Scînteia, decembrie 1958 (Anul 27, nr. 4386-4411)
1958-12-02 / nr. 4386
ANUL XXVII Nr. 4383 Marţi 2 decembrie 1958 4 PAGINI — 20 BANI Sub conducerea partidului, înainte cu toate forţele, la îndeplinirea sarcinilor planului de stat pe anul 1959, pentru dezvoltarea economiei naţionale pe calea socialismului, pentru întărirea continuă şi înflorirea patriei (Continuare in pas. II-a)" Expunerea făcută de tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej la şedinţa plenară a C. C. al P. M. R. din 26-28 noiembrie 1958 Tovarăşi, Proiectul planului de dezvoltare a economiei naţionale pe anul 1959, întocmit pe baza Directivelor Congresului al II-lea al partidului pentru perioada 1956—1960 şi a indicaţiilor date de Biroul Politic, asigură prin prevederile sale dezvoltarea mai departe şi într-un ritm mai intens a industrializării socialiste . După datele preliminare, planul de stat de dezvoltare a economiei naţionale pe anul 1958 va fi depăşit in industrie cu aproximativ 0,5*/o, producţia globală industrială fiind anul acesta cu peste 9,5% mai mare decât anul trecut. Creşterea cea mai accentuată are loc in industria siderurgică precum şi in industria chimică, unde sporul este de 19%. Producem anul acesta de 5,5 ori mai multă fontă ca un 1958, de 5,5 ori mai mult oţel, de 2,5 oi mai mult cărbune, de 17 ori mai mult gaz metan, de 5,2 ori mai mult ciment, de 2 ori mai multe ţesături de bumbac, lină şi mătase, de 2,5 ori mai mult ulei şi de 2,1 ori mai mult zahăr. În urma Îmbunătăţirii sistemului de salarizare şi normare a muncii, salaiul mediu este astăzi cu peste 18% mai mare decît in 1955. Introducerea unor măsuri tehnico-organizatorice în aproape toate întreprinderile cu sprijinul activ al muncitorilor, inginerilor şi tehnicienilor, a dus la creşterea productivităţii muncii şi la reducerea, peste plan, a preţului de cost, ceea ce a contribuit în mare măsură la acoperirea fondurilor cerute de creşterea veniturilor muncitorilor. In cursul anului 1953, sectorul socialist al agriculturii a continuat să se dezvolte A fost livrat un număr însemnat de maşini agricole gospodăriilor de stat, unde s-a ajuns ca majoritatea lucrărilor agricole să fie complect mecanizate, precum şi S.M.T.-urilor. Sunt create toate condiţiile pentru realizarea prevederilor Congresului al ll-lea al P.M.R. cu privire la transformarea socialistă a agriculturii. In anul 1957—1958 s-au obţinut bune rezultate în ce priveşte constituirea fondului central de cereale, care asigură nevoile de consum ale populaţiei, necesarul de materii prime pentru industrie, rezervele de stat stabilite. Aceste rezultate au confirmat pe deplin justețea politicii partidului de întărire a gospodăriilor agricole de stat, de asigurare a acestora cu mijloacele materiale și agrotehnice necesare pentru a deveni principalul furnizor al fondului central de cereale al statului. . Fondul central de produse agricole se constituie din proAmploarea şi ritmul rapid de dezvoltare a economiei noastre socialiste, avîntul economic general al tuturor ţărilor lagărului socialist în frunte cu Uniunea Sovietică demonstrează din plin superioritatea economiei socialiste planificate, a orînduirii socialiste, a relaţiilor de tip nou statornicite între ţările lagărului socialist. Perspectivele grandioase de dezvoltare a economiei Uniunii Sovietice trasate de tezele Raportului care va fi prezentat de tov. Hruşciov la Congresul al XXI-lea al P.C.U.S. umplu de mîndrie sufletele oamenilor muncii din ţara noastră ca şi din întreaga lume. Tezele portului arată uriaşele realizări ale poporului sovietic care începe o nouă etapă, de însemnătate istorică pentru destinele întregii omeniri : perioada construirii intense a societăţii comuniste pe a şasea parte a globului. Ritmul rapid de dezvoltare a producţiei în U.R.S.S., crearea bazei tehnico-materiale a comunismului vor situa, într-o perioadă de circa 15 ani, Uniunea Sovietică pe primul loc în lume în ce priveşte volumul absolut al producţiei şi producţia calculată pe cap de