Scînteia, august 1958 (Anul 27, nr. 4282-4308)

1958-08-01 / nr. 4282

Nr. 4282 FRUNTAŞI p­in agricultură brigadier la G.A.C. Berveni, regiu­nea Baia Mare. Brigada pe care o conduce este fruntaşă la toate lu­crările şi a obţinut cea mai bună producţie de grîu pe gospodărie : 2200 kg. la hectar, mulgător la G.A.S. Peştera, regiu­nea Constanţa, a reuşit ca de la va­cile pe care le are în grijă să obţină cîte 2.026 litri lapte de fie­care vacă, faţă de 1.875 litri cît avea în plan pe întregul an. C. CONSTANTINESCU combiner la S.M.T. Chirnogeni, lu­­crînd pe terenurile G.A.C din Chir­nogeni în decurs de 18 zile a re­coltat cu o combină S4 245.000 kg. grîu BALOGH ALEXANDRU IOAN SOANCA ­o»o­ Solemnitatea inminării unor decoraţii Joi la amiază, la Prezidiul Marii Adunări Naţionale a R. P. Române, a avut loc solemnitatea înmînării unor decoraţii. La solemnitate au luat parte acad. Mihail Ralea, vicepreşedinte al Pre­zidiului Marii Adunări Naţionale, Gheorghe Stoica, secretarul Prezi­diului Marii Adunări Naţionale, general-locotenent Gh. Pintilie, ad­junct al ministrului Afacerilor In­terne, şi alţii. Cu prilejul împlinirii a 25 de ani de activitate a staţiunii experimen­tale agricole „Valul lui Traian“ din cadrul Institutului de cercetări agro­nomice al Academiei R.P. Române şi pentru merite deosebite în mun­că, Prezidiul Marii Adunări Naţio­nale a conferit Ordinul Muncii clasa a II-a staţiunii experimentale agri­cole „Valul lui Traian“ şi Ordinul Muncii clasa a IlI-a tovarăşilor Pe­tre Tomoroga şi Andrei Trucă. Pentru rezultatele deosebite obţi­nute in muncă, pentru priceperea şi devotamentul dovedit in îndeplini­rea samc­rilor de serviciu, Prezidiul Marii Ad­unări Naţionale a R.P. Ro­míné a conferit Ordinul „Steaua R.P. Romíné“ clasa a IlI-a generalului­­maior Ioan Şerb, şi Ordinul „Steaua R.P. Romíne" clasa a IV-a genera­­lului-maior Dumitru Constantinescu. S-au conferit de asemenea ordine ale R.P. Romíné unor ofițeri din Minis­terul Afacerilor Interne. Cu prilejul împlinirii vârstei de 70 de ani s-a conferit Ordinul Muncii clasa a IlI-a profesorului Mircea Florian, cercetător ştiinţific al Aca­demiei R.P. Române. Inmînînd înaltele distincţii, acad. M. Ralea i-a felicitat călduros pe cei decoraţi în numele Prezidiului Ma­rii Adunări Naţionale. Răspunzînd în numele celor de­coraţi, tovarăşii Petre Tomoroga, di­rectorul staţiunii experimentale agri­cole „Valul lui Traian“, şi generalul­­maior Ioan Şerb au mulţumit pentru înaltele distincţii acordate. (Agerpres) Iolanda Balaş a doborît din nou recordul mondial la săritura în înălţime POIANA STALIN 31 (Agerpre*). — Prin telefon: Pentru a treia oară In decurs de două luni, talentata noastră atletă Iolanda Balaş doboară recordul lu­mii la proba de săritură Tn înălţime trecînd de data aceasta peste şta­cheta ridicată la 1,81 m. Excepțio­nala performanța a fost realizată joi pe stadionul de vară de la Poia­na Stalin cu ocazia unui concurs de selecție a lotului român în ve­derea campionatelor europene de atletism de la Stockholm.