Scînteia, iunie 1958 (Anul 27, nr. 4230-4254)
1958-06-01 / nr. 4230
ANUL XXVII Nr. 4230 Duminică 1 iunie 1953 || 4 PASIN! - 20 BANI ww—PTi 'g'i ■ •' .wai———a——— COPIII NOȘTRI ! Omagiu vouă, sute de milioane de copii de pe întreg pămîntul, înfăptuitori de mîine ai idealurilor scumpe ale omenirii — pacea şi socialismul ! Vă sărbătorim astăzi, dăruindu-vă ce este mai pur, mai generos şi mai înflăcărat în inima noastră, oţerindu-ne hotărîrea de a vă apăra viitorul, seninul zîmbetului, dreptul la o copilărie fără griji, de a vă asigura pacea , climatul favorabil pentru ca voi să creşteţi voinici, puternici, fericiţi. Privindu-vă pe voi, copii ai ţării noastre, încercăm satisfacţia că puterea populară v-a asigurat, şi vă asigură, cu preţul unor eforturi mereu sporite, condiţii din cele mai bune pentru creşterea şi educarea voastră. Au rămas departe în urmă — amintiri triste ale unui trecut de întuneric .— vremurile cînd lipsa de asistenţă medicală ridica procentul mortalităţii infantile la cifre înspăimîntătoare, cînd naşterea unui copil constituia o povară apăsătoare pentru femeia muncitoare. Par azi imagini de coşmar tristele realităţi de odinioară, copii adăpostindu-şi în zdrenţe goliciunea şi căutînd culcuş pe lespezile reci din ganguri sau de sub poduri, or străbătind desculţi zeci de kilometri pentru a căuta ceva care să le astâmpere foamea. Nenumărate exemple, la îndemîna oricui, oglindesc faptul că astăzi ocrotirea mamei şi a copilului este o importantă problemă de stat. Dacă în 1948 numărul spitalelor pentru copii şi al dispensarelor de pediatrie era de numai 12, astăzi numărul acestora se ridică la 198. O vastă reţea de creşe şi cămine este pusă la dispoziţia celor mai tineri cetăţeni ai ţării. Un substanţial ajutor primesc din partea statului familiile cu mulţi copii şi mamele singure. Intre ani 1951-1956 s-au plătit ajutoare în valoare de 374.000.000 lei. In asemenea condiţii nu-i de mirare că mortalitatea infantilă a scăzut de la 17,9°/o cît era în 1938 la 8,1% în 1957 şi că natalitatea înregistrează creşteri continui. Pentru educarea şi instruirea tinerelor vlăstare avem astăzi 6.641 unităţi preşcolare frecventate de 281.141 copii, 4.284 şcoli de 7 ani la care învaţă mai mult de 440.000 elevi, numeroase şcoli profesionale, minunatul Palat al Pionierilor din Bucureşti, case de pionieri, biblioteci, teatre de păpuşi, terenuri de sport, emisiuni speciale de radio şi televiziune etc. Aspecte însufleţitoare ale grijii faţă de copii întîlnim în toate ţările democrat-populare, care şi în acest domeniu se inspiră din pilda minunată a Uniunii Sovietice, denumită pe drept cuvînt „ţara copilăriei fericite“. O cu totul altă privelişte — zguduitoare prin tragismul ei — se înfăţişează ochilor în ţările capitaliste, unde militarizarea economiei, mării cheltuieli determinate de politica înarmărilor atomice, alocările pentru baze strategice, se răsfrîng dureros asupra copiilor. Cît de sfîşietoare e viaţa a celor peste 3.600.000 copii din centrele industriale ale Germaniei occidentale care — aşa cum arată Lilli Wächter, una din conducătoarele mişcării de femei din R.F.G. — îşi petrec timpul pe stradă, purtînd legată la gît cheiţa locuinţei în timp ce mama e la muncă. Care părinte nu se simte cutremurat auzind că în Spania munca copiilor de 10—12 ani este exploatată crunt în fabricile textile, de încălţăminte, de sticlă şi altele ? Şi mai gravă este situaţia copiilor din ţările coloniale supuse jugului imperialist. Răsună ca un puternic act de acuzare la adresa orînduirii capitaliste faptul că în S.U.A. numărul infractorilor minori este în creştere şi că numai în oraşul New York au fost judecaţi anul trecut 10.000 copii delicvenţi. Este efectul moralei putrede a unei societăţi unde grija pentru „florile vieţii“ a fost înlocuită cu preocuparea de a-i transforma, cu