locuitor. Aceasta va asigura poporului sovietic nivelul de trai cel mai ridicat din lume şi va constitui o victorie de importanţă mondială a socialismului în întrecerea paşnică cu capitalismul. După cum se arată în tezele Raportului, ca rezultat al realizării planului de şapte ani al Uniunii Sovietice şi al dezvoltării economice a celorlalte ţări socialiste, sistemul mondial- socialist va produce în 1965 mai mult de jumătate din întreaga producţie industrială mondială. Astfel, în această perioadă se va asigura superioritatea absolută a sistemului mondial socialist asupra sistemului capitalist în domeniul hotărîtor al activităţii omeneşti — producţia bunurilor materiale. Imensa forţă economică a Uniunii Sovietice, programul ei măreţ de construire a comunismului întăresc considerabil forţele întregului sistem mondial al socialismului şi constituie un factor esenţial pentru realizarea unui puternic şi continuu event economic al tuturor celorlalte ţări din marea familie a statelor socialiste. In cadrul relaţiilor frăţeşti de colaborare şi într-ajutorare tovărăşească bazate pe principiul internaţionalismului proletar, ţara noastră a privit şi primeşte un sprijin deosebit de puternic din partea U.R.S.S. prin livrări de utilaje şi echipamente industriale de prim ordin pentru fabrici şi uzine, livrări de minereu de fier, fontă, cocs, metale şi maşini, necesare înfăptuirii programului nostru de industrializare. In baza acordului economic încheiat în decembrie 1956, U.R.S.S. ne-a acordat credite importante în instalaţii şi utilaje necesare dezvoltării industriei noastre chimice. Cea mai mare parte a utilajelor destinate marelui combinat petrochimic de la Borzeşti, precum şi o fabrică nouă de îngrăşăminte azotoase cu o capacitate de 210.000 tone pe an şi cu posibilităţi de dublare a acestei capacităţi nu se livrează de către U.R.S.S., în contul creditului acordat. Importanţa livrărilor de utilaj pentru dezvoltarea industriei chimice este ilustrată de faptul că numai pentru combinatul de la Borzeşti vom primi: — două instalaţii de cracare catalitică cu o capacitate anuală de 500.000 tone ; — o fabrică de cauciuc sintetic cu o capacitate de 50.000 tone pe an ; — o secţie de fenol de 18.000 tone pe an; CREŞTEREA ACUMULĂRILOR ŞI Tovarăşi, Partidul nostru, călăuzindu-se de experienţa Uniunii Sovietice in opera de construire a socialismului, experienţă verificată de celelalte ţări din lagărul socialist ca şi de propria noastră experienţă, aplică în mod consecvent politica leninistă de industrializare, bazată pe dezvoltarea cu precădere a industriei grele, şi în primul rînd a industriei constructoare de maşini. Pentru a asigura un ritm susţinut al industrializării socialiste a ţării trebuie mobilizate toate eforturile, rezervele materiale şi financiare pentru sporirea rapidă a acumulărilor. Partidul şi guvernul duc o politică perseverentă de realizare a acumulărilor necesare investiţiilor pentru industrializare, ceea ce constituie chezăşia avîntului întregii economii naţionale, a creşterii neîncetate a venitului naţional şi, ca urmare, a ridicării nivelului de trai al oamenilor muncii. Aceasta este singura cale de dezvoltare rapidă a forţelor de producţie, de creare a bazei tehnico-materiale a socialismului, ţării şi lărgirea bazei tehnico-materiale în agricultură, în vederea sporirii însemnate a producţiei industriale şi agricole. Proiectul de plan se sprijină pe realizările importante obţinute în ultimii ani de oamenii muncii în toate ramurile vieţii economice şi social-culturale, realizări care oglindesc capacitatea clasei muncitoare, a statului democrat-popular, de a asigura mersul mereu înainte al ţării noastre, dezvoltarea ei as-cendentă pe drumul construcţiei socialismului,ducţia gospodăriilor agricole de stat, din plăţile în natură către S.M.T.