Scînteia, iunie 1959 (Anul 28, nr. 4538-4562)

1959-06-02 / nr. 4538

Pag. 2 Ce vom face pentru reducerea costului pe kilometru de drum Drumuri modernizate în Moldova, înainte de 1944 nu existau, iar cele pietruite erau prost întreţinute. Primăvara şi toamna circulaţia era foarte anevoioasă. Industrializarea acestei părţi a ţării şi participarea ei activă la viaţa economică au impus îmbunătăţirea reţelei de drumuri. Pînă acum s-au obţinut rezultate bune : an de an s-au modernizat noi drumuri, asigurîndu-se o legătură mai bună cu Capitala şi centrele industriale ale ţării. Plenara Comitetului Central al partidului din noiembrie 1958, ocupîndu-se de sectorul de drumuri, a constatat că ritmul modernizărilor precum și costul pe kilometru sunt nesatisfăcătoare. In documentele plenarei traseul Săbăoani-Tg. Frumos, traseu modernizat de întreprinderea noastră, a fost pe bună dreptate citat ca exemplu negativ sub aspectul costului ridicat. Acest fapt ne-a determinat să analizăm mai adine cauzele care au dus la costuri ridicate şi să luăm măsurile necesare, pentru ca o asemenea situaţie să nu se mai repete. Anul acesta Întreprinderea noastră, care îşi desfăşoară activitatea de modernizare a drumurilor naţionale în toată Moldova, are de executat un număr de kilometri dublu faţă de anul trecut. Pentru terminarea lor la timp şi la un preţ de cost cât mai redus întreprinderea, şantierele şi loturile şi-au întocmit planuri amănunţite de măsuri tehnico-organizatorice Iată cîteva din ele: aprovizionarea în regie cu materiale de balastieră a tuturor loturilor, folosirea materialelor locale în executarea îmbrăcăminţilor moderne, acolo unde ele calitativ corespund, reorganizarea staţiilor de preparare a betoanelor asfaltice şi de ciment, folosirea proiectelor care prevăd cele mai economice soluţii etc. Aplicarea acestor măsuri ne va da posibilitatea să realizăm economii de peste 3,5 milioane lei. Cum ne-am propus să realizăm aceste economii ? Mai întîi am căutat să ne ocupăm de îmbunătăţirea organizării muncii. Astfel de la 3 mai am început să lucrăm la 50 la sută din loturile noastre în două schimburi. In acest fel se va asigura o reducere a timpului de execuţie a lucrărilor, deci o micşorare a cheltuielilor de regie, precum şi o capacitate sporită a întreprinderii în vederea executării unui volum mai mare de lucrări pregătitoare pentru anul 1960. Ing. IOAN GHIŢA directorul întreprinderii de construcţii drumuri şi poduri Iaşi Dormitoarele pentru muncitori şi staţiile de malaxare, pînă în acest an aveau caracter imobil. Acest lucru a făcut ca cheltuielile de transport, atît al muncitorilor cît și al materialelor preparate să fie ridicate. Numai transportul muncitorilor, de la dormitoare la punctele de lucru, ne-a costat anul trecut 886.000 lei ceea ce a ridicat costul drumurilor construite. Anul acesta cazarea muncitorilor se va face în corturi şi vagoane dormitor, care se vor deplasa odată cu lucrarea. Staţiile de malaxare noi ca cele de la loturile Ciumuleşti, Doaga, Crăcăoani, au fost amplasate chiar în balastiere, lucru care va contribui la micşorarea preţului de cost. Am căutat de asemenea ca printr-o judicioasă amplasare a mecanismelor să se reducă transportul materialelor în interiorul staţiei de la locul de depozitare, la malaxoare. Betonierele au fost grupate două pentru stratul de rezistenţă şi una pentru cel de uzură, cu alimentare cu agregate din două părţi independent una de alta. In acest