Scînteia, martie 1958 (Anul 27, nr. 4152-4177)

1958-03-01 / nr. 4152

PA 14 Ziarul local al partidului liberal „Trimbita Judeţului“ 20 ale lunii, 1936 Anunţăm pe cititorii noştri că azi a sosit in localitate candidatul partidului nostru, care va vorbi alegătorilor, miercuri 25 a.c., orele 15, in sala cinematografului „Carmen“. In interesul bunei desfăşurări a întrunirii, rugăm cetăţenii să păstreze liniştea şi ordinea. Ziarul local al partidului ţărănist „Trăsnetul Municipal“, 20 ale lunii 1933 Anunţăm de cititorii noştri că azi a sosit in localitate candidatul partidului ţărănist, care va vorbi alegătorilor miercuri 25 a.c., orele 15, in sala cinematografului „Julieta“ (peste drum de sala unde vorbeşte banditul), în interesul bunei desfăşurări a întrunirii, rugăm cetăţenii să-şi pună frîu pornirilor pătimaşe şi să păstreze ordinea şi liniştea. Ziarul „Trimbiţa Judeţului“-21,lll. A sosit în oraşul nostru puşlamaua ţărănistă care va vorbi vizavi. Deşi in anul acesta au fost atîtea deraieri, tocmai acum, întimplarea nenorocită a făcut ca trenul ce l-a adus pe acest apaş să ajungă cu bine. Dar, niciodată nu e prea târziu. Rugăm cetăţenii să-şi pună frîu pornirilor pătimaşe şi să păstreze liniştea şi ordinea la întruniri. „Trăsnetul Municipal“ — 21.111 Excrocul de la liberali, banditul care, in perioada în care a fost prefect, a băgat in buzunar zece păduri, vrea să vorbească în oraşul nostru. Din nefericire, în oraşul nostru nu avem nici un tramvai, căci atunci, cu ajutorul unui vatman iscusit, ar fi fost posibil să scăpăm de acest nepoftit. Totuşi, cele cîteva taxiuri existente ar putea îndeplini ele vrerea lui dumnezeu. La nevoie şi o trăsură cu cai e bună. O copită de cal bine plasată face uneori mai mult decit o armă de foc. In interesul bunei desfăşurări a campaniei electorale, rugăm cetăţenii să păstreze liniştea şi ordinea. „Trimbiţa Judeţului“ — 22.111 Priviţi fotografia acestui ţărănist, ca să-l recunoaşteţi dacă-l întilniţi pe stradă. îl veţi ghici de îndată după zimbetul lui cretin care-i flutură permanent pe buze. Excrocul își pregătește discursul, adică vago ,ilililillllll!!l!l[||||||||l!lillllllllllllllllllllllllllll!lll!lllllllllllllllllll|lllllllli. FOILETON 'll|||llllllllllllllllll!ll!llllllllll!l!lllllllllllll!lllllllllllllllllllllllllllllllllllll|r rme de minciuni şi inepţii pe care are de gînd să le rostească. Desigur n-o să pomenească nimic despre afacerea cu acţiunile petrolifere, cind a jefuit statul de suma de 5.000.000 lei. Poate însă că, pînă in ziua întrunirii se va găsi o cărămidă care să ne scutească de acest supliciu. Mai sunt trei zile, timpul nu e pierdut. S-au văzut cazuri cind unul a căzut lat izbit de o rangă de fier picată din senin. Dumnezeu e mare! în interesul bunei desfăşurări a campaniei electorale, rugăm cetăţenii să-şi pună frîu pornirilor pătimaşe şi să păstreze liniştea şi ordinea. „Trăsnetul Municipal“—23.111 Cetăţeni! Ne paşte o calamitate a naturii. Individul trimis de liberali trăieşte şi încă trăieşte bine din cele trei fabrici pe care le-a cumpărat cu banii primiţi comision pentru concesionarea construcţiei de şosele. Încă două zile şi va vorbi. Oare în inimile voastre nu se găseşte un ciocan, o bardă sau măcar o praştie ? Ieri, licheaua s-a plimbat pe Corso şi, deşi a trecut pe sub nenumărate balcoane, n-a survenit nici un fapt demn de semnalat. Cetăţeni, fiţi vigilenţi, poate se mai plimbă şi miine! în interesul bunei desfăşurări a campaniei electo- Trăznet rale, rugăm cetăţenii să-şi înfrineze pornirile pătimaşe şi să păstreze liniştea şi ordinea. „Trâmbiţa Judeţului“ — 23.111 