Scînteia, decembrie 1959 (Anul 28, nr. 4694-4720)

1959-12-01 / nr. 4694

Nr. 4694 Protocol privif­d schimbul de mărfuri romino-finlandez pe 1960 In urma tratativelor duse la Bucu­rești intre 17 și 28 noiembrie a.c. a fost semnat un Protocol privind listele de mărfuri ce urmează a se schimba în anul 1960 între R. P. Ro­mina și Finlanda, Republica Populară Romînă va exporta produse petroliere, produse lemnoase, produse agroalimentare, textile, articole de piele, diverse ma­şini, produse chimice etc. Finlanda va exporta : celofibră, celuloză diverse sorturi de hîrtie, piei brute, maşini, cabluri etc. Din partea finlandeză Protocolul a fost semnat de dl. Mauno Raikko­­nen din Ministerul de Externe al Finlandei, iar din partea română de I. Hîncu, director în Ministerul Co­merțului. ­0­0­ • Teatrul Armatei a prezentat dumi­nică seara în sala Macheru premiera pe vară a piesei „Paloșul de foc" de Nicolae Tăutu. Piesa a fost pusă în scenă de regi­zorul Gheorghe Cheta : decorurile și costumele sînt semnate de pictorul sce­nograf Ion Ipser • Duminică seara, artista Marioera VaidaS-Gi­ri, prim-solistă a Teatrului „Metropol" din Berlin, şi-a dat con­cursul în spectacolul cu opereta ,,Plu­taşul de pe Bistriţa" de Filaret Barbu. Conducerea muzicală a spectacolului a aparţinut dirijorului Gherase Den­­drino. • Intre 28 şi 29 noiembrie, la Craio­va a avut loc a IV-a conferinţă de or­topedie şi traumatologie cu tema „Trau­matismele în mediul agricol". In cadrul lucrărilor au fost prezen­tate numeroase referate şi comunicări privind probleme legate de prevenirea şi tratamentul traumatismelor în mediul agricol. • La tragerea de amortizare a asi­gurărilor mixte de persoane A.D.A.S. din 30 noiembrie 1959 au ieşit următoa­rele opt combinaţii de litere: C.V.B., P.X.D., A.H.N., T.F.F., B.W.L., A.I.I., Z.Y.Y., R.W.E. Tragerea la sorţi a obligaţiunilor C­E.­­ La 30 noiembrie a avut loc în Capi­tală tragerea la sorţi lunară a obli­gaţiunilor C.E.C. la care — cu prilejul „Săptămînii economiei" — s-au atri­buit in plus ciştiguri în obiecte şi ex­cursii în străinătate. Obligaţiunea seria 02306 nr. 07 a cîş­­tig­at 75.000 lei ; Obligaţiunea seria 22851 nr. 27 a cîş­­t­igat 50.000 lei ; Obligaţiunea seria 23518 nr. 12 a cîş­­tigat 25.000 lei; Obligaţiunile seria 04059 nr. 02 şi seria 13391 nr. 30 a cîştigat fiecare cîte 10.000 lei. S-au mai atribuit numeroase cîşti­­guri între 800 şi 5.000 lei. In total s-au acordat 861 cîştiguri in valoare de 1.000.000 lei în afara cîştigurilor In bani s-au acordat în plus cîştiguri în obiecte şi excursii în străinătate următoarelor obligaţiuni : Seria 03165 nr. 19 Seria 23055 nr. 38 „ 04402 .. 43 „ 11927 .. 08 „ 06239 .. 14 ,. 14042 .. 01 02136 „ 03 ,. 24901 .. 05 tor. Publicul muncitor îi acordă respect şi încredere, pretinzîndu-i în schimb o conştiinţă artistică pătrun­să de simţul răspunderii, o înaltă integritate morală. De aceea, trebuie combătute cu toată hotărîrea orice manifestări de indisciplină şi imora­litate. Fără îndoială că actorii mai vîrstnici - şi în primul rînd comuniştii - pot exercita asupra tineretului actoricesc o influenţă binefăcătoare; ei sîm datori să le arate prin exemplul personal cum trebuie să se comporte un adevărat artist spre a atinge culmile creaţiei şi a merita stima