Scînteia, aprilie 1958 (Anul 27, nr. 4178-4204)

1958-04-01 / nr. 4178

FROLCtm «IN TOÂTB TURTLE, UNTH-VX! Organ al Comitetului Central al P.M.R. ANUL XXVII Nr. 4178 Marți 1 aprilie 1958 4 PAGINI - 20 BANI mbmaamammmmamnmBmmaamam O măsură de însemnătate istorică pentru întărirea păcii în lume K­. R. s. s. încetează unilateral experienţele ca armele atomice Hotărîrea Sovietului Suprem al U.R.S.S. — Celelalte guverne care dispun de arme atomice sînt chemate să ia măsuri similare MOSCOVA 31 (Agerpres). — TASS transmite: Deputatul Andrei Gromîko a pre­zentat Sovietului Suprem al U.R.S.S. un proiect de hotărîre care prevede încetarea efectuării experienţelor cu toate tipurile de arme atomice şi cu hidrogen în Uniunea Sovietică. So­vietul Suprem, se arată în proiectul de hotărîre, a însărcinat Consiliul de Miniştri al U.R.S.S. să ia măsu­rile necesare pentru traducerea în viaţă a prezentei hotăriri şi să adre­seze guvernelor celorlalte state care dispun de armele atomică şi cu hi­drogen apelul de a lua măsuri simi­lare pentru ,,a asigura încetarea ex­perienţelor cu armele atomică şi cu hidrogen pretutindeni şi pentru tot­deauna". In acelaşi proiect de hotărîre se arată că dacă celelalte puteri care dispun de armele atomică şi cu hi­drogen vor continua experimentarea acestor arme, guvernul U.R.S.S. fi­reşte se va considera liber să acţio­neze după cum crede de cuviinţă în problema efectuării experienţelor cu arma atomică şi cu hidrogen, ţinînd seamă de interesele securităţii Uni­unii Sovietice. MOSCOVA 31 (Agerpres). — TASS — transmite: In şedinţa comună a Sovietului Uniunii şi Sovietului Naţionalităţilor din 31 martie, So­vietul Suprem al U.R.S.S. a adoptat hotărîrea în problema încetării unilaterale de către Uniunea Sovietică a experienţelor cu armele atomică şi cu hidrogen. In numele viitorului umanităţii Sovietul Suprem al U.R.S.S., guver­nul sovietic au adus omenirii o veste de excepţională însemnătate: HO­TAR­AR­EA UNIUNII SOVIETICE DE A ÎNCETA IN MOD UNILATE­RAL EFECTUAREA EXPERIENŢE­LOR CU TOATE TIPURILE DE ARME ATOMICE ŞI CU HIDRO­GEN. Este o iniţiativă de o amploare şi importantă, se poate spune, isto­rică, ce se adaugă şi încununează nu­meroasele iniţiative de pace pe care statul sovietic şi celelalte state socia­liste le-au luat in ultima vreme în scopul îmbunătăţirii radicale a situa­ţiei internaţionale, al consolidării te­meinice a păcii. Impresia pe care o face hotărîrea sovietică e comparabilă cu aceea — proaspătă in mintea tu­turor — a lansării de către U.R.S.S. a primilor sateliţi artificiali ai pămin­­tului. In faţa unor asemenea fapte, oamenii de bună credință nu știu ce să admire mai intîi: forța rachetelor sovietice, care, rupind chingile gravi­taţiei păminteşti, au deschis drumul spre cosmos; sau forţa concretă cu care noua iniţiativă sovietică în do­meniul politicii externe — străpun­­gînd obstacolele ridicate de cercurile agresive in calea asigurării unei păci trainice — deschide omenirii drum larg spre bună înţelegere, prietenie şi colaborare internaţională. Este greu de închipuit o acţiune a unui stat, care ar putea să răspundă intr-o asemenea măsură cum o face hotărîrea sovietică, problemelor, preo­cupărilor ce frămintă pe fiecare om conştient, necesităţii istorice şi aspi­raţiilor celor mai scumpe ale întregii umanităţi. De ce ? Pentru că ome­nirea priveşte cu legitimă îngrijorare