Lipitoarea ţărănistă, care suge şi azi averi de pe urma ţăranilor şi a furnizării de făină stricată armatei, mai mişcă. Ba chiar mişcă bine. Oare trebuie să aşteptăm chiar totul de la cel de sus ? Nu ştiţi zicala: „Ajută-te singur şi dumnezeu te va ajuta!" , în interesul bunei desfăşurări a campaniei electorale, rugăm cetăţenii să-şi înfrineze pornirile pătimaşe şi să păstreze liniştea şi ordinea. „Trăsnetul Municipal“ — 24.111 E ultima şansă. Individul care a înghiţit o jumătate din bugetul statului cu afacerea motoarelor, locuieşte la hotelul „Ancora“, etajul doi, camera 21. Are şi fereastră la stradă, prin care intră soarele, aşa cum poate intra orice altceva, în interesul bunei desfăşurări a campaniei electorale, rugăm cetăţenii să păstreze liniştea şi ordinea. „Trâmbiţa Judeţului“ — 24.111 Aflăm că apaşul ţărănist, care de fapt el a înghiţit o jumătate din bugetul statului cu importul tractoarelor care nu se văd, ia masa la restaurantul „Splendid“. Bucătarul şi chelnerii sunt oameni de înţeles, iar şoricioaica se găseşte la orice farmacie. în interesul bunei desfăşurări a campaniei electorale, rugăm cetăţenii să-şi înfrâneze pornirile pătimaşe şi să păstreze liniştea şi ordinea. Ziarul „Independentul“ — 23.111 Ieri au avut loc în sălile „Carmen“ şi „Julieta“ cele două întruniri, respectiv, liberală şi ţărănistă. Cei doi candidaţi au rostit discursuri. După întrunire, ambii au părăsit oraşul cu acelaşi tren, în aceeaşi cuşetă wagon-lits, salutînd simpatizanţii de la aceeaşi fereastră a vagonului, folosind aşa cum e obiceiul în toate, fiecare cite... o jumătate (de fereastră). Victimele celor două discursuri vor fi înmormîntate joi. SADI RUDEANU DE PE VREMURI Intre Trîmbiţe. şi Vechiul deputat SCRISOARE DIN NEW YORK MAREA ÎNTRECERE De cîteva luni de zile, în America există un subiect de discuţie pe care presa, radioul, televiziunea, politicienii, rockefellerii şi duponţii, generalii, episcopii şi predicatorii de tot felul îl ridică cu o insistenţă sălbatică : cum să facem faţă situaţiei create prin lansarea celor doi sateliţi artificiali sovietici ? Zarva istorică, dar destul de bine dirijată, are drept scop concentrarea atenţiei opiniei publice asupra aspectelor militare cu concluzia, de la sine înţeleasă, că ar trebui umflat şi mai mult bugetul militar. Zarva nu s-a potolit nici după fixarea pe orbită a satelitului american, a cărui lansare, după peripeţiile cunoscute, n-a putut schimba datele, problemei. Presiunea imensei maşinării a propagandei n-a putut împiedica însă pe americanul de rînd să se dezmeticească şi să-şi pună întrebarea : cum a fost posibil ? El a fost doar hrănit odată cu laptele mamei cu mitul supremaţiei tehnice americane. Iar lovitura neaşteptată a venit tocmai din ţara pe care „presa liberă“ o pictează de decenii ca fiind „înapoiată“, „primitivă“, „lipsită de productivitate“ şi „eficienţă“. Americanul a înţeles poate mai repede decît alţii că lansarea a doi sateliţi artificiali — şi încă a unuia de jumătate de tonă — în spaţiul extra-atmosferic nu poate fi un fapt accidental şi izolat, că el nu poate fi decît produsul unei industrii complexe, modern echipate, al unui învăţămînt de tip superior, al unui stadiu înalt al ştiinţei şi tehnicii. Aceste lucruri au devenit aci tot mai clare, — o ţară întreagă nu poate fi transformată într-un struţ... Aşa a început marea revelaţie a toamnei lui 1957 pe care un publicist american a numit-o „Descoperirea Uniunii Sovietice“. „Sovieticii a scris Roscoe Drummond în New York Herald Tribune — ne confruntă nu numai în domeniul fuzeelor, al spaţiilor interplanetare