fel stagnările betonierelor se înlătură complect, iar munca necesară acestei operaţii este mai mică cu cel puţin 30 la sută. De asemenea prin amplasarea staţiei de malaxare pentru betoane asfaltice în aşa fel încît să se asigure o alimentare continuă din două părţi, randamentul ei creşte. Incepînd din acest an, întreprinderea noastră va fi dotată cu vagoane dormitor pentru cazarea muncitorilor pe orice anotimp şi în condiţii bune. Totodată, punctele de lucru vor fi dotate cu vagoane băi şi bucătării mobile. In desfăşurarea ritmică a executării modernizării drumurilor ne-am călăuzit după două elemente esenţiale care permit acest lucru şi anume: executarea mai rapidă a lucrărilor pregătitoare şi asigurarea stocurilor de materiale în staţiile de preparare a îmbrăcăminţilor. Trebuie arătat însă că în această privinţă mai avem unele greutăţi. Prin contractele încheiate de întreprinderea noastră cu organele raionale ale sfaturilor populare din regiunile Suceava, Bacău, Iaşi şi Galaţi, urma ca în cursul trimestrului I şi în luna aprilie, prin contribuţii în muncă ale cetăţenilor să ni se asigure atelaje şi mâna de lucru pentru aprovizionarea şantierelor cu piatră, balast, nisip etc. Raioanele Gura Humorului, Fălticeni şi celelalte raioane din regiunea Suceava ne-au sprijinit în această privinţă. Nu acelaşi lucru il putem spune despre Sfatul popular regional Bacău. Pentru modernizarea drumului Tg. Ocna-Oneşti chiar din regiunea Bacău el urma să ne pună la dispoziţie pe bază de contract, cantitatea de 1400 tone calupuri din cariera Slănic. Cu toate asigurările date de cei care coordonează producţia acestei cariere, materialul nu a fost livrat, urmînd ca noi să aducem cioplitura de piatră necesară din Dobrogea sau Ardeal. Nu s-a scumpit oare în felul acesta preţul de cost ? Fără îndoială că da ! Cu secţiunea de industrie locală a Sfatului popular regional Bacău am avut de furcă şi anul trecut, ea nu ne-a livrat materialele contractate. Din această cauză am fost nevoiţi să le aducem de la mări distanţe. Unele greutăţi întîmpinăm şi din partea Departamentului Transporturilor Rutiere, Navale şi Aeriene — forul nostru tutelar. El nu s-a îngrijit să ne pună din timp la îndemînă repartiţiile pentru unele materiale ca fier-beton, cribluri, ciment şi cherestea răşinoasă în cantităţi suficiente. Aceasta provoacă stagnări în executarea lucrărilor şi în cele din urmă ridică preţul de cost. După cum provoacă greutăţi şi nepredarea la timp a documentaţiei tehnice pentru unele lucrări. Astfel, pentru lotul Păltinoasa nu s-a primit proiectul decit pe data de 2 aprilie, pentru lotul Pajorîta la 10 aprilie etc. Tot legat de proiecte mai trebuie amintit şi un alt aspect. Odată proiectele întocmite, noi trebuie să le verificăm înainte de a începe lucrarea pentru a vedea dacă pot fi aplicate la condiţiile specifice locale. Această treabă revine inginerilor şefi de lot sau din cadrul serviciilor tehnice ale şantierelor. Unii dintre ei, verifică însă cu superficialitate proiectele, astfel că o parte din ele necesită pe parcurs o serie de modificări. Observaţiile superficiale făcute de şefii de lot — ing. Constantinescu, ing. Dinculescu, ing. Hriţcu au trebuit să fie revizuite la întreprindere de cîteva ori pînă a ajunge în forma finală. Un drum bun este mai ieftin. Cunoscînd acest lucru noi dăm o mare atenţie calităţii lucrărilor. Controlul calităţii lucrărilor de îmbrăcăminţi se face la şantier, în laboratorul