Scînteia, aprilie 1958 (Anul 27, nr. 4178-4204)
1958-04-01 / nr. 4178
FROLCtm «IN TOÂTB TURTLE, UNTH-VX! Organ al Comitetului Central al P.M.R. ANUL XXVII Nr. 4178 Marți 1 aprilie 1958 4 PAGINI - 20 BANI mbmaamammmmamnmBmmaamam O măsură de însemnătate istorică pentru întărirea păcii în lume K. R. s. s. încetează unilateral experienţele ca armele atomice Hotărîrea Sovietului Suprem al U.R.S.S. — Celelalte guverne care dispun de arme atomice sînt chemate să ia măsuri similare MOSCOVA 31 (Agerpres). — TASS transmite: Deputatul Andrei Gromîko a prezentat Sovietului Suprem al U.R.S.S. un proiect de hotărîre care prevede încetarea efectuării experienţelor cu toate tipurile de arme atomice şi cu hidrogen în Uniunea Sovietică. Sovietul Suprem, se arată în proiectul de hotărîre, a însărcinat Consiliul de Miniştri al U.R.S.S. să ia măsurile necesare pentru traducerea în viaţă a prezentei hotăriri şi să adreseze guvernelor celorlalte state care dispun de armele atomică şi cu hidrogen apelul de a lua măsuri similare pentru ,,a asigura încetarea experienţelor cu armele atomică şi cu hidrogen pretutindeni şi pentru totdeauna". In acelaşi proiect de hotărîre se arată că dacă celelalte puteri care dispun de armele atomică şi cu hidrogen vor continua experimentarea acestor arme, guvernul U.R.S.S. fireşte se va considera liber să acţioneze după cum crede de cuviinţă în problema efectuării experienţelor cu arma atomică şi cu hidrogen, ţinînd seamă de interesele securităţii Uniunii Sovietice. MOSCOVA 31 (Agerpres). — TASS — transmite: In şedinţa comună a Sovietului Uniunii şi Sovietului Naţionalităţilor din 31 martie, Sovietul Suprem al U.R.S.S. a adoptat hotărîrea în problema încetării unilaterale de către Uniunea Sovietică a experienţelor cu armele atomică şi cu hidrogen. In numele viitorului umanităţii Sovietul Suprem al U.R.S.S., guvernul sovietic au adus omenirii o veste de excepţională însemnătate: HOTARAREA UNIUNII SOVIETICE DE A ÎNCETA IN MOD UNILATERAL EFECTUAREA EXPERIENŢELOR CU TOATE TIPURILE DE ARME ATOMICE ŞI CU HIDROGEN. Este o iniţiativă de o amploare şi importantă, se poate spune, istorică, ce se adaugă şi încununează numeroasele iniţiative de pace pe care statul sovietic şi celelalte state socialiste le-au luat in ultima vreme în scopul îmbunătăţirii radicale a situaţiei internaţionale, al consolidării temeinice a păcii. Impresia pe care o face hotărîrea sovietică e comparabilă cu aceea — proaspătă in mintea tuturor — a lansării de către U.R.S.S. a primilor sateliţi artificiali ai pămintului. In faţa unor asemenea fapte, oamenii de bună credință nu știu ce să admire mai intîi: forța rachetelor sovietice, care, rupind chingile gravitaţiei păminteşti, au deschis drumul spre cosmos; sau forţa concretă cu care noua iniţiativă sovietică în domeniul politicii externe — străpungînd obstacolele ridicate de cercurile agresive in calea asigurării unei păci trainice — deschide omenirii drum larg spre bună înţelegere, prietenie şi colaborare internaţională. Este greu de închipuit o acţiune a unui stat, care ar putea să răspundă intr-o asemenea măsură cum o face hotărîrea sovietică, problemelor, preocupărilor ce frămintă pe fiecare om conştient, necesităţii istorice şi aspiraţiilor celor mai scumpe ale întregii umanităţi. De ce ? Pentru că omenirea priveşte cu legitimă îngrijorare cum pe zi ce trece cresc primejdiile create de înarmarea atomică. Conştiinţa omenirii a fost adine zguduită de efectele produse de bombardamentele atomice americane din 1945 asupra populaţiei paşnice din oraşele japoneze Hiroşima şi Nagasaki, unde sutelor de mii de oameni ucişi continuă să li se adauge in fiecare an un număr de bărbaţi, femei şi copii, victime ale „bolii atomice". De atunci au fost create insă arme cu o putere de distrugere de multe zeci de ori mai mare, cum este bomba cu hidrogen, arme a căror folosire intr-un eventual război ar