sau al ajutorului economic Ei pun la încercare întregul nostru sistem social, economic, politic şi de în- JAMES S. BARTON văţămînt în domenii în care avantajele imediate sînt de partea lor — şi ei cheamă lumea să privească, să judece şi să aleagă“. Oare numai „avantajele imediate“ 7 ★ „Ritmul progresului rus — a declarat generalul Doolittle în faţa unui comitet senatorial este mult mai rapid decît al nostru“. Iar aci, însăşi şcoala de gîndire a capitalismului i-a pregătit bine pe americani să înţeleagă ce însemnătate au şi vor avea progresul tehnic şi ritmul dezvoltării economice în întrecerea dintre cele două sisteme. Rămînerea în urmă în domeniul astronauticii şi implicit al rachetelor şi fuzeelor n-a făcut decît să explodeze în mod zgomotos o problemă care a apărut mai de mult şi anume piedicile de sistem de care se izbeşte progresul tehnic. Este drept că aceste piedici apar în momentul de faţă în mod inegal, ceea ce mai face cu putinţă ca americanul să fie hrănit cu iluzii şi confuzii. In unele ramuri ale economiei au avut loc reale salturi înainte cum este chimia fibrelor sintetice şi a materialelor plastice. Dar în altele, şi din ce în ce mai numeroase, plafonul a devenit rigid. A produs numeroase comentarii pline de amărăciune refuzul încăpăţînat al Departamentului de Stat de a accepta propunerea sovietică de a se deschide o linie aeriană directă Moscova-New York. Cauza este binecunoscută: S.U.A. nu au avioane cu reacţie pe linii comerciale şi nici nu vor avea pînă în 1960 — în timp ce U.R.S.S. are de pe acum o reţea destul de ramificată de asemenea avioane. In aceste condiţii marile companii de transport aviatice T.W.A. Panamerican Airlines şi nu mai puţin industria de avioane comerciale se opun iar cuvîntul lor nu poate fi ignorat cînd este vorba de politica externă. Se opune şi Departamentul de Stat pentru motive de prestigiu şi propagandă. Dar omul de pe stradă se întreabă : cum am ajuns noi, americanii, într-o asemenea situaţie — şi asta tocmai în aviaţie . Companiile de transport au făcut investiţii masive şi comenzi de lungă durată de quadrimotoare — pe care nu vor să le arunce la fier vechi, iar industria aviatică civilă se reprofilează greu şi doar în măsura în care primeşte comenzi de reactoare. O problemă desigur mai largă şi mai complicată este automatizarea. Ea întîmpină piedici nu numai de ordin economic, dar şi social. La sfîrşitul anului 1956, uzinele Chrysler au introdus linii automatizate care au putut dubla producţia de automobile. Dar în acelaşi timp au fost concediaţi 30.000 muncitori care sunt şi astăzi pe drumuri. Aceasta, pe fondul general al unei reduceri masive a producţiei de automobile (ziarul „Wall Street Journal“ arăta că în 1957 capacitatea de producţie în întreprinderile de automobile era folosită în proporţie de 60%, în ianuarie 1958, nivelul producţiei fiind cu 15% mai coborît faţă de 1957). Industria electronică a realizat unele progrese importante şi ar putea contribui la răspîndirea în industrie a liniilor şi aparatajului automatizat. La expoziţia electronică din primăvara 1957 la New York au fost expuse cîteva sute de aparate noi. Dar majoritatea acestora erau prototipuri pentru care nu există comenzi de producţie în masă. Deşi au avut un avans în domeniul energiei atomice, Statele Unite au rămas în urma U.R.S.S. şi chiar a Angliei în producţia de electricitate pe bază atomică. Guvernul american nu are nici în prezent un program de dezvoltare pe această linie, problema fiind lăsată la cheremul industriei particulare. Abia recent a fost inaugurată uzina electrică pe bază atomică