întreprinderii şi al trustului. Laboratoarele de şantier sunt dotate cu toată aparatura necesară stabilirii şi urmăririi unei reţete bune. Laboranţii au fost şcolarizaţi şi au o pregătire tehnică suficientă pentru a asigura o calitate bună a îmbrăcăminţilor. Totuşi, mai sunt unii laboranţi la loturile Păltinoasa şi Crăcăoani care execută beton pentru îmbrăcăminţi dozind cimentul şi apa prin apreciere, ceea ce are urmări negative asupra calităţii îmbrăcăminţilor iar unii ingineri de la laboratorul întreprinderii controlează prea puţin munca laboratoarelor de pe şantiere şi nu dau ajutorul necesar oamenilor de aici. Suntem hotăriţi ca lipsurile care mai sunt în activitatea întreprinderii noastre să fie înlăturate în cel mai scurt timp. Avem toate posibilităţile, avem oameni harnici şi pricepuţi care nu-şi vor precupeţi forţele pentru a moderniza mai mulţi km. de drum cu bani mai puţini. Cercetări privind cultura orezului In acest an în ţara noastră cultura orezului a luat o mare extindere. Odată cu lărgirea suprafeţelor cultivate cu această plantă se întreprind numeroase cercetări privind aplicarea măsurilor de sporire a producţiei la hectar. Astfel, Institutul de cercetări agronomice al R. P. Române împreună cu Departamentul Gostat a organizat trei puncte experimentale în gospodăriile mari cultivatoare de orez. Astfel la G.A.S. Bertești, regiunea Galați, se studiază cultura orezului pe terenurile salinizate din lunca Dunării. Probleme de creare şi ameliorare a soiurilor de orez cu o productivitate mai ridicată se urmăresc la G.A.S. Olteniţa, regiunea Bucureşti. Pentru regiunea de vest a ţării se fac cercetări experimentale pe o suprafaţă de 6 ha. orezărie la G.A.S. Dohangia, regiunea Oradea. 0*0-In ultimii trei ani... Numărul cinematografelor din regiunea Hunedoara este în continuă creştere. In acest an este prevăzut să se deschidă 62 noi cinematografe cu bandă normală sau îngustă. In parte, aceste noi unităţi au şi fost deschise : cinematograful „Victoria“ din oraşul Hunedoara cu aproape 1000 de locuri, „Flacăra“ din Orăştie, cinematografele din satele Valea Dosului, Almaşul Mare, din raionul Alba, Grădiştea Muncelului din raionul Orăştie etc. In oraşele Deva, Sebeş şi altele vor funcţiona cinematografe în grădini de vară berliner ensemble . Viaţa lui Galilei „Viaţa lui Galileo Galilei“ ne-a prilejuit cunoaşterea unor noi şi preţioase valori artistic-ideologice atît ale dramaturgiei lui Bertolt Brecht cît şi ale colectivului teatral „Berliner Ensemble“. Piesa şi spectacolul înfăţişează prin figurile învăţatului astronom şi fizician şi ale elevilor lui, una din epocile de răscruce ale luptei omenirii pentru eliberarea ei din bezna obscurantismului, pentru cucerirea adevărului pe calea raţiunii, pentru cunoaşterea legilor naturii în scopul uşurării muncii omului. Galileo Galilei opune cu dîrzenie, ca un real erou al renaşterii, credinţa în „blinda forţă a raţiunii“, dogmelor închistate în misticism ale religiei şi normelor sociale determinate de aceste dogme. Vederile limpezi şi convingerile optimiste ale lui Galilei în puterea constructivă a raţiunii şi ştiinţei erau justificate ; ele au izbutit repede să pătrundă în masele populare ca o armă de luptă, să trezească aceste mase la înţelegerea sprijinului pe care ştiinţa pusă în slujba umanităţii le-o oferă în lupta de eliberare de sub exploatare şi întuneric. Mesajul piesei cheamă pe oamenii de ştiinţă să nu piardă din vedere funcţia