provoca cele mai cumplite dezastre. Este de aceea perfect explicabil valul de proteste care se ridică in lumea întreagă împotriva înarmărilor atomice din Japonia, unde este vie în mintea tuturor nu numai tragedia amintitelor masacre atomice, dar şi aceea a pescarilor paşnici, victime ale experienţelor de la Bikini şi pină in Europa occidentală şi Statele Unite înseşi, unde popoarele urmăresc cu o nelinişte mereu crescindă zborul avioanelor americane încărcate cu armament atomic, ce planează zi şi noapte deasupra capetelor lor şi din care mai scapă din cind in cind cite o bombă. Dind expresie acestei îngrijorări, vicontele Templewood, laburist, a declarat in Camera lorzilor . „Am văzut că o bombă nucleară a fost lansată din greşeală in Statele Unite, că un aviator englez, care avea sarcina de a transporta arme cu hidrogen, a fost condamnat pentru beţie. Cind mai aflăm şi de incidente ca acela produs la Sakiet in Tunisia (e vorba de satiul -Sakiet-Sidi-Yussef bombardat de către avioane franceze(N.R.) ne dăm seama ce uşor ar fi ca asemenea acţiuni iresponsabile să ducă in actuala situaţie internaţională la o groaznică catastrofă". Popoarele nu mai pot admite o asemenea perspectivă. Gindurile şi aspiraţiile lor le-a exprimat tovarăşul Hruşciov in scrisoarea către lordul englez Russel: „Noi înţelegem în mod deosebit neliniştea dvs. faţă de o politică militaristă criminală care cheltuieşte resursele materiale ale societăţii, corupe oamenii şi îi face să trăiască intr-o atmosferă de teamă şi ură, este imposibil de acceptat un astfel de viitor pentru omenire, mai ales atunci cind minunatele descoperiri ale ştiinţei dau omului o imensă putere asupra forţelor naturii". Necesitatea înlăturării coşmarului războiului atomic şi înfăptuirea perspectivei insufleţitoare a păcii impun de mult încetarea cursei înarmărilor, interzicerea armelor de exterminare în masă. Dacă acest suprem deziderat al popoarelor nu s-a înfăptuit, vina și răspunderea revin puterilor occidentale. Este bine cunoscut faptul că, în cei 13 ani de la terminarea războiului, Uniunea Sovietică a militat cu admirabilă perseverenţă şi tenacitate pentru rezolvarea RADICALA a problemei dezarmării, in ansamblul ei. Repetatele propuneri ale guvernului sovietic au tins şi tind şi in prezent la interzicerea totală şi necondiţionată a tuturor tipurilor de armă atomică şi cu hidrogen, la încetarea producţiei lor şi la distrugerea stocurilor existente — toate acestea cu instituirea unui control international corespunzător. Vastul program de dezarmare propus de Uniunea Sovietică a intîmpinat insă in permanentă opoziţia puterilor occidentale, care, nedorind să renunţe la cursa înarmărilor atît de profitabilă trusturilor, împotmolesc întreaga problemă într-o vorbărie sterilă despre dezarmare. In străduinţa de a găsi o ieşire din impas, Uniunea Sovietică a propus măsuri de dezarmare parţiale, mult mai lesne de realizat. De acord cu întreaga opinie publică, Uniunea Sovietică a socotit că încetarea experienţelor cu arme atomice poate şi trebuie să fie PRIMUL PAS în direcţia izbăvirii omenirii de primejdia unui război atomic. Această idee a călăuzit repetatele propuneri adresate de guvernul sovietic celorlalte două puteri deţinătoare a armei atomice — Statele Unite şi Anglia — care insă şi în acest domeniu au respins pină acum orice înţelegere, invocînd în acest scop pretexte şi condiţii ce nu stau în picioare. Guvernul Uniunii Sovietice, în fruntea căruia a fost numit în sesiunea Sovietului Suprem care şi-a încheiat ieri lucrările tovarăşul N. S. Hruşciov, afirmă din nou că problema încetării experienţelor cu arma atomică şi cu hidrogen cere o rezolvare urgentă şi consideră că în prezent există condiţiile necesare pentru a o rezolva. Intr-adevăr problema încetării experienţelor cu arme nucleare a devenit una din cele mai acute probleme ale vieţii internaţionale. Experienţele