de la Shippingport, dar lipsa de interes pentru această sursă de energie este vădită. Marile companii de electricitate nu sunt dispuse să facă investiţiile şi cercetările pe termen lung pe care le-ar cere obţinerea electricităţii pe bază atomică la un cost mai scăzut , mai ales că şi în acest domeniu joacă un rol însemnat amortizarea vechilor investiţii. Guvernul federal plăteşte milioane de dolari fermierilor ca să nu lucreze 20% din suprafaţa arabilă. Tendinţa firească a marelui fermier de a produce mai mult a ajuns să fie privită ca un rău social. Recent, un fermier care a propus Departamentului Agriculturii un nou procedeu de chimizare a solului menit a ridica productivitatea la cereale cu 15% a fost taxat drept nebun -- un om care nu ştie pe ce lume trăieşte! Fenomene de asemenea natură se ivesc şi în tehnologia militară. Pe bună dreptate, William Randolph Hearst Jr., care se afla la Moscova în momentul, lansării celui de-al doilea satelit artificial sovietic, a ridiculizat încercarea Statelor Unite de a contrapune acestui eveniment zborul generalului Curtiss Le May cu o flotilă de avioane reactoare de la New York la Buenos Aires... Doar toată lumea ştie că o rachetă poate face aceeaşi treabă în cîteva minute ! Savanţii americani atrag atenţia că eliberarea energiei atomice este numai o fază a revoluţiei ştiinţifice prin care trece omenirea. Păşim într-o fază a dezvoltării în care omul nu se rezumă la simpla adaptare la nevoile sale a materiilor prime — el creează noi materii şi noi metode, eliberează noi surse de putere, trece, în sfîrşit, la cucerirea spaţiilor. Este echipată America pentru a păşi cu succes pragul erei atomice, al erei spaţiilor extraatmosferice ? Va putea ea juca în această eră rolul de frunte în ştiinţă şi tehnică pe care l-a jucat în ultima jumătate de secol ? Părerile sunt împărţite. Politicienii se străduiesc să întreţină încrederea în viitor — savanţii sunt din ce în ce mai sceptici. Dr. James Killian, consilierul ştiinţific al preşedintelui Eisenhower, arăta de curînd, într-o conferinţă publică la Washington, că Anglia a fost aceea care a deschis uşile primei revoluţii industriale, dar Statele Unite au sărit peste această primă revoluţie tehnică şi au deschis uşile celei de-a doua. „Nu cumva — se întreba el — Rusia este aceea care sare In prezent peste a doua şi înaintează repede spre a treia, lăsînd Statele Unite încă preocupate cu a doua z“. Care sunt datele obiective ale problemei 7 Sateliţii artificiali sovietici au dat naştere — între altele — unei serioase dezbateri în jurul problemelor şcolii şi în special ale formării cadrelor de savanţi şi tehnicieni, ale cercetării ştiinţifice, în deosebi teoretice, şi ale statutului social-economic al intelectualului în societatea americană. Invăţămîntul este, după unele păreri, sectorul cel mai critic al „modului de viaţă american“. In orice caz, este sectorul în care fenomenele de criză, de putreziciune şi destrăbălare morală au fost scoase la iveală mai puternic decît în oricare altul. Ineficacitatea lui este însoţită de un procent înfiorător de criminalitate („juvenile delinquency“), de un şir de acte de huliganism, viori şi hoţii care în oraşe mari constituie problema nr. 1 a autorităţilor şi a poliţiei. In oraşul New York sunt în prezent sute de licee în care ordinea este menţinută de un poliţist, deoarece corpul didactic nu mai poate ţine în mînă situaţia. Intr-unul din liceele din New York socotite „model“ şi, deci, fără poliţist, atacurile huliganice şi actele de perversiune sexuală ce se petreceau în subsolul liceului şi pe culoare au căpătat