­ ­pro- A început construcţia unui cargou de 4500 tone De curând, la Şantierele navale Galaţi a început construcţia primu­lui cargou­ rom­înesc de 4500 tone Dw., care va fi dotat şi dimensionat pentru navigaţia pe toate căile ma­ritime. Aceasta s-a întîmplat la pu­ţin timp după lansarea la apă, la acelaşi şantier şi apoi la Şantierul naval Olteniţa, a primelor motonave romîneşti de 2000 tone. Astfel de veşti de pe şantierele noastre navale au devenit în anii din urmă obişnuite. In prezent, şantie­rele noastre navale dispun de posi­bilităţi pentru construirea de ti­puri de nave chiar superioare celor care se realizează acum. Şantierul naval Constanţa, de pildă, dispune de posibilităţi pentru repa­raţii de nave cu un deplasament de peste 25.000 de tone. De asemenea, Şantierul naval Galaţi este utilat în prezent pentru construcţia de nave de 10.000—12.000 de tone. In ve­derea folosirii în viitor a acestor capacităţi, proiectanţii români au în­ceput elaborarea proiectului primu­lui vas de construcţie românească de 10.000 tone. (Agerpres) ­000-INFORMAŢII Ca urmare a Acordului de colabo­rare tehnico-ştiinţifică între R. P. Ro­­m­ână şi Republica Democrată Vietnam, încheiat la 30 iunie a.c., a avut loc la Bucureşti, la sfârşitul lunii iulie, prima sesiune a Comisiei de colaborare teh­­nico-ştiinţifică romîno-vietnam­eza. La sesiune s-a încheiat un Protocol care a fost semnat de: Nguyen Van Tran, preşedintele Comisiei de Stat a Planificării din R. D. Vietnam, şi de Gh. Gaston Marin, preşedintele Comite­tului de Stat al Planificării. Delegaţia vietnameză a făcut vizite la Comitetul de stat al Planificării, Academia R. P. Române şi în unele uzine şi fabrici din R. P. Romînă. Lu­crările sesiunii s-au desfăşurat într-o atmosferă de înţelegere reciprocă şi caldă prietenie. Un colectiv de tehnicieni de la baza înfiinţată de curînd la Mediaş a între­prinderii de carotaj şi perforări din Piteşti a aplicat experimental cu rezul­tate pozitive carotajul radioactiv la pri­mele sonde de gaz metan de la Nadeş şi Noul Săsesc. în urma acestor rezultate, carotajul radioactiv se va extinde ca procedeu de bază şi la sondele de gaz metan. In nopţile trecute, la Observatorul Astronomic din Bucureşti al Academiei R. P. Române s-au efectuat o serie de observaţii asupra rachetei purtătoare a celui de-al treilea satelit artificial so­vietic. Numai în dimineaţa zilei de 30 iulie s-au obţinut 17 poziţii vizuale ale rachetei, care au fost comunicate tele­grafic la Moscova. Pentru sîmbătă 2 august se anunţă trecerea rachetei purtătoare la ora 1 şi 13 minute în direcţia sud-vest, avînd azimutul 58 grade şi înălţimea deasupra orizontului 72 grade. Satelitul se va ob­serva la 2 august la ora 1 şi 43 mi­nute în direcţia sud-vest, avînd azimu­tul 58 grade și înălțimea deasupra ori­zontului de 68 grade. Un exemplu însufleţi­tor în lupta contra ideologiei burgheze şi oportunismului (Unnaro din pag. 1-a) nezdruncinat mondiale, a mişcării comuniste La mai bine de un veac de la apa­riţia marxismului, suntem­ martori ai lungului şir de eşecuri înregis­trate de toate campaniile de „des­fiinţare“ a socialismului, organizate de burghezie, de la „Sfînta alianţă“ închegată de cancelarul Metternich, Papa de la Roma, Ţarul Rusiei şi poliţiştii germani, pînă la războiul antisovietic al hitleriştilor, conti­­nuînd în zilele noastre cu încercările de reînviere a fascismului şi for­mele rafinate, subtile de diversiune ideologică, de denaturare a marxis­mului. Dar dacă burghezia şi sluji­torii ei n-au fost în stare să pună stavilă dezvoltării marxismului în zorii naşterii sale, cînd adepţii în­văţăturii proletariatului revoluţionar erau hăituiţi de coaliţia tuturor pu­terilor Europei, cu atît mai mult sînt sortite unui eşec inevitabil încercă­rile lor de azi, cînd socialismul a încetat de , a mai fi doar o „stafie“ care înspăimînta pe pioşti bancheri şi