-uri şi uiumuri la treierat şi la măcinat şi prin sistemul de contractare a produselor agricole. Contractările dau o contribuţie de cea mai mare însemnătate la constituirea fondului central la cereale, la floarea-soarelui şi la alte plante oleaginoase, la sfeclă de zahăr, cartofi, carne, lapte, lînă şi la alte produse agricole, vegetale şi animale. Sistemul de contractare s-a dovedit a fi o pîrghie puternică pentru stimularea interesului material al ţărănimii, mai ales al gospodăriilor colective şi întovărăşirilor, în ridicarea producţiei agricole şi a contribuit la dezvoltarea schimbului de mărfuri între oraş şi sat, la întărirea alianţei muncitoreştiţărăneşti. Roadele îmbunătăţirii continue a activităţii de producţie în industrie şi în agricultură se resimt pe piaţă, în magazinele de stat şi în cooperativele de consum, unde populaţia găseşte mărfuri în cantităţi tot mai mari, sortimente mai variate şi de calitate mai bună. Avem astăzi o circulaţie bănească sănătoasă, leul s-a întărit, bugetul statului s-a consolidat şi se prevede, pentru sfîrşitul anului, un excedent bugetar. Exportul nostru de mărfuri, în special de mărfuri industriale, a crescut ca volum şi sortimente, ceea ce a asigurat o balanţă comercială activă şi o balanţă echilibrată de plăţi externe. Realizările obţinute în opera de construire a socialismului de oamenii muncii din ţara noastră, ca şi din celelalte ţări socialiste, nu sunt pe placul cercurilor imperialiste, al foştilor capitalişti şi moşieri expropriaţi şi al uneltelor acestora. Dar toate strădaniile cercurilor reacţionare şi ale uneltelor lor de a prezenta un tablou deformat al realizărilor din ţara noastră şi din celelalte ţări socialiste, de a induce în eroare opinia publică din ţările lor, nu pot opri mersul înainte al ţărilor socialiste şi creşterea forţelor socialismului în lumea întreagă, după cum nu pot camufla elementele de criză, instabilitatea economică, inflaţia şi şomajul din ţările capitaliste, nu înlătură contradicţiile inerente capitalismului şi nu pot salva de la pieire orînduirea capitalistă condamnată de istorie. — o secţie de acetonă de 11.000 tone pe an. — o fabrică de sodă caustică electrolitică de45.000 tone pe an ; — o fabrică de policlorură de vinil de 36.000 tone pe an; — o secţie de insecticide de 1.250 tone pe an ; — o secţie de ierbicide de 500 tone pe an. Avînd în vedere condiţiile naturale optime de care dispune ţara noastră pentru a intensifica ritmul de dezvoltare a industriei chimice, am considerat necesar să solicităm U.R.S.S. livrarea pe credit a unui număr de alte unităţi ale industriei chimice. Zilele acestea am primit o scrisoare de la tovarăşul Hruşciov prin care ne aduce la cunoştinţă că guvernul sovietic este de acord să ne dea un nou ajutor în dezvoltarea industriei chimice, urmînd ca în cursul lunii decembrie să plece la Moscova o delegaţie pentru a încheia acordul corespunzător. Ajutorul internaţionalist acordat de U.R.S.S. constituie o contribuţie de mare însemnătate la crearea bazei tehnico-materiale a orînduirii socialiste în ţara noastră. Noi exprimăm, tovarăşi, de la această tribună, în numele C.C. al P.M.R., al guvernului R. P. Române şi al poporului român, cele mai calde mulţumiri şi recunoştinţa noastră profundă Comitetului Central al P.C.U.S., guvernului şi poporului sovietic pentru ajutorul continuu şi multilateral pe care ni-l acordă. Tovarăşi, Vă este cunoscut că o delegaţie de partid şi guvernamentală a făcut recent o vizită de prietenie în Republica Cehoslovacă. Am fost întlmpinaţi de conducerea Partidului Comunist, de guvernul şi poporul cehoslovac cu simpatie şi dragoste tovărăşească. Rezultatele convorbirilor avute cu tovarăşii cehoslovaci, ale tratativelor care s-au desfăşurat într-un spirit de deplină Înţelegere şi unitate de vederi în toate problemele discutate sunt cuprinse în Declaraţia comună româno-cehoslovacă. Acordul de lungă durată încheiat cu acest prilej prevede lărgirea considerabilă a colaborării economice şi a schimbului de mărfuri prin realizarea în R.P.R. a unor obiective industriale care interesează dezvoltarea economică a ambelor ţări. Se vor construi în ţara noastră centrale termoelectrice avînd o capacitate totală de 600.000 