Scînteia, aprilie 1959 (Anul 28, nr. 4487-4512)

1959-04-01 / nr. 4487

Pag.2 La fabrica „Partizanul"-Bacău Economiile pot fi mai însemnate. Fabrica de pielărie şi încălţăminte „Partizanul“ din Bacău este o între­prindere cu o veche tradiţie, cu muncitori şi tehnicieni harnici şi pricepuţi. In decursul anilor, colec­tivul fabricii, în frunte cu comuniş­tii, a obţinut importante rezultate în lupta pentru creşterea necontenită a productivităţii muncii şi pentru re­ducerea preţului de cost. Anul tre­cut, muncitorii şi tehnicienii de aici au realizat o economie de 34.000 kg. piei crude, 4.247 m.p. piele, 2.175 kg. talpă şi alte materiale, a căror valoare s-a ridicat la aproape 500.000 lei. Insusindu-și sarcinile puse de ple­nara din noiembrie a C.C. al P.M.R. colectivul întreprinderii — urm­înd exemplul celor 8 întreprinderi din Capitală — s-a angajat să realizeze economii suplimentare în valoare de aproape 200.000 lei. După un studiu întocmit reiese că în 1959 se pot eco­nomisi, prin reducerea consumurilor specifice, 2.500 m.p. piele, 3.000 kg. talpă etc. La piele, economia prin­cipală se va realiza printr-o mai bună combinare a tiparelor. CÎND COLECTIVUL PARTICIPA LA REZOLVAREA PROBLEMELOR PRODUCŢIEI In consfătuirile de producţie care au avut loc, mulţi muncitori şi teh­nicieni au­ venit cu propuneri pre­ţioase privind reducerea consumuri­lor specifice. Maistrul Alexandru Olaru a propus ca priza impregnată pentru bombeuri să fie folosită mai raţional, prin reducerea părţilor la­terale cu cîţiva centimetri. Propune­rea lui a fost găsită bună. S-a tre­cut imediat la modificarea cu­ţitelor Valoarea economiilor ce se vor realiza la pînză în 1959 în urma aplicării acestei inovaţii, se va ridica la 178.000 lei. Pînă de cu­­rind se pierdeau însemnate cantităţi de tanin prin precipitarea cu săru­rile de calciu din apa industrială (care are o duritate ridicată). Teh­nicianul Gustav Clemer a propus să se înlocuiască apa industrială la dizolvarea extractelor tarite cu apă de condens, ce rezultă din bateriile de la instalaţiile de uscare. In acest fel se vor realiza în cursul anului economii de 4.500 kg. tanin. Econo­mii însemnate se vor realiza şi la materialele auxiliare. Prin măsurile luate de la începu­tul anului de conducerea întreprin­derii şi prin activitatea entuziastă a muncitorilor şi a tehnicienilor, con­sumurile specifice planificate — deşi mai mici decit cele din anul trecut — au fost reduse. De pildă, consu­mul de piele pentru o pereche de bocanci a fost micşorat cu 0,15 dm.p. La o pereche de bocanci s-a consumat cu 0,15 kg. mai puţină talpă, iar la o sută de kg. de piele crupon finit s-a întrebuinţat­­ cu 1,36 kg. mai puţin tanin. Toate aces­tea au dus la realizarea unei eco­nomii, în perioada care s-a scurs de la începutul anului, de 447 m.p. piele şi 2.093 kg. talpă. Aceasta este o realizare însemnată a colectivului Întreprinderii dacă ţinem seama de faptul că nici în a­­nul trecut, nici în ceilalţi ani, con­sumurile specifice la piele şi talpă n-au fost respectate în fiecare lună. Faptele au dovedit că scepticismul, neîncrederea şi teama unor cadre de conducere că noile consumuri speci­fice nu vor putea fi realizate au fost neîntemeiate. REZERVE INCA NEFOLOSITE Dacă se face o analiză mai profundă asupra desfăşurării muncii în întreprindere în această perioa­dă reiese că realizările obţinute pu­teau fi şi mai mari. Să luăm doar cîteva exemple. In sectorul mineral, în luna ianuarie, s-a depăşit consu­mul specific planificat cu 400 kg. piele crudă. Cauzele? Prima şi cea mai importantă este că sectorul nu a fost aprovizionat cu un număr su­ficient de rame de şpănuit. Alt exemplu. Dacă analizăm felul cum a fost realizat planul secţiei de croit pe luna ianuarie, şi pe primele două decade ale lunii februarie, reiese că s-a realizat o economie de 447 m.p. piele. Totuși, în această perioadă, un număr de 16 muncitori au rea­lizat