ajutorul comicsurilor, a filmelor cu bandiţi şi crime — în carne de tun pentru un viitor război. Credincioase înaltelor lor principii umaniste — ţările lagărului socialist, în frunte cu Uniunea Sovietică veghează la viitorul copiilor, depun eforturi uriaşe pentru apărarea păcii, încetarea cursei înarmărilor, interzicerea mijloacelor de exterminare în masă — armele atomice şi cu hidrogen — realizarea unei înţelegeri pentru destinderea internaţională. Ele sînt hotărîte să facă tot ce depinde de ele pentru ca tînăra generaţie să nu mai simtă fumul înecăcios al pămînturilor pîrjolite, aspectul dezolant al ruinelor ci să se poată dedica muncii de construcţie paşnică, să poată cuceri, în folosul omului şi dimensiunile spaţiului cosmic. E firesc să fim pătrunşi de însemnătatea sarcinii de răspundere ce ne revine în plămădirea unei generaţii sănătoase, culte, entuziaste care să-şi consacre forţele sale proaspete operei luminoase de construire a socialismului. In primul rind este vorba de răspunderea pe care o au părinţii. Caracterul copilului se modelează mai uşor în perioada sa de formare. Dacă pe trunchiul acesta tînăr, care suferă puternic influenţa celor din jur, se vor altoi sentimente nobile şi sănătoase, dacă în viaţa familiei în mijlocul căreia se dezvoltă va găsi exemple de atitudini şi purtări pilduitoare, raporturi pline de afecţiune şi stimă între soţi, copilul va păşi pe căi bune, va îndrăgi munca, va respecta pe cei vîrstnici, îşi va însuşi principiile moralei comuniste, va deveni un cetăţean demn, folositor societăţii. Nu ne putem împăca cu faptul că unii părinţi abdică de la obligaţiile lor, scapă pe copii de sub supraveghere, lăsîndu-i să bată maidanele, să deprindă apucături urîte. O mare răspundere în instruirea şi educarea copiilor revine şcolii, organizaţiilor de pionieri şi de U.T.M. Partidul cere acestora să-şi intensifice eforturile pentru a asigura eficienţa procesului de învăţămînt, pentru a forma oameni cu otemeinică pregătire în viaţă, disciplinaţi, cu respect faţă de adevăr, străini de orice egoism, oameni însufleţiţi de dragoste faţă de patrie, de ideea prieteniei între popoare, devotaţi cauzei socialismului şi apărării păcii. Este o îndatorire de cea mai mare însemnătate a organizaţiilor de partid, a sfaturilor populare, a cadrelor didactice, a comitetelor şi comisiilor de femei să asigure bunul mers al şcolilor, să vegheze la înzestrarea lor cu material didactic, să ajute la organizarea taberelor şi a diferitelor colonii, să evite supraîncărcarea elevilor cu sarcini extraşcolare. Copiii au şi ei doleanţele lor. Ei ar dori ca tovarăşii din conducerea întreprinderilor care produc articole pentru dînşii să dea dovadă de mai multă fantezie în alegerea modelelor, să-şi manifeste predilecţia pentru culori luminoase şi desene variate, să nu mai existe sortimente descomplectate, confecţii lucrate neglijent, numere lipsă la încălţămintea pentru anumite vîrste. Alături de ei cerem din nou fabricilor de jucării să producă mai multe şi mai bune jucării care să stîrnească bucuria copiilor, să cultive gustul lor pentru frumos. Cît mai multe cărţi cu un înalt conţinut educativ, cu desene atrăgătoare, cît mai frumoase filme, cintece pentru copii — iată apelul pe care cei mici îl adresează oamenilor de artă şi cultură. In acest an sărbătoarea internaţională a copilului coincide cu ziua cînd se deschide la Viena cel de-al IV-lea Congres al F.D.I.F. De la tribuna acestui congres, care are inscris pe ordinea de zi şi problema situaţiei copiilor de pretutindeni, va răsuna din nou cu şi mai mare vigoare glasul mamelor în apărarea vieţii şi viitorului copiilor, glas care, răzbătînd peste mări şi ţări, va însufleţi luptă oamenilor cinstiţi de pretutindeni pentru pace şi bună înţelegere între popoare, pentru fericirea copiilor lumii. (Foto