kW cu o producţie de energie de peste 4 miliarde kWh. Echipamentul energetic va fi livrat pe credit de Republica Cehoslovacă, iar Republica Populară Romînă va furniza pentru acoperirea nevoilor Republicii Cehoslovace energie electrică — circa 2 miliarde de kWh anual. Realizarea prevederilor acestui acord duce la sporirea substanţială a volumului schimburilor între România şi Cehoslovacia, creînd ţării noastre disponibilităţi însemnate pentru achiziţionarea din Republica Cehoslovacă de noi utilaje, instalaţii industriale şi alte mărfuri. La aceasta se adaugă convenţiile încheiate anterior cu Cehoslovacia privind lărgirea capacităţii tranzitului de mărfuri cehoslovace prin porturile romîneşti şi cumpărarea de utilaje necesare industrializării lemnului. Cred că sunt în asentimentul Plenarei exprimîndu-ne din nou mulţumirea pentru dezvoltarea rodnică a colaborării frăţeşti între ţările noastre. A PRODUCŢIEI INDUSTRIALE Proiectul planului de stat pe 1959 prevede un volum de investiţii de 17,4 miliarde lei, cu 15% mai mult decît în 1958. Politica de acumulare socialistă îşi găseşte expresie în orientarea investiţiilor. Iată de ce principalele investiţii sunt îndreptate în primul rind spre industria grea. O atenţie deosebită se acordă industriei chimice, căreia i se repartizează 20% din volumul total al investiţiilor industriale, cu aproape 50% mai mult decît în 1953, în vederea sporirii mai rapide a capacităţilor de producţie şi a măririi eficacităţii economice a investiţiilor, se prevede scurtarea timpului de dare în funcţiune a fabricilor şi uzinelor a căror construire este în curs şi concentrarea eforturilor către terminarea şantierelor începute. Creşterea volumului de investiţii va asigura PUNEREA IN FUNCŢIUNE IN ANII 1959 ŞI 1960 a unor importante obiective industriale ca hidrocentrala „V. I. Lenin“-Bicaz, fabrica de îngrăşăminte azotoase Roznov, fabrica de celuloză din stuf de la Brăila, uzinele sodice de la Govora şi Borzeşti, conducta magistrală de gaze Ţicleni — Bucureşti şi altele. Se va începe CONSTRUIREA UNOR NOI ŞI IMPORTANTE ÎNTREPRINDERI, între care fabrica de fibre sintetice-volan de la Săvineşti, centrala electrică de termoficare Ploeşti, complexe pentru industrializarea lemnului, şi altele. In anul 1959 vor fi racordate la sistemul energetic de 110 kV oraşele Baia Mare şi Craiova şi vor începe lucrările de racordare a regiunilor Suceava, Constanţa şi Oradea, astfel incit în 1960 să se încheie sistemul energetic naţional. In ce priveşte AGRICULTURA, prin proiectul de plan se alocă în anul viitor 2,9 miliarde lei ,cu 600 milioane mai mult decît în 1958. Pe baza sporirii acumulărilor şi orientării lor mai ales spre industrie, VENITUL NAŢIONAL VA CREŞTE IN 1959 CU 13%. Investiţiile în sectorul social-cultural se ridică la 1,6 miliarde lei, reprezentînd astfel o creştere de 17% faţă de 1958. In vederea extinderii învăţămîntului şi a îmbunătăţirii bazei sale materiale, se pune un accent mai mare pe construcţia de şcoli la oraşe şi sate. Trebuie să subliniem măsurile luate în 1958, care vor fi accentuate în 1959, pentru INTENSIFICAREA CONSTRUCŢIILOR DE LOCUINŢE, repartizîndu-se un volum de investiţii cu 25% mai mare decît în 1958, în aplicarea justă a politicii de acumulare socialistă, de îndreptare judicioasă a investiţiilor un rol deosebit de însemnat revine activităţii depuse de ministere şi de Comitetul de Stat al Planificării pentru întocmirea planului de stat. Proiectul de plan pe 1959 este întocmit în condiţii mai bune decît în anii precedenţi. Comitetul de Stat al Planificării şi ministerele s-au ocupat ca el să fie elaborat mai din vreme, să fie mai bine fundamentat. In anii regimului democrat-popular s-au format numeroase cadre de conducere în economie, cu competenţă şi spirit de iniţiativă, oameni care-şi pun la inimă interesele generale ale poporului, se sprijină pe mase, pe iniţiativa înaintată a acestora şi luptă cu perseverenţă pentru îmbunătăţirea continuă a activităţii în sectorul lor. Aceasta se reflectă în