fabricanţi şi s-a transformat în­­tr-im sistem mondial, cînd o treime a omenirii îşi făureşte o viaţă nouă sub steagul marxism-leninismului. încă cu 80 de ani în urmă, ideo­logii burghezi, oportuniştii şi refor­miştii se străduiau să îmbrace apo­logia capitalismului într-o haină „socialistă“, să îmbine idealismul cu materialismul, ideologia burgheză cu marxismul. Cît de actuale sînt şi azi cuvintele de o usturătoare ironie adresate în „Anti-Dühring“ oportu­niştilor reformişti, care propovă­­duiau posibilitatea creării societăţii socialiste fără revoluţie proletară, fără instaurarea dictaturii proleta­riatului şi lipeau eticheta de „so­cialism“ pe orice reformă acceptată de burghezie în scopul menţinerii dominaţiei ei de clasă ! „...De cînd Bismarck a luat calea etatizării, — scria Engels — s-a ivit un anumit socialism fals, care a degenerat chiar pe alocuri în servilism şi care declară socialistă din capul locu­lui orice etatizare, chiar şi cea fă­cută de Bismarck. Dacă crearea monopolului tutunului ar avea un caracter socialist, Napoleon şi Metternich s-ar număra şi ei prin­tre „întemeietorii socialismului“. Tezele prăfuite ale reformismului lui Dühring, Proudhon, Bernstein, sau Kari Kautsky sunt reluate de revi­zioniştii din zilele noastre în jalni­cele lor încercări de a denatura marxismul şi a înfrumuseţa capita­lismul. Alături de fosilele reformis­te, modelele de la care se inspiră revizionismul contemporan sunt ideo­logi burghezi de teapa lui Keynes, reformişti social-democraţi de dreap­ta, apologeţi înveteraţi ai capitalis­mului ca Strachey, Benedikt Kaut­sky, Laurat, Liebermann, renegaţi ai mişcării muncitoreşti ca Gates, Giolitti, Hervé etc. Parcă anume la aceşti ideologi burghezi, la refor­miştii şi revizioniştii de tot felul, epigoni moderni ai dühringismului, care încearcă să prezinte statul bur­ghez ca un instrument al armoniei de clasă şi al integrării treptate­ a ca­pitalismului în socialism, parcă a­­nume la ei se referea Engels sub­liniind că : „Statul modern nu este... decit organizaţia pe care şi-o creea­ză societatea burgheză pentru a menţine condiţiile generale exterioa­re ale modului de producţie capita­list împotriva încălcărilor, atît din partea muncitorilor, cît şi a capita­listului izolat. Statul modern, indi­ferent de forma sa, este o maşină în esenţă capitalistă, e statul capitaliş­tilor, capitalistul colectiv ideal. Cu cît preia proprietatea mai multor forţe de producţie, cu atît mai mult devine un adevărat capitalist co­lectiv, cu atît exploatează mai mulţi cetăţeni. Muncitorii rămîn munci­tori salariaţi, proletari. Relaţiile capitaliste nu sînt suprimate, ci, dimpotrivă, ajung la paroxism Cite eforturi n-au făcut reprezen­tanţii neobernsteinismului şi neo­­dühringismului spre a dovedi că marxismul s-ar fi învechit, întrucît el n-a prevăzut „capitalismul popu­lar“ şi transformarea statului bur­ghez într-un arbitru imparţial menit să „armonizeze“ interesele proleta­riatului cu cele ale monopolurilor ! Dar dacă reformiştilor din secolul al XIX-lea le-a fost mai uşor la înce­put să abată atenţia de la tarele sis­temului capitalist întrucît acţionau în epoca de dezvoltare a capitalis­mului, revizioniştii contemporani sunt puşi în situaţia ingrată ca în­cercările lor de înfrumuseţare a ca­pitalismului intrat în putrefacţie să fie dezminţite zi de zi de realitatea însăşi. Nici nu s-a terminat bine turneul de reclamă a expoziţiei a­­mericane cu privire la „capitalismul popular“ şi economia S.U.A. a fost cuprinsă de o criză economică cu efecte de lungă durată, care a spul­berat în toate vînturile basmele cu privire la „statul prosperităţii ge­nerale“, la capitalismul „îmbunătă­ţit“, izbăvit de crize, şomaj şi mize­ria maselor muncitoare. Abia s-a uscat cerneala cu care apologeţii capitalismului şi diferiţi înnoitori­ ai marxismului scriau negru pe alb că statul capitalist modern e întru­chiparea democraţiei şi a renunţat la acţiunile agresive întrucît nu mai apără interesele egoiste ale mono­polurilor, ci acţionează pentru bi­nele întregii societăţi, cînd în Fran­ţa marele capital monopolist mobi­lizează forţele reacţiunii şi fascismu­lui pentru a lichida libertăţile de­mocratice şi instituţiile republicane, iar S.U.A. şi Anglia dezlănţuie agre­siunea din Orientul apropiat. Oare atacul imperialist anglo-american împotriva popoarelor arabe dove­deşte că statul american limitează poftele de expansiune ale Rockefel­­lerilor sau, dimpotrivă, că aceştia folosesc statul „neutru“ ca instru­ment c­ocil pentru a-şi extinde do­minaţia în această parte a lumii . Au fost trimise trupele americane să cotropească Libanul şi să ame­ninţe Irakul ca expresie a unei po­ziţii „pe deasupra claselor“, sau în interesul burgheziei monopoliste, în interesul familiei Rockefeller, căreia petrolul din Orientul apropiat i-a adus numai anul trecut un venit net de aproape 500 milioane dolari ? Apărînd cu fermitate puritatea învăţăturii marxist-leniniste, Parti­dul Comunist al Uniunii Sovietice şi celelalte partide comuniste şi mun­citoreşti o traduc în viaţă şi o dez­­voltă în chip creator, ţinînd seama de condiţiile istorice concrete ale fiecărei ţări. Un strălucit exemplu de marxism creator îl constituie De­claraţia reprezentanţilor partidelor comuniste şi muncitoreşti din­­ţările socialiste, care, făcînd o analiză ştiin­ţifică profundă epocii contemporane şi sintetizînd experienţa colectivă a partidelor revoluţionare frăţeşti, dă răspuns principalelor probleme ridi­cate de dezvoltarea societăţii în noile condiţii, constituind un adevă­rat document programatic al mişcă­rii comuniste mondiale. Adoptarea Declaraţiei exprimă unitatea de nez­druncinat a mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale pe baza marxism-leninismului. Această uni­tate şi-a găsit o puternică expresie în respingerea unanimă a progra­mului U.C.I., care constituie o ade­vărată sinteză a tezelor antimarxiste ale revizionismului contemporan. în republica noastră populară, victoria ideologiei socialiste se re­­flectă în avîntul patriotic cu care masele înfăptuiesc politica partidului de construire a socialismului, în uni­tatea de nezdruncinat a poporului muncitor în jurul partidului şi pu­terii populare. Esenţial în tabloul vieţii ideologice din ţara noastră e faptul că ideile marxism-leninismu­lui au căpătat o bază socială uriaşă fiind ideile care călăuzesc gindirea şi activitatea practică a maselor. Imensa majoritate a oamenilor de cultură şi ştiinţă, a intelectualităţii din ţara noastră, se află alături de partid şi clasa muncitoare, contribuie activ la construirea socialismului, la traducerea în viaţă a ideilor mar­xiste revoluţionare. Problemele muncii ideologice for­mează obiectul unei atenţii deosebite a partidului nostru, a cărui întreagă activitate e caracterizată prin fide­litatea neabătută faţă de învăţătura marxist-leninistă, prin priceperea de a o aplica creator la