consumuri mai mari de­cit cele planificate, totalizînd o pierdere de peste 40 m.p. pie­le. Dar nu numai atît. Dacă comparăm realizările celor trei brigăzi care lucrează aici rezul­tă următoarele economii pe mun­citor : brigada tineretului 7,25 m.p., brigada de femei 2,50 m.p., iar brigada a 3-a 1,78 m.p. Rezulta­ tele obţinute de brigada tineretului — care singură a realizat 75 la sută din totalul economiilor pe secţie — dovedesc că se poate lucra cu con­sumuri specifice şi mai mici, atunci cind munca este temeinic organi­zată. Dacă şi celelalte două brigăzi ar fi realizat pe cap de muncitor aceleaşi consumuri specifice ca şi brigada de tineret, ar fi rezultat o economie în plus de încă 120 m.p. piele. EXPERIENŢA FRUNTAŞILOR SA FIE LARG RASPINDITA ! Iniţiativele valoroase ale muncito­rilor şi tehnicienilor, succesele ob­ţinute de numeroşi fruntaşi în pro­ducţie arată că la fabrica „Partiza­nul“ există încă mari rezerve de re­ducere a consumurilor specifice de materii prime şi materiale. Aceste rezerve ar putea fi descoperite şi valorificate pe scară mult mai largă dacă biroul organizaţiei de bază s-ar preocupa în mod stăruitor de răs­­pîndirea experienţei înaintate, incit nu un număr redus, ci toţi munci­torii să lucreze cu consumuri speci­fice reduse. Cit de util ar fi fost de pildă ca biroul organizaţiei de bază să se fi interesat de metodele prin care cei 16 muncitori au realizat con­sumuri de piele mai mari decit cele planificate şi să fi luat apoi măsuri concrete, cum ar fi organizarea de convorbiri ale agitatorilor, discuta­rea cu cei care n-au realizat consu­murile specifice, folosirea gazetei de perete etc. pentru a asigura însuşi­rea metodelor înaintate de către toţi muncitorii ! Şi în secţia b­htuit s-ar fi putut înlătura risipa de aţă, clei şi mai ales de capse, dacă biroul organizaţiei de bază s-ar fi preocu­pat de această problemă. Biroul organizaţiei de bază nu în­drumă nici comitetul de întreprin­dere să acorde atenţie generalizării experienţei fruntaşilor, metodelor de muncă ale acestora. In secţia croit sunt numeroşi muncitori care au re­zultate bune în reducerea consumu­­rilor specifice. Dar de mult timp co­mitetul de întreprindere n-a mai or­ganizat un schimb de experienţă sau o demonstraţie practică în cadrul căreia muncitori fruntaşi, ca Ion Stafie, Ion Zăhărescu etc., să a­­jute in mod practic pe muncitorii care depăşesc consumurile specifice, arâtîndu-le cum să-şi organizeze mai bine munca, cum să combine tiparele şi­ altele. Prin intensificarea muncii politice de masă şi generalizarea experienţei înaintate, colectivul fabricii va pu­tea să dobîndească rezultate din ce în ce mai bune în lupta pentru re­ducerea consumurilor specifice, pen­tru realizarea de economii cit mai mari în producţie. N. MOCANU La Industria Bumbacului A din Capitală s-a dat de curînd în folosinţă o cantină. In fotogra­fia din stingă un aspect al can­tinei în timpul mesei. Tot pen­tru colectivul acestei fabrici s-a pus la dispoziţie un nou că­min pentru copii, pe care mi­cii „beneficiari“ l-au şi luat în folosinţă (fotografia din dreap­ta. La noile construcţii o con­tribuţie însemnată au adus tinerii, prin efectuarea unui mare număr de ore de muncă voluntară. (Foto M. Cioc) La fabrica de medicamente „Fiola“ Colectivul fabricii de medicamen­te „Fiola“ a obţinut economii în­semnate prin scăderea procentului de pierderi la fiole­i pierderi re­zultate în urma multiplelor manipu­lări. Micșorarea pierderilor s-a rea­lizat în bună parte prin introduce­rea unei benzi rulante. ★ In cadrul cabinetului tehnic se face în prezent experimentarea u­­nui nou sistem de filtrare cu cir­cuit închis, printr-o baterie cu zece filtre, a soluțiilor injectabile care urmează ar fi înfiorate. în acest fel timpul de filtrare se reduce de zece ori. ★ In cadrul fabricii s-a luat iniţia­tiva specializării muncitorilor la mai multe operaţii, spre a putea fi