realizarea planului pe 1958 ca şi în munca pregătitoare pentru elaborarea planului pe 1959. Totodată este necesar să atragem atenţia asupra cîtorva aspecte negative, privind modul în care miniştrii şi alţi conducători ai organelor economice, inclusiv conducerea C.S.P., îşi îndeplinesc sarcinile de întocmire a planului de stat. în domeniul pregătirii proiectelor de plan există lipsuri asupra cărora partidul a atras atenţia în repetate rînduri, dar care persistă de ani de zile şi îngreunează munca de elaborare a planului, oglindindu-se apoi ca deficienţe în proiectele de plan, în primul rînd este necesar să ne oprim asupra felului cum se propun şi, uneori, cum se aprobă investiţiile capitale. Fondurile destinate investiţiilortrebuie îndreptate spre lucrările de mare eficacitate economică, care să ducă la dezvoltarea în ritm accentuat a economiei naţionale şi a venitului naţional. Acest lucru obligă cadrele de conducere din economie ca înainte de a propune lucrări noi de investiţii să cunoască şi să studieze cu cea mai mare grijă rezervele existente în folosirea deplină a capacităţilor de producţie existente. Propunerile de noi investiţii trebuie să fie bine documentate din punctul de vedere al eficacităţii acestora, al nivelului tehnicii, al costului, căci orice ban cheltuit neeconomicos înseamnă reducerea posibilităţilor de a spori forţele de producţie ale economiei naţionale. Deşi aceste lucruri sunt „îndeobşte cunoscute“, totuşi continuă cazurile de solicitare a unor sume importante pentru lucrări uneori lipsite de documentaţia tehnică necesară, insuficient fundamentate economic care, uneori s-au dovedit a fi inutile. De exemplu, Ministerul Industriei Bunurilor de Consum (Departamentul Industriei Uşoare) a propus construirea unei fabrici de încălţăminte din cauciuc, cu un volum de construcţii de 30 milioane lei, deşi cel puţin jumătate din capacitatea de producţie a unei asemenea fabrici a putut fi obţinută fără nici o construcţie nouă, din cadrul spaţiilor de producţie insuficient folosite ale Combinatului de la Jilava. Departamentul Silviculturii a cerut sume importante pentru construirea unei fabrici de impregnat traverselor, Ministerul Transporturilor şi Telecomunicaţiilor a montat o asemenea fabrică cu o cheltuială de 20 ori mai mică. Sînt cazuri cind se solicită fonduri pentru investiţii capitale fără a se fi studiat suficient costul real al investiţiilor, ceea ce atrage necesitatea unor suplimentări ulterioare, urcind preţul total faţă de cel luat în consideraţie la aprobarea investiţiei. Asemenea practici care ilustrează superficialitatea cu care uneori se solicită fondurile de investiţii trebuie eliminate cu desăvîrşire din munca de planificare. Miniştrii şi conducerea C. S. P. sunt datori să analizeze temeinic, sub toate aspectele, propunerile de investiţii care se includ în proiectul de plan. O altă deficienţă pe care trebuie s-o înlăturăm în interesul dezvoltării mai rapide a economiei naţionale este lipsa de grijă pentru folosirea în întregime a posibilităţilor de producţie ale întreprinderilor. Sunt conducători de întreprinderi care propun, în mod uşuratic, sarcini de producţie sub posibilităţile reale ale întreprinderilor ; cîteodată asemenea sarcini nemobilizatoare sunt adoptate fără spirit critic de către miniştri şi însuşite apoi, fără o analiză temeinică, de către C.S.P. De pildă, Departamentul Cărbuni-Minereuri din Ministerul Industriei Grele şi C. S. P. au planificat pentru anul 1958 o producţie de metale neferoase, subestimînd conţinutul de meIN SIDERURGIE vor intra în funcţiune în anul 1959 bateria a treia de cocs şi laminorul de profile de 650 mm, de la Hunedoara cu o capacitate de 550.000 tone/an, al treilea laminor de tablă subţire la uzina „Nicolae Cristea“ şi altele. Pe baza noilor capacităţi de producţie şi a exploatării mai raţionale a furnalelor, cuptoarelor de oţel, laminoarelor şi altor utilaje existente, se prevede o creştere a producţiei siderurgice cu 23% faţă de 1958. In anul 1959 se va asigura