Scînteia, aprilie 1958 (Anul 27, nr. 4178-4204)
1958-04-01 / nr. 4178
Pác. 2 VIAŢA DE PARTID Munca politică şi educativă, cheia succesului In creierul munţilor Călimani, la o înălţime de peste 1000 metri, se află comuna Bilbor, din raionul Topliţa. Comuna este înconjurată de munţi înalţi, acoperiţi cu brazi albi, de unde şi denumirea de Bilbor, cuvint slavon, care înseamnă „brad alb“. Aici se găsesc din belşug piatră de var, piatră de construcţii, ape minerale care ţîşnesc singure la suprafaţa pămîntului. Peste 30 de izvoare de borviz-borcut, cum îi zic localnicii, împînzesc toată comuna. Apa aceastor izvoare, cu un debit destul de mare, este indicată în tratarea reumatismului, a bolilor de rinichi şi de stomac. în această comună trăiesc şi muncesc peste 3000 de locuitori, avînd ca ocupaţie principală creşterea animalelor — o adevărată bogăţie a comunei. Comuniştii din Bilbor sunt sufletul tuturor acţiunilor întreprinse de sfatul popular comunal şi de organizaţia de partid pentru valorificarea bogăţiilor comunei. Din iniţiativa comuniştilor a luat fiinţă în comună o întovărăşire zootehnică, iar alta este în curs de formare. Recent, tot din iniţiativa lor s-a organizat o adevărată campanie de înfrumuseţare a comunei. S-a început repararea drumului şi electrificarea comunei. Prin muncă voluntară şi prin auto-impunere se construieşte o şcoală, care este aproape terminată. Tot prin muncă voluntară, exemplu şi îndemn fiind tot timpul membrii de partid, s-a cărat o mare cantitate de lemn, piatră, nisip şi alte materiale pentru construcţia unui dispensar. Acţiunile întreprinse de organizaţia de partid din comună sunt numeroase. Ne vom opri însă numai asupra experienţei comuniştilor din Bilbor în desfăşurarea muncii politico-educative în rîndul locuitorilor pentru îndeplinirea conştiincioasă a îndatoririlor către stat. In această privinţă, organizaţia de partid a dobîndit anul acesta o experienţă deosebit de valoroasă, care merită să fie cunoscută, încă din primele zile ale lunii ianuarie a anului acesta, organizaţia de bază a analizat într-o şedinţă activitatea depusă în vederea îndeplinirii de către comună a planului la cote de carne şi impozite pe anul 1957. Atît raportul prezentat cit şi discuţiile au scos în evidenţă faptul că deşi planul la cotele de carne şi impozite pe anul 1957 a fost îndeplinit, au fost însă şi unele deficienţe din care cauză munca aceasta a decurs anevoios. Biroul organizaţiei de bază a muncit unilateral, scăpînd din vedere munca politică pentru îndeplinirea de către cetăţenii din Bilbor a îndatoririlor faţă de stat. Această muncă a fost lăsată numai pe seama comitetului executiv al sfatului popular şi pe seama colectorilor. De aceea, munca de lămurire a fost slab organizată, era dusă mai mult la întîmplare. în munca de lămurire, agitatorii nu foloseau fapte, cifre şi date concrete, aşa incit, fiind lipsită de conţinut, agitaţia era insuficient de eficace. Ţinînd seama de aceste lipsuri, precum şi de faptul că asigurarea fondului central de cereale şi animale al statului este o îndatorire patriotică, cetăţenească, a tuturor gospodăriilor agricole colective, a întovărăşirilor agricole şi a fiecărui ţăran, adunarea generală a organizaţiei de bază a cerut biroului să acorde cea mai mare atenţie acestei probleme, s-o pună în centrul activităţii lui. Adunarea a luat şi o serie de hotărîri concrete, care au devenit un ghid preţios pentru biroul organizaţiei de bază în întreaga sa activitate în legătură cu achitarea la