folosiţi la diferite faze ale procese­lor de fabricaţie. In prezent există în fabrică 4 brigăzi de calitate, compuse în mare parte din elemen­te tinere şi fruntaşi în producţie; acestea fac demonstraţii practice la locul de muncă, pentru a împărtăşi din experienţa lor. Regiunea Oradea Şedinţa de lucru a grupului de deputaţi in Marea Adunare Naţională ORADEA (coresp. „Scînteii“). In cursul zilei de luni, la Sfatul popular regional Oradea a avut loc o şedinţă de lucru a grupului de deputaţi în Marea Adunare Naţională din regiu­nea Oradea. Cu acest prilej deputaţii au discutat despre succesele obţinute în munkea de transformare socialistă a agriculturii, despre stadiul desfăşurării lucrărilor agricole de primăvară, des­pre unele probleme de construcţii şi de drumuri. Mai mulţi deputaţi, printre care Victor Bolojan, Leontin Chiş, Flo­­ruţău Moise şi alţii au arătat că în ul­timul timp s-au obţinut succese re­marcabile în dezvoltarea şi consolida­rea sectorului socialist al agriculturii. Numeroşi ţărani muncitori din regiu­ne au cerut să fie primiţi în gospo­dăriile colective şi întovărăşiri, raio­nul Criş fiind în întregime cooperati­­vizat. Deputaţii Gheorghe Gom­a, Emeric Szabó şi Teodor Maghiar au prezen­tat apoi informări despre activitatea desfăşurată de ei. In încheiere a luat cuvîntul tov. V­ictor Bolojan, care a vorbit despre sarcinile ce stau în faţa deputaţilor pentru traducerea în viaţă a hotărî­­rilor Plenarei C.C. al P.M.R. din no­iembrie 1958 şi a celorlalte hotărîri ale partidului şi guvernului. Oameni ai zilelor noastre Instructorul ter C­ele cîteva aspecte din munca tov. Ion Marin, instructor teri­torial al Comitetului raional de par­tid Cricov, le-am notat așa cum mi le-au povestit oamenii din comună. Lui Mihai Vasile, preşedintele gospodăriei colective din Ciorani, îi place să vorbească tuturor cu lux de amănunte despre felul cum s-a dezvoltat sectorul zootehnic, cum au obţinut colectiviştii anul trecut re­colte bune de griu si porumb, cite construcţii noi s-au ridicat. Cînd a poposit acum vreo 9 luni pentru pri­ma oară in Ciorani, nici Ion Marin n-a putut scăpa de „propaganda“ preşedintelui. In definitiv este me­ritul lui că e bun gospodar, însă e mai mult meritul colectiviş­tilor care au muncit pentru înfăp­tuirea realizărilor cu care se min­­dresc acum. Nu pricepea însă Ion Marin de ce Petre Trăgaciu, loc­ţiitorul secretarului organizaţiei de bază, în loc să se ocupe mai mult de munca cu oamenii ii dădea zor tot cu realizările. — Tovarăşe instructor, să vezi grajdurile, saivanele, padocurile... Au umblat odată toată ziulica. Ion Marin dorea să-i cunoască pe membrii şi candidaţii de partid din gospodăria agricolă colectivă si i-a spus-o si lui Trăgaciu. Acesta insă pe unde au trecut, deşi au in­­tîlnit zeci de colectivişti, nu i-a prezentat nici un membru sau can­didat de partid. De ce oare ? Abia după vreo cîteva zile după ce a stat de vorbă mai pe îndelete cu mai multi membrii de partid, s-a lă­murit. Concluzia — tovarăşii din biroul organizaţiei de bază mun­ceau sector şi in plus le plăcea să se laude, nu vedeau că în acti­vitatea organizaţiei de bază erau unele lipsuri. Adunările generale, trecute in planul de muncă, nu se fineau regulat, nu dezbăteau întot­deauna problemele principale. Nu­mărul candidaţilor de partid primiţi dintre colectivişti era mic, nu toţi membrii şi candidaţii de partid aveau sarcini. Instructorul teritorial de partid şi-a dat seama că între membrii biroului organizaţiei de bază şi masa membrilor şi candi­daţilor de partid lipsea acea sudură trainică care impinge lucrurile spre mai bine. Petre Trăgaciu, om ini­mos de altfel, nu reuşise să antre­neze biroul la o muncă vie cu oamenii, în mijlocul lor, pen­tru a le cunoaşte părerile şi a re­zolva problemele împreună cu ei. Nici critica nu era ţinută la prea mare înălţime. Unii membri de par­tid renunţaseră să mai critice, iar alţii să-i