creşterea într-un ritm mai mare a producţiei de metal. Considerăm că, din rezervele existente, industria siderurgică poate realiza în anul care urmează o creştere a producţiei de oţel de 38% faţă de 1958, adică o producţie totală de 1,3 milioane tone. Acest spor poate fi obţinut prin folosirea mai intensivă a cuptoarelor de la oţelăria nouă din Hunedoara şi prin reconstruirea şi mărirea capacităţii a 3 cuptoare la oţelăria din Reşiţa. In vederea realizării acestor însemnate creşteri de producţie, Ministerul Industriei Grele, cadrele de conducere din siderurgie trebuie să ia măsuri pentru lichidarea grabnică a deficienţelor în exploatare, pentru ridicarea indicilor de utilizare a furnalelor, cuptoarelor S.M., laminoarelor şi pentru reducerea consumului de materii prime, combustibil şi cocs. Ţinînd seama de caracteristicile tehnice ale instalaţiilor şi de nivelul de calificare la care au ajuns muncitorii, tehnicienii şi inginerii siderurgişti din ţara noastră, este pe deplin posibil să ajungem din urmă indicii realizaţi în alte ţări. Trebuietal al minereului faţă de cel real. In aceste condiţii Departamentul şi-a asigurat dinainte depăşirea simţitoare a planului, fără un efort deosebit. La întocmirea proiectului de plan pe 1959, conducătorii departamentului au manifestat aceeaşi tendinţă. Pentru cadrele din economie este o obligaţie permanentă de a stabili sarcini mobilizatoare care să ţină seama de îmbunătăţirea continuă a procesului de producţie, de creşterea calificării şi de elanul constructiv al muncitorilor, inginerilor şi tehnicienilor, de a asigura o folosire maximă a capacităţilor de producţie, încărcarea utilajelor şi instalaţiilor potrivit posibilităţilor reale, acestea constituind pîrghii puternice de creştere a producţiei şi productivităţii muncii, de reducere a preţului de cost şi, astfel, de ridicare a nivelului de trai material şi cultural al oamenilor muncii. Mai continuă încă practica nerespectării normelor de consum, a autoaprovizionării în dauna altor ramuri, a stocurilor peste necesar. Tot ca urmare a unei insuficiente analize a cererilor primite de la întreprinderi şi însuşite în mod mecanic de ministere se mai prezintă încă cereri exagerate de materii prime, materiale, combustibil, ceea ce creează dificultăţi în balanţele materiale şi în aprovizionarea ritmică a Întreprinderilor. Trebuie arătat că propunerile iniţiale ale unor ministere pentru proiectul de plan pe 1959 în legătură cu creşterea productivităţii muncii în industrie au fost făcute cu insuficient simţ de răspundere. Potrivit acestor propuneri s-ar fi obţinut în 1959 o creştere a productivităţii muncii cu mult sub cifrele de control. De asemenea în ce priveşte preţul de cost, propunerile ministerelor n-au reprezentat nici jumătate din economiile realizate în 1957 sau 1958, în urma analizei critice, precum şi a propunerilor venite din partea oamenilor muncii, a organizaţiilor de partid şi sindicale, s-au stabilit sarcini sporite, mai apropiate de posibilităţile reale. Toate acestea arată uşurinţa cu care unele cadre conducătoare din economie tratează problemele cele mai importante asupra cărora partidul nostru a atras atenţia în mod deosebit şi în repetate rînduri. Comitetul de Stat al Planificării, deşi dispune de un aparat calificat şi cu toate că şi-a îmbunătăţit activitatea, cedează uneori presiunilor exercitate de acele ministere care insistă pentru planuri uşoare, nemobilizatoare, solicită fonduri materiale şi băneşti nejustificate. Astfel a fost posibil să se introducă în proiectele de plan Investiţii fără o justificare complectă a eficienţei economice, să se subevalueze în unele ramuri posibilităţile de creştere a producţiei şi de reducere mai accentuată a preţului de cost. Comitetul de Stat al Planificării — ca şi alte ministere şi instituţii centrale economice — n-au muncit cu suficientă temeinicie şi perseverenţă pentru a pune în valoare cit mai multe din rezervele şi posibilităţile economiei noastre. Unii conducători din economie pun mai