Scînteia, iunie 1958 (Anul 27, nr. 4230-4254)

1958-06-01 / nr. 4230

ANUL XXVII Nr. 4230 Duminică 1 iunie 1953 || 4 PASIN! - 20 BANI ww—PTi 'g'i ■ •' .wai———a——— COPIII NOȘTRI ! Omagiu vouă, sute de milioane de copii de pe întreg pămîntul, înfăptuitori de mîine ai idealurilor scumpe ale omenirii — pacea şi socialismul ! Vă sărbătorim astăzi, dăruindu-vă ce este mai pur, mai generos şi mai înflăcă­rat în inima noastră, oţerindu-ne ho­­tărîrea de a vă apăra viitorul, seninul zîmbetului, dreptul la o copilărie fără griji, de a vă asigura pacea , clima­tul favorabil pentru ca voi să creşteţi voinici, puternici, fericiţi. Privindu-vă pe voi, copii ai ţării noastre, încercăm satisfacţia că pute­rea populară v-a asigurat, şi vă asi­gură, cu preţul unor eforturi mereu sporite, condiţii din cele mai bune pentru creşterea şi educarea voastră. Au rămas departe în urmă — amin­tiri triste ale unui trecut de întuneric .— vremurile cînd lipsa de asistenţă medicală ridica procentul mortalităţii infantile la cifre înspăimîntătoare, cînd naşterea unui copil constituia o povară apăsătoare pentru femeia mun­citoare. Par azi imagini de coşmar tristele realităţi de odinioară, copii adăpostindu-şi în zdrenţe goliciunea şi căutînd culcuş pe lespezile reci din ganguri sau de sub poduri, or străbă­­tind desculţi zeci de kilometri pentru a căuta ceva care să le astâmpere foamea. Nenumărate exemple, la îndemîna oricui, oglindesc faptul că astăzi o­­crotirea mamei şi a copilului este o importantă problemă de stat. Dacă în 1948 numărul spitalelor pentru co­pii şi al dispensarelor de pedia­trie era de numai 12, astăzi numărul acestora se ridică la 198. O vastă re­ţea de creşe şi cămine este pusă la dispoziţia celor mai tineri cetăţeni ai ţării. Un substanţial ajutor primesc din partea statului familiile cu mulţi copii şi mamele singure. Intre ani 1951-1956 s-au plătit ajutoare în valoare de 374.000.000 lei. In asemenea condiţii nu-i de mirare că mortalitatea infan­tilă a scăzut de la 17,9°/o cît era în 1938 la 8,1% în 1957 şi că natalitatea înregistrează creşteri continui. Pentru educarea şi instruirea tine­relor vlăstare avem astăzi 6.641 uni­tăţi preşcolare frecventate de 281.141 copii, 4.284 şcoli de 7 ani la care în­vaţă mai mult de 440.000 elevi, nume­roase şcoli profesionale, minunatul Pa­lat al Pioni­erilor din Bucureşti, case de pionieri, biblioteci, teatre de pă­puşi, terenuri de sport, emisiuni spe­ciale de radio şi televiziune etc. Aspecte însufleţitoare ale grijii faţă de copii întîlnim în toate ţările de­­mocrat-populare, care şi în acest do­meniu se inspiră din pilda minunată a Uniunii Sovietice, denumită pe drept cuvînt „ţara copilăriei fericite“. O cu totul altă privelişte — zgu­duitoare prin tragismul ei — se înfă­ţişează ochilor în ţările capitaliste, unde militarizarea economiei, mări­i cheltuieli determinate de politica înar­mărilor atomice, alocările pentru baze strategice, se răsfrîng dureros asupra copiilor. Cît de sfîşietoare e viaţa a celor peste 3.600.000 copii din centrele in­dustriale ale Germaniei occidentale care — aşa cum arată Lilli Wächter, una din conducătoarele mişcării de femei din R.F.G. — îşi petrec timpul pe stradă, purtînd legată la gît cheiţa locuinţei în timp ce mama e la mun­că. Care părinte nu se simte cutremu­rat auzind că în Spania