condiţiile noas­­tre, prin intransigenţa cu care a dat şi dă riposta oricărei încercări de propagare a ideologiei străine şi ten­dinţelor capitulante faţă de aceasta. Pornind de la teza marxist-leninistă, verificată de viaţă, potrivit căreia, după cucerirea puterii de către oa­menii muncii, rolul factorului con­ştient sporeşte imens, partidul desfă­şoară cu succes o multilaterală ac­tivitate pentru continua îmbunătă­ţire a educaţiei marxist-leniniste şi ridicarea conştiinţei socialiste a ma­selor, ca o condiţie esenţială pentru succesul întregii opere de construc­ţie socialistă. Din faptul că ideologia socialistă ocupă poziţia dominantă, că în ţara noastră nu avem de-a face cu un curent revizionist închegat, nu tre­buie trase însă concluzii demobi­lizatoare, de auto-liniştire, căci vic­toriile ideologiei socialiste nu s-au produs şi nu se consolidează prin­­tr-un proces spontan, ci printr-o luptă ideologică neobosită. Activita­tea ideologică a partidului nostru se desfăşoară în condiţiile luptei de clasă, ale presiunilor exercitate de rămăşiţele claselor exploatatoare, de stihia mic-burgheză. De ase­menea, pe plan extern, existenţa imperialismului constituie un per­manent izvor de pătrundere a influ­­enţelor ideologice străine. Este cunoscută linia fermă, consec­ventă, trasată de Congresul al II-lea al partidului nostru în problemele luptei ideologice. In raportul tovară­şului Gh. Gheorghiu-Dej la Congre­sul al II-lea al P.M.R. se accentua că „nici vorbă nu poate fi de o cît de mică slăbire a luptei duse de partidul nostru împotriva ideologiei dușmane, necum despre o pretinsă „pauză“ în lupta ideologică“. înarmat cu docu­mentele Congresului al II-lea, parti­dul a dus cu succes lupta pentru combaterea influenţelor ideologiei străine şi a manifestărilor de libera­lism. Pe linia hotărîrilor Congresu­lui al II-lea al P.M.R., plenara C.C. al P.M.R. din iunie 1958 a subliniat sarcina organizaţiilor de partid de a îmbunătăţi necontenit educarea mar­xist-leninistă, partinică, a membrilor şi candidaţilor de partid, de a lupta neobosit împotriva oricăror influenţe ale ideologiei burgheze, împotriva re­­vizionismului, împotriva naţionalis­mului, a concepţiilor idealiste etc. Plenara din iunie a atras atenţia asupra pericolului pe care îl repre­zintă împăciuitorismul, asupra nece­sităţii de a combate fără cruţare toate manifestările lui concrete. Este necesară combaterea concepţiei eclec­tice, împăciuitoriste a posibilităţii unei coexistenţe între marxism şi concepţiile străine, ostile marxismu­lui, a unui compromis între filozo­fia materialist-dialectică şi filozofia idealistă, între economia politică marxistă şi economia politică bur­gheză, între teoria literară marxist­­leninistă şi cea burgheză, între arta realist-socialistă şi arta decadentă Viaţa arată că nu există o zonă in­termediară între ideologia burgheză şi ideologia socialistă, iar acela care încearcă să se situeze la „mijloc“, pe o poziţie „neutră“, va aluneca inevi­tabil în braţele oportunismului, ale ideologiei burgheze. Cu prilejul dez­baterii importantelor hotărîri ale plenarei C.C. al P.M.R. din iunie 1958, membrii de partid au supus unei critici îndreptăţite pe acei to­varăşi care, lăsîndu-se cuprinşi de moleşeală, de un spirit călduţ de au­­toliniştire, „nu văd“ influenţele ideologiei burgheze, chiar şi atunci cînd ele se manifestă sub ochii lor, şi care au dovedit lipsă de fermitate, slăbire a principialităţii şi combati­vităţii