mai simtă ascuţişul. Cam asta era situaţia şi să recunoaş­tem, de loc trandafirie. Abia după alegerile din or­ganizaţia de bază s-a îmbună­tăţit munca. Ion Marin a stat zile în şir, săptămîni împreună cu noul secretar al organizaţiei de bază, ajutîndu-l să organizeze mun­ca. Mai întîi s-au ocupat de în­tărirea organizaţiei de bază prin primirea candidaţilor de partid: Gurina Manolache, Stoica D. Ni­­culae, Vlad Mihalache ale căror do­sare, deşi complectate, nu fuseseră puse în discuţie. .Tovarăşei Elena Vîlcu, fruntaşă a recoltelor bogate, membrii de partid din gospodărie, finind seama de meritele ei deose­bite în muncă, au hotarit, potrivit prevederilor statutului, să-i redu­că stagiul de candidatură, pri­mind-o in rîndurile membrilor de partid. Toţi membrii şi candi­daţii de partid din gospodărie au fost încadraţi in învătâmintul de partid. Propagandist a fost ales un tovarăş inimos, care se ocupă de fiecare cursant în parte; la cercul lui de învăţămînt prezenta a fost mereu peste 90 la sută. Ion Marin l-a ajutat pe propagan­dist şi participă cu regulari­tate­­ la cercul de studiu din gos­podărie, atît la predări cît şi la seminari. Acum şi despre mun­ca agitatorilor se pot spune lucruri bune. Secretarul organizaţiei de bază ii instruieşte din două in două săptămîni. Ei au dus o rodnică muncă de lămurire în rîndurile ţă­ranilor muncitori în legătură cu a­­varntajele agriculturii socialiste, convingînd in ultimul timp aproape 100 de noi familii să se înscrie în colectivă. έntr-o după-amiază a venit la sediul comitetului de partid Sandu Dumitru, secretarul organi­zaţiei de bază de la întovărăşirea ,,­ Mai“ — Astă seară, începu el, trebuie să instruiesc agitatorii. S-a ridi­cat o problemă pe care agitatorii vor s-o cunoască■ Au scris ziarele că un nou stat african şi-a căpătat independenţa. Tovarăşe Marin, vino dumneata şi explică-le... Şi le-a vor­bit în seara aceea Ion Marin agi­tatorilor despre lupta pentru inde­pendenţă a popoarelor africane, documentat şi clar, pe înţelesul fiecăruia. N-a fost prima oară cînd se întilnea cu agitatorii într-o discuţie pe probleme in­ternaţionale. De altfel, trebuie spus că sala căminului este întot­deauna plină cînd ţine el cite o conferinţă. De cind e în comună nu scapă nici un prilej pentru a discuta cu membrii şi candidaţii de partid cele mai importante probleme legate de politica internă şi externă a parti­dului şi guvernului nostru... Pe la mijlocul lui decembrie au discutat documentele plenarei C.C. al P.M.R din noiembrie anul trecut. De curind, Ion Marin a organizat studierea în organizaţiile de bază din S.M.T., G.A.C., întovărăşiri şi comună, a do­cumentelor Congresului al XXI-lea al P.C.U.S. Oamenii din Ciorani îi stimează. Ei îl apreciază mult şi pentru cu­noştinţele lui multilaterale, pentru pregătirea lui. Păi cum ar putea fi altfel un instructor al comitetului raional de partid ? Mulţi şi-au pus chiar întrebarea: cînd mai are omul acesta vreme să citească ? Atunci cînd nu-l găseşti la gospodăria co­lectivă este la una din întovărăşi­rile agricole, ori la G.A.S. sau la S.M.T. Elena Simion, bibliotecara comu­nei, şi-a­ pus şi ea această întreba­re. Insă, mai mult decit oricare din comună a primit un răspuns concret. Cum ? Cînd a vizitat Ion Marin biblioteca comunei, numai vreo 300 de cititori luau In mod re­gulat cărfi de la bibliotecă. — Putini cititori, tovarășă Si­mion, la atltea mii de volume... Fata negricioasă, subţirică, a ridi­cat din umeri. — Hai, dă-mi și mie „Pămînt și oameni“ să mai crească numă­rul cititorilor cu încă unul... Cînd Ion Marin i-a adus-o îna­poi a stat de vorbă mai pe înde­lete cu bibliotecara. — Cartea asta s-o citeşti și dum­neata. Este aici un personaj ca­­re-ţi seamănă, e vorba de o biblio­tecară. Poate organizăm și noi munca așa... cum scrie la carte. — Zău ? Cind a venit din nou, bibliotecara l-a primit zîmbind. — Am citit-o, tovarășe Marin. — Și