socială a muncii lor. „Viaţa lui Galileo Galilei“ a fost scrisă de Bertolt Brecht in anii în care se experimenta în laboratoare dezagregarea atomului. A fost reprezentată pentru prima oară la New York în zilele în care Hiroshima cădea pradă uriaşei ciuperci de foc şi cenuşă asasină atomică. „Viaţa lui Galileo Galilei“ a fost scrisă în exil sub impresiile valului de fascism care pregătea războiul. A fost scrisă pentru a dovedi că omenirea poate ieşi din această beznă de deznădejde şi moarte, într-o eră nouă, a celor mai uriaşe cuceriri ale raţiunii umane. Cu o condiţie : ca ştiinţa să fie recucerită de omenire spre folosul, spre binele ei. Aceasta a fost intenţia lui Brecht şi acesta este mesajul plin de arzătoare actualitate al piesei sale, care cheamă la luptă pentru progres, adevăr, pace. E drept că în piesă vedem cum învăţatul Galileo Galilei îşi reneagă, de teama chinurilor trupeşti cu care-i ameninţă inchiziţia, marile lui descoperiri, învăţăturile lui potrivnice dogmelor teologice despre mişcarea corpurilor cereşti şi despre legile mecanice care stăpînesc natura. Această renegare se petrece după ce descoperirile lui se arătaseră în practică nu numai utile, dar, prin conţinutul şi sensul lor filozofic, începuseră să cunoască, împotriva intereselor stăpînirii, adeziunea însufleţită a maselor populare. Căci poporul începuse să vadă Cronica teatrală în învăţăturile lui Galilei putinţa eliberării lui de sub opresiunea obscurantismului, a falsei şi apăsătoarei „armonii“ sociale, pe care stăpînirea le-o impunea ca literă divină de neschimbat, ca lege de nezdruncinat a naturii. Este, de asemenea, drept că Galileo Galilei, in ciuda abjurării şi a temniţei spirituale, bisericeşti, în care a fost silit să trăiască, după ce şi-a tăgăduit în mod public convingerile şi-a continuat pe ascuns, însingurat, vlăguit de îmbătrînire timpurie şi aproape orb, cercetările ştiinţifice şi a putut să-şi încheie astfel marea lui lucrare „Discorsi“ care a îmbogăţit tezaurul ştiinţei cu date din cele mai preţioase pentru noi cuceriri pe tărîmul fizicii. Dar de la abjurarea lui Galilei, o bună bucată de vreme ştiinţa a fost silită, la rîndul ei, să se desfăşoare în cercuri închise, de specialitate, a fost silită să rămînă, cu revelaţiile ei, în mina şi in stăpînirea arbitrară a minorităţii stăpînitoare ; a fost oprită de a-şi arăta semnificaţiile sociale, forţa, rosturile-i de uşurare a vieţii omului. Blamarea gestului de abjurare al lui Galilei i-a părut de aceea lui Brecht, îndreptăţită, cu atît mai mult cu cît această blamare — dramatizată — ţintea să capete astăzi, in zilele noastre, răsunetul unui avertisment adresat deopotrivă oamenilor de ştiinţă ca şi popoarelor, ca şi omului de rînd , suntem în faţa unei noi ere ; nu lăsaţi ştiinţa şi descoperirile ei să cadă pe mina celor puţini, ce-ar dori să le folosească împotriva celor mulţi, spre îngreunarea vieţii lor, dacă nu chiar spre uciderea lor în masă. Am urmărit cu interes, şi nu fără o reală emoţie, în spectacolul dat de colectivul teatral „Berliner Ensemble“, argumentele „lecţiei“ pe care, alegoric, ne-o dă viaţa şi păcatul lui Galilei. In cadrul unei epoci şi unei lumi de mult apuse — epoca anunţînd Renaşterea şi înălţarea burgheziei peste lumea stăpînirii feudalo-clericale — aceste argumente, de o grea bogăţie de idei, ciocnindu-se cu „argumentele“ adverse ale misticismului şi ale intereselor retrograde, au dobîndit, fără dificultate, deşi se