asemenea proporţii scandaloase încît directorul şcolii s-a sinucis, aruncîndu-se de la etaj pe caldarîmul străzii. Cauzele sînt multiple, social-economice şi moral-politice. Ne vom limita aici la aspectul specific care afectează tema corespondenţei de faţă: pregătirea de cadre de ingineri şi oameni de ştiinţă — pe care Eisenhower a caracterizat-o în discursul său la Oklahoma drept „cea mai critică“ pentru Statele Unite. Un comitet prezidenţial format special pentru a studia şi aviza asupra problemei, comitet pus sub conducerea dr. Howard L. Bevis şi comus din preşedinţii asociaţiilor de ameni de ştiinţă şi de ingineri, academiilor şi principalelor colegii şi universităţi americane, a întocmit un raport către Eisenhower, dat publicităţii în rezumat la 1 decembrie 1957. Raportul porneşte de la constatarea că U.R.S.S. „are astăzi mai mulţi oameni de ştiinţă, ingineri şi tehnicieni decît Statele Unite şi produce de două ori şi ceva mai mulţi în fiecare an“. Cifrele oficiale americane indică un contingent anual de 150.000 asemenea specialişti sovietici faţă de 70.000 specialişti americani, în plus, raportul face următoarele aprecieri despre cadrele formate în U.R.S.S.: „Instruirea lor este solidă şi modernă. Statutul favorabil şi condiţiile de viaţă de care se bucură absolvenţii tehnici fac mult pentru stimularea eforturilor lor. Oamenii de ştiinţă şi tehnologii sovietici au o înaltă competenţă şi productivitate“. Raportul consideră că chestiunea acută rezidă în şcoala secundară americană, care în perioada de după război a redus considerabil programele de predare a matematicilor şi ştiinţelor, în timp ce un absolvent al unei şcoli secundare sovietice a studiat 5 ani de fizică, 4 de chimie, unul de astronomie, 5 ani de biologie, 10 ani de matematici inclusiv trigonometria şi 5 ani de limbi străine — în liceele americane numai un sfert din absolvenţi au studiat 1 an de fizică, o treime din absolvenţi 1 an de chimie şi mai puţin de o şeptime un an de matematici avansate. Cu biologia, lucrurile stau şi mai prost, iar în ce priveşte limbile străine, 56 % din liceele americane nici măcar nu predau vreo limbă străină — numai 14% din elevii de liceu iau lecţii de limbi străine. Pe drept cuvînt, acest comitet se arată alarmat de situaţie şi de ceea ce numeşte „apatia publicului“. Un rol destul de important în crearea acestei stări de lucruri l-au avut comitetele de părinţi recrutaţi dintre cei care finanţează diferitele şcoli şi care au cuvînt hotărîtor nu numai în probleme administrative ci şi în fixarea programului şcolii respective. Tendinţa acestor părinţi — burghezi şi trib burghezi — îndeosebi în perioada de după război a fost de a elimina cît mai multe din materiile „aride“ care nu sînt esenţiale pentru asigurarea succesului în „business“ şi de a face viaţa copiilor lor cît mai uşoară. După cum se vede „uşurarea“ a mers destul de departe... Comentînd reducerea catastrofală a programelor ştiinţifice în şcoala americană, marele savant atomist I. Rabi a scris: „In Rusia ştiinţa este considerată esenţială pentru educaţia generală. Pot spune că ruşii primesc o instrucţie tip secolul XX, în timp ce în America tinerii primesc o instrucţie de tip mijlocul secolului al XIX-lea“. Invăţămîntul a constituit unul din titlurile de glorie ale poporului american. El a pregătit legiuni de cadre tehnice şi ştiinţifice care au făurit industria şi agricultura modernă americană. El a ridicat într-o perioadă relativ scurtă istoriceşte nivelul cultural-tehnic al unei largi mase de muncitori industriali şi agricoli calificaţi, fără de care nu ar fi fost