cum pe zi ce trece cresc primejdiile create de înarmarea atomică. Con­ştiinţa omenirii a fost adine zguduită de efectele produse de bombarda­mentele atomice americane din 1945 asupra populaţiei paşnice din oraşele japoneze Hiroşima şi Nagasaki, unde sutelor de mii de oameni ucişi con­tinuă să li se adauge in fiecare an un număr de bărbaţi, femei şi copii, victime ale „bolii ato­mice". De atunci au fost create insă arme cu o putere de distrugere de multe zeci de ori mai mare, cum este bomba cu hidrogen, arme a căror folo­sire intr-un eventual război ar pro­voca cele mai cumplite dezastre. Este de aceea perfect explicabil valul de proteste care se ridică in lumea în­treagă împotriva înarmărilor atomice­­ din Japonia, unde este vie în mintea tuturor nu numai tragedia amintite­lor masacre atomice, dar şi aceea a pescarilor paşnici, victime ale expe­rienţelor de la Bikini şi pină in Eu­ropa occidentală şi Statele Unite în­seşi, unde popoarele urmăresc cu o nelinişte mereu crescindă zborul avi­oanelor americane încărcate cu arma­ment atomic, ce planează zi şi noapte deasupra capetelor lor şi din care mai scapă din cind in cind cite o bombă. Dind expresie acestei îngrijo­rări, vicontele Templewood, laburist, a declarat in Camera lorzilor . „Am vă­zut că o bombă nucleară a fost lan­sată din greşeală in Statele Unite, că un aviator englez, care avea sarcina de a transporta arme cu hidrogen, a fost condamnat pentru beţie. Cind mai aflăm şi de incidente ca acela pro­dus la Sakiet in Tunisia (e vorba de satiul -Sakiet-Sidi-Yussef bombardat de către avioane franceze(N.R.) ne dăm seama ce uşor ar fi ca asemenea ac­ţiuni iresponsabile să ducă in actuala situaţie internaţională la o groaznică catastrofă". Popoarele nu mai pot admite o ase­menea perspectivă. Gindurile şi aspi­raţiile lor le-a exprimat tovarăşul Hruşciov in scrisoarea către lordul englez Russel: „Noi înţelegem în mod deosebit neliniştea dvs. faţă de o po­litică militaristă criminală care chel­tuieşte resursele materiale ale societă­ţii, corupe oamenii şi îi face să trăiască intr-o atmosferă de tea­mă şi ură, este imposibil de accep­tat un astfel de viitor pentru ome­nire, mai ales atunci cind minunatele descoperiri ale ştiinţei dau omului o imensă putere asupra forţelor na­turii". Necesitatea înlăturării coşmarului războiului atomic şi înfăptuirea per­spectivei insufleţitoare a păcii impun de mult încetarea cursei înarmărilor, interzicerea armelor de exterminare în masă. Dacă acest suprem deziderat al popoarelor nu s-a înfăptuit, vina și răspunderea revin puterilor occiden­tale. Este bine cunoscut faptul că, în cei 13 ani de la terminarea războiului, Uniunea Sovietică a militat cu admi­rabilă perseverenţă şi tenacitate pen­tru rezolvarea RADICALA a proble­mei dezarmării, in ansamblul ei. Re­petatele propuneri ale guvernului so­vietic au tins şi tind şi in prezent la interzicerea totală şi necondiţionată a tuturor tipurilor de armă atomică şi cu hidrogen, la încetarea producţiei lor şi la distrugerea stocurilor existente — toate acestea cu instituirea unui control international corespunzător. Vastul program de dezarmare propus de Uniunea Sovietică a intîmpinat insă in permanentă opoziţia puterilor occi­dentale, care, nedorind să renunţe la cursa înarmărilor atît de profitabilă trusturilor, împotmolesc întreaga pro­blemă într-o vorbărie sterilă despre