timp şi integral a cotelor de care şi a impozitelor către stat. Pentru ca munca politică de masă să fie cit mai eficace, biroul organizaţiei de bază a chemat pe fiecare membru de partid să fie exemplu personal în îndeplinirea îndatoririlor faţă de stat. Răspunzînd chemării biroului organizaţiei de bază, pînă în prezent toţi membrii de partid şi agitatorii şi-au achitat cota de carne şi impozitele. Se înţelege că în felul acesta membrii de partid şi afiratorii au putut să-i convingă mult mai uşor pe cetăţeni Membrii de partid şi agitatorii, după ce au fost instruiţi de către secretarul organizaţiei de bază, tov. Stan Toader, cu privire la problemele concrete ce trebuie discutate cu locuitorii, au fost repartizaţi pe circumscripţii electorale, pe grupe de case, au stat de vorbă cu fiecare cetăţean în parte, arătînd importanţa îndeplinirii la timp a cotelor de carne şi a impozitelor. Fiind exemplu personal şi explicînd pe înţeles de ce este bine să se achite la timp obligaţiile către stat, agitatorul Ţifina Vasile, de pildă, a reuşit să-l convingă pe ţăranul mijlocaş Ujică Constantin să-şi predea în luna februarie toată cota de 120 kg. de care pe anul acesta. O experienţă preţioasă în munca de agitaţie pentru îndeplinirea la timp a îndatoririlor faţă de stat a dobîndit şi agitatorul Hîrlav Teodor, membru de partid. In discuţiile pe care le are cu cetăţenii, el găseşte întotdeauna cele mai convingătoare argumente. — Gîndeşte-te bine, bade Stan,— i-a spus el ţăranului Stan Gavril Toader — că dacă dumneata nu vei preda la timp cota de carne şi la fel ca dumneata vor proceda şi alţii, apoi atunci cum se vor aproviziona cu carne fiul dumitale care e lăcătuş mecanic la Hunedoara şi fiii şi fiicele celorlalţi ţărani din comună care învaţă şi muncesc la oraşe ? Nu mult după această discuţie ţăranul Stan Gavril Toader şi-a predat întreaga cotă de carne pe care o avea de dat pe trimestrul I şi şi-a achitat şi impozitul cuvenit pe trimestrul I. Biroul organizaţiei de bază a îndrumat sfatul popular ca în adunările generale cetăţeneşti care se ţin în fiecare duminică la căminul cultural să fie popularizaţi toţi fruntaşii în îndeplinirea îndatoririlor faţă de stat. La îndemnul biroului organizaţiei de bază, comitetul executiv al sfatului popular analizează periodic activitatea salariaţilor sfatului care au sarcini în direcţia aceasta şi se ocupă de educarea acestor salariaţi, astfel ca ei să cunoască cit mai bine legile ţării, să muncească conştiincios pentru aplicarea lor, să aibă în permanenţă o atitudine corectă faţă de cetăţeni. Munca politică şi organizatorică desfăşurată de organizaţia de bază şi de sfatul popular comunal în scopul îndeplinirii la timp de către locuitorii comunei a îndatoririlor față de stat a dat roade. Atît la predarea cotelor de came cit și la achitarea impozitelor, comuna Bilbor este fruntașă pe raion. VASILE RUS 29 ianuarie a. c. In „Scînteia“ s-a publicat un articol — „Sfatul popular comunal şi cadrele didactice“, care, între altele, spunea: „Sfatul popular al comunei Flămînzi, raionul Hîrlău, a dat dovadă de mari neglijenţe în aprovizionarea cu lemne de foc a cadrelor didactice din comună. El n-a depus eforturi, n-a manifestat iniţiativă pentru a asigura aprovizionarea cadrelor didactice în bune condiţii...“ 3 februarie: Ziarul a trimis şi o adresă specială către tov. preşedinte al Comitetului executiv al Sfatului popular al raionului Hîrlău. 