faţă de influenţele ideologiei burgheze. Toţi cei ce activează în frontul ideologic — scriitori, oameni de artă şi ştiinţă, cadre din învăţămînt, presă, edituri—sunt chemaţi să-şi pună forţele în slujba înfloririi continue a culturii noastre socialiste, să-şi des­făşoare întreaga activitate în lu­mina principialităţii marxist-leni­niste, să-şi întărească combativitatea împotriva manifestărilor ideologiei burgheze, să ridice munca ideologică la nivelul marilor transformări re­voluţionare înfăptuite de poporul muncitor, împlinirea a opt decenii de la pu­blicarea genialei opere a lui Engels, „Anti-Dühring“, armă ascuţită în lupta împotriva duşmanilor socialis­mului, împotriva ideologiei burgheze şi a reformismului, este un nou pri­lej de a sublinia forţa invincibilă a teoriei şi practicii marxist-leniniste. Epoca noastră este epoca unor mă­reţe transformări revoluţionare. Niciodată n-a fost atît de irezistibilă puterea de atracţie a ideilor socia­lismului. Marxist-leninismul con­vinge şi învinge, căci exprimă cerin­țele legilor obiective ale dezvoltării sociale, interesele fundamentale ale maselor de milioane, luptătoare pen­tru o viaţă liberă de exploatare şi­­ asuprire. ] SCIJTEI* L/% ANIVERSAREA ARMATEI POPULARE CHINEZE DE ELIBERARE la 1 august 1927, în focul luptelor revoluţionare pornite de cei mai buni fii ai poporului chinez împo­triva gomindaniştilor reacţionari — care deveniseră slugi supuse ala imperialiştilor — s-a născut Armata populară chineza de eliberare. Datorită grijii perma­nente a Partidului Comunist Chinez, Armata popu­lară de eliberare, trup din trupul eroicului popor chi­nez, s-a transformat într-o armată de prim rang, cu care se mîndreşte pe drept cuvînt întregul popor al Chinei frăţeşti. In cei 31 de ani care au trecut de la naşterea ei. Armata populară de eliberare a crescut şi s-a călit în marile lupte revoluţionare care au dus la victoria istorică a poporului chinez, la proclamarea Republi­cii Populare Chineze libere şi independente. Ea s-a acoperit de glorie nepieritoare în bătăliile duse, timp de decenii, împotriva gomindaniştilor, iar apoi, timp de 8 ani, împotriva cotropitorilor japonezi. In lupte crîncene, care au durat patru ani, Armata popu­lară de eliberare a înfrînt armatele reacţionare go­­mindaniste sprijinite de imperialiştii americani, împreună cu Armata populară coreeană, volunta­rii chinezi, prin curajul, forţa morală şi capacitatea lor de luptă, au stăvilit agresiunea imperialiştilor ameri­cani împotriva R.P.D. Coreene, silindu-i pe agresori să încheie armistiţiu. în prezent, puternica Armată populară chineză de eliberare, înzestrată cu tehnica modernă, stă ferm de strajă libertăţii şi independenţei R. P. Chineze, cuce­ririlor socialiste ale poporului chinez, păcii şi secu­rităţii în Extremul Orient. Alături de forţele armate ale tuturor ţărilor lagărului socialist, glorioşii ostaşi ai Chinei populare apără cu neclintit devotament cauza păcii în lumea întreagă. Artilerişti ai Armatei populare chineze de eliberare în timpul unor exerciţii. Ştiinţa să progreseze spre binele omului! MOSCOVA 81 (Agerpres).