dezarmare. In străduinţa de a găsi o ieşire din impas, Uniunea Sovietică a propus măsuri de dezarmare parţiale, mult mai lesne de realizat. De acord cu întreaga opinie publică, Uniunea So­vietică a socotit că încetarea experien­ţelor cu arme atomice poate şi trebuie să fie PRIMUL PAS în direcţia izbă­virii omenirii de primejdia unui război atomic. Această idee a călăuzit repe­tatele propuneri adresate de guvernul sovietic celorlalte două puteri deţină­toare a armei atomice — Statele Unite şi Anglia — care insă şi în acest do­meniu au respins pină acum orice în­ţelegere, invocînd în acest scop pre­texte şi condiţii ce nu stau în pi­cioare. Guvernul Uniunii Sovietice, în fruntea căruia a fost numit în sesiu­nea Sovietului Suprem care şi-a în­cheiat ieri lucrările tovarăşul N. S. Hruşciov, afirmă din nou că problema încetării experienţelor cu arma atomi­că şi cu hidrogen cere o rezolvare ur­gentă şi consideră că în prezent exis­tă condiţiile necesare pentru a o re­zolva. Intr-adevăr problema încetării ex­perienţelor cu arme nucleare a de­venit una din cele mai acute proble­me ale vieţii internaţionale. Experien­ţele stimulează goana înarmărilor ato­mice, ducînd la crearea unor arme cu o tot mai mare putere de distrugere. Nimeni nu crede basmele pentru uzul celor naivi că armele atomice ar pu­tea fi utilizate doar pe front. Războiul atomic este prin sine însuşi un răz­boi de distrugere şi exterminare în masă, care ameninţă mai ales cen­trele cu o populaţie densă. Experţii militari au calculat că doar 5—6 bombe cu hidrogen ar putea şterge orice urmă de viaţă din Anglia — cu populaţia ei de citeva zeci de milioa­ne de oameni. Este oare greu de în­ţeles la ce ar duce perfecţionarea continuă a acestui tip de arme ? Continuarea experienţelor cu arme atomice nu este dăunătoare numai in eventualitatea unui război, ci repre­zintă un pericol IMEDIAT. Majori­tatea covirşitoare a savanţilor lumii sunt de acord că exploziile nucleare experimentale, cu degajări importante de substanţe radioactive, otrăvesc ae­rul, apa, hrana, periclitind sănătatea generaţiei actuale şi a celor viitoare. Un număr de 9.235 savanţi din 44 de ţări — fizicieni, chimişti, biologi, me­dici, între care 36 laureaţi ai pre­miului Nobel — au semnat vibrantul apel adresat O.N.U. prin care dau alarma asupra primejdiei experienţe­(Continuare în pag. 3-a) Duminica sportivă ATENA. Baschet: „Cupa Campionilor Europeni" : C.C.A.—Panellinion 63—60. BUCUREŞTI, Rugbi: C.F.R. Griviţa Roşie—Jedin­­stvo (Iugoslavia) 42—16. Fotbal: Rapid—Dinamo 1—0, C.C.A.—Progresul 2—1. PARIS. Polonezul Kriszkowiak a cîştigat ediţia a XXI-a a crosului „L’Humanité". Sovietica Ermolaeva, prima in proba feminină. In meciul cu Dinamo, apărarea Răpi­dului (în frunte cu Dungu) a fost greu de străpuns (stingă). — Joc spectaculojs^xi,­ puse la mînă — caracteristice ale meciului de rugbi C. F.R.-Jedinstvo (Iugoslavia) (dreapta) / J­P­­ (Foto M. CIOC) Să gospodărim cu grijă metalul! Turnătorii dau un bun exemplu PITEŞTI (coresp. „Scânteii“). Meta­­lurgiştii de la uzinele „Vasile Tudose“­­Colibaşi se străduiesc să folosească cît mai raţional metalul. In această acţi­une, turnătorii dau un bun exemplu. Executînd cu grijă turnarea pieselor, folosind deşeurile rezultate la prelu­crări, ei au economisit pînă in prezent 33.030 kg. fontă. La turnătoria de neferoase s-au construit două cuptoare electrice pen­tru menţinerea metalului la o tempe­ratură constantă. In felul acesta s-a îmbunătăţit calitatea pistoanelor, iar procentajul de rebuturi a ajuns sub cel admis, realizîndu-se economii de metal. Printre fruntaşii întrecerii pentru economisirea metalului se află turnă­torii Victor Stoenescu, Eugen Opriş, Dumitru Popa şi alţii. Delegaţia guvernamentală a R. P. Romîni a sosit în R. P. Chineză Primirea călduroasă făcută oaspeţilor romîni la Kunmin KUNMIN 31.