cum i s-a părut ? Au discutat apoi amănunțit în­tocmind un adevărat „plan de bă­taie", pentru a face să crească nu­mărul cititorilor. Dacă cineva o întreabă acum pe bibliotecara Elena Simion care e numărul cititorilor, răspunde: — Am acum 900 de cititori, mi-am îmbunătăţit şi eu activi­tatea... Cele povestite le-am ales la in­­tîmplare, pentru că fie în acţiunea de mobilizare a organizaţiei U.T.M. — astă toamnă — pentru construi­rea canalului lung de 1.500 metri din comuna Bărăitaru, fie în organi­zarea activităţii culturale pe timpul iernii, fie in îndrumarea comitetului de femei, tov. Ion Marin îşi înde­plineşte sarcinile simplu, ca un bun prieten şi sfătuitor al membrilor de partid şi al celorlalţi ţărani munci­tori. A­cum, după ce l-am cunoscut, aşa cum îl ştiu şi oamenii din Ciorani, modest şi entuziast, Ion Marin îmi stăruie un minte pentru că i-am urmărit îndelung activitatea. Este exigent faţă de secretarii or­ganizaţiilor de bază cînd trebuie îndeplinite sarcinile primite din partea comitetului raional de par­tid. Uneori se necăjea fiind ne­voit să vorbească mai „tare" cu vreunul, îşi făcea reproşuri şi un timp rămînea încruntat, supărat mai degrabă pe propriile sale me­tode. Apoi împreună cu cel cri­ticat căuta soluţii practice de înlăturare a vreunei piedici ivi­te în muncă. Marea lui pa­siune (nedeclarată) este să desco­pere fiecărui om calităţile şi încli­naţiile... „Ar trebui s-o cunoşti pe Ioniţă Ioana, să vezi exemplu de agitatoare" imi spunea. Despre toţi membrii şi candidaţii de par­tid din Ciorani are Ion Marin de spus cite ceva- Despre el, mai pu­ţin. „Eu sunt activist — spune el. Datoria noastră este să îndepli­nim sarcinile partidului, să înlă­turăm greutăţile, şi să-i învăţăm şi pe membrii şi candidaţii de partid ,să facă la fel"... Cuvintele lui sunt pătrunse de disciplina activistului­­care îşi îndeplineşte cu abnegaţie sarcinile încredinţate de partid. De altfel, despre Ion Marin vorbesc faptele și oamenii care-l încon­joară. CRISTEA MANTII MIXTIV DE VORBĂ CU CORESPONDENŢII VOLNTARI Nicolae Brincuş, lăcătuş, Combinatul Metalurgic Reşiţa: Intr-una din recentele dvs. acrisori ne cereţi informaţii despre posturile de corespondenţi voluntari fi va exprimaţi dorinţa de a se înfiinţa unul fi în Combinatul metalurgic Reşiţa. Cîteva posturi de corespondenţi vo­luntari au fost înfiinţate de redacţia noastră, cu cîteva luni în urmă, în unele uzine mari din Capitală şi din Ploeşti. Grupînd muncitori, tehnicieni, ingineri fruntaşi în producţie, oameni cu o bogată activitate obştească, ele constituie un preţios ajutor în munca redacţiei noastre, a organizaţiilor de partid şi a conducerilor de întreprin­deri. Aceste colective popularizează succesele înfăptuite zilnic în întreprin­derile în care lucrează, scot la iveala cu tot curajul lipsurile. In scurt timp, dorinţa dvs. va deveni realitate , redacţia noastră va înfiinţa fi la Reşiţa un post de corespondenţi voluntari. Gheorghe Duţu, muncitor la „Steaua Roşie“-Brăila: Dvs. aţi scris ziarului local „Viaţa Nouă" o corespondenţă cu privire la unele lipsuri pe care le-aţi ob­servat în desfăşurarea învăţămîntului de partid în întreprinderea unde lu­craţi. Scrisoarea, după cum ne anun­ţaţi, a fost publicată în ziar. Tovară­şul secretar al organizaţiei de partid din care faceţi parte v-a re­proşat că nu i-aţi adus mai întîi din­eului la cunoştinţă cele observate şi aţi făcut ca deficienţele sa fie date în vi­leag prin presa locală. lO--------------- -­----­Dacă aşa stau lucrurile, tovarăşul se­cretar nu are o părere justă despre cri­tica adusă prin presa de partid şi des­pre importanţa muncii desfăşurate de corespondenţii voluntari. Intre redacţia ziarului şi corespondenţii voluntari nu trebuie să se interpună nimeni. Aştep­tam în continuare veşti de la dvs. Bracs Maria, colectivistă, comuna Reci, raionul Sfintu Gheorghe. Ne-a bucurat ştirea pe care ne-aţi dat-o, că