­­ TAS3 transmite: La cea de-a 5-a adunare generală a Comitetului special internaţional pentru organizarea Anului Geofiz­ic, care s-a deschis la 30 iulie la Mos­cova, participă oameni de ştiinţă din 40 de ţări. Deschizînd adunarea, Sydney Chapman (Marea Britanie), preşedintele Comitetului, a subliniat că la Moscova s-au întîlnit oameni de ştiinţă din diferite continente uniţi de ţelul comun , de a cunoaşte secretele naturii, de a face ca ştiinţa să progreseze pentru binele omenirii. La prima şedinţă plenară, în nu­mele Comitetului de stat pentru pro­blemele ştiinţei şi tehnicii al Con­siliului de Miniştri al U.R.S.S., par­ticipanţii la adunare au fost salutaţi de Iuri Maksarev, preşedintele Co­mitetului. El a arătat că progresul ştiinţei contemporane depinde în mare măsură de eficacitatea colabo­rării dintre oamenii de ştiinţă din diferite ţări în rezolvarea probleme­lor actuale. Anul Geofizic Interna­ţional arată că cercetările ştiinţifice comune efectuate paralel, potrivit unui program dinainte coordonat, pot fi realizate cu succes. Aceasta des­chide largi perspective pentru stu­dierea planetei noastre. Se poate a­­firma încă de pe acum că prin or­ganizarea A.G.I. geofizica şi o serie de ramuri înrudite ale ştiinţei au făcut un salt însemnat în dezvolta­rea lor. Acest salt va putea avea o mare influenţă asupra îndeplinirii sarcinilor practice din cele mai im­portante. Printre aceste sarcini Mak­sarev a numit prevederea timpului şi a calamităţilor, studierea regiuni­lor greu accesibile şi prospectarea minereurilor utile, asigurarea comu­nicaţiilor aeriene şi interplanetare în afară de orice pericol.­­o­. 090- „Imperialiştii nu vor reuşi să oprească mersul înainte al istoriei“ Cuvîntarea rostită de Ciu En-lai PEKIN 31 (Agerpres). — China Nouă transmite: Luînd­ cuvintul în cadrul unei re­cepţii oferite cu prilejul stabilirii relaţiilor diplomatice dintre Cam­­bodgia şi R.P. Chineză, premierul Ciu En-lai a subliniat că popoarele iubitoare de pace din ţările Asiei şi Africii şi din întreaga lume nu vor permite guvernelor american şi bri­tanic să tîrască Asia şi lumea în­treagă în catastrofa unui nou război.­ „Deşi imperialiştii se împotrivesc din răsputeri largii mişcări a po­poarelor Asiei şi Africii pentru in­dependenţa naţională şi solidaritatea prietenească, şi deşi recurg la ac­ţiuni de sabotaj şi la obstrucţii — a spus premierul Ciu En-lai — ei nu vor reuşi să oprească mersul înainte al istoriei. In prezent agresiunea ar­mată dezlănţuită de Statele Unite şi Anglia în Liban şi Iordania şi ame­ninţările cercurilor militariste ame­ricane şi britanice împotriva Repu­blicii Irak şi a Republicii Arabe Unite s-au lovit de împotrivirea dîr­­ză a tuturor popoarelor iubitoare de pace din Asia şi Africa şi din res­tul lumii, care le-au condamnat“. „Dacă — a spus premierul Ciu En­­lai — ignorînd poziţia justă a opi­niei publice mondiale, Statele Unite şi Marea Britanie vor refuza cu în­­căpăţînare să renunţe la planurile lor de extindere a agresiunii în Asia oc­cidentală, dacă vor refuza să-şi re­tragă forţele agresive din Liban şi Iordania şi dacă vor continua să ter­giverseze şi să saboteze convocarea unei conferinţe a şefilor guvernelor celor cinci puteri — aşa cum a fost propusă de Uniunea Sovietică — pentru a opri agresiunea şi a salva pacea, această atitudine a cercurilor americane şi engleze va dezvălui în mod limpede că ele caută în mod deliberat să tîrască Orientul mijlo­ciu şi întreaga lume într-o gravă ca­tastrofă, ceea ce nu va fi îngăduit de ţările iubitoare de pace, de po­poarele Asiei şi Africii şi ale lumii întregi“. „Astăzi — a adăugat premierul Ciu En-lai — popoarele Asiei şi Africii s-au trezit la viaţă. Mersul înainte al mişcării pentru independenţă na­ţională a popoarelor Asiei şi Africii nu mai poate fi