­­ De la trimisul spe­cial Agerpres , în ziua de 31 martie, la amiază, a sosit la Kunmin delegaţia guverna­mentală a Republicii Populare Ro­mâne, condusă de preşedintele Con­siliului de Miniştri al Republicii Populare Române, tovarăşul Chivu Stoica, care la invitaţia guvernului Republicii Populare Chineze face o vizită în marea ţară prietenă. Din delegaţie fac parte tovarăşii Emil Bodnăraş, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, şi Avram Bunaciu, ministrul Afacerilor Exter­ne. Din delegaţie face de aseme­nea parte Th. Rudenco, ambasadorul R. P. Romíné in R. P. Chineză. Primul oraş chinez în care a sosit delegaţia guvernamentală a Repu­blicii Populare Romíne, capitala pro­vinciei Yunan, i-a primit pe oaspeţii romîni într-un cadru sărbătoresc şi într-o atmosferă de entuziasm şi dragoste frăţească. Aeroportul oraşu­lui era împodobit cu drapelele de stat ale Republicii Populare Române şi Republicii Populare Chineze. Pe faţada clădirii centrale a aeroportu­lui o uriaşă pancardă pe care erau înscrise cuvintele „Bun venit dele­gaţiei guvernamentale a Republicii Populare Române în frunte cu tova­răşul Chivu Stoica, preşedintele Con­siliului de Miniştri“. In momentul cind avionul aducînd pe înalţii oaspeţi romîni a aterizat pe aeroportul din Kunmin, din sute de piepturi au izbucnit puternice ovaţii şi urale, zeci de steguleţe, nă­frame şi buchete de flori au flutu­rat în aer. Coborînd din avion, to­varăşii Chivu Stoica, Emil Bodnăraş şi Avram Bunaciu au fost salutaţi cu căldură de preşedintele Comite­tului Popular al provinciei Yunan, Iu I-tsuan, vicepreședintele Comite­tului Popular al provinciei Yunan, Sin Min-hui, adjunctul ministrului de Externe al Republicii Populare Chineze, Cin Jun-cen, de ambasado­rul Republicii Populare Chineze în Republica Populară Romînă, Ke Bo­­nian, și de ambasadorul Republicii Populare Romine în Republica Popu­lară Chineză, Th. Rudenco, împre­ună cu membrii ambasadei sosiţi la Kunmin pentru a-i întîmpina pe înalţii oaspeţi din patrie. Fanfara aflată pe aeroport a in­tonat imnurile de stat ale Republi­cii Populare Romine şi Republicii Populare Chineze. După ce a primit salutul comandantului compan­ei de onoare aliniate pe aeroport, pre­şedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Populare Romíne a tre­cut în revistă compania de onoare. Membrilor delegației guvernamen­tale romíne le-au fost apoi prezen­tate persoanele ofciale aflate pa aeroport. Preşedintele Comitetului Popular al provinciei Yunan, Iu I.tsuan, a rostit o cuvîntare de bun venit in cinstea delegaţiei guvernamentale a Republicii Populare Române. A răspuns preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Populare Ro­mâne, tovarăşul Chivu Stoica. (Cuvintările sunt publicate în pag. IV-a). KUNMIN 31 (de la trimisul spe­cial Agerpres). In după amiaza zilei de 31 martie, tovarăşul Chivu Stoica, Emil Bod­năraş şi Avram Bunaciu au făcut