munca co­piilor de 10—12 ani este exploatată crunt în fabricile textile, de încălţă­minte, de sticlă şi altele ? Şi mai gravă este situaţia copiilor din ţările coloniale supuse jugului imperialist. Răsună ca un puternic act de acuzare la adresa orînduirii capitaliste faptul că în S.U.A. numărul infractorilor minori este în creştere şi că numai în oraşul New York au fost judecaţi anul tre­cut 10.000 copii delicvenţi. Este efec­tul moralei putrede a unei societăţi unde grija pentru „florile vieţii“ a fost înlocuită cu preocuparea de a-i transforma, cu ajutorul comicsurilor, a filmelor cu bandiţi şi crime — în carne de tun pentru un viitor război. Credincioase înaltelor lor principii umaniste — ţările lagărului socialist, în frunte cu Uniunea Sovietică ve­ghează la viitorul copiilor, depun efor­turi uriaşe pentru apărarea păcii, în­cetarea cursei înarmărilor, interzicerea mijloacelor de exterminare în masă — armele atomice şi cu hidrogen — realizarea unei înţelegeri pentru des­tinderea internaţională. Ele sînt ho­­tărîte să facă tot ce depinde de ele pentru ca tînăra generaţie să nu mai simtă fumul înecăcios al pămînturi­­lor pîrjolite, aspectul dezolant al ruinelor ci să se poată dedica mun­cii de construcţie paşnică, să poată cuceri, în folosul omului şi dimensiu­nile spaţiului cosmic. E firesc să fim pătrunşi de însem­nătatea sarcinii de răspundere ce ne revine în plămădirea unei generaţii sănătoase, culte, entuziaste care să-şi consacre forţele sale proaspete operei luminoase de construire a so­cialismului. In primul rind este vorba de răspunderea pe care o au părinţii. Caracterul copilului se modelează mai uşor în perioada sa de formare. Dacă pe trunchiul acesta tînăr, care suferă puternic influenţa celor din jur, se vor altoi sentimente nobile şi să­nătoase, dacă în viaţa familiei în mijlocul căreia se dezvoltă va găsi exemple de atitudini şi pur­tări pilduitoare, raporturi pline de afecţiune şi stimă între soţi, copilul va păşi pe căi bune, va îndrăgi­ mun­ca, va respecta pe cei vîrstnici, îşi va însuşi principiile moralei comuniste, va deveni un cetăţean demn, folositor so­cietăţii. Nu ne putem împăca cu fap­tul că unii părinţi abdică de la obli­gaţiile lor, scapă pe copii de sub su­praveghere, lăsîndu-i să bată maida­nele, să deprindă apucături urîte. O mare răspundere în instruirea şi educarea copiilor revine şcolii, organi­zaţiilor de pionieri şi de U.T.M. Par­tidul cere acestora să-şi intensifice e­­forturile pentru a asigura eficienţa procesului de învăţămînt, pentru a forma oameni cu o­­temeinică pregă­tire în viaţă, disciplinaţi, cu respect faţă de adevăr, străini de orice e­­goism, oameni însufleţiţi de dragoste faţă de patrie, de ideea prieteniei între popoare, devotaţi cauzei socialismu­lui şi apărării păcii. Este o îndatorire de cea mai mare însemnătate a or­ganizaţiilor de partid, a sfaturilor populare, a cadrelor didactice, a co­mitetelor şi comisiilor de femei să asi­gure bunul mers al şcolilor, să ve­gheze la înzestrarea lor cu material didactic, să ajute la organizarea ta­berelor şi a diferitelor colonii, să e­­vite supraîncărcarea elevilor cu sar­cini extraşcolare. Copiii au şi ei doleanţele lor. Ei ar dori ca tovarăşii din conducerea în­treprinderilor care produc articole pentru dînşii să dea dovadă de mai multă fantezie în alegerea