mărgineau, în aparenţă, la date, întîmplări, oameni şi probleme locale ale timpului — rezonanţă generalizatoare pentru gîndirea şi aspiraţiile noastre de astăzi. Căci, deşi adversarul lui Galilei era biserica — papalitatea şi inchiziţia — drama şi spectacolul au evitat cu grijă şi cu succes să lase impresia că problematica piesei se rezumă doar la o simplă ceartă între biserică şi ştiinţă şi au scos deopotrivă în relief caracterul de autoritate cîrmuitoare, pe care biserica de atunci îl deţinea în acelaşi timp, şi asupra vieţii laice, ca şi asupra celor „cereşti“. In acest chip, problematica şi mesajul actual al piesei au apărut cu atît mai evidente. Prin excelentă dramă de idei, viaţa lui Galilei s-a dovedit totuşi şi o dramă care, întrupată scenic a prezentat puternice caractere şi revelatoare şi autentice fapte de viaţă. In acest sens, eroul însuşi a fost întrupat şi interpretat de Ernst Busch într-o creaţie care nu poate fi preţuită în puţine cuvinte. Ştiam despre marile lui daruri artistice; cunoşteam variata lui gamă de posibilităţi compoziţionale. Aceste daruri ne-au apărut însă în Galileo Galilei într-un grad mult subliniat şi mult sporit. Mişcarea şi vorba lui Ernst Busch, gestul şi atitudinea lui, tăcerea şi privirile lui, dezinvoltura şi umorul lui, ca şi strîngerea în sine însuşi în momentele de îndoială, de neputinţă, de prăbuşire, vădesc nu doar prezenţa unei mari comori de mijloace expresive, ci, în aceeaşi măsură de bogată, o ştiinţă a mînuirii lor, atît pe planul emoţional, cît şi pe cel raţional. Galileo Galilei, în interpretarea lui Busch, n-a fost — cum poate se aşteptau mulţi — un simplu purtător strălucit de idei strălucite. A fost un om in cel mai puternic înţeles al cuvîntului, un om în care sensibilitatea şi puterea de a mişca sensibilitatea nu numai că n-au fost înlăturate de elementele raţionale, dar, dimpotrivă, subordonîndu-se raţiunii şi subliniind raţiunea, au dobîndit un prisos nebănuit de putere de înrîurire. Mă gîndeam, urmărindu-1 pe Ernst Busch, la puterea de a „vedea“ ideile, pe care o cîntase cîndva la noi Camil Petrescu. Ernst Busch dovedeşte interpretindu-l pe Galilei, nu numai că „vede“ dar şi că trăieşte ideile, că el încarnează, dă viaţă concretă şi mobilizatoare ideilor- E poate ceea ce a dorit cu osebire însuşi Brecht şi ceea ce cu osebire, alături de Helene Weigel, în diferitele sale creaţii, izbuteşte să realizeze Ernst Busch. A trăi ideea — dar nu orice idee — ci ideea germinată şi germinatoare de adevăr şi progres, a fi stăpîn pe această idee şi a fi stăpînit de ea, înseamnă de asemenea, în lumina intenţiilor adinei ale lui Brecht, a şti să foloseşti în cel mai înalt grad şi să înţelegi expresivitatea artistică ca pe un rezultat al unei adinei convingeri politice. Această convingere politică, ştim bine, Ernst Busch o posedă din plin, şi nu de astăzi. Dar această convingere este şi o caracteristică de ansamblu a colectivului însuşi care îl însoţeşte în spectacol. Prezenţa partenerilor lui Busch în scenă a fost în adevăr şi ea luminată în primul rînd de claritatea desâvîrşită în înţelegerea rolului şi rostului dramatic al personajelor interpretate. Această înţelegere clară a dus la reliefarea sensurilor raţionale, sociale, politice ale rolurilor, sacrificînd, cu bună ştiinţă tot — aş numi — ceea ce ar fi însemnat, în creionarea umanului, balast psihologizant sau emoţie sterilă. Ne gîndim bunăoară, la tînărul Eckehard Schall (învăţăcelul Andrea