in ultimul timp, numărul co­lectiviştilor a crescut cu încă 40 familii, iar în întovărăşirea agricola din comună s-au înscris 158 familii. Acesta este un eveniment important din viaţa comunei. Vă sfătuim să scrieţi redacţiei despre felul cum s-a dezvoltat gospodăria agri­colă colectivă din care faceţi parte, în ultimii ani, să arătaţi în­spre ce ramuri de activitate şi-au îndreptat atenţia co­lectiviştii din comuna Reci. Au înfiinţat ferme de animale ? Cultivă sfeclă de zahăr, legume etc. ? E bine să ne ară­taţi dacă în comuna dvs. s-a desfăşurat o munca politică susţinuta pentru popu­larizarea succeselor gospodăriei agri­cole colective. Totodată, aşteptăm veşti despre muncile agricole de primăvară. Constantin Sălceanu, învăţător, comuna Grojdibodu, raionul Corabia: Am primit de curînd scrisoarea dvs. intitulată „Activitatea cultural-educa­­tivă dă rezultate". Dat fiind însemnă­tatea temei pe care o trataţi, am vrut să publicam scrisoarea aceasta. N-am putut însă, deoarece nu cuprinde date suficient de concrete. Din analiza pe care o faceţi asupra activităţii culturale a cadrelor didactice din raion nu reies obiectivele ei centrale, nici rezultatele obţinute pînă acum. Amintiţi mai multe forme ale activităţii culturale de masa (cercuri de citit, cursuri agrotehnice, etc.) dar nu arătaţi concret în ce con­stă activitatea ce se desfăşoară în ca­drul acestora, cine participă la ma­­nife­tante culturale ce se organizează. Va rutăm­ să ne mai scrieţi şi despre felul cum se desfăşoară acţiunea de construire a noilor localuri de şcoli în comuna, sub toate aspectele pe care le prezintă această problemă (proiectare, contribuţia voluntara, greutăţi care se ivesc, aprovizionarea cu materiale de construcție, gospodărirea acestora, des­fășurarea lucrărilor de construcție). Nr. 448? 150 de ani de la naşterea lui N. V. Gogol Un maestru al realismului despre realism în literatură Vorbind despre uriaşa influenţe exercitată de N. V. Gogol asupra întregii dezvoltări a literaturii rea­liste ruse, Dostoievski spunea: „Noi toti am ieşit din „Mantaua“ lui Gogol“. In operele sale, Gogol, a zugrăvit cu o veridicitate tulburătoare so­cietatea timpurilor sale. Romanul „Suflete moarte“ e o călătorie tragi­comică prin Rusia iobagă, stoarsă şi chinuită de moşieri ca Manilov, So­­bakievici sau Pliuşkin, de afacerişti ca Cicikov. Celebra comedie „Revi­zorul“ este o satiră necruţătoare la adresa birocraţiei ţariste, a corup­ţiei şi nedreptăţii strigătoare la cei care domneau în toate guberniile „pravoslavnicei Rusii“. In „Povesti­rile din Petersburg“, N. V. Gogol dezvăluie în culori tari contrastul dintre desfrâul „societăţii înalte“ petersburgheze şi viaţa de mizerie a păturilor de jos, a oamenilor sim­pli. Strîns legat de poporul său, Go­gol a scris „Serile în cătunul de lîngă Dikanka“ — suită de povestiri pline de romantism, inspirate din folclor, din basme şi obiceiuri popu­lare — iar în Taras Bulba“ a evo­cat tăria şi eroismul poporului, se­tea acestuia de libertate, hotărîrea de luptă contra asupritorilor. Spre sfîrşitul vieţii, Gogol a avut însă o perioadă în care s-a rupt de viaţa poporului şi a publicat o carte retrogradă, falsă. Belinski i-a scris atunci, îndurerat: „Cînd o­­mul se lasă prins in mrejele min­ciunii, îl părăseşte şi mintea şi ta­lentul“. Gogol a rămas, în litera­tura universală, unul dintre exem­plele cele mai elocvente ale legătu­rii care există între forţa artistică a unui scriitor şi atitudinea sa faţă de adevărurile cele mai înaintate ale epocii sale. Nuvela „Mantaua“ este povesti­rea dramei pe care o trăieşte micul funcţionar Acachi Acachievici, un om sărac, umilit şi limitat, strivit de atotputernicia „personajelor mar­cante“ ale birocraţiei ţariste. Şi iată că din „Mantaua“ lui Gogol a ieşit vasta galerie a oamenilor sărmani şi obidiţi ai lui Dostoievski, galeria „oamenilor de prisos“, a „oamenilor din cutie“ pe care-i