modelelor, să-şi manifeste predilecţia pentru cu­lori luminoase şi desene variate, să nu mai existe sortimente descomplec­­tate, confecţii lucrate neglijent, nu­mere lipsă la încălţămintea pentru a­­numite vîrste. Alături de ei cerem din nou fabricilor de jucării să pro­ducă mai multe şi mai bune jucării care să stîrnească bucuria copiilor, să cultive gustul lor pentru frumos. Cît mai multe cărţi cu un înalt con­ţinut educativ, cu desene atrăgătoa­re, cît mai frumoase filme, cintece pentru copii — iată apelul pe care cei mici îl adresează oamenilor de artă şi cultură. In acest an sărbătoarea internaţio­nală a copilului coincide cu ziua cînd se deschide la Viena cel de-al IV-lea Congres al F.D.I.F. De la tribuna a­­cestui congres, care are inscris pe or­dinea de zi şi problema situaţiei co­piilor de pretutindeni, va răsuna din nou cu şi mai mare vigoare glasul mamelor în apărarea vieţii şi viitoru­lui copiilor, glas care, răzbătînd peste mări şi ţări, va însufleţi luptă oameni­lor cinstiţi de pretutindeni pentru pace şi bună înţelegere între popoare, pentru fericirea copiilor lumii. (Foto R. COSTIN) 7 : CĂRBUNE PESTE PLAN PETROŞANI (coresp. „Scînteii“), cărbune. In fruntea întrecerii se Muncind cu însufleţire în întrecere află minerii din Uricani, urmaţi de minerii din Valea Jiului au reuşit minerii de la Petrila, ca pînă în dimineaţa zilei de ieri Minerii din Valea Jiului au extras să producă peste prevederile planu­ de la începutul anului 55.971 tone lui lunar de producție 2.853 tone cărbune peste plan. ♦ ο♦♦♦♦♦ ♦» ♦» ♦ ♦ ♦♦♦♦»»­• t ♦ t în interiorul ziarului ♦ * • Dragoş Vicol — Drumul ♦ funei săgeţi (pag. 2-a). ♦ I • întărirea gospodăriilor co-ţ Elective, preocupare principală* t (pag. 2-a). t Î e Note şi comentarii (pag.­­ 2-a). ♦ • Foto-interviu, cu şi despre* »cei mici (pag. 3-a). t * ♦ A ___ ___ M M MB U R M m|,||||,|,||||||i,||,||||,|,sw !«»„» [)E ZIUA COPILULUI... în squarul din vecinăta­tea casei mele copiii se joacă. Bat ,mingea, desenează pe tro­tuare un șotron, evoluează pe biciclete sau practică ultimul joc la modă in cartierul nostru , se stropesc cu „Limonine“. Jargonul străzii e pitoresc şi tradiţional, cu infiltraţii moderne. — Ia te uită ce clasor am ! — Ba al meu e mai baban ! . Băieţii sint gălăgioşi şi miso­gini ca-n totdeauna. (Ce, fetele ştiu să se joace ?!); ca-n totdeau­na fetele sunt distante, şi graţioase ca nişte Laure petrachene in mi­niatură. (Băieţii, nişte ţoape !). Pe fondul verde vegetal al squ­­arului, in lumina vibrantă a a­­cestui mai fierbinte, petele miş­cătoare albe, roşii, albastre ale rochiţelor se detaşează liric, mu­zical şi se incorporează totodată luminii ca-ntr-un tablou impre­sionist de pe la începutul veacu­lui nostru. Iar eu, convalescentă, pe o bancă din squar, mă aflu în cen­trul acestui tablou viu, în culori fragede, şi zimbesc unui gind tul­burător : poate că pistruiatul şi crinul de colo, care se laudă că el are un clasor de mărci mai „baban“ ca toţi, va vedea cîndva, cu ochii lui, peisaje pe care nici­odată ochiul omenesc n-a alune­cat, va bate, cu tălpile lui co­­claurii cine ştie cărui astru, va mînui instrumente a căror taini­că şi complicată alcătuire eu niciodată n-am s-o pot pătrunde, va sezisa relaţii între fenomene absolut necunoscute mie. O, e desigur temerar din par­tea mea ceea ce