posibilă dezvoltarea considerabilă a forţelor de producţie. Tocmai de aceea, criza şcolii americane stirneşte îngrijorare şi amărăciune in cercuri atît de largi. Cele 500 milioane dolari pe care Eisenhower le-a propus Congresului a fi alocate in cadrul bugetului anual federal pentru construcţii de şcoli şi burse pentru studenţi şi profesori nu rezolvă problema. Boala este mult prea serioasă pentru a putea fi lecuită cu reţeta atotmiraculoasă a dolarului. Să presupunem că cele 500 milioane dolari şi ceea ce vor acorda în plus corporaţiile particulare vor crea un plus de cadre tehnico-ştiinţifice. Ce se va întîmpla cu aceste cadre ? Poate oare sistemul economic american să asigure plasarea lor în posturi, aşa cum asigură acest lucru sistemul economic socialist din U.R.S.S ? Un fapt simptomatic petrecut in decembrie 1957 a venit să toarne puţină apă rece peste capetele guvernanţilor americani porniţi cu surle şi tobe la „întrecerea cadrelor tehnice“ cu U.R.S.S. De data aceasta... guvernanţii au fost aceia care au uitat pe ce lume trăiesc. Un grup de 14 ingineri de la întreprinderea aviatică Curtiss Wright din Noua Anglie, instalaţi într-o cameră a marelui hotel Statler din New York au organizat o conferinţă de presă sui generis la care au chemat ziarişti arătîndu-le că au rămas fără posturi din cauza închiderii secţiei în care erau angajaţi şi că nu reuşesc de multă vreme să găsească de lucru. Dr. S. Baron, inginer chimist, purtătorul lor de cuvînt, a declarat: „Toată această vorbărie despre lipsa de ingineri şi oameni de ştiinţă ar fi de rîs dacă n-ar fi prea tragică. Mulţi dintre noi avem studii înalte şi între 7-19 ani experienţă în munca de cercetare, proiectare şi în producţia aviatică. Totuşi nu am fost SCINTEIA Veşti culturale de la corespondenţii voluntari ★ ★ OPERETA „JÁNOS VITÉZ“ LA REŞIŢA La capătul a peste 15 luni de muncă, cercul dramatic de amatori în limba maghiară al casei de cultură a Combinatului metalurgic Reşiţa a reuşit să interpreteze cu deosebit succes opereta „János Vitéz". Toţi interpreţii sunt muncitori sau tehnicieni din combinat. In pregătirea spectacolului cercul dramatic a fost ajutat de Teatrul de Stat Maghiar din Timişoara. MIRCEA RADULESCU SERI INTERARE Mulţi tineri de la întreprinderea „Victoria Socialistă" din Turda s-au obişnuit să participe în fiecare joi la serile literare organizate la club. Deseori sunt invitaţi şi tineri de la alte fabrici din oraş. Una din ultimele seri literare a fost închinată poeziilor lui M. Eminescu. In planul de viitor al clubului figurează pentru tineret, pe lîngă seri literare cu teme variate şi audiţii muzicale, concursul „Cine ştie cîştigă" etc. PAUL NICOLAE LA BIBLIOTECA DIN COMUNĂ Aproape 700 de săteni din comuna Şoldanu, raionul Olteniţa, sînt cititori ai bibliotecii. Pentru răspîndirea cărţilor printre cititori s-a constituit un colectiv de difuzare, din care fac parte profesori, învăţători, utemişti şi şcolari. La sediul bibliotecii cartea este popularizată prin diafilme, recenzii şi prezentări de cărţi, vitrine cu ultimele cărţi apărute. TEODOR VIŞAN ALEGERILE DE ODINIOARĂ „Sat contaminat — nu se poate trece". Caricatura, reprodusă după un ziar al vremii, redă Alesul țărănimii. Desen de pictorul Iser, apărut în un vechi truc electoral, folosit în alegerile din trecut pentru a-i împiedica să voteze pe țăranii „Facla“ din 17 noiembrie 1912, care nu simpatizau cu partidul guvernamental. SPRE LUNĂ Au trecut numai cîteva luni de cînd şi-au început cursa în jurul planetei noastre primii sateliţi artificiali. Omenirea a primit în această perioadă mult mai multe