stimulează goana înarmărilor atomice, ducînd la crearea unor arme cu o tot mai mare putere de distrugere. Nimeni nu crede basmele pentru uzul celor naivi că armele atomice ar putea fi utilizate doar pe front. Războiul atomic este prin sine însuşi un război de distrugere şi exterminare în masă, care ameninţă mai ales centrele cu o populaţie densă. Experţii militari au calculat că doar 5—6 bombe cu hidrogen ar putea şterge orice urmă de viaţă din Anglia — cu populaţia ei de citeva zeci de milioane de oameni. Este oare greu de înţeles la ce ar duce perfecţionarea continuă a acestui tip de arme ? Continuarea experienţelor cu arme atomice nu este dăunătoare numai in eventualitatea unui război, ci reprezintă un pericol IMEDIAT. Majoritatea covirşitoare a savanţilor lumii sunt de acord că exploziile nucleare experimentale, cu degajări importante de substanţe radioactive, otrăvesc aerul, apa, hrana, periclitind sănătatea generaţiei actuale şi a celor viitoare. Un număr de 9.235 savanţi din 44 de ţări — fizicieni, chimişti, biologi, medici, între care 36 laureaţi ai premiului Nobel — au semnat vibrantul apel adresat O.N.U. prin care dau alarma asupra primejdiei experienţe(Continuare în pag. 3-a) Duminica sportivă ATENA. Baschet: „Cupa Campionilor Europeni" : C.C.A.—Panellinion 63—60. BUCUREŞTI, Rugbi: C.F.R. Griviţa Roşie—Jedinstvo (Iugoslavia) 42—16. Fotbal: Rapid—Dinamo 1—0, C.C.A.—Progresul 2—1. PARIS. Polonezul Kriszkowiak a cîştigat ediţia a XXI-a a crosului „L’Humanité". Sovietica Ermolaeva, prima in proba feminină. In meciul cu Dinamo, apărarea Răpidului (în frunte cu Dungu) a fost greu de străpuns (stingă). — Joc spectaculojs^xi, puse la mînă — caracteristice ale meciului de rugbi C. F.R.-Jedinstvo (Iugoslavia) (dreapta) / JP (Foto M. CIOC) Să gospodărim cu grijă metalul! Turnătorii dau un bun exemplu PITEŞTI (coresp. „Scânteii“). Metalurgiştii de la uzinele „Vasile Tudose“Colibaşi se străduiesc să folosească cît mai raţional metalul. In această acţiune, turnătorii dau un bun exemplu. Executînd cu grijă turnarea pieselor, folosind deşeurile rezultate la prelucrări, ei au economisit pînă in prezent 33.030 kg. fontă. La turnătoria de neferoase s-au construit două cuptoare electrice pentru menţinerea metalului la o temperatură constantă. In felul acesta s-a îmbunătăţit calitatea pistoanelor, iar procentajul de rebuturi a ajuns sub cel admis, realizîndu-se economii de metal. Printre fruntaşii întrecerii pentru economisirea metalului se află turnătorii Victor Stoenescu, Eugen Opriş, Dumitru Popa şi alţii. Delegaţia guvernamentală a R. P. Romîni a sosit în R. P. Chineză Primirea călduroasă făcută oaspeţilor romîni la Kunmin KUNMIN 31. De la trimisul special Agerpres , în ziua de 31 martie, la amiază, a sosit la Kunmin delegaţia guvernamentală a Republicii Populare Române, condusă de preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Populare Române, tovarăşul Chivu Stoica, care la invitaţia guvernului Republicii Populare Chineze face o vizită în marea ţară prietenă. Din delegaţie fac parte tovarăşii Emil Bodnăraş, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, şi Avram Bunaciu, ministrul Afacerilor Externe. Din delegaţie face de asemenea parte Th. Rudenco, ambasadorul R. P. Romíné in R. P. Chineză. Primul oraş chinez în care a sosit delegaţia guvernamentală a Republicii Populare Romíne, capitala provinciei Yunan, i-a primit pe oaspeţii romîni într-un cadru sărbătoresc şi într-o atmosferă de entuziasm şi dragoste frăţească. Aeroportul oraşului era împodobit cu drapelele de stat ale Republicii Populare Române şi Republicii Populare Chineze. Pe faţada clădirii centrale a aeroportului o uriaşă pancardă pe care erau înscrise cuvintele „Bun venit delegaţiei guvernamentale a Republicii Populare Române în frunte cu tovarăşul Chivu Stoica, preşedintele Consiliului de Miniştri“. In momentul cind avionul aducînd pe