încerc să creio­nez în aceste rînduri... Poate că numai poezia ar fi in stare să scoată la lumină sentimentul u­­nic al generaţiei noastre : min­uria, turburarea, exaltarea, sme­renia, curiozitatea care ne cu­prinde în faţa pruncilor noştri, cînd ne gindim , ei sînt sortiţi să ducă geniul omenesc în univers, ei, carne din carnea noastră, atît de cunoscuţi nouă şi atît de tur­burător de străini ! Vor iubi asemenea nouă şi to­tuşi altfel; vor suferi, vor spera, vor trece prin puhoiul vieţii şi-l vor înfrunta asemenea nouă şi to­tuşi altfel decit noi. Lumea lor va avea alte dimensiuni... In multe privinţe poate că vom fi pentru ei nişte făpturi ciudate, interesante, ar­haice, cum sunt pentru noi ca­valerii medie­vali sau eroii lui Homer... Timpul curge foarte repede... Următorii 50 de ani vor însemna 5 secole sau 5 milenii în viaţa omenirii. Va fi un salt imens înainte, în timp. Vor înflori flori necunoscu­te nouă... Dar vremea noastră nu îngă­duie momentelor muzicale, reve­riilor, să dăinuie netulburate. Peste culorile fragede ale squa­­rului se lasă o negură de gin­­ăuri... Chiar în această clipă exis­tă pe planeta noastră oameni care s-au aliat cu întunericul şi sălbăticia, cu nebunia şi cu bestialitatea. Ei arată la fel cu noi, par oa­meni normali, au doi ochi, o gură, două mîini, vorbesc, zim­besc, zămislesc copii. Dar in a­­celaşi timp ei proiectează oraşe subpămîntene unde jumătate din populaţia globului să trăiască aşteptînd ca cealaltă jumătate să fie exterminată, tărîmuri întu­necate, de coşmar, unde mamele ar încerca zadarnic să explice copiilor lor ce însemnează lu­mina dumnezeiască a soarelui. Instinctul de conservare e ceva foarte adine şi puternic. Dacă există oameni şi forţe sociale că­rora nu le poţi vorbi in numele omeniei pentru că în ei s-a atro­fiat acest simţ, nu-mi închipui că instinctul de conservare a speciei a dispărut şi el în între­gime. Aşa că eu nu voi obosi să le spun într-o mie de feluri, cu o mie de cuvinte şi de imagini groaznice (dar, vai, mai puţin groaznice decit monstruoasele lor proiecte de exterminare atomică): nu puneţi foc casei voastre ! Nu împingeţi în flăcări pe proprii voştri copii! Nu semnaţi pe hir­­tiile voastre oficiale propriul vos­tru act de deces ! Eu şi toţi cei care preţuim viaţa nu vom osteni să repetăm într-o mie de feluri apelurile şi avertismentele noastre pentru că pe noi ne animă un mare, un co­pleşitor sentiment de răspundere faţă de generaţiile care vin. Am regăsit ceva din sentimentul nos­tru de grijă şi de răspundere in frumoasele versuri ale poetului finlandez Uono Kailas: „Să tremurăm înaintea copilului, înaintea micei lui mîini. Copilul e cel ce, odată, o să ne judece“. im MARIA BANUȘ Uzinele „I. C. Frimu“­­Sinaia distinse cu Steagul Roşu de producţie SINAIA (coresp. „Scînteii").­­ Ieri după-amiază la Casa de Cultură din Sinaia a avut loc, într-un cadru festiv, decernarea Steagului Roşu de producţie al Consiliului Central al Sindicatelor uzinelor metalurgice „I. C. Frimu“ din localitate pentru realizările obţinute in producţie în anul 1957. Colectivul acestei uzine a depăşit anul trecut producţia globală plani­ficată cu 15,38 la sută, iar produc­­ţia-marfă cu 18,45 la sută. Produc­tivitatea muncii a crescut anul tre­cut cu 6,55 la sută. Prin aplicarea în producţie a sute de măsuri