întîlnim la Tur­­gheniev sau Cehov, protestul tăios împotriva despotismului şi iobăgiei, ce se desprinde din opera lui Tol­stoi şi a tuturor marilor scriitori ruşi din a doua jumătate a secolu­lui trecut. Ca un adevărat realist, Gogol nu a văzut numai laturile întunecate ale vieţii şi nu s-a limitat la ele ; in operele sale întîlnim şi pagini a­­vîntate şi pline de încredere în viitorul luminos pe care poporul rus, cu marile sale calităţi, avea să şi-l făurească răsturnînd autocraţia ţaristă. Nepieritoarele creaţii ale lui Go­gol sînt foarte preţuite de publicul nostru cititor. Cu un interes deose­bit a fost primită ediţia de „Opere“ în şase volume, editată în Ultimii ani de „Cartea rusă“. Volumul VI, apărut recent, cuprinde articole­ şi scrisori alese, din care se desprind puternic concepţiile estetice realiste ale marelui scriitor rus. Multe din­tre ideile şi părerile pe care le în­tîlnim aici şi-au verificat justeţea şi conţin învăţăminte cu o valoare durabilă. „Sînt vreo cinci ani — scria Gogol într-un articol din 1835—1836 — de cînd melodramele şi vodevilurile au pus stăpînire pe teatrele din în­treaga lume. Ce maimuţăreală !".„ Iar mai departe (în atenţia acelor directori de teatre care mai tînjesc şi azi după un repertoriu dulceag, siropos): „O, Moliere, marele Möliere! Tu, care ai dezvăluit cu atîta am­ploare caracterele eroilor tăi, care ai urmărit în adîncime toate păcatele lor; tu, severule Lessing, cel prudent, şi tu, nobilule şi înflăcăratule Schiller, care ai înfăţişat intr-o lumină atît de poetică demnitatea omului ! Priviţi ce se petrece în urma voastră, pe scena modernă, priviţi ce monstru ciudat s-a strecurat printre noi sub forma melodramei! Dar unde este viaţa noa­stră ? Unde suntem­ noi cu toate pa­­siunile şi ciudăţeniile zilelor noastre? De-am vedea viaţa reflectată cît de cît în melodrama noastră! Dar me­lodrama noastră minte în modul cel mai neruşinat... Este un fenomen de neînţeles : ceea ce ne înconjoară mereu, ceea ce e nedespărţit de noi, ceea ce se petre­ce la tot pasul poate fi observat nu­mai de un talent profund, mare, neo­bişnuit. Dar ceea ce se întîmplă rar ceea ce constituie o excepţie, ceea ce ne izbeşte prin urîţenia sa, prin lipsa de armonie in mijlocul armoniei, toa­te acestea alcătuiesc mirajul de care se agaţă cu ambele mîini mediocrita­tea. Şi iată că pentru un talent pro­fund viaţa curge în toată plenitudi­nea ei, armonioasă, curată ca o oglin­dă, refiectînd la fel de limpede atit culorile întunecate, cît şi cele lumi­noase. Pentru artistul mediocru ea se scurge ca un vai tulbure şi murdar, care nu oglindeşte nici ceea ce este senin, nici ceea ce este întunecat". „Ciudăţeniile au devenit obiectul dramei actuale. Totul este să relatezi o întîmplare neapărat nouă, izbitoa­re, neaparat ciudată, nemaiauzită şi nemaivăzută pînă atunci... efecte, veş­nic efecte şi nici un personaj care să trezească simpatie! N-am văzut încă in zilele noastre un spectator pără­sind teatrul emoţionat, cu lacrimi în ochi... Dacă ar fi să adunăm toate melodramele jucate în vremurile noa­stre, s-ar putea crede că ne aflăm in­tr-un muzeu anatomic, în care au fost colecţionate toate monstruozităţile şi greşelile naturii, sau mai bine că a­­vem în faţă un calendar, în care au fost notate, cu nepăsarea obişnuită a­­cestor publicaţii, toate evenimentele ciudate şi în care în dreptul fiecărei date scrie: astăzi s-a întîmplat în cutare loc cutare excrocherie; astăzi s-au tăiat capetele cutăror bandiţi şi incendiatori; cutare meşteşugar şi-a înjungheat nevasta... şi alte lucruri asemănătoare, imi închipui cît de u­­luit va fi acel urmaş al nostru căruia îi va veni în minte să descopere so­cietatea noastră in aceste melodra­me... ...Situaţia actorilor ruşi e jalnică. In faţa lor freamătă şi clocoteşte o lume reală, plină de viaţă şi cînd colo li se dau sa joace rolurile unor personaje pe care nu le-au văzut nici­odată. Ce