6 februarie : Adresa a ajuns la destinaţie. Deasupra datei şi a semnăturii, tov. preşedinte Vasile Georgescu a pus rezoluţia : „Tov. secretar Parfenie, verificaţi şi comunicaţi măsurile luate“. 7 februarie : Altă rezoluţie (dată, probabil de către tov. secretar Parfenie Grigore) : „In original, comunei Flămînzi, care va rezolva problema lemnelor pentru cadrele didactice și ne vă referi -090- de executare pînă la 15. II. 1958“. Hîrtia a ajuns (probabil, cu sania) la Flămînzi, la sfatul popular comunal , criticat, cum s-a văzut, în articolul de mai sus. Sfatul popular comunal a trimis-o mai departe la... şcoală. (Invăţă- PE DUNELE MATERIALELOR PUBLICATE torii n-au lemne ? Treaba lor , ei să răspundă !). 14 februarie: Directorul şcolii de 7 ani din Flămînzi, într-o notă către Sfatul popular din... Flămînzi (nu cunoaştem distanţa care desparte şcoala de stat), arată : „Lemnele cuvenite cadrelor didactice n-au putut fi ridicate deoarece trebuiau transportate pe o distanţă de 20 km. de la Hîrlău la Flămînzi. Deşi este depozit de lemne la Frumuşica, la o distanţă de 4 km., nu ni se aprobă sa ridicăm lemne de acolo... In momentul de faţă toate cadrele didactice nu au lemne". « 9 • O zi (oarecare), după 14 februarie : Sfatul comunal a primit nota. A anexat-o la adresă. 6 martie: Sfatul popular Flămînzi ne-a expediat (probabil, cu trăsura pînă la Hîrlău) răspunsul: „Trimitem alăturat corespondenţa împreună cu raportul făcut de cadrele didactice din comună referitor la situaţia planificării cu lemne de foc“. ...Şi uite aşa, „pe neobservate“, s-a dus şi iamat Pe măsură ce adresa se acoperea de rezoluţii, pînă a făcut şi lunga cale la... învăţători (să se autocerceteze : au sau n-au lemne ? şi să dea „raportul“!), s-a apropiat primăvara. Cum însă unele zile reci (mai cu seamă, nopţi) au mai rămas, n-ar strica să ştim : cadrele didactice din comuna Flămînzi au primit sau nu lemne ? Comitetului executiv al Sfatului popular raional Hîrlău (preşedinte Vasile Georgescu, secretar Grigore Parfenie)i „s-a referit de „executare“ ? Și dacă da, ce părere are ? D. TIRCOB colissmwmyami .......... aNue Oameni care răstoarnă vechile calcule In aceste zile, munca oţelurilor de la cele trei cuptoare in acţiune de la uzinele „Oţelul Roşu" s-a înteţit. Ei luptă să-şi respecte angajamentul luat in cinstea zilei de 1 Mai, acela de a da 2.500 tone oţel peste plan. In vremea din urmă, angajamentul a început să o îngrijoreze, deoarece umil din cuptoare a intrat într-o reparaţie generală pe timp de mai bine de o lună. Totuşi, planul şi angajamentul trebuie îndeplinite, oţelul să fie de bună calitate, iar preţul de cost să scadă. ...Prin sticla colorată, prim-topitorul Tomastek Stefan de la cuptorul nr. 2 cercetează masa de metal topit din vatra cuptorului, aruncîndu-și din timp în timp privirea spre ceasornic. Se fac pregătirile pentru turnare. Am rămas și eu pe platoul cuptoarelor. O comandă scurtă făcu să se reverse din cuptor un fluviu de foc. Oţelarii trăiesc un eveniment obişnuit, de altfel, şi totuşi stimulator. Nu mi-a fost greu să aflu că aceasta era ultima şarjă de oţel dată pentru planul primului trimestru al anului 1958. Era în ziua de 22 martie, ora 15. In biroul şefului de secţie era mare forfotă. Creioanele alergau pe hirtie, iar maşinile de calculat evaluau rodul muncii de la cuptoare . — 5.086 tone oţel mai mult faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut — spuse tovarăşul Jurca. — 1.300 tone oţel peste plan, la cuptorul nr. 4 — complectă altul. — Preţul de cost a fost redus cu 20 lei per tonă — încheie tovarăşul