tehnico-organizatorice propuse de muncitori, preţul de cost a fost redus anul trecut cu 16,15 la sută, obţinîndu-se economii în valoare de 6.354.000 lei. In pri­mele 4 luni ale acestui an preţul de cost al pompei de injecţie a fost re­dus cu 19,77 la sută. La obţinerea acestor succese s-au evidenţiat în mod deosebit strunga­rii din brigăzile conduse de Tacă Lazăr şi Bustuc Gheorghe din sec­torul A., cei din brigăzile conduse de Enoae Gheorghe şi Ivan Dumi­tru din sectorul C., turnătorii din e­­chipa lui Dima Ion şi alţii. ------0*0-----­Consfătuire ştiinţifică internaţională IAŞI (coresp. „Scînteii“).­­ In cursul săptăminii viitoare se vor desfăşura la Iaşi, în aula bibliotecii centrale universitare „Mihail Emi­­nescu“, lucrările consfătuirii inter­naţionale de geometrie şi topologie, organizată de Secţia de Ştiinţe ma­tematice şi fizice a Academiei R. P. Române. La consfătuire vor participa nu­meroşi academicieni, profesori uni­versitari şi cercetători din diferite ţări. La această importantă consfă­tuire au fost invitaţi S. Finikov din U.R.S.S., prof. Su-Bu-Kin şi prof. Yen Kih-ta din R.P. Chineză, Gh. I. Gheorghiev din R. P. Bulgaria, M. Katetov şi J. Pavlicek din R. Cehoslovacă, E. Pannwitz, din R. D. Germană, B. Mathias şi Akos Cszaszar din R. P. Ungară, prof. A. Slobozinski din R.P. Polonă, prof. S. Eilenberg din S.U.A., A. Lichne­­rowicz din Franţa, P. J. Hilton din Anglia, Arf Cahid din Turcia şi alţii. Din străinătate au sosit primii participanţi la consfătuire. Lucrările consfătuirii încep marţi 2 iunie. Mrmei sovietice baltice? Salut frăţesc Sunt bucuros că mi se ofe­ră prilejul să transmit pe a­ceastă cale, cu ---­prilejul deschi­derii Decadei culturii republicilor sovietice baltice, un salut priete­nesc şi cordial popoarelor eston, leton şi lituanian. Poporul nostru este legat prin­­tr-o strînsă prietenie cu popoare­le sovietice şi se pronunţă pen­tru o dezvoltare cît mai strînsă a acestei prietenii. Am urmărit şi urmărim cu viu interes suc­cesele dobîndite de vrednicele popoare din republicile sovietice baltice, de reprezentanţii de frunte ai culturii lor socialiste, care, împreună cu întreaga inte­lectualitate a Uniunii Sovietice, contribuie din plin la construi­rea comunismului, la ridicarea culturii şi ştiinţei sovietice pe cele mai înalte culmi. La rindul ei, ţara noastră, po­porul român şi realizările lui sunt tot mai cunoscute oamenilor muncii din re­publicile fră­ţeşti - baltice. Intre ţara noas- s­tră şi R. S. S. Estonă, R. S. S. Letonă şi R.S.S. Lituaniană s-a intensificat schimbul de oa­meni de ştiinţă, artă şi literatură, s-au înmulţit contactele persona­le. Legăturile dintre poporul ro­mân şi popoarele baltice, ca şi cele care ne unesc cu toate po­poarele marii Uniuni Sovietice pot servi drept exemplu viu de relaţii prieteneşti, frăţeşti, intre popoare. Solii republicilor frăţeşti bal­tice, ce ne vor vizita ţara cu pri­lejul Decadei, vor face cunoscu­te şi mai îndeaproape comorile acestei culturi şi, totodată, vor lua nemijlocit contact cu realiză­rile poporului nostru, spre folo­sul ambelor părţi. Personal urez popoarelor sovie­tice de pe ţărmurile Balticei fe­ricire şi succes în activitatea lor creatoare. Acad prof. dr. C. I. PARHON preşedinte al A.R.L.U.S. Mesaj de prietenie Pe litoralul Mării Baltice, în nord­­vestul marii Uni­uni