înalţii oaspeţi romîni a aterizat pe aeroportul din Kunmin, din sute de piepturi au izbucnit puternice ovaţii şi urale, zeci de steguleţe, năframe şi buchete de flori au fluturat în aer. Coborînd din avion, tovarăşii Chivu Stoica, Emil Bodnăraş şi Avram Bunaciu au fost salutaţi cu căldură de preşedintele Comitetului Popular al provinciei Yunan, Iu I-tsuan, vicepreședintele Comitetului Popular al provinciei Yunan, Sin Min-hui, adjunctul ministrului de Externe al Republicii Populare Chineze, Cin Jun-cen, de ambasadorul Republicii Populare Chineze în Republica Populară Romînă, Ke Bonian, și de ambasadorul Republicii Populare Romine în Republica Populară Chineză, Th. Rudenco, împreună cu membrii ambasadei sosiţi la Kunmin pentru a-i întîmpina pe înalţii oaspeţi din patrie. Fanfara aflată pe aeroport a intonat imnurile de stat ale Republicii Populare Romine şi Republicii Populare Chineze. După ce a primit salutul comandantului companei de onoare aliniate pe aeroport, preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Populare Romíne a trecut în revistă compania de onoare. Membrilor delegației guvernamentale romíne le-au fost apoi prezentate persoanele ofciale aflate pa aeroport. Preşedintele Comitetului Popular al provinciei Yunan, Iu I.tsuan, a rostit o cuvîntare de bun venit in cinstea delegaţiei guvernamentale a Republicii Populare Române. A răspuns preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Populare Române, tovarăşul Chivu Stoica. (Cuvintările sunt publicate în pag. IV-a). KUNMIN 31 (de la trimisul special Agerpres). In după amiaza zilei de 31 martie, tovarăşul Chivu Stoica, Emil Bodnăraş şi Avram Bunaciu au făcut o plimbare prin unul din cele mai cunoscute şi frumoase locuri ale regiunii Yunan, Muntele din Apus şi lacul Kunmin. In seara aceleiaşi zile înalţii oaspeţi romîni au participat la recepţia oferită în cinstea lor de preşedintele Comitetului Popular al provinciei Yunan, Iu Itsuan, fuzina de îngrăşăminte chimice I din Kirin — cea mai mare din J R. P. Chineză. Din proiectele sfaturilor populare nou alese IMPORTANTE LUCRARIN CAPITALA In planul economic şi social-cultural al Sfatului popular al Capitalei pe trimestrul II al acestui an se prevăd, printre altele, alocaţii pentru terminarea unor noi fabrici de mobilă şi confecţii şi pentru începerea construcţiei unei mari fabrici de ghiaţă. Sunt de asemenea prevăzute importante lucrări de gospodărie comunală printre care transformarea şi completarea instalaţiilor de la Arcada şi Argeş pentru aprovizionarea cu apă a Capitalei, începerea construcţiilor marilor canale colectoare Cringaşi-Giuleşti, B-6 şi Drumul Găzarului, amenajarea unor noi coifuri zoologice in Cişmigiu şi pădurea Băneasa etc. Alte sume au fost alocate pentru construcţiile unor imobile de pe bulevardele 6 Martie, N. Bălcescu şi Muncii, din cartierele Floreasca şi Mihai Bravu, calea Moşilor, str. Brezoianu, 13 Decembrie, Dristor, Beldiman şi numeroase altele. La şcolile din cartierele Apărătorii Patriei, Herăstrău, Ghiocei, Panduri, Giuleşti, V. Roaită, Laminorul şi Atihai Bravu vor fi construite noi săli de clasă. ALEXANDRIA In oraşul Alexandria se vor pava 20.700 m.p. de străzi şi se vor termina canalul pentru schimbarea cursului rîului Vedea, construcţia fabricii de cărămidă, uzina electrică unde se montează un motor de 500 C.P., blocul de locuinţe muncitoreşti din str. Dobrogeanu Gherea ş.a. Lucrări gospodăreşti vor fi înfăptuite şi în satele din raion. In comunele Poroschia, Ştorobăneasa ş.a. se vor continua lucrările de electrificare, iar în comuna Ulmeni se va amenaja un dispensar. PITEŞTI In raionul Drăgăneşti-Olt se va construi o casă de cultură raională. In scurt timp vor începe lucrările. RAIONUL MEDGIDIA Una din principalele preocupări ale Sfatului popular din Castelu, raionul Medgidia, este executarea unor lucrări de înfrumuseţare a satelor ce aparţin de această