corpului albinelor este acoperită de o veritabilă pe­liculă antibiotică şi că însăşi ră­şina stupilor are un bogat conţi­nut de antibiotice. TELEVIZORUL COMBINAT „TEMP-5“ Uzina de aparate de radio din Moscova a realizat recent un televizor combinat, denumit „Temp—5“, avind un ecran de 530 mm în diagonală, un aparat de radio-recepţie de cea mai bună calitate, comandat prin bu­toane, un magnetofon şi un pick-up. Un clişeu (de la stingă la dreapta). Constructorii D. Ghendelev, H. Abra­mian şi V. Averin de la uzina de aparate de radio din Moscova în fața noului televizor combinat „Templ 5“, creat de ei. Cerinţe mari în faţa editurilor (Urmare din pag. III-a) reviste şi ziare sau republicarea în volume cu compoziţie puţin modifi­cată, a unor lucrări pe teme inac­tuale, prezente şi în alte vo­lume. Apreciind cu principiali­tate, în fiecare caz, problema nece­sităţii şi a urgenţei unor asemenea tipărituri, conducerile editurilor sînt datoare să reziste presiunilor ce li s-ar face din partea unor autori. Editurile ar trebui să fie mai exi­gente și în ceea ce privește tipărirea volumelor de versuri ale unor înce­pători, să nu scoată la întîmplare volume care nu prezintă un interes literar şi pe care nimeni nu le ci­teşte. Numeroşi cititori s-au adresat redacţiei noastre, exprimîndu-şi mi­rarea că, pe lingă cărţi bune, se tipă­resc sute de pagini de cărţi slabe, lipsite de viaţă, de fior artistic, şi în acelaşi timp depărtate de tot ceea ce frămîntă, emoţionează şi intere­sează pe oamenii zilelor noastre. E de dorit ca editurile noastre să acorde cea mai mare atenţie orientă­rii scriitorilor spre o literatură strîns legată de viaţă, pătrunsă de spiritul partinic, militant, al realismului so­cialist — şi totodată să înlăture ati­tudinile de îngăduinţă, rabatul acor­dat slăbiciunilor artistice şi ideolo­gice. In ce priveşte literatura de ac­tualitate, merită a fi subliniată im­portanţa reeditării operelor valoroa­se create în ultimii ani şi care s-au epuizat. Astfel, Editura Tineretului a reeditat cărţi de mare suc­ces ca „Pasărea furtunii“ de Petru Dumitriu sau „Străinul“ de Titus Popovici. E.S.P.L.A., la rîndul ei, a retipărit „Un cîntec din uliţa noas­tră“ de Cicerone Theodorescu, „La porţile raiului“ de Maria Banuş şi altele, dar n-a acordat atenţia cu­venită reeditării prompte a unor cărţi ca „Moromeţii“ de Marin Pre­da sau „Bărăgan“ de V. Em.. Galan. Ediţia a II-a a acestor rom­ane, ce­rute cu multă insistenţă în librării, a fost h­turt tărăgănată şi a apărut abia de curînd. Se ştie că partidul şi guvernul au acordat şi acordă o atenţie deo­sebită editării operelor clasicilor li­teraturii române şi ale scriitorilor realişti dintre cele două războaie. La baza acestei activităţi stă prin­cipiul leninist al valorificării critice a moştenirii culturale. Cu toate suc­cesele obţinute pină acum, e nevoie ca editurile să-şi intensifice eforturile pentru a scoate ediţii critice, rigu­ros ştiinţifice şi bine îngrijite, ale clasicilor romîni. Editurii de Stat pentru Literatură şi Artă îi revine în această privinţă o misiune de mare răspundere. In ce priveşte activitatea de ree­ditare a unor creaţii dintre cele două războaie, trebuie spus că, cu toate rezultatele pozitive, în acest domeniu se remarcă unele încălcări ale principialităţii. Astfel, au fost retipărite unele lucrări minore ale acelei perioade, cum ar fi „Hîrdăul lui Satan“ de Eugen Todie, „Pasul meu peste ani“ de Ion Th. Ilea şi alte cîteva care nu prezentau un interes actual pentru publicul nos­tru. Un alt aspect este acela că la întocmirea unor culegeri de versuri, precum şi de publicistică, nu s-a ţinut seama pe deplin de