Dincă Gheorghe. — Şi acum vagoane, mai multe vagoane să-l expediem... Intr-adevăr, aceşti oameni aveau nevoie de mai multe vagoane decit erau planificate. Gindindu-mă la această nepotrivire de calcul, in faţă mi se perindară chipurile oţelarilor încercaţi ca Posipal Silviu, Beucă Ilie, Farcaş Iosif şi Tomaştek Ştefan. Aceşti oameni răsturnaseră acum calculele. Ei au dat pînă acum 306 tone oţel peste planul trimestrial de producţie. . De, ce să-i faci: va trebui revizuită planificarea vagoanelor necesare transportului. Şi, la drept vorbind, ne-am bucura să facem cit mai des asemenea revizuiri in planificare. CONSTANTIN ROŞCHIŢA Staţia C.F.R. Oţelul Roşu Un început bun Minerii din bazinul carbonifer Schitu-Goleşti Muscel au îndeplinit planul pe primul trimestru al anului în ziua de 21 martie, în acelaşi timp, ei au realizat şi o productivitate sporită. De pildă, pe luna ianuarie productivitatea muncii pe cap de salariat a fost de 104,53%, iar pe luna februarie, 110,90%. Iniţiativa minerilor de la Aninoasa a fost îmbrăţişată de majoritatea brigăzilor din bazin. Brigada condusă de Ioan Rusu şi-a depăşit angajamentul luat cu peste 300 kg. pe om şi schimb, dînd peste plan, numai de la începutul lunii martie şi pînă în prezent, peste 70 tone de cărbune aceea a tovarăşului Vasile Tincuţ a dat, în aceeaşi perioadă, 84 tone de cărbune peste plan, în ultima vreme, au fost deschise noi abataje frontale la minele Jugur și Godeni, au fost introduse haveze la minele Poenari etc. Pe primele două luni ale anului s-au acordat premii în valoare de peste 240.000 lei. FLORIAN OPRESCU mecanic, mina Pescăreasa -oro DIN SEZISARILE CITITORILOR Lucruri mărunte şi totuşi necesare... In urmă cu un an şi ceva am luat de la o cunoştinţă un model de faţă de masă. Ca s-o lucrez îmi trebuia o anumită cantitate de bumbăcel sau muline de diferite culori. Am umblat cam mult pini am reuşit să găsesc la magazinele de stat din Roman o parte din aţa ce-mi era necesară. Era produsă de fabrica „Firul Roşu“ din Tălmaciu. După ce am probat-o m-am apucat de lucru. Gîndeam că intre timp o să mai apară aceeaşi aţă şi, încetul cu încetul, voi procura cantitatea necesară. Am ajuns însă cu lucrul la jumătate şi aşa stă şi în ziua de azi. Aţa de care am nevoie n-a mai apărut în magazinele din oraşul nostru. Socot că ministerul care tutelează aceste fabrici ar trebui să ia măsuri pentru producerea unei cantităţi mai mari de bumbăcel de bună calitate. ILEANA SORESCU funcţionară Dar scaunele... In cartierul Aradul Nou s-a deschis, anul trecut, un cinematograf. La început, întrucît n-avea scaune, au fost luate toate băncile din parcul din apropiere şi duse în sala de spectacol. Se spunea atunci că această situaţie va dura cîteva zile, pînă vor sosi scaunele de la regiune. Au trecut luni întregi şi scaunele n-au sosit însă. Primăvara se apropie, vor începe lucrările de amenajare a parcului şi băncile de la cinematograf vor fi luate. Vom viziona filmele stind in picioare ? JUHASZ IOSIF colectivist O ÎNTÎMPLARE DE 1 aprilie Desen de NELL COBAR SCÎNTEIA Iată cîmpia, nesfîrşită, pe care vîntul pare singura fiinţă vie, vîntul care mină spre necunoscut ciulinii făcuţi ghem şi mari cu oile. Copiii, împresuraţi de sărăcie, într-o viaţă care, în ciuda întinderilor imense, e lipsită de orizont, îşi găsesc cu aceşti ciulini sterpi o tristă joacă: goniţi de vînt, parcă însufleţiţi, ciulinii fug undeva, sub altă zare, poate spre altă viaţă, poate într-un loc unde traiul e frumos şi unde omul e fericit — şi de aceea copiii, exasperaţi de vînt, fugăresc ciulinii pînă spre graniţele necunoscutului. E una din imaginile cu putere de sugestie; filmul debutează astfel ca un poem cinematografic. Vom vedea cum dincolo de satul lui, în vremea aceea, copilul de ţăran nu putea întîlni pe Bărăgan decit aceeaşi şi mereu aceeaşi pecete dezolantă a sărăciei, aceeaşi înfăţişare a întinderii nemărginite care, în loc să facă omul să respire liber şi puternic, îl sileşte să se simtă însingurat în mijlocul unei lumi ostile. Imaginile operatorului Philippe Brun (director al imaginii : Andre Dumaître) ni-l arată pe micul Matache şi pe tatăl său străbătînd cîmpia alături de un cal costeliv, pierduţi între palele de praf, în lumina difuză a ceţei, trecînd în răstimpuri pe lingă cite o cumpănă răstignită în singurătate, care nu pare a avea alt rost decit acela de a sublinia pustietatea locului. Filmul a prins, în această parte a sa, poezia tristă a povestirii lui Panait Istrati, ritmul lent al începutului ei, simbolurile ei, care exprimă viaţa amară a ţăranului român de altădată. Noua creaţie a cinematografiei romîneşti e, într-un fel, o restituire. Se ştie că Panait Istrati, ca scriitor, a fost descoperit de Romain Rolland, de literatura franceză progresistă, povestirea „Ciulinii Bărăganului“ a fost scrisă în limba franceză. Deşi romînească prin subiect, prin autor, prin specificul ei, ea este totodată o operă a literaturii franceze. Iată că acum opera scrisă în franţuzeşte de un român şi-a găsit, de astădată prin munca unui francez, a cunoscutului regizor Louis Daquin, o „retraducere“ în romîneşte. In acest fel, şi cartea şi filmul reprezintă un teren de conlucrare a două culturi, pe baza unor tendinţe înaintate, cum sunt cele din „Ciulinii Bărăganului“. Dacă poemul de la început e lent, mai puţin cinematografic în ritmul său, în schimb, datorită acestei descripţii lipsite de grabă Daquin poate să-şi asigure mai apoi o creştere, un ritm mai rapid, dramatism. Ceea ce la începutul filmului apărea în tablouri, în simboluri, într-un fel de poezie tristă şi tainică a necunoscutului, acum ni se dezvăluie mai brutal, în acţiune: ţăranii erau exploataţi sălbatic, asupriţi, înfometaţi, şi de aceea întinderea de necuprins părea atît de apăsătoare. In ce priveşte partea plastică, picturală, a filmului, Daquin a reuşit să ne transmită echivalente cinematografice ale povestirii. Uneori ai impresia că regizorul s-a jenat să ne dezvăluie pe deplin o scenă şi doar a sugerat-o, lăsînd loc pentru imaginaţia spectatorului. Aşa e, de pildă, momentul morţii calului. Cadrul cuprinde picioarele animalului şi ale oamenilor : vezi că nici animalul nu poate CRONICA FILMULUI răbda cîte rabdă oamenii şi din însuşi mersul acela şovăitor ştii că fiinţa costelivă se va prăbuşi; cum se prăbuşeşte, asta ecranul nu-ţi mai arată. Sau cînd tatăl lui Matache e urmărit de cîini şi sfîşiat, în faţa ochilor nu ţi se arată decît stuful care se zbuciumă obsedant. Cînd jandarmul şi vătaful aleargă din casă în casă pentru a căuta mălaiul furat de la boier, nu-i vedem; ecranul ne arată, într-un reuşit contrapunct sonor, doar oamenii surprinşi rînd pe rînd, la ei în casă, îngroziţi de vocea care detună : „Unde-i mălaiul, mă ?!