R. COSTIN) 7 : CĂRBUNE PESTE PLAN PETROŞANI (coresp. „Scînteii“), cărbune. In fruntea întrecerii se Muncind cu însufleţire în întrecere află minerii din Uricani, urmaţi de minerii din Valea Jiului au reuşit minerii de la Petrila, ca pînă în dimineaţa zilei de ieri Minerii din Valea Jiului au extras să producă peste prevederile planu de la începutul anului 55.971 tone lui lunar de producție 2.853 tone cărbune peste plan. ♦ ο♦♦♦♦♦ ♦» ♦» ♦ ♦ ♦♦♦♦»»• t ♦ t în interiorul ziarului ♦ * • Dragoş Vicol — Drumul ♦ funei săgeţi (pag. 2-a). ♦ I • întărirea gospodăriilor co-ţ Elective, preocupare principală* t (pag. 2-a). t Î e Note şi comentarii (pag. 2-a). ♦ • Foto-interviu, cu şi despre* »cei mici (pag. 3-a). t * ♦ A ___ ___ M M MB U R M m|,||||,|,||||||i,||,||||,|,sw !«»„» [)E ZIUA COPILULUI... în squarul din vecinătatea casei mele copiii se joacă. Bat ,mingea, desenează pe trotuare un șotron, evoluează pe biciclete sau practică ultimul joc la modă in cartierul nostru , se stropesc cu „Limonine“. Jargonul străzii e pitoresc şi tradiţional, cu infiltraţii moderne. — Ia te uită ce clasor am ! — Ba al meu e mai baban ! . Băieţii sint gălăgioşi şi misogini ca-n totdeauna. (Ce, fetele ştiu să se joace ?!); ca-n totdeauna fetele sunt distante, şi graţioase ca nişte Laure petrachene in miniatură. (Băieţii, nişte ţoape !). Pe fondul verde vegetal al squarului, in lumina vibrantă a acestui mai fierbinte, petele mişcătoare albe, roşii, albastre ale rochiţelor se detaşează liric, muzical şi se incorporează totodată luminii ca-ntr-un tablou impresionist de pe la începutul veacului nostru. Iar eu, convalescentă, pe o bancă din squar, mă aflu în centrul acestui tablou viu, în culori fragede, şi zimbesc unui gind tulburător : poate că pistruiatul şi crinul de colo, care se laudă că el are un clasor de mărci mai „baban“ ca toţi, va vedea cîndva, cu ochii lui, peisaje pe care niciodată ochiul omenesc n-a alunecat, va bate, cu tălpile lui coclaurii cine ştie cărui astru, va mînui instrumente a căror tainică şi complicată alcătuire eu niciodată n-am s-o pot pătrunde, va sezisa relaţii între fenomene absolut necunoscute mie. O, e desigur temerar din partea mea ceea ce încerc să creionez în aceste rînduri... Poate că numai poezia ar fi in stare să scoată la lumină sentimentul unic al generaţiei noastre : minuria, turburarea, exaltarea, smerenia, curiozitatea care ne cuprinde în faţa pruncilor noştri, cînd ne gindim , ei sînt sortiţi să ducă geniul omenesc în univers, ei, carne din carnea noastră, atît de cunoscuţi nouă şi atît de turburător de străini ! Vor iubi asemenea nouă şi totuşi altfel; vor suferi, vor spera, vor trece prin puhoiul vieţii şi-l vor înfrunta asemenea nouă şi totuşi altfel decit noi. Lumea lor va avea alte dimensiuni... In multe privinţe poate că vom fi pentru ei nişte făpturi ciudate, interesante, arhaice, cum sunt pentru noi cavalerii medievali sau eroii lui Homer... Timpul curge foarte repede... Următorii 50 de ani vor însemna 5 secole sau 5 milenii în viaţa omenirii. Va fi un salt imens înainte, în timp. Vor înflori flori necunoscute nouă... Dar vremea noastră nu îngăduie momentelor muzicale, reveriilor, să dăinuie netulburate. Peste culorile fragede ale squarului se lasă o negură de ginăuri... Chiar în această clipă există pe planeta noastră oameni care s-au aliat cu întunericul şi sălbăticia, cu nebunia şi cu bestialitatea. Ei arată la fel cu noi, par oameni normali, au doi ochi, o gură, două mîini, vorbesc, zimbesc, zămislesc copii. Dar in acelaşi timp ei proiectează oraşe subpămîntene unde jumătate din populaţia globului să trăiască aşteptînd ca cealaltă jumătate să fie exterminată, tărîmuri întunecate, de coşmar, unde mamele ar încerca zadarnic să explice copiilor lor ce însemnează lumina dumnezeiască a soarelui. Instinctul de conservare e ceva foarte