Sovietice, este situată republica noastră — Letonia Sovietică — soră cu drepturi egale în familia multinaţională a popoare­lor sovietice. La noi natura este aspră şi marea rece. Dar în lupta împotriva lor s-a format şi s-a călit caracterul naţional al letonului — dirz în luptă şi în muncă, fidel in prietenie. In comparaţie cu celelalte repu­blici, teritoriul nostru nu este mare, nici poporul prea numeros. Trecutul lui istoric este însă bogat, de-a lun­gul veacurilor s-au format puternice tradiţii istorice proprii. Şi una din aceste tradiţii ale le­tonilor — cunoscuţi că apreciază la om nu atît virtuţile ostăşeşti, cît succesele lui in muncă, fie aceasta munca agriculto­rului, a pescaru­lui, a maistrului iscusit sau a poe­tului-cîntăreţ — este năzuinţa spre pace, spre prietenie cu alte popoare, spre colaborare frăţească nu numai cu vecinii apropiaţi, dar şi cu ţările îndepărtate. „Ştiu un singur lucru: toate popoarele pe care ura le-a dezbinat,­­ acelaşi pămint le-a născut şi aceleaşi sunt necazurile lor... ■ O, popoarele lumii întregi !“ Aşa scria, încă în 1915, în poezia sa „Fraţilor“, poetul naţional al Le­toniei, Ian Sudrabkani. Aceste cu­vinte ale poetului exprimă o nă­zuinţă comună nouă, tuturor leto­nilor : a nu ne închide în graniţele înguste ale micii noastre ţări, ci a împărtăşi bucuriile şi durerile cu popoarele lumii întregi. In anii de furtună ai luptelor pen­tru libertate, în zilele revoluţiei din 1905 şi ale Marii Revoluţii Socia­liste din Octombrie, proletariatul leton şi partidul lui muncitoresc s-au găsit în primele rînduri ale luptătorilor. Nu degeaba genialul Lenin a dat o atît de înaltă preţuire meritelor revoluţionare ale proleta­riatului leton, care-şi vedea cea mai înaltă îndatorire internaţională în întărirea alianţei frăţeşti cu oamenii muncii din lumea întreagă. Curajoşi şi îndrăzneţi, letonii au acceptat să împartă cu celelalte popoare greu­tăţile luptei revoluţionare împotriva absolutismului. Cu acelaşi curaj, cu aceeaşi abnegaţie ei şi-au adus con­tribuţia la lupta împotriva fascis­mului, au muncit apoi fără să-şi precupeţească forţele şi au biruit greutăţile perioadei de după război. Refăcîndu-şi republica, după izgoni­rea fasciştilor, letonii au primit cu recunoştinţă ajutorul frăţesc al ce­lorlalte popoare sovietice, dar în a­­celaşi timp s-au străduit întotdeauna să împartă cu ele şi realizările şi roadele muncii proprii. In prezent, produsele multor în­(Continuare în pag. IlI-a, col. 1-2) de VILIS LATIS Preşedintele Consiliului de Miniştri al R.S.S. Letone Festivalul internaţional al teatrelor de D avu şi şi marionete L a 1 k a [Varşovia} r I * V \ 9 \J 1 andarica [Bucureşti} ‘MARELE i I ip mi ie mi a xj j In urma vizionării spectacolelor prezentate la concurs, juriul Festi­valului internaţional al teatrelor da păpuşi şi marionete a acordat nu­meroase premii. Marele Premiu al Festivalului a fost decernat ansamblului „Lalka"­­Varşovia (R. P. Polonă) pentru spectacolul „Guignole" şi ansam­blului „Ţăndărică" — Bucureşti (R. P. Romînă) pentru spectacolul „Mîna cu 5 degete". Premiul II a fost acordat ansam­blului Teatrului Central de Păpuşi din Moscova (U.R.S.S.) pentru spec­tacolul „Un concert neobişnuit", iar Premiul III ansamblului Teatrului de Păpuşi — Craiova (R. P. Romînă) pentru spectacolul „Domnul Goe". Marele