principiile esteticii marxist-leniniste şi de cri­teriul valorii artistice, fiind incluse şi poezii sau articole insuficient de semnificative. S-a ajuns astfel la vo­lume de dimensiuni exagerate, ne­justificate prin conţinut, precum şi la includerea în unele volume de versuri a unor poezii în care se ma­nifestă, într-o măsură accentuată, influenţa curentelor decadente dintre cele două războaie (de pildă în cule­gerea de „Versuri“ a poetului Camil Baltazar — care cuprinde, dealtfel, şi multe lucrări ce-şi păstrează valoa­rea artistică—precum şi în alte cu­legeri de versuri). E.S.P.L.A. a pro­iectat şi pentru viitor tipărirea unui număr exagerat de culegeri de ver­suri din acea perioadă istorică, cu­legeri dintre care unele nu prezen­tau un interes actual (de pildă ver­surile lui Ion Vinea). Considerăm drept o greşeală seri­oasă faptul că E.S.P.L.A. şi Editura Tineretului, la unele reeditări, nu au asigurat elaborarea unor prefeţe de analiză ştiinţifică, menite să ajute la orientarea cititorului. Volume ca „Versurile“ de Camil Petrescu, „Oda limbei române" de V. Eftimiu etc. sunt lipsite de prefeţe critice, care să prezinte cititorului actual evoluţia poetului, însemnătatea şi limitele creaţiei sale din perioada respectivă. Multe din prefeţele apărute nu reu­şesc să dea o imagine clară şi a­­dîncă asupra operei prezentate. Adăugăm că E.S.P.L.A. şi Edi­tura Tineretului scot şi unele lucrări din literatura universală fără prefeţe sau cu prefeţe su­perficiale, inconsistente.. Socotim, de pildă, nepotrivită publicarea unei cu­legeri de valoroase traduceri din „Les fleurs du mal“ fără un stu­diu consacrat interpretării critice marxiste a operei lui Baudelaire. In fine, felul cum se tipăresc căr­ţile nu este totdeauna satisfăcător. Scriitori şi cititori au semnalat în ultimul timp numeroase neglijen­ţe, greşeli de tipar, coperţi nereuşite sau broşate pe dos, volume tehno­redactate lăbărţat, cu numeroase şi inutile pagini albe între un capitol şi altul, între o poezie şi alta. Se remarcă o slăbire inadmisibilă a controlului grafic atît­ din partea edi­turilor cit şi a tipografiilor. In pre­zentarea tipăriturilor pentru copii, deşi a realizat şi progrese, Editura Tineretului a lăsat totuşi să ajungă în librării şi o serie de lucrări în care nu se înţelege ce reprezintă de­senele, în care culorile sunt înecate ş.a.m.d. Ca un semn al importanţei şi răs­punderii de care este legată editarea unei cărţi, fiecare volum scos de edi­turile noastre poartă, pe ultima pa­gină, semnătura redactorului de car­te. Chemaţi să asigure apariţia in bune condiţii, în primul rînd din punctul de vedere al conţinutului, redactorii de carte nu sînt întotdea­una la înălţimea rolului lor. Edituri­le încredinţează cîte o dată această funcţie unor colaboratori lipsiţi de competenţa şi nivelul politic nece­sar. Redactorul de carte trebuie să aibă o calificare înaltă, care presu­pune o temeinică pregătire cultura­lă şi artistică, precum şi o serioasă capacitate de orientare marxist-leni­­nistă. îmbunătăţirea calităţii muncii redactorilor de carte are o mare în­semnătate în activitatea viitoare a editurilor. Editurile au datoria să urmărească îndeplinirea pînă la capăt a măsuri­lor în curs, îndreptate spre îmbună­tăţirea planurilor editoriale, spre sa­tisfacerea cit mai deplină a cerin­ţelor culturale reale ale maselor de oameni ai muncii Ele trebuie să aibă conştiinţa că în anul 1953 se aş­teaptă din partea lor o contribuţie cu mult mai pute,„rct şi mai sub­stanţială, în primul rînd în ce pri­veşte dezvoltarea şi ridicarea cali­tăţii literaturii noastre noi, consa­­crate temelor vii ale actualităţii. '?*•

Next