comună. In momentul de faţă se lucrează intens la construirea localurilor pentru căminele culturale din satele Castelu şi Cuza Vodă. Pe şantierul căminului cultural din Cuza Vodă s-au săpat şi terminat fundaţiile. Au fost aduse 45.000 cărămizi şi s-au început lucrările de zidărie. Sfatul popular al comunei Castelu şi-a pus un plan ca încă in primăvara aceasta să planteze pe marginea străzilor din sat 400 pomi fructiferi, iar pină la sfirsitul anului să construiască o baie populară in satul Nisipari, un restaurant in satul Castelu etc. In mai la Bucureşti Congresul Organizaţiei Internaţionale a Ziariştilor Intre 15—19 mai 1958 va avea loc la Bucureşti cel de-al IV-lea Congres al Organizaţiei Internaţionale a Ziariştilor (O.I.Z.). Pe ordinea de zi figurează expunerea preşedintelui O.I.Z. cu privire la „Cooperarea şi unitatea internaţională a ziariştilor“, raportul secretarului general despre „Activitatea şi sarcinile viitoare ale O.I.Z.“, precum şi referate privind problemele profesionale gazetăreşti. Cu multe şi felurite bunuri ne-am obişnuit într-atîta, că ni se pare de necrezut cind aflăm că pentru bunici ele constituiau o raritate sau nici nu le erau cunoscute. Să luăm, de pildă, uleiul de floarea-soarelui. Este greu de spus cum ar putea gospodinele să gătească multe din mîncările pentru care se bucură de laude, dacă le-ar lipsi uleiul ? Abia cind s-a extins cultura de floarea-soarelui, plantă oleaginoasă deosebit de valoroasă (în ţara noastră a fost introdusă abia la sfîrşitul veacului trecut cind s-a instalat şi o uleiniţă în apropierea Vasluiului), uleiul a început să fie un aliment răspîndit. In ultimii 10 ani, atît producţia cît şi consumul de ulei au crescut foarte mult. Numai consumul populaţiei orăşeneşti a crescut de la 20.000 tone în anul 1948 la 59.000 tone în anul 1957 — adică de aproape trei ori. Acum, într-un singur trimestru se consumă tot atît ulei cît într-un an in timpul regimului burghezo-moşieresc. Cu toate că producţia de ulei a crescut considerabil faţă de perioada dinainte de eliberarea ţării, totuşi sînt cazuri cînd magazinele alimentare nu pot satisface pe deplin cerinţele de ulei ale consumatorilor. Care este explicaţia ? Pe de o parte, populaţia s-a obişnuit să consume uleiul — această grăsime vegetală gustoasă şi uşor digestibilă. Pe de altă parte, existenţa unor greutăţi îi aprovizionarea cu carne şi grăsimi animale a dus la creşterea cererii de ulei. Şi mai trebuie adăugat că uleiul este ieftin, cu adevărat la indemina fiecăruia. Dar n-a fost totdeauna aşa. Mulţi muncitori vîrstnici îşi amintesc cum, pe vremea cind erau copii, părinţii îi trimiteau să cumpere ulei cu ceşcuţa sau cu şipul de un sfert de litru. Desigur, ieftinătatea uleiului nu-i îndreptăţeşte pe unii să strîngă în cămară vedre de ulei. După cum se vede, aceştiia şi-au dăunat singuri, punindu-se la cheltuială, şi au dăunat şi celorlalţi cetăţeni. Şi la ce bun ? Căci faptele arată că aprovizionarea cu ulei a publicului consumator este în general asigurată. Pentru satisfacerea cerinţelor crescute, statul a recurs în ultimii ani şi la import, cumpărînd din alte ţări mii de tone de ulei. Este oare avantajos acest lucru? Dacă n-am avea posibilităţi să producem întreaga cantitate de ulei necesar aprovizionării populaţiei şi industriei, avantajos sau neavantajos — importul ar trebui făcut. Dar lucrurile nu stau aşa. Dimpotrivă, condiţiile naturale şi experienţa cîştigată de ţărănimea muncitoare perIntr-un timp relativ scurt, floareasoarelui s-a răspîndit în întreaga ţară şi se bucură de preţuire din partea ţărănimii muncitoare. In ultimii ani, multe gospodării colective, cooperative agricole de producţie, întovărăşiri agricole şi gospodării individuale încheie contracte cu statul pentru a cultiva floarea-soarelui. Cu toate acestea, suprafaţa totală cultivată cu floarea-soarelui este încă neîndestulătoare. Este necesară