spectatorilor. LEGĂTURĂ CU PUBLICUL MUNCITOR — O DATORIE OBŞTEASCĂ DE FRUNTE Strîngerea legăturilor cu publicul, cu viaţa poporului este una din la­turile cele mai frumoase ale actvi­­tăţii teatrelor ; ea înalţă pe artişti, îi face să simtă eficienţa creaţiei lor, bucuria pe care ea o aduce oa­menilor. Atît Teatrul Naţional, cit şi tea­trele Nottara şi C.F.R. Giuleşti au organizat unele turnee in centre muncitoreşti şi la sate Totuşi... cu un turneu nu se face primăvară, în­treaga muncă a fiecărui teatru tre­buie să fie în aşa fel organizată, incit eforturile şi preocupările să se concentreze către acelaşi ţel prin­cipal : crearea unei a­pe care să slujească celor ce muncesc şi care să ajungă efectiv în mijlocul acestora. Cind te afli în sediul organizaţiei de bază de la Teatrul Muncitoresc C.F.R. Giuleşti, vezi, La fereastră, depoul, auzi pufăitul locomotivelor, simţi că te afli în plin cartier in­dustrial , ar părea că e greu, aici, să uiţi de legatura cu viaţa, cu cei ce muncesc. Iată însă că tovarăşii de la Teatrul Muncitoresc C.F.R. privesc prea rar pe fereastră Este un lucru absolut inadmisibil că a­­cest teatru muncitoresc na face în mod sistematic deplasări in între­prinderi, nu organizează discuţii cu publicul şi, în genere, nu are un puternic contact cu oamenii muncii. Problema legăturii cu masele de oameni ai muncii trebuie să stea, într-o măsură cu mult mai mare, şi în atenţia organizaţiei de bază de la Teatrul Nottara Acest teatru nu a acordat aten­ţie, în ulima vreme, obligaţiilor sale obşteşti, nu a pre­zentat spectacole în incinta unor fa­brici şi uzine, n-a căutat formele unei mai mari apropieri de publi­cul muncitoresc Cum s-ar putea justifica, printre altele, faptul că aru a fost controlată măcar munca au­­torilor care au fost trimiși ca in­structori ai unor echipe artistice de amatori ? In adunarea de alegeri s-a preconizat crearea unui „grup mo­bil", menit să prezinte programe la casele de cultură ale tineretului sa­u în întreprinderi. Aceasta este o ini­ţiativă bună, care trebuie pusă cit mai curind în aplicare, dar ea nu este suficientă. Legătura cu oame­nii muncii trebuie să devină nu nu­mai obiectivul unui „grup" — fie el şi „mobil“ — ci al activităţii sistematice şi permanente a între­gului colectiv. Cerinţele artistice mereu crescîn­­de ale poporului muncitor pun în faţa teatrelor noastre sarcina de a merge în întîmpi­narea publicului muncitoresc, de a organiza specta­cole „la el acasă", de a face o popu­larizare intensă în întreprinderi, astfel incit tot mai mulţi oameni ai muncii să vină regulat la specta­cole. După cum este şi firesc, Tea­trul Naţional „I.L. Caragiale", cu forţele şi prestigiul său, este chemat să dea exemplu, în această privin­ţă, tuturor celorlalte teatre. N-ar fi cazul, oare, ca organizaţia de bază de la Teatrul Naţional să atragă, în această activitate de maximă importanţa socială, pe cei mai buni regizori şi actori ? N-ar trebui, oare, Teatrul Naţional să-şi facă un punct de onoare din a se deplasa în marile uzine ale Capita­lei, precum şi în alte centre munci­toreşti, cu marile opere ale drama­turgiei realist-socialiste, aflate în repertoriul său , în munca organizaţiilor de partid din teatrele Capitalei există nume­roase acţiuni şi realizări interesan­­te. Comitetele raionale