Sarti) la Gert Schaefer, (şlefuitorul şi de asemenea învăţăcelul Federzoni) , precum ne gîndim la faţa ingenuă şi asprită de bigotism şi dezamăgire a vieţii pe care o poartă fiica lui Galilei, Virginia (în interpretarea Reginei Lutz). Ne mai gîndim la schiţele repezi dar revelatoare ale personajelor care reprezintă stăpînirea vremii — capetele bisericeşti, savanţii prelaţi — şi cu osebire la Ernst-Otto Fuhrmann în rolul cardinalului Barberini, investit cu mitra papală a lui Urban al VlII-lea, cel pe care straiele oficiale îl obligă să-şi renege bruma de convingeri sănătoase şi să încuviinţeze hotărîrea ingerinţelor inchiziţiei împotriva lui Galilei. Purtîndu-ne gîndul spre interpreţi luaţi în parte nu putem însă să trecem cu vederea realizarea regizorală şi scenografică, remarcabile prin aceleaşi daruri — ale clarităţii, ale economiei de mijloace expresive, care pot totuşi sugera monumentalul şi culoarea epocii şi, care ca şi interpreţii, au fost orientate spre sublinierea în primul rînd a ideilor şi mesajului transmis de presă. Mi s-a părut, în această privinţă, edificatoare — ca să ne limităm exemplele — scena învestmîntării în odăjdii a papei Urban şi scena în care se demonstrează forţa socială a adevărului pătruns în mase, scena nopţii de carnaval. (Regia, după concepţia lui Brecht însuşi, a fost dusă la capăt de Erich Engel; scenografia — decorurile şi costumele după schiţele scenografului Gaspar Neher; aranjamentele coregrafice ale nopţii de carnaval s-au datorat lui Jean Soubeyran şi Benno Besson). E de relevat, în sfîrşit, că în ciuda acţiunii care înfăţişează decăderea (şi nu înălţarea) unui erou, spectacolul a izbutit — ceea ce dorea în chip subliniat Bertolt Brecht — să fie un spectacol optimist, deschizător de perspective luminoase și încurajatoare. Faptul a fost realizat nu numai de ultimele replici (Galilei: Cum e noaptea ? Virginia: Senină...), ci de structura intimă a spectacolului însuşi, care se defineşte cu precădere dinamic, luminos, mobilizator. A fost nu doar o demonstraţie a unui stil teatral deosebit, ci şi a unei atitudini deosebite, pline de onestitate şi pasiune în slujba educaţiei estetice şi politice. FLORIN TORNEA SCÎNTEIA In zilele frumoase, membrii cercului de artă plastici de la Casa de culturi a tineretului din raionul Gh. Gheorghiu Dej lucrează în aer liber, pe terasa clădirii, lată-i în fotografie pe cîţiva dintre ei: mecanicul Nicolae Ciurea, lăcătuşul Badea Zărnoianu, mecanicul Adrian Roşu, croitoreasa Constanţa Trancă, de la fabrica de confecţii „Gh. Gheorghiu-Dej“ din Capitală, ajutîndu-i colegei lor de cerc — Adriana Marin — să prindă cît mai bine pe hîrtie peisajul înconjurător. (Foto Gh. Vintilă) Ziarul local „Drum Nou" apare cînd încă zorile nu mijesc. El poate fi găsit la chioşcurile din Oraşul Stalin doar pe la prînz, iar de multe ori abonatului i se aduce gazeta tocmai după-amiază. Ziarele centrale sosesc în Oraşul Stalin în jurul orei 11:30. Abonatul însă primeşte gazeta tîrziu după-amiază iar citeodată şi a doua zi. Unii difuzori ai presei din întreprinderi nu sint nici ei mai operativi, ridică ziarele cu întîrziere. Factorii poştali la rîndul lor spun : „Întîi scrisorile şi apoi ziarele". — De unde această atitudine faţă de difuzarea presei ? Răspunsul ni-l poate da tovarăşa Eufrosina Rotaru, dirigintă a P.T.T.R.