adine şi puternic. Dacă există oameni şi forţe sociale cărora nu le poţi vorbi in numele omeniei pentru că în ei s-a atrofiat acest simţ, nu-mi închipui că instinctul de conservare a speciei a dispărut şi el în întregime. Aşa că eu nu voi obosi să le spun într-o mie de feluri, cu o mie de cuvinte şi de imagini groaznice (dar, vai, mai puţin groaznice decit monstruoasele lor proiecte de exterminare atomică): nu puneţi foc casei voastre ! Nu împingeţi în flăcări pe proprii voştri copii! Nu semnaţi pe hirtiile voastre oficiale propriul vostru act de deces ! Eu şi toţi cei care preţuim viaţa nu vom osteni să repetăm într-o mie de feluri apelurile şi avertismentele noastre pentru că pe noi ne animă un mare, un copleşitor sentiment de răspundere faţă de generaţiile care vin. Am regăsit ceva din sentimentul nostru de grijă şi de răspundere in frumoasele versuri ale poetului finlandez Uono Kailas: „Să tremurăm înaintea copilului, înaintea micei lui mîini. Copilul e cel ce, odată, o să ne judece“. im MARIA BANUȘ Uzinele „I. C. Frimu“Sinaia distinse cu Steagul Roşu de producţie SINAIA (coresp. „Scînteii"). Ieri după-amiază la Casa de Cultură din Sinaia a avut loc, într-un cadru festiv, decernarea Steagului Roşu de producţie al Consiliului Central al Sindicatelor uzinelor metalurgice „I. C. Frimu“ din localitate pentru realizările obţinute in producţie în anul 1957. Colectivul acestei uzine a depăşit anul trecut producţia globală planificată cu 15,38 la sută, iar producţia-marfă cu 18,45 la sută. Productivitatea muncii a crescut anul trecut cu 6,55 la sută. Prin aplicarea în producţie a sute de măsuri tehnico-organizatorice propuse de muncitori, preţul de cost a fost redus anul trecut cu 16,15 la sută, obţinîndu-se economii în valoare de 6.354.000 lei. In primele 4 luni ale acestui an preţul de cost al pompei de injecţie a fost redus cu 19,77 la sută. La obţinerea acestor succese s-au evidenţiat în mod deosebit strungarii din brigăzile conduse de Tacă Lazăr şi Bustuc Gheorghe din sectorul A., cei din brigăzile conduse de Enoae Gheorghe şi Ivan Dumitru din sectorul C., turnătorii din echipa lui Dima Ion şi alţii. ------0*0-----Consfătuire ştiinţifică internaţională IAŞI (coresp. „Scînteii“). In cursul săptăminii viitoare se vor desfăşura la Iaşi, în aula bibliotecii centrale universitare „Mihail Eminescu“, lucrările consfătuirii internaţionale de geometrie şi topologie, organizată de Secţia de Ştiinţe matematice şi fizice a Academiei R. P. Române. La consfătuire vor participa numeroşi academicieni, profesori universitari şi cercetători din diferite ţări. La această importantă consfătuire au fost invitaţi S. Finikov din U.R.S.S., prof. Su-Bu-Kin şi prof. Yen Kih-ta din R.P. Chineză, Gh. I. Gheorghiev din R. P. Bulgaria, M. Katetov şi J. Pavlicek din R. Cehoslovacă, E. Pannwitz, din R. D. Germană, B. Mathias şi Akos Cszaszar din R. P. Ungară, prof. A. Slobozinski din R.P. Polonă, prof. S. Eilenberg din S.U.A., A. Lichnerowicz din Franţa, P. J. Hilton din Anglia, Arf Cahid din Turcia şi alţii. Din străinătate au sosit primii participanţi la consfătuire. Lucrările consfătuirii încep marţi 2 iunie. Mrmei sovietice baltice? Salut frăţesc Sunt bucuros că mi se oferă prilejul să transmit pe această cale, cu ---prilejul deschiderii Decadei culturii republicilor sovietice baltice, un salut prietenesc şi cordial popoarelor eston, leton şi lituanian. Poporul nostru este legat printr-o strînsă prietenie cu popoarele sovietice şi se pronunţă pentru o dezvoltare cît mai strînsă a acestei prietenii. Am urmărit şi urmărim cu viu interes succesele dobîndite de vrednicele popoare din republicile sovietice baltice, de reprezentanţii de frunte ai culturii lor socialiste, care, împreună cu întreaga intelectualitate a Uniunii Sovietice, contribuie din plin la construirea comunismului, la