“. Această „discreţie“ regizorală naşte rezolvări originale, neaşteptate, de multe ori reuşite, chiar dacă uneori sublinierea ostentativă a detaliului semnificativ parcă fringe cursul acţiunii. Căpătăm însă, în scena anchetei, în cea a culesului şi în alte scene, nişte chipuri de ţărani caracterizaţi de o mare expresivitate plastică, cum rar am văzut în filmele noastre. Masa ţărănească e înfăţişată cu autenticitate şi umanism, condiţia lor mizeră nu împiedică spectatorul să recunoască, de la prima privire, calităţile lor omeneşti. Răscoala finală — crîmpei al lui 1907 — are o realizare cinematografică neaşteptată. Daquin a evitat pitorescul luptei, caracterul ei palpitant, multe din episoadele individuale care ajută la caracterizarea unei răscoale ; el s-a ferit şi de exagerările patetice, menite să mărească artificial proporţiile, forţa, caracterul răscoalei, dar şi de patetismul real pe care totuşi această răscoală l-a avut. Cadrul cuprinde ţăranii văzuţi de departe, de la spate, nu ca o mulţime care ne-ar fi putut sugera masele mari pe care le-a pus în mişcare 1907, ci ca o ceată măruntă pierdută în imensitatea cîmpiei, o ceată osîndită dinainte, a cărei luptă necăjită nu are nimic victorios. Aceasta înseamnă realism, în măsura în care traduce caracterul neorganizat, fărîmiţat, al valului de răsmeriţe ţărăneşti, dar e totuşi puţin dacă ne gîndim că n-a fost vorba de cîteva cete, ci de o mare răscoală care a străbătut ţara de la un capăt la altul, a asediat oraşe şi a zguduit subţitor orînduirea burghezilor şi moşierilor. Cartea dădea o imagine parcă mai bogată a răscoalei. S-ar putea obiecta la acestea că filmul înfăţişează doar un crîmpei, fiind doar un jurnal liric al copilului, dar nu-i aşa, pentru că copilul, în a doua jumătate a filmului, aproape că dispare, devenind din erou liric şi din participant al dramei, un spectator al ei. O slăbiciune vădită, de altfel prezentă şi în alte filme romîneşti, e aceea legată de dialoguri. Remarcabil prin latura plastică şi interesant prin unele rezolvări regizorale, filmul e vulnerabil aproape în tot ceea ce priveşte dialogul, ce spun oamenii şi cum spun. Aşa cum s-a mai remarcat pe bună dreptate, dialogul e adesea „literaturizat“, lipsit de naturaleţe, de spontaneitate, fapt care nu se poate să nu se resimtă atunci cînd e vorba de un film. In plus, la majoritatea actorilor e nefirească vorbirea, rostirea replicilor, se simt intonaţii false, teatrale, care ştirbesc autenticitatea, ţinuta realistă. E de mirare că un artist talentat şi cu multă experienţă ca Radu Beligan n-a sezisat, în calitate de „director al dialogurilor“, asemenea slăbiciuni. Cu „Ciulinii Bărăganului“ se confirmă odată mai mult că cinematografia noastră are încă multe de făcut, în etapa actuală, în ce priveşte interpretarea actoricească, cîştigarea unui ton firesc în rostirea replicilor, munca atentă a regizorilor cu actorii împotriva convenţionalismului. Nu se poate admite ca dintre elementele componente ale filmului să neglijăm tocmai materialul uman, preocuparea ca actorii — la dimensiunile mărite ale ecranului — să vorbească şi să se comporte ca în viaţa de toate zilele. Cu această rezervă, să subliniem totuşi cîteva interpretări actoriceşti. In rolul boierului, Mihai Berechet a înţeles că nu trebuie să mimeze cu ostentaţie pe „omul rău“, lăsînd înseşi acţiunile lui să caracterizeze cruzimea individului. A avut naturaleţe şi claritate într-un rol complicat, contradictoriu, Ruxandra Ionescu, care ne-a înfăţişat viitoarea boierului. S-a simţit la largul lui în film Marcel Anghelescu, şi a plăcut multor spectatori ceva din încordarea lăuntrică, sobru redată, a lui Iulian Necşulescu. Excelent a fost aspectul plastic al lui Nicolae Tomazoglu, contrazis însă la tot pasul de latura vorbită a