o plimbare prin unul din cele mai cu­noscute şi frumoase locuri ale re­giunii Yunan, Muntele din Apus şi lacul Kunmin. In seara aceleiaşi zile înalţii oas­peţi romîni au participat la recepţia oferită în cinstea lor de preşedintele Comitetului Popular al provinciei Yunan, Iu I­tsuan, fuzina de îngrăşăminte chimice­­ I din Kirin — cea mai mare din J R. P. Chineză. Din proiectele sfaturilor populare nou alese IMPORTANTE LUCRARIN CAPITALA In planul economic şi social-cultu­ral al Sfatului popular al Capitalei pe trimestrul II al acestui an se pre­văd, printre altele, alocaţii pentru ter­minarea unor noi fabrici de mobilă şi confecţii şi pentru începerea con­strucţiei unei mari fabrici de ghiaţă. Sunt de asemenea prevăzute impor­tante lucrări de gospodărie comunală printre care transformarea şi comple­tarea instalaţiilor de la Arcada şi Argeş pentru aprovizionarea cu apă a Capitalei, începerea construcţiilor marilor canale colectoare Cringaşi-Giu­­leşti, B-6 şi Drumul Găzarului, ame­najarea unor noi coifuri zoologice in Cişmigiu şi pădurea Băneasa etc. Alte sume au fost alocate pentru construcţiile unor imobile de pe bu­levardele 6 Martie, N. Bălcescu şi Muncii, din cartierele Floreasca şi Mihai Bravu, calea Moşilor, str. Bre­­zoianu, 13 Decembrie, Dristor, Beldi­­man şi numeroase altele. La şcolile din cartierele Apărătorii Patriei, He­răstrău, Ghiocei, Panduri, Giuleşti, V. Roaită, Laminorul şi Atihai Bravu vor fi construite noi săli de clasă. ALEXANDRIA In oraşul Alexandria se vor pava 20.700 m.p. de străzi şi se vor termi­na canalul pentru schimbarea cursului rîului Vedea, construcţia fabricii de că­rămidă, uzina electrică unde se mon­tează un motor de 500 C.P., blocul de locuinţe muncitoreşti din str. Do­­brogeanu Gherea ş.a. Lucrări gospodăreşti vor fi înfăptui­te şi în satele din raion. In comunele Poroschia, Ştorobăneasa ş.a. se vor continua lucrările de electrificare, iar în comuna Ulmeni se va amenaja un dispensar. PITEŞTI In raionul Drăgăneşti-Olt se va construi o casă de cultură raională. In scurt timp vor începe lucrările. RAIONUL MEDGIDIA Una din principalele preocupări ale Sfatului popular din Castelu, raionul Medgidia, este executarea unor lucrări de înfrumuseţare a satelor ce aparţin de această comună. In momentul de faţă se lucrează in­tens la construirea localurilor pentru căminele culturale din satele Castelu şi Cuza Vodă. Pe şantierul căminului cultural din Cuza Vodă s-au săpat şi terminat fundaţiile. Au fost aduse 45.000 cărămizi şi s-au început lucră­rile de zidărie. Sfatul popular al comunei Castelu şi-a pus un plan ca încă in primăvara aceasta să planteze pe marginea străzi­lor din sat 400 pomi fructiferi, iar pină la sfirsitul anului să construiască o baie populară in satul Nisipari, un restaurant in satul Castelu etc. In mai la Bucureşti Congresul Organizaţiei Internaţionale a Ziariştilor Intre 15—19 mai 1958 va avea loc la Bucureşti cel de-al IV-lea Congres al Organizaţiei Internaţionale a Zia­riştilor (O.I.Z.). Pe ordinea de zi figurează expu­nerea preşedintelui O.I.Z. cu privire la „Cooperarea şi unitatea interna­ţională a ziariştilor“, raportul secre­tarului general despre „Activitatea şi sarcinile viitoare ale O.I.Z.