ridicarea culturii şi ştiinţei sovietice pe cele mai înalte culmi. La rindul ei, ţara noastră, poporul român şi realizările lui sunt tot mai cunoscute oamenilor muncii din republicile frăţeşti - baltice. Intre ţara noas- stră şi R. S. S. Estonă, R. S. S. Letonă şi R.S.S. Lituaniană s-a intensificat schimbul de oameni de ştiinţă, artă şi literatură, s-au înmulţit contactele personale. Legăturile dintre poporul român şi popoarele baltice, ca şi cele care ne unesc cu toate popoarele marii Uniuni Sovietice pot servi drept exemplu viu de relaţii prieteneşti, frăţeşti, intre popoare. Solii republicilor frăţeşti baltice, ce ne vor vizita ţara cu prilejul Decadei, vor face cunoscute şi mai îndeaproape comorile acestei culturi şi, totodată, vor lua nemijlocit contact cu realizările poporului nostru, spre folosul ambelor părţi. Personal urez popoarelor sovietice de pe ţărmurile Balticei fericire şi succes în activitatea lor creatoare. Acad prof. dr. C. I. PARHON preşedinte al A.R.L.U.S. Mesaj de prietenie Pe litoralul Mării Baltice, în nordvestul marii Uniuni Sovietice, este situată republica noastră — Letonia Sovietică — soră cu drepturi egale în familia multinaţională a popoarelor sovietice. La noi natura este aspră şi marea rece. Dar în lupta împotriva lor s-a format şi s-a călit caracterul naţional al letonului — dirz în luptă şi în muncă, fidel in prietenie. In comparaţie cu celelalte republici, teritoriul nostru nu este mare, nici poporul prea numeros. Trecutul lui istoric este însă bogat, de-a lungul veacurilor s-au format puternice tradiţii istorice proprii. Şi una din aceste tradiţii ale letonilor — cunoscuţi că apreciază la om nu atît virtuţile ostăşeşti, cît succesele lui in muncă, fie aceasta munca agricultorului, a pescarului, a maistrului iscusit sau a poetului-cîntăreţ — este năzuinţa spre pace, spre prietenie cu alte popoare, spre colaborare frăţească nu numai cu vecinii apropiaţi, dar şi cu ţările îndepărtate. „Ştiu un singur lucru: toate popoarele pe care ura le-a dezbinat, acelaşi pămint le-a născut şi aceleaşi sunt necazurile lor... ■ O, popoarele lumii întregi !“ Aşa scria, încă în 1915, în poezia sa „Fraţilor“, poetul naţional al Letoniei, Ian Sudrabkani. Aceste cuvinte ale poetului exprimă o năzuinţă comună nouă, tuturor letonilor : a nu ne închide în graniţele înguste ale micii noastre ţări, ci a împărtăşi bucuriile şi durerile cu popoarele lumii întregi. In anii de furtună ai luptelor pentru libertate, în zilele revoluţiei din 1905 şi ale Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie, proletariatul leton şi partidul lui muncitoresc s-au găsit în primele rînduri ale luptătorilor. Nu degeaba genialul Lenin a dat o atît de înaltă preţuire meritelor revoluţionare ale proletariatului leton, care-şi vedea cea mai înaltă îndatorire internaţională în întărirea alianţei frăţeşti cu oamenii muncii din lumea întreagă. Curajoşi şi îndrăzneţi, letonii au acceptat să împartă cu celelalte popoare greutăţile luptei revoluţionare împotriva absolutismului. Cu acelaşi curaj, cu aceeaşi abnegaţie ei şi-au adus contribuţia la lupta împotriva fascismului, au muncit apoi fără să-şi precupeţească forţele şi au biruit greutăţile perioadei de după război. Refăcîndu-şi republica, după izgonirea fasciştilor, letonii au primit cu recunoştinţă ajutorul frăţesc al celorlalte popoare sovietice, dar în acelaşi timp s-au străduit întotdeauna să împartă cu ele şi realizările şi roadele muncii proprii. In prezent, produsele multor în(Continuare în pag. IlI-a, col. 1-2) de VILIS LATIS Preşedintele Consiliului de Miniştri al R.S.S. Letone Festivalul internaţional al teatrelor de D avu şi şi marionete L a 1 k a [Varşovia} r I * V \ 9 \J 1 andarica [Bucureşti} ‘MARELE i I ip mi ie mi a xj j In urma vizionării spectacolelor prezentate la concurs, juriul