rolului, neizbutită. Copilul „cules“ în Bărăgan, Niţă Chirlea, are o faţă agreabilă, dar pe această faţă s-au reflectat rareori lumealăuntrică, reacţiile băiatului ; de aceea, o bună parte a filmului, băiatul e spectator nu numai în ce priveşte acţiunea, faptele, dar spectator şi prin lipsă de participare efectivă. Publicul asistă în schimb la puternice scene de masă, şi asta apleacă definitiv balanţa filmului de la lirism — cum se anunţa la început — la o imagine obiectivă, foarte sobră. Fără putere de a emoţiona ne-au apărut în acest film Ana Vlădescu (Tudoriţa), Florin Piersic (Tănase), Anica (Eugenia Petrescu-Eftimiu) şi — poate şi dintr-o nereuşită a concepţiei scenariului — Clody Bertola (Duduca). Fără vină, populara cîntăreaţă Maria Tănase a fost integrată într-una din cele cîteva tentative izolate de a mări printr-un exotism artificial caracterul folcloric reuşit al filmului. La caracterul dramatic al „Ciulinilor Bărăganului“ a contribuit şi muzica lui Radu Paladi. In rezumat, un film plin de adevăr despre drama vieţii din trecut a ţăranului român. O serie de scene puternice, cum ar fi dansul nocturn în care ţăranii îşi manifestă setea de viaţă şi îl sfidează pe boier. Imagini picturale de mare frumuseţe. SERGIU FARCAŞAN ------0*0----- IIIIIIIIIIIIIILIIIIIIIIHI ,i ll!IIIIIIIIIIIIIIUII!llllllllg allllmllllllllHIIIIINIIUs .illlllllllllllllllllllllllllllllg .nlllllllllllHIIIIIIIHI s H p H o H R H T In „Cupa campionilor europeni“ la baschet C.C.A. învingătoare la Atena ATENA (prin telefon). Echipa bucureșteană de baschet C.C.A. a debutat duminică cu o frumoasă victorie în „Cupa campionilor europeni“, întrecînd la Atena cu scorul de 63—60 (32—31) echipa greacă Panellinion. In ciuda căldurii mari şi a terenului asfaltat, baschetbaliştii români şi-au depăşit adversarul, datorită unui joc tehnic superior şi mai ales preciziei aruncărilor la coş în care au excelat Nedef, Fodor şi Folbert. în legătură cu acest meci, corespondentul agenţiei ateniene „Athenagence“ scrie în cronica sa : „Echipa romînă a făcut o bună demonstraţie de eficacitate la coş. In repriza secundă baschetbaliştii români au dominat net, lăsînd o excelentă impresie. Arbitrajul prestat de Takev (Bulgaria) şi Ciolovici (Iugoslavia) a fost bun. Intîlnirea s-a desfăşurat într-o atmosferă de perfectă sportivitate“. Returul meciului C.C.A. — Panellinion se va desfăşura la 13 aprilie la Bucureşti. In etapa a IlI-a la fotbal Surprize şi jocuri slabe In două dintre cele şase jocuri ale etapei de duminică s-au produs surprize. Petrolul a fost învinsă „acasă“ cu 1-0 de Jiul Petroşani, iar la Tg. Mureş, Ştiinţa Timişoara, a cărei ascensiune de formă a fost în ultima vreme unanim recunoscută, a pierdut cu 2—1 în faţa echipei Energia. Nu este exclus ca la jocurile amintite rezultatul să-l fi determinat pe de o parte dîrzenia şi puterea de luptă a Jiului şi Energiei, iar pe de altă parte o oarecare supraapreciere a forţelor proprii la Petrolul şi Ştiinţa. Dar faptul este consumat; clasamentul arată acum : 1. Petrolul (19 puncte), 2. Jiul (18), 3. Ştiinţa (17), 4. Dinamo Cluj (17) etc. Aşadar, tot provincia pe primele locuri. Reprezentantele Bucureştiului în campionat — Rapid, Dinamo, C.C.A. şi Progresul — au jucat în Capitală. Desfăşurarea generală, calitatea meciurilor a fost mult influenţată de lupta pentru cîştigarea punctelor. Lucru oarecum explicabil, deoarece echipele bucureştene au avut — şi trei mai au încă — o situaţie destul de precară în clasament. Intîlnirea dintre Rapid