“, pre­cum şi referate privind problemele profesionale gazetăreşti. Cu multe şi felurite bunuri ne-am obişnuit într-atîta, că ni se pare de necrezut cind aflăm că pentru bunici ele constituiau o raritate sau nici nu le erau cunoscute. Să luăm, de pildă, uleiul de floarea-soarelui. Este greu de spus cum ar putea gospodi­nele să gătească multe din mîncările pentru care se bucură de laude, dacă le-ar lipsi uleiul ? Abia cind s-a extins cultura de floarea-soarelui, plantă oleaginoasă deosebit de valoroasă (în ţara noas­tră a fost introdusă abia la sfîrşitul veacului trecut cind s-a instalat şi o uleiniţă în apropierea Vasluiului), uleiul a început să fie un aliment răs­­pîndit. In ultimii 10 ani, atît produc­ţia cît şi consumul de ulei au crescut foarte mult. Numai consumul popu­laţiei orăşeneşti a crescut de la 20.000 tone în anul 1948 la 59.000 tone în anul 1957 — adică de aproape trei ori. Acum, într-un singur trimestru se consumă tot atît ulei cît într-un an in timpul regimului burghezo-moşie­resc. Cu toate că producţia de ulei a crescut considerabil faţă de perioada dinainte de eliberarea ţării, totuşi sînt cazuri cînd magazinele alimentare nu pot satisface pe deplin cerinţele de ulei ale consumatorilor. Care este ex­plicaţia ? Pe de o parte, populaţia s-a obişnuit să consume uleiul — această grăsime vegetală gustoasă şi uşor di­­gestibilă. Pe de altă parte, existenţa unor greutăţi î­i aprovizionarea cu carne şi grăsimi­ animale a dus la creşterea cererii de ulei. Şi mai tre­buie adăugat că u­leiul este ieftin, cu adevărat la indem­ina fiecăruia. Dar n-a fost totdeauna aşa. Mulţi munci­tori vîrstnici îşi amintesc cum, pe vremea cind erau copii, părinţii îi trimiteau să cumpere ulei cu ceşcuţa sau cu şipul de un sfert de litru. Desigur, ieftinătatea uleiului nu-i îndreptăţeşte pe unii să strîngă în cămară vedre de ulei. După cum se vede, aceştiia şi-au dăunat singuri, punindu-se la cheltuială, şi au dăunat şi celorlalţi cetăţeni. Şi la ce bun ? Căci faptele arată că aprovizionarea cu ulei a publicului consumator este în general asigurată. Pentru satisfacerea cerinţelor cres­cute, statul a recurs în ultimii ani şi la import, cumpărînd din alte ţări mii de tone de ulei. Este oare avantajos acest lucru? Dacă n-am avea posibi­lităţi să producem întreaga cantitate de ulei necesar aprovizionării popu­laţiei şi industriei, avantajos sau ne­­avantajos — importul ar trebui făcut. Dar lucrurile nu stau aşa. Dimpotrivă, condiţiile naturale şi experienţa cîş­­tigată de ţărănimea muncitoare per­Intr-un timp relativ scurt, floarea­­soarelui s-a răspîndit în întreaga ţară şi se bucură de preţuire din partea ţărănimii muncitoare. In ultimii ani, multe gospodării colective, cooperative agricole de producţie, întovărăşiri a­­gricole şi gospodării individuale în­cheie contracte cu statul pentru a cul­tiva floarea-soarelui. Cu toate acestea, suprafaţa totală cultivată cu floarea-soarelui este încă neîndestulătoare. Este necesară deci extinderea suprafeţelor cultivate cu floarea-soarelui încă în acest an până la 450.000 hectare. Aceasta nu este o treabă uşoară. Ministerul Agri­culturii şi Silviculturii, Comitetul de stat pentru valorificarea produse­lor agricole, organele din regiuni şi raioane ale acestora şi sfaturile popu­lare trebuie totuşi s-o ducă la capăt cu toată răspunderea. Acum este tocmai timpul semăna­mil să obţinem o recoltă bogată de floarea-soarelui spre a se asigura din producţia internă întreaga cantitate de ulei necesar aprovizionării popu­laţiei şi industriei. Ce