oprit. Este sigur că victoria finală va fi de partea tutu­ror forţelor iubitoare de pace din Asia şi Africa, din întreaga lume“. p»­­8 Rezultatele tratativelor economice Huigaro-cehoslovace BUDAPESTA 31 (Agerpres). —* M.T.I. transmite : La 31 iulie ziarele au publicat co­municatul cu privire la rezultatele tratativelor economice ungaro-ceho­­slovace. Comunicatul arată că dele­­gaţia ungară şi cea cehoslovacă au discutat problemele referitoare la colaborarea economică între cele două ţări în perioada pînă în anul 1965. Delegaţiile au căznit de acord în ceea ce priveşte orientarea dez­voltării principalelor ramuri ale e­­conomiei naţionale a celor două ţări. In cadrul acordului realizat, Ceho­slovacia va livra Ungariei cărbune, cocs, energie electrică şi unele ti­­puri de materii prime. Ungaria va furniza Cehoslovaciei bauxite, bi­tum, alte materii prime, came şi preparate de care, precum şi alte alimente. Din 1961 şi pînă în 1965 Ungaria va livra, printre altele, Cehoslova­­ciei combine cerealiere, aparate, maşini şi utilaje, iar Cehoslovacia va furniza Ungariei utilaje pentru o termocentrală, tractoare, maşini şi aparate. 95Posibilitatea unui declin economic în Europa occidentală este reala“ DECLARĂ MINISTRUL DE FINANŢE ENGLEZ în camera lorzilor în care a anunţat „relaxarea substanţială“ a embar­goului asupra comerţului cu Răsări­tul. Această hotărîre a guvernului britanic vine după ce grupul consul­tativ al C.O.C.O.M., organizaţia pen­tru aplicarea ,embargoului, s-a pro­nunţat la 18 iulie în acelaşi sens. Tot la 30 iulie la Washington pur­tătorul de cuvînt al Departamentu­lui de Stat, Lincoln White, a decla­rat că guvernul american nu inten­ţionează să modifice politica sa pri­vitoare la embargoul total asupra comerţului cu China. Se ştie că în urma presiunilor exercitate de ţările occidentale, Sta­tele Unite au fost silite să accepte relaxarea restricţiilor asupra comer­ţului acestor state cu Răsăritul, Ma­rea Britanie, Germania occidentală, Japonia şi alte ţări occidentale re­simt efectele declinului economic a­­merican şi speră ca prin intensifi­carea comerţului cu Răsăritul să evite înrăutăţirea situaţiei lor eco­nomice. Ministrul de Finanţe al Marii Britanii, Heathcoat Amory, a declarat la 29 iulie că posibilitatea unui declin economic în Europa oc­cidentală este „reală“. Amory a pre­zis că această conjunctură nefavo­rabilă va surveni la sfirșitul acestui an sau începutul anului viitor. „Alegeri“ pe sprînceană NEW YORK 31 (Agerpres). — In statul Arkansas din S.U.A. au avut loc alegerile preliminare, în vede­rea stabilirii candidaturilor pentru funcţia de guvernator al statului. A­­nul acesta, contrar obiceiului, ale­gerile din Arkansas au captat aten­ţia opiniei publice americane, deoa­rece și-a depus din nou candidatura Faubus, guvernatorul statului, care și-a cucerit un jalnic renume prin atacurile sale rasiste de la Little Rock din septembrie 1957. Pentru a caracteriza alegerile, este suficient să se spună că din cei 1.100.000 de alegători au votat nu­mai aproximativ 300.000. Marea ma­joritate a negrilor, al căror nu­măr este de aproximativ 235.000 in statul Arkansas, au fost înlăturaţi de la vot cu ajutorul diferitelor trucuri juridice şi al măsurilor de intimidare. Numeroşi alegători albi nu au putut vota din cauza că nu au plătit aşa-numitul „impozit electo­ral“, prevăzut de legile statului. Cu ajutorul acestor „măsuri“ Fau­bus a reuşit să obţină 2/3 din voturi.

Next