P.M.R. cit şi Comitetul orăşenesc Bucureşti, ar trebui să se preocupe în mai mare măsură de organizarea schimbului de experienţă, de generalizarea iniţiativelor valoroase. Organizaţiilor de partid, care au în viaţa teatrelor un rol politic-o­rgani­­zatoric tot mai însemnat, le revine o înaltă răspundere pentru orientarea şi buna desfăşurare a activităţii tea­trului, pentru dezvoltarea muncii organizaţiilor de masă şi creşterea întregului colectiv. Atitudinea lor activă trebuie să se facă simţită pu­ternic în absolut toate sectoarele muncii politice şi profesionale. Sarcinile serioase ale organizaţii­lor de bază din teatre vor fi duse la îndeplinire cu succes dacă se va face necontenit apel la forţele colectivului, la pasiunea slujitorilor teatrului pentru o artă înaintată, realiat-socialistă. ANDREI BALEANU TELEGRAME EXTERNE 15 ani de la eliberarea Albaniei Parada militară şi demonstraţia oamenilor muncii de la Tirana TIRANA 30 (Agerpres).­­ La 29 noiembrie a avut loc la Tirana de­monstraţia cu prilejul celei de-a 15-a aniversări a eliberării Albaniei de sub jugul cotropitorilor fascişti. De dimineaţă la tribunele din faţa hotelului „Dalli“ s-au urcat membri ai C.C. al Partidului Muncii din Al­bania, miniştri, eroi ai muncii so­cialiste, eroi ai luptei de eliberare naţională, reprezentanţi ai vieţii pu­blice, fruntaşi în muncă, şefi şi membri ai ambasadelor şi legaţiilor străine, acreditaţi la Tirana, oaspeţi de peste hotare. La ora 10 dimineaţa s-au urcat la tribună Enver Hodja, prim-secretar al C.C. al Partidului Muncii din Al­bania, Mehmet Shehu, preşedintele Consiliului de Miniştri al R. P. Al­bania, Hadji Lleshi, preşedintele Prezidiului Adunării Populare, şi alţi conducători ai partidului şi gu­vernului, membrii delegaţiei sovie­tice în frunte cu I. V. Spiridonov, membru al Prezidiului Sovietului Suprem al U.R S.S. Begir Balluku, ministrul Apărării Populare, primeşte raportul genera­lului maior A. Hasko, comandantul parăzii militare Apoi el rosteşte de la tribună o scurtă cuvîntare: începe parada militară, care este urmată de o frumoasă demonstraţie a oame­nilor muncii din Tirana. Parada militară şi demonstraţia oamenilor muncii, la care au luat parte peste 100.000 persoane, au du­rat peste două ore. ­o ro- Lucrările de construcţie pe şantierul uzinei side­rurgice din Kazahstan - „Magnitica Kazahstanului1* - sunt în toi, deşi nu rare­ori termometrul indică 30 de grade sub zero. Au mai rămas doar cîteva zile pînâ la punerea în funcţiune a primului fur­nal. Intr-una din nopţile geroase ale lui noiem­brie, reţeaua de termofi­­care a orăşelului comso­­moliştilor în care trăiesc peste 12.000 de tineri constructori, s-a defectat. Chiar în aceeaşi noapte, 300 de tineri montatori au pornit pe traseu ca să în­lăture defecţiunea. Gerul năprasnic şi vîntul în ra­fale îngreunau lucrările. Brigadierul Aleksandr Zenkov a răzbătut cu greu pînâ la una dintre case spre a încălzi ţevile în­gheţate ale instalaţiei de încălzire centrală. S-a ur­cat în pod, a aprins lam­pa de benzină. Flacăra ei albastră a ţîşnit cu zgomotul obişnuit. Ţevile se încălzeau treptat. Pe­ste cîteva clipe putea să treacă la o altă casă. Deodată insă, lampa din mîna montatorului a fă­cut explozie, picături de benzină aprinsă au căzut pe puşoarca şi pe