anume trebuie făcut? Obţinerea unei producţii sporite de ulei de floarea-soarelui este pe deplin posibilă prin: lărgirea suprafeţelor cultivate, sporirea producţiei la hec­tar şi cultivarea soiurilor cu un con­ţinut bogat de ulei. Să analizăm, pe rînd, experienţa bună, lipsurile şi posibilităţile nefolo­site şi să vedem ce trebuie făcut pen­tru a se atinge acest ţel­­tului culturii de floarea-soarelui. Ar fi trebuit deci să se ştie precis cine şi cu­ seamăiţă, ce sămînţă foloseşte, iar acolo unde timpul permite să se semene de zor. Datorită însă slabei activităţi desfăşurate de sfaturile populare, organele agricole şi I.R.A.C. „Recolta“, pînă acum s-au încheiat puţine contracte, iar sămînţa de bună calitate n-a fost repartizată la culti­vatori. Dacă lucrurile vor mai fi tă­răgănate încă o săptămînă, două, a­­ceasta ar putea întîrzia însămînţarea, ceea ce ar duce la o mare scădere a recoltei de floarea soarelui. Or, acest lucru nu se va întîmpla dacă organele şi organizaţiile de partid şi sfaturile populare vor duce în aceste zile o sus- NICOLAE ENUTA ! TEODOR MARIAN­­ (Continuare in pag. 3-a, col. 1—4) im: Putem avea mai mult ulei? • In ultimii ani se consumă într-un trimestru atîta ulei cît se consuma într-un an în timpul regimului burghezo-moşieresc • Cum stăm în prezent cu producţia de ulei ? • Un soi sovietic de floarea-soarelui, care conţine cu 8 — 10 la sută mai mult ulei decît soiurile obişnuite • însemnate avantaje acordate celor ce încheie con­tracte pentru a cultiva şi vinde statului floarea-soarelui • Suprafaţa cultivată cu floarea-soarelui trebuie mărită la aproape 450.000 ha. Să cultivăm suprafeţe mai mari cu floarea-soarelui Corespondenţă din Moscova Violonistul român Ştefan Buha — laureat al concursului internaţional Ceaikovski „...Violonist foar­te înzestrat, ale cărui posibilităţi tehnice par intr-a­devăr nelimitate şi a cărui virtuozi­tate are strălucirea şi uşurinţa proprie maeştrilor de cla­să internaţională. Dacă acest talen­tat violonist va şti să-şi lărgească întrucîtva re­sursele sonore şi să-şi perfecţioneze interpretarea, nu încape nici o în­doială despre viitorul lui strălucit“ — scrie despre Ştefan Ruha, violo­nista sovietică Galina Barinova, ar­tistă emerită a R.S.F.S.R., membră în juriul, care l-a clasat pe tînărul instrumentist român printre laureaţii concursului internaţional Ceaikovski. Şi printre cei dinţii, Ştefan Ruha a ocupat in clasament locul 3 — medalia de bronz — după Valeria Klimov şi Victor Pikaizen, care sunt deja, in ciuda tinereţii lor, artişti de o remarcabilă maturitate. Concursul menit să promoveze ti­nere talente cere violoniştilor cit şi pianiştilor (a căror audiţie a în­ceput azi) o dezvoltare multilaterală a cunoştinţelor şi personalităţii lor muzicale. Din nou s-a dovedit înalta valoare a şcolii violonistice sovietice. In afară de Klimov şi Pikaizen, care au ocupat primele două locuri­­despre cel dinţii prof. Pochon din Elveţia, membru al juriului, a declarat : „După mine acest violonist e cel mai desăvirşit dintre toţi participanţii. El întruneşte o tehnică ireproşabilă, un gust ales şi un simţ natural al artei“), tinerilor interpreţi sovietici le-au revenit şi locurile 4 (Marc Luboţki), 5 (Victor Liberman), 6 (Valentin Juk) şi 8 (Zarius Şih­­murzaeva). Pe locul 7 s-a clasat vio­lonista americană Joyce Flissler. Moscova, 31 martie. FL. S.

Next