ştiri din cosmos decit a obţinut în întreaga sa istorie anterioară. Pas cu pas, soluţionînd problemă după problemă, înlăturînd o dificultate după alta, ştiinţa croieşte drum, pentru a deveni realitate, unor planuri îndrăzneţe, considerate încă nu de mult de domeniul celei mai pure fantezii. Zborul spre Lună — pînă ieri un vis — preocupă astăzi cu toată seriozitatea pe oamenii de ştiinţă. Odată cucerită, Luna va deveni staţie de transbordare spre alte planete şi corpuri cereşti. Planurile acestea sînt şi cuprinsul captivantelor filme de ştiinţă popularizată „Drumul spre stele" şi „Primii sateliţi artificiali sovietici ai Pămîntului", turnate de studiourile sovietice, din care reproducem două aspecte: In clişee: Rachetele-expres pe „cosmodrom“ (sus), și Primii paşi pe Lună (jos). EROISM OSTĂŞESC Noapte apăsătoare şi lungă de februarie. Noapte bîntuită de furtună. Norii fugăriţi slobozeau cu nemiluita puhoi de ape. Mureşenii erau îngrijoraţi. Torentele, pîraiele, rîurile, se umflau, ieşind din matcă. La Deda şi Deda-Bistra, calea ferată a fost întreruptă de revărsarea apelor. Mureşul creştea văzînd cu ochii. în satele din Valea Mureşului ţăranii muncitori, în frunte cu comuniştii, încercau să ia măsuri de precauţie. Grupuri, grupuri, înfruntînd urgia vîntului şi ploii, ei supravegheau nivelul apelor, gata să dea semnalul de alarmă. Dar toanele Mureşului au fost neobişnuite, în mai puţin de zece minute, năpustite dinspre izvoare, unde s-au topit şi zăpezile, apele crescură dintr-odată cu aproape un metru revărsîndu-se peste maluri. în satul Mureş-Mort, ţăranii n-au mai avut timp să se retragă spre dealul înalt din apropiere. Vestea a ajum, prin telefon, la secţia de pompieri din Reghin. Căpitanul Ion Crăciun, locţiitorul politic al unităţii, a adunat în grabă zece ostaşi dintre cei mai destoinici şi a pornit cu ei spre satul inundat. Peste cîteva clipe, barca cu motor, învingînd furia învolburatului Mureş, ajunse la faţa locului. Începură operaţiile de evacuare a cetăţenilor. Pînă la ziuă aproape toate femeile şi copiii au fost transportaţi. Mai rămăsese între alţii o femeie cu un copilaş de un an şi jumătate. Dar, după ce au fost luaţi şi dînşii în barcă, un val izbi barca, clătinînd-o puternic. Tînăra mamă îşi pierdu echilibrul şi scăpă copilul în apă. în aceeaşi clipă, ostaşul Nicolae Spătăceanu, care se găsea pe aproape, dispăru şi el sub valuri. Cînd ieşi la suprafaţă, ţinea în mină copilul. Intervenţia neîntîrziată a medicului, de îndată ce fură transportaţi la loc uscat, asigură salvarea vieţii copilului. Lupta pentru salvarea copiilor şi mamelor, în noaptea aceea de 17 februarie, a durat 14 ore. Ostaşii din secţia de pompieri din Reghin şi-au făcut datoria. Cinste curajului şi eroismului lori E. DEZSI E LOSONCZI coresp. „Scînteii“ IVf. 4152 llH V1PSBjg&¥£/ Primul joc al echipei noastre de handbal redus în cadrul preliminariilor campionatului mondial - cu formaţia R. P. Ungare - s-a terminat la egalitate (16-16). Astă seară, tot la Magdeburg, handbaliştii noştri întîlnesc echipa Islandei, iar miine seară echipa Cehoslovaciei. ★ Fotbaliştii de la Progresul Bucureşti au susţinut vineri după-amiază un joc de antrenament la Bucureşti, cu Petrolul Ploeşti, Scor 2—2. ★ Ieri au sosit în Capitală două echipe de hocheişti germani şi cehoslovaci care vor participa alături de hocheiştii bucureşteni la turneul internaţional ce începe luni pe patinoarul artificial din parcul „23 August“. Biletele pentru aceste intîlniri se vor pune în vînzare începînd de astăzi după-amiază la casele speciale ale patinoarului (intrarea prin Bd. Muncii).