să facă ei cu aceşti eroi ciudaţi, care nu sînt nici francezi, nici nemţi, ci numai nişte oameni de pe altă lume“ (oameni „în genere“, ar spune moderniştii secolului XX) „fără vreo pasiune bine definită şi fără o fizionomie deosebită? Unde sunt rolurile acelea in care să-şi arate puterile ? Cum să-şi dezvăluie talen­tul ?... ...Ar fi timpul să se ştie „că poate fi folositoare numai o zugrăvire exactă a caracterelor, nu în trăsăturile genera­le... ci în forma lor naţională, care ne uimeşte prin asemănarea cu viaţa, în­­tr-atît incit să spunem : „Da, mi se pare că e un om pe care-l cunosc“. Noi am făcut din teatru o jucărie de felul zurgălăilor cu care incintăm copiii, uitind că el este o tribună de la care se ţine unei mulţimi întregi dintr-o dată, o lecţie vie, de la care, în strălucirea solemnă a luminilor, în acompaniamentul muzicii şi in rîsul tuturor este înfăţişat un viciu ome­nesc, bine cunoscut, dar la adăpost de ochii lumii, sau, în simpatia ge­­­­nerală, tainic consimţită, este înfăţi­şată o virtute inaită, la fel de bine cunoscută, dar care cu modestie se ascunde sfioasă din calea oamenilor". Gogol însuşi a făcut din roma­nele, nuvelele şi piesele sale o ast­fel de tribună de la care se ţine, unei mulţimi întregi, o lecţie vie... M. POP ---------------0*0--------------­ Veşti din Gheorghieni Din realizările muncitorilor forestieri Muncitorii forestieri de la U. I. L. Gheorghieni, Regiunea Autonomă Ma­ghiară, au îndeplinit planul de produc­ţie pe trimestrul I cu 11 zile înainte de termen. In primele două luni ale ace­stui an, prin utilizarea mai raţională a lemnului şi prin ridicarea productivi­tăţii muncii, ei au realizat economii în valoare de 234.000 lei. Valoa­rea producţiei realizate peste plan in trimestrul I la produsele de cherestea răşinoase şi lăzi răşinoase se ridică la 260.000 lei. S-au evidenţiat în mod deosebit gate­­ristul Barti János şi brigada lui Keriscso Ferenc, de la secţia lăzi, care îşi de­păşesc zilnic norma de producţie cu 25—30 la sută. Bogată activitate culturală Casa raională de cultură „Bălcescu- Petőfi“ din Gheorghieni desfăşoară o frumoasă activitate. In cadrul ei acti­­vează două echipe de cor, orchestră, fanfară, o echipă de teatru şi una de teatru de păpuşi, o brigadă artistică de agitaţie etc. Acestea prezintă spectaco­le nu numai în oraş, ci şi în satele ra­ionului. In prezent se fac pregătiri pen­tru manifestările culturale ce vor avea loc la 1. Mai. De un bun renume se bucură echi­pa culturală a întovărăşirilor agricole în cadrul căreia activează 120 mem­bri. Cu sprijinul casei de culturi, echi­pele de dans, cor şi teatru se pre­gătesc pentru faza raională a celui de-al 5-lea concurs pe ţară. Casa raională de cultură face pregă­tiri pentru organizarea a două expoziţii de artă populară şi de artă plastică unde artiştii amatori vor prezenta lu­crări de sculptură, pictură, grafică, ţe­sături etc. Se introduce apa potabilă în oraş In prezent se execută mari lucrări pentru introducerea apei potabile şi industriale în oraşul Gheorghieni. Pînă acum s au construit barajul de captare pentru asigurarea debitului necesar de apă, conducta de aducfiune, decantorul şi coagulantul. La stafia de filtrare şi la rezervoare lucrările sunt în toi. Sa fac şi pregătiri pentru instalarea con­­ductei de distribuţie. Sute de cetăţeni muncesc voluntar la aceste lucrări, evidenţiindu-se în mod deosebit şcoala profesională de con­strucţii din localitate. Colectivişti fruntaşi la semănat Membrii gospodăriei agricole colecti­ve „Petőfi Sándor“ din Gheorghieni au fost printre primii care au început în­­sămînţările de primăvară. Folosind din plin zilele bune de lucru în cîmp şi ajutorul mecanizatorilor de la S. M. T. Lăzarea, ei au terminat însămînţările din prima urgenţă. Acum colectiviştii lucrează la pregătirea terenului pentru culturile care se însămînțează mai tîrziu. LOSONCZY L. coresp. „Scînteii"

Next