Festivalului internaţional al teatrelor da păpuşi şi marionete a acordat numeroase premii. Marele Premiu al Festivalului a fost decernat ansamblului „Lalka"Varşovia (R. P. Polonă) pentru spectacolul „Guignole" şi ansamblului „Ţăndărică" — Bucureşti (R. P. Romînă) pentru spectacolul „Mîna cu 5 degete". Premiul II a fost acordat ansamblului Teatrului Central de Păpuşi din Moscova (U.R.S.S.) pentru spectacolul „Un concert neobişnuit", iar Premiul III ansamblului Teatrului de Păpuşi — Craiova (R. P. Romînă) pentru spectacolul „Domnul Goe". Marele premiu pentru originalitate şi fantezie a fost obţinut de artistul Yves Joly (Franţa). Pentru interpretare s-au atribuit următoarele premii : premiul I — artistului Albrecht Roser (R. F. Germană) ; premiul II — soţilor J. Russell — E. Hogarth(Anglia) ; premiul III — artiştilor Ghenadii Gerdt (U.R.S.S.) şi Zdenek Raifanda (R. Cehoslovacă). Pentru regie s-a acordat premiul II Teatrului „Groteska" (R. P. Polonă), iar pentru muzică Teatrului de Păpuşi din Oradea, secţia maghiară (R. P. Romînă). Artistul André Tahon (Franţa) a obţinut premiul I pentru plastică, iar Teatrul „Arlekin"-Lodz (R. P. Polonă), premiul II, (Agerpres) = ♦♦♦ = IN PLIN SEZON Prin câteva depozite de materiale Zilele călduroase de vară timpurie sunt prielnice muncii pe şantierele de construcţii. Zidarii, dulgherii, betoniştii au mult de lucru. Se înalţă blocuri muncitoreşti, se lucrează intens şi la ridicarea locuinţelor individuale pe care oamenii muncii le construiesc cu ajutorul creditelor acordate de stat. Munca are spor atunci cînd aprovizionarea cu materiale se face în bune condiţii. Corespondenţii ziarului nostru ne informează că sfaturile populare şi organizaţiile comerciale locale din numeroase oraşe ale ţării acordă atenţia cuvenită aprovizionării depozitelor. In regiunea Bucureşti, volumul materialelor de construcţie vîndute prin depozitele O.C.L.-urilor din Roşiori de Vede, Tr. Măgurele, Alexandria, Călăraşi şi Giurgiu (deci în afara depozitelor Centrocoop-ului) a crescut în anul 1957, faţă de 1956, cu 55 la sută, iar în 1958 va creşte cu 70 la sută. Şi în depozitele din oraşele Rădăuţi, Botoşani şi Suceava — ne relatează corespondentul nostru din regiunea Suceava — se găsesc cantităţi suficiente de cherestea, ciment, var şi alte materiale. In cursul trimestrului I al acestui an, valoarea mărfurilor vîndute prin aceste depozite a crescut de două ori faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. La Rîmnicu Vîlcea (regiunea Piteşti), conducerea O.C.L. produse industriale a contractat din timp, cu diferite întreprinderi din regiune, însemnate cantităţi de materiale de construcţii, care să fie livrate eşalonat, în special în perioada prielnică lucrărilor de construcţie. Pentru o bună conservare, materialele au fost depozitate pe sorturi în şoproane şi magazii, iar cheresteaua a fost stivuită şi acoperită. Nu numai cantitate, ci şi sortiment! Aşa cum am arătat, în depozitele din regiunea Bucureşti se găsesc în permanenţă materiale de construcţie. La capitolul sortimente, însă, situaţia se schimbă. Să luăm un exemplu : O.C.L. Roşiori de Vede, care are de construcţie depozite la Roşiori, Tr. Măgurele şi Alexandria, a primit la un volum de 815 metri cubi de cherestea numai 35 metri cubi de grinzi. De asemenea, bile -manele sunt în cantităţi cu totul insuficiente. Or, se ştie că fără grinzi şi bilemanele nu se poate construi o casă. Din depozitele acestui O.C.L. lipsesc de multe ori, căpriori, şipci pentru ţiglă, cărămizi subţiri, care sunt mult solicitate de cumpărători. In schimb, depozitul (Continuare în pag. II-a, col. 6-7) ♦♦ La gospodăria de stat Stîlpu, regiunea Ploeşti, se cultivă porumb pr o suprafață de 783 ha. Toate lucrările de îngrijire se execută mecanizat. In clișeu. Tractoristul Dumitru Simion prăsind mecanizat porumbul.