deci extinderea suprafeţelor cultivate cu floarea-soarelui încă în acest an până la 450.000 hectare. Aceasta nu este o treabă uşoară. Ministerul Agriculturii şi Silviculturii, Comitetul de stat pentru valorificarea produselor agricole, organele din regiuni şi raioane ale acestora şi sfaturile populare trebuie totuşi s-o ducă la capăt cu toată răspunderea. Acum este tocmai timpul semănamil să obţinem o recoltă bogată de floarea-soarelui spre a se asigura din producţia internă întreaga cantitate de ulei necesar aprovizionării populaţiei şi industriei. Ce anume trebuie făcut? Obţinerea unei producţii sporite de ulei de floarea-soarelui este pe deplin posibilă prin: lărgirea suprafeţelor cultivate, sporirea producţiei la hectar şi cultivarea soiurilor cu un conţinut bogat de ulei. Să analizăm, pe rînd, experienţa bună, lipsurile şi posibilităţile nefolosite şi să vedem ce trebuie făcut pentru a se atinge acest ţeltului culturii de floarea-soarelui. Ar fi trebuit deci să se ştie precis cine şi cu seamăiţă, ce sămînţă foloseşte, iar acolo unde timpul permite să se semene de zor. Datorită însă slabei activităţi desfăşurate de sfaturile populare, organele agricole şi I.R.A.C. „Recolta“, pînă acum s-au încheiat puţine contracte, iar sămînţa de bună calitate n-a fost repartizată la cultivatori. Dacă lucrurile vor mai fi tărăgănate încă o săptămînă, două, aceasta ar putea întîrzia însămînţarea, ceea ce ar duce la o mare scădere a recoltei de floarea soarelui. Or, acest lucru nu se va întîmpla dacă organele şi organizaţiile de partid şi sfaturile populare vor duce în aceste zile o sus- NICOLAE ENUTA ! TEODOR MARIAN (Continuare in pag. 3-a, col. 1—4) im: Putem avea mai mult ulei? • In ultimii ani se consumă într-un trimestru atîta ulei cît se consuma într-un an în timpul regimului burghezo-moşieresc • Cum stăm în prezent cu producţia de ulei ? • Un soi sovietic de floarea-soarelui, care conţine cu 8 — 10 la sută mai mult ulei decît soiurile obişnuite • însemnate avantaje acordate celor ce încheie contracte pentru a cultiva şi vinde statului floarea-soarelui • Suprafaţa cultivată cu floarea-soarelui trebuie mărită la aproape 450.000 ha. Să cultivăm suprafeţe mai mari cu floarea-soarelui Corespondenţă din Moscova Violonistul român Ştefan Buha — laureat al concursului internaţional Ceaikovski „...Violonist foarte înzestrat, ale cărui posibilităţi tehnice par intr-adevăr nelimitate şi a cărui virtuozitate are strălucirea şi uşurinţa proprie maeştrilor de clasă internaţională. Dacă acest talentat violonist va şti să-şi lărgească întrucîtva resursele sonore şi să-şi perfecţioneze interpretarea, nu încape nici o îndoială despre viitorul lui strălucit“ — scrie despre Ştefan Ruha, violonista sovietică Galina Barinova, artistă emerită a R.S.F.S.R., membră în juriul, care l-a clasat pe tînărul instrumentist român printre laureaţii concursului internaţional Ceaikovski. Şi printre cei dinţii, Ştefan Ruha a ocupat in clasament locul 3 — medalia de bronz — după Valeria Klimov şi Victor Pikaizen, care sunt deja, in ciuda tinereţii lor, artişti de o remarcabilă maturitate. Concursul menit să promoveze tinere talente cere violoniştilor cit şi pianiştilor (a căror audiţie a început azi) o dezvoltare multilaterală a cunoştinţelor şi personalităţii lor muzicale. Din nou s-a dovedit înalta valoare a şcolii violonistice sovietice. In afară de Klimov şi Pikaizen, care au ocupat primele două locuridespre cel dinţii prof. Pochon din Elveţia, membru al juriului, a declarat : „După mine acest violonist e cel mai desăvirşit dintre toţi participanţii. El întruneşte o tehnică ireproşabilă, un gust ales şi un simţ natural al artei“), tinerilor interpreţi sovietici le-au revenit şi locurile 4 (Marc Luboţki), 5 (Victor Liberman), 6 (Valentin Juk) şi 8 (Zarius Şihmurzaeva). Pe locul 7 s-a clasat violonista americană Joyce Flissler. Moscova, 31 martie. FL. S.