-ului Oraşul Stalin. La Alimentara nr. 6 din centrul Timişoarei se vind franzeluţe proaspete. Încercaţi însă să cumpăraţi aici o jumătate de franzelă. Pe loc se nasc discuţii. — Nu dăm jumătate de franzelă ! — „explică" gestionarul. — Cum nu daţi jumătate ! Iată un leu şi 10 bani — spune cetăţeanul. Doar numi trebuie una întreagă. — Vreţi neapărat explicaţii? Poftim: nu vindem jumătate fiindcă franzela cîntăreşte 450 grame în loc de 500. Dacă e întreagă, treacă-meargă, o vind şi nu răspund eu pentru lipsă. Dar dacă o tai în două, vine un control şi găseşte jumătatea rămasă care cîntăreşte numai 225 grame ! Nu dau de belea ? Vinovatul nu va mai fi întreprinderea de panificaţie care a fabricat-o, ci eu. Acum aţi înţeles ? Dar de ce se uită întreprinderea de panificaţie Timişoara doar la preţ şi nu şi la greutate ? 0*0 Copil vitreg al poştei? Secretul franzelei Excursii... la depozitul de combustibil Oraşul Cîmpulung Moldovenesc, aşezat între munţi pe valea îngustă a Moldovei, se întinde pe o lungime de vreo 8 km. De aici îi vine şi denumirea. Un singur depozit de petrol şi gaze lichefiate aflat tocmai în partea de est a oraşului deserveşte cetăţenii. Cumpărarea unui litru de petrol este legată de o adevărată performanţă sportivă. Pentru deservirea celor nesportivi au şi apărut speculanţi „binevoitori“ care pretind pînă la dublul preţului unei butelii numai pentru transportul ei. Desigur că sfatul popular al oraşului (preşedinte — tov. Turcu Simion) ar fi putut să organizeze, cel puţin în anumite zile, transportul buteliilor la domiciliu. Cît priveşte baza de desfacere nr. 5 din Iaşi, de care ţine acest depozit... ea a declarat hotărit printr-o adresă recentă: „Nu se poate pune problema construirii unei noi staţii de combustibil în oraşul Cimpulung Moldovenesc...“. De atîta grijă pentru ei, speculanţii pot fi liniştiţi, iar cetăţenii pot continua excursiile după petrol şi butelii de aragaz! Cît timp ? La fir şi gimnastică Succese ale sportivilor români La Madrid, capitala Spaniei, se dispută de cîteva zile în trecerea internaţională de tir „Cupa ţărilor latine“. La această competiţie concurează trăgători din 6 ţări: Franţa, Italia, Monaco, Portugalia, Spania şi R. P. Română. Reprezentativa ţării noastre a obţinut, pînă acum, un strălucit succes, clasîndu-se pe primul loc in proba de armă liberă calibru redus 3x40 focuri. Punctajul total realizat de sportivii romini (echipa a fost formată din Valentin Enea, Marin Ferecatu şi Constantin Antonescu) este de 3372 puncte, fiind superior cu 21 puncte faţă de cel al echipei Franţei, clasată a doua. S-au clasat apoi, in ordine: Italia, Portugalia, Spania, Monaco. • Gimnastele române Elena Teodorescu şi Sonia Iovan au participat la întrecerile pentru „Cupa Europei“, care au avut loc in localitatea poloneză Cracovia. La „Cupa Europei“ au fost prezente în acest an cele mai valoroase gimnaste din 14 ţări europene. Teodorescu şi Iovan, făcind dovada unor calităţi deosebite, au reuşit să se claseze pe locurile doi şi respectiv trei la individual compus. Surpriza competiției o constituie victoria tinerei gimnaste poloneze Natalia Kot, care, clasindu-se pe primul loc, a devenit campioană europeană. ÎNSEMNĂRI REGULAMENTUL ESTE CLAR... Nu există nici un dubiu. Regulamentul arată clar: dimensiunile stîlpilor de ţintă sunt: 3 m. înălţime de la sol la marginea superioară a barei orizontale şi 5,65 m. între stîlpii de ţintă. înălţimea totală minimă a stîlpilor : 3,50 m. Atît ! Doi stîlpi verticali şi o bară orizontală, cu dimensiunile arătate. De ce acest lucru nu cunoaşte (şi