şi Dinamo a luat sfîrşit cu scorul de 1-0. Mai mare decit scorul a fost risipa de energie şi îndeosebi de... nervi la fotbaliştii ambelor echipe. Jocul tinerilor şi totuşi rutinaţilor fotbalişti ai Rapidului n-a fost deloc mulţumitor. Chiar dacă au tras mult şi puternic spre poartă, înaintaşii (mai ales Georgescu) cu greu i-au găsit... cadrul. Privind prin prisma dominării teritoriale, ca şi a unor ocazii clare de gol, dinamoviştii par nedreptăţiţi. Insuccesul trebuie pus însă pe seama ineficacităţii propriei lor înaintări. De abia către sfîrşitul meciului dintre C.C.A. şi Progresul, spectatorii au avut ocazia să asiste la cîteva faze de fotbal frumos. Aceasta datorită mai mult echipei militare. In general însă nici acest joc nu s-a ridicat la valoarea reală a jucătorilor bucureşteni. Ambele echipe şi-au împărţit perioadele de dominare şi a învins echipa care a avut o condiţie fizică mai bună (2—1 pentru C.C.A.). Scorul putea fi mai mare dacă înaintaşii militari n-ar fi vrut să înscrie uneori prea... spectaculos. Constantin, spre exemplu, singur în faţa porţii, a vrut să înscrie driblîndu-l și pe Mîndru... Celelalte două meciuri au fost cîștigate de echipele gazdă : U.T.A.C.S. Oradea 2—0 ; Dinamo Cluj-Steagul Roşu 4—3. Rugbi C.F.R. — Jedinstvo (Iugoslavia) 42-16 Campioana de rugbi a Iugoslaviei, Jedinstvo Pancevo, a jucat pe stadionul „Dinamo“ cu campioana noastră, C.F.R.-Griviţa Roşie. Chiar dacă scorul meciului (42—16 pentru C.F.R.) arată o diferenţă netă de valoare între echipe, la frumuseţea jocului au participat ambele echipe; ele au jucat deschis, cu pase la mină şi acţiuni pe trei sferturi. Pe scurt , Crosul „L’Humanité" a fost cîștigat de polonezul Kriszkowiak. Dintre romîni, cel mai bun loc l-a ocupat GrecescU (13). In proba feminină, primele trei locuri le-au ocupat alergătoarele sovietice (Ermolaieva, Kondrakieva, Janvareva). • Ieri dimineața a părăsit Capitala plecînd cu avionul la Luxemburg echipa selecţionată de fotbal a juniorilor din R. P. Romînă pentru a par-ticipa la turneul organizat de U.E.F.A. Din lotul de 16 jucători fac parte printre alţii Petca, Petre Emil, Nedelcu, Neacşu, Ivansuc, Igna şi Pînzaru. • Cîştigînd jocul decisiv (cu C.F.R.) baschetbalistele de la Constructorul Bucureşti şi-au păstrat titlul de campioane ale ţării. • Botvinik îşi păstrează avantajul de 3 puncte în meciul cu Smîslov (TVs - 30/?). • Duminică, la Cardiff, echipa de rugbi a Franţei a întrecut Ţara Galilor cu 16—6. „Turneul celor 5 națiuni" fiind ciștigat de Anglia. A apărut „Cercetări filozofice“ nr. 1 — 1958 Primul număr din acest an al revistei „Cercetări filozofice“ cuprinde articolele: „Opoziţia ireconciliabilă dintre marxismul revoluţionar şi revizionism" de Al. Tănase ; „Despre problemele filozofice şi sociale ale ciberneticii" de Georg Krauss (Berlin); „Mitologia sau „filozofia absurdului" de Mircea Florian; „Dubla negaţie în vorbirea curentă" de Dan Bădărău; „Particularităţile ideologiei democratrevoluţionare din Romînia" de Mircea loanid. Revista publică următoarele comunicări : „începuturile pătrunderii marxismului în Romînia" de Radu Pantazi; „Realitate, obiect şi conţinut în artă" de M. Ciurdariu ; „Caracterul estetic al frumosului realităţii" de Gr. Smeu. La rubrica „Discuţii" asupra problemelor democraţiei populare în R.P. Romînă se publică un articol din partea redacţiei. Numeroase materiale sunt cuprinse la rubricile „Critică şi bibliografie", „Mişcarea filozofică de peste hotare", „Viaţa ştiinţifică", „Note". Nr. 4178