premiu pentru originalita­te şi fantezie a fost obţinut de ar­tistul Yves Joly (Franţa). Pentru interpretare s-au atribuit următoarele premii : premiul I — artistului Albrecht Roser (R. F. Ger­mană) ; premiul II — soţilor J. Rus­sell — E. Hogarth­(Anglia) ; premiul III — artiştilor Ghenadii Gerdt (U.R.S.S.) şi Zdenek Raifanda (R. Cehoslovacă). Pentru regie s-a acordat premiul II Teatrului „Groteska" (R. P. Po­lonă), iar pentru muzică Teatrului de Păpuşi din Oradea, secţia maghia­ră (R. P. Romînă). Artistul André Tahon (Franţa) a obţinut premiul I pentru plastică, iar Teatrul „Arlekin"-Lodz (R. P. Po­lonă), premiul II, (Agerpres) = ♦♦♦ = IN PLIN SEZON Prin câteva depozite de materiale Zilele călduroase de vară timpurie sunt prielnice muncii pe şantierele de construcţii. Zidarii, dulgherii, be­­toniştii au mult de lucru. Se înalţă blocuri muncitoreşti, se lucrează in­tens şi la ridicarea locuinţelor indi­viduale pe care oamenii muncii le construiesc cu ajutorul creditelor acordate de stat. Munca are spor a­­tunci cînd aprovizionarea cu mate­riale se face în bune condiţii. Corespondenţii ziarului nostru ne informează că sfaturile populare şi organizaţiile comerciale locale din numeroase oraşe ale ţării acordă a­­tenţia cuvenită aprovizionării depo­zitelor. In regiunea Bucureşti, volumul materialelor de construcţie vîndute prin depozitele O.C.L.-urilor din Ro­şiori de Vede, Tr. Măgurele, Alexan­dria, Călăraşi şi Giurgiu (deci în a­­fara depozitelor Centrocoop-ului) a crescut în anul 1957, faţă de 1956, cu 55 la sută, iar în 1958 va creşte cu 70 la sută. Şi în depozitele din oraşele Rădă­uţi, Botoşani şi Suceava — ne rela­tează corespondentul nostru din re­giunea Suceava — se găsesc can­tităţi suficiente de cherestea, ciment, var şi alte materiale. In cursul tri­mestrului I al acestui an, valoarea mărfurilor vîndute prin aceste de­pozite a crescut de două ori faţă de aceeaşi perioadă a anului tre­cut. La Rîmnicu Vîlcea (regiu­nea Piteşti), conducerea O.C.L. pro­duse industriale a contractat din timp, cu diferite întreprinderi din regiune, însemnate cantităţi de ma­teriale de construcţii, care să fie li­vrate eşalonat, în special în perioa­da prielnică lucrărilor de construc­ţie. Pentru o bună conservare, ma­terialele au fost depozitate pe sor­turi în şoproane şi magazii, iar che­resteaua a fost stivuită şi acoperită. Nu numai cantitate, ci şi sortiment! Aşa cum am arătat, în depozitele din regiunea Bucureşti se găsesc în permanenţă materiale de construc­ţie. La capitolul sortimente, însă, situaţia se schimbă. Să luăm un exemplu : O.C.L. Roşiori de Vede, care are de construcţie depozite la Roşiori, Tr. Măgurele şi Alexandria, a primit la un volum de 815 metri cubi de cherestea numai 35 metri cubi de grinzi. De aseme­nea, bile -­manele sunt în cantităţi cu totul insuficiente. Or, se ştie că fără grinzi şi bile­manele nu se poate construi o casă. Din depozitele acestui O.C.L. lipsesc de multe ori, căpriori, şipci pentru ţiglă, cărămizi subţiri, care sunt mult solicitate de cumpărători. In schimb, depozitul (Continuare în pag. II-a, col. 6-7) ♦♦ La gospodăria de stat Stîlpu, regiunea Ploeşti, se cultivă porumb pr­ o suprafață de 783 ha. Toate lucrările de îngrijire se execută meca­­nizat. In clișeu. Tractoristul Dumitru Simion prăsind mecanizat porumbul.

Next