presus de interesele generale ale statului interesele înguste de departament şi caută, atunci cind se alcătuieşte planul, să-şi creeze condiţii cit mai uşoare de realizare. Asemenea conducători devin uneori prizonierii propriului lor aparat, reflectă spiritul de comoditate al unor funcţionari în subordine. Miniştrii, conducătorii întreprinderilor au datoria de a îndruma şi urmări personal elaborarea proiectului de plan, dînd dovadă de exigenţă şi spirit partinic. Inlăturînd aspectele negative din munca organelor economice în domeniul elaborării propunerilor de plan, să mobilizăm cît mai multe din rezervele existente. Să eliminăm orice risipă și cheltuire nejudicioasă a resurselor materiale și financiare ale statului, îndreptînd toate aceste resurse spre dezvoltarea cît mai rapidă a economiei noastre naţionale. Tovarăşi, Vă este cunoscut proiectul planului de stat pe anul 1959. In cele ce urmează mă voi opri numai asupra cîtorva probleme care trebuie evidenţiate in mod deosebit şi asupra sarcinilor unora dintre ramurile economiei. ‘ Biroul Politic al Comitetului Central al partidului a analizat şi a aprobat proiectul planului de stat pe 1959. In acelaşi timp el a constatat că în economia noastră naţională există numeroase şi importante rezerve care pot şi trebuie puse în valoare, pentru creşterea producţiei industriale şi reducerea mai accentuată a preţului de cost. Putem ajunge în anul 1959 la o producţie industrială de circa 67 miliarde lei — cu opt sute de milioane lei mai mult decît prevede proiectul de plan, — reprezentîmd o creştere totală de circa 10% faţă de 1958, în joc de 8,6 la sută cît este prevăzut în proiect. Mărirea sarcinilor de producţie ale industriei este pe deplin posibilă prin utilizarea mai bună a capacităţilor de producţie existente, prin scurtarea termenelor de dare în funcţiune a noilor instalaţii şi prin însuşirea într-un timp mai scurt de către muncitori, tehnicieni şi ingineri a tehnicii înaintate. Mijloacele materiale și financiare suplimentare necesare îndeplinirii sarcinilor sporite pot şi trebuie să fie asigurate în primul rînd prin scăderea, mai accentuată decît prevede proiectul, a consumurilor de materii prime şi materiale. Pentru dezvoltarea industriei mijloacelor de producţie se vor aloca 90% din volumul investiţiilor prevăzute în 1959 pentru întreaga industrie, creşterea investiţiilor in industria mijloacelor de producţie fiind de 1220 milioane lei, făcute eforturi mai mari pentru creşterea numărului de sortimente de laminate şi îmbunătăţirea calităţii mai ales la tablă, oţeluri aliate şi oţeluri de rulmenţi, care să asigure ridicarea la un nivel mai înalt a calităţii producţiei industriei construcţiilor de maşini. IN INDUSTRIA CONSTRUCŢIILOR DE MAŞINI se pune un accent mai mare pe producţia de utilaj petrolifer pentru foraj şi pentru prelucrarea ţiţeiului, utilaj pentru industria chimică şi pentru prelucrarea lemnului, autocamioane, tractoare şi maşini agricole, maşini şi aparataj electric, materiale de instalaţii necesare construcţiilor precum şi bunuri metalice de larg consum, frigidere, maşini de cusut, biciclete etc. Lărgirea continuă a sortimentelor şi îmbunătăţirea calitativă a producţiei de maşini şi utilaje satisfac în mai mare măsură cerinţele crescînde ale industriei şi fac posibilă creşterea însemnată a exportului de maşini şi utilaje, care va reprezenta în anul viitor 15% din exportul nostru. Proiectul de plan prevede mijloacele necesare pentru modernizarea producţiei de maşini şi utilaje prin ridicarea nivelului tehnologic al producţiei şi prin reproiectarea şi înlocuirea unui număr însemnat de maşini cu tipuri perfecţionate. Printre produsele noi, de înaltă tehnicitate, sunt prevăzute a se realiza în anul 1959 primele locomotive Diesel electrice, care vor contribui la modernizarea transporturilor feroviare. ÎNSEMNATE REALIZĂRI ÎN DEZVOLTAREA ECONOMIEI NAŢIONALE COLABORAREA ÎNTRE ŢĂRILE LAGĂRULUI SOCIALIST SPORIREA PRODUCŢIEI IN INDUSTRIA SIDERURGICĂ ŞI A CONSTRUCŢIILOR DE MAŞINI