panta­lonii lui vătuiţi. Ca să arunce lampa şi să fugă spre ieşire ii trebuia doar o clipă. Dar­­ s-a gindit - în această casă trăiesc tovarăşi de-ai săi. Şi casa însăşi . Ea a costat statul aproape un milion de ruble. Pe lin­gă aceasta, vîntul pu­ternic ar fi putut împrăştia repede un incendiu peste întregul oraş al comsomoliştilor. Tinărul montator n-a a­­runcat lampa. Pufoaica ardea. O durere ascuțită îi încleșta inima. Ferin­­du-și ochii cu mîna, A­­leksandr Zenkov se repezi spre fereastra podului și aruncă lampa transforma­tă în făclie. Casa a fost salvată. Fapta curajoasă a lui Aleksandr Zenkov -0­0-Bătălia de sub zidurile parlamentului japonez Ziarul „Pravda" din 28 noiem­brie a publicat o corespondenţă din Tokio în legătură cu demon­straţiile care au avut loc zilele trecute în faţa parlamentului ja­ponez. în corespondenţă se spu­ne, printre altele : Ziua de azi a oferit o lecţie se­­rio­asă celor care vor să impună Japoniei o alianţă militară cu S.U.A. încă de dimineaţă, la periferiile muncitoreşti ale Tokio-ului, în uni­versităţi şi instituţii de stat s-au în­trunit în mitinguri mii de oameni cu steaguri roşii, cu pancarte şi pa­nouri pe care scria : „Jos alianţa americano-japoneză !“, „Să barăm drumul războiului !“, „Să se pună capăt reînarmării !“, „Pentru o Ja­ponie paşnică, democratică şi neu­tră !“ Aşa a început „Ziua acţiunilor comune împotriva revizuirii tratatu­lui de securitate". *) *) Prin revizuirea „tratatului de securitate" americano-japonez se ur­măreşte grăbirea procesului de remili­­tarizare a Japoniei (N.R.). La amiază, din toate colţurile ora­şului, grupuri compacte de oameni, cu steaguri roşii, s-au îndreptat spre centrul capitalei, spre locul unde se înalţă, pe o colină, o clădire masivă, asemănătoare unei piramide egip­tene — parlamentul. Dar drumul spre parlament era barat. Pe străzile din jur fuseseră concentraţi peste 10.000 de poliţişti, înarmaţi cu bastoane de cauciuc şi revolvere. De-a curmezişul drumu­lui, în faţa zidului negru al poli­ţiştilor, alt zid compact îl formau automobilele blindate. Torentul clocotitor al demonstran­ţilor creştea mereu, devenea o forţă uriaşă. La orele trei, pe străzile din apropierea parlamentului se aduna­seră aproape 100.000 de oameni. In întîmpinarea lor a venit din curtea parlamentului o coloană de depu­­taţi­ socialişti şi comunişti, cu eşarfe roşii. Imediat, în cîteva locuri au început mitinguri fulger. Au vorbit mulţimii adunate Asanuma — secre­tarul general al partidului socialist, Nosaka — preşedintele partidului comunist, Ivai — secretarul general al Consiliului general al sindicatelor. „înainte !“, „Spre parlament !“, „Poliţişti, căraţi-vă !“ — strigau oa­menii din mulţime şi torentul de­monstranţilor s-a revărsat peste rîn­­durile poliţiştilor, ale automobilelor blindate. Poliţiştii au făcut uz de bastoanele de cauciuc. Strada a ră­sunat de ţipete şi gemete. Din vii­toarea clocotitoare, oamenii au scos pe braţe zeci de tovarăşi răniţi şi schilodiţi. In spărturile ivite se avîn­­tau însă noi detaşamente de demonstranţi. „înainte !“, „înainte!", se auzea din toate părţile şi, din­­tr-odată, rindurile poliţiştilor au dat înapoi, s-au destrămat ca o ţesătură veche şi putredă. Valul agitat al oamenilor, cu stea­gurile roşii, s-a îndreptat spre