dacă îl cunoaşte, de ce nu-l respectă) administraţia stadionului C.C.A. din B-dul Ilie Pintilie ? La meciurile de rugbi care se dispută aici (inclusiv la meciul de duminică dintre C.C.A. şi Constructorul), in afara stîlpilor de rugbi există şi... barele porţii de fotbal. Din comoditate, atunci cînd este vorba de un joc de rugbi, barele porţii de fotbal nu mai sint scoase şi avem de-a face cu porţi... mixte. Pe lingă că se încalcă regulamentul, prezenţa stîlpilor de fotbal constituie un pericol pentru rugbişti. Şi-apoi, de ce arbitrii de rugbi dau drumul la joc cînd nu este respectat regulamentul ? DIN NOU DESPRE... ATITUDINI VECHI Reintrarea lui Vasile Zavoda a adus, după cît se pare, folos apărării echipei C.C.A. In meciul cu Progresul, s-a văzut bine acest lucru. Totuși, odată cu Zavoda au reintrat și unele atitudini nesportive ale lui. La un fault în careu comis de acesta, arbitrul a dictat o lovitură de 11 m. în favoarea echipei Progresul. Zavoda, care faultase, s-a grăbit să protesteze la decizia arbitrului, împiedicînd totodată executarea loviturii de pedeapsă. L-au „potolit“ coechipierii săi... Dinamo a clştigat pe merit meciul cu Rapid. Jocul însă nu s-a ridicat la nivelul tehnic aşteptat. Poate că de vină a fost terenul, moale din cauza ploii. Poate...! Dar au fost şi jucători care nu şi-au pus la inimă calitatea jocului. Unii — Szőke, Dodeanu, AI, Vasile — au uitat de limitele sportivităţii. ţ ’ T ■ î La Oradea echipa de polo Dinamo Bucureşti a întrecut cu 5-4 formaţia locală C.S.O. (Foto M. Cioc) PE SCURT • Asociaţia sportivă Combinatul Poligrafic Bucureşti organizează o competiţie sportivă la tenis de masă, şah, popice, tir şi fotbal rezervată muncitorilor tipografi din Capitală. La această întrecere participă întreprinderile poligrafice „13 Decembrie nr. 2 şi nr. 3, Combinatul Poligrafie „Casa Scânteii“ şi asociaţia „Lumina“. Competiţia este dotată cu „Cupa Tipografilor“, care va reveni asociaţiei sportive cu cel mai bun punctaj in clasamentul general. • Campionatul european masculin de baschet s-a încheiat cu victoria echipei Uniunii Sovietice care ciştigă pentru a cincea oară titlul de campioană europeană. In clasamentul final, urmează R. Cehoslovacă, Franţa, R.P. Ungară, R.P. Bulgaria etc. Echipa ţării noastre s-a clasat pe locul 8 din 17 ţari. • In etapa a XX-a a campionatului republican de fotbal (cat. A) s-au înregistrat rezultatele : Petrolul — Ştiinţa Timişoara 7-1, C.C.A. — Progresul 3-1, Dinamo Bucureşti — Rapid 3-2, Farul — Ştiinţa Cluj 3-3, Jiul — U.T.A. 1-0, Dinamo Bacău — Steagul Roşu 1-1. • S-a încheiat campionatul feminin la handbal. Titlul de campioană a revenit formaţiei bucureştene Olimpia. • La Lucerna (Elveţia) s-au disputat duminică finalele campionatelor europene de box amator. Cei zece campioni europeni sunt: Homberg (R.F.G.), Rascher (R.F.G.), Adamski (R.P. Polonă), Makki (Finlanda), Enghibarian (Uniunea Sovietică), Drogosz (R.P. Polonă), Benvenutti (Italia), Satkov (Uniunea Sovietică) Pietrzikowski (R.P. Polonă) și Abramov (Uniunea Sovietică). • Surpriza etapei de rugbi o constituie victoria echipei C.C.A. asupra formaţiei Constructorul. Scor 14-0. In clasament conduce C.F.R. Griviţa Roşie. • Meciul de fotbal Iugoslavia — Bulgaria, care a avut loc duminică la Belgrad, a fost câştigat cu 2-0 de către fotbaliştii iugoslavi. Nr. 4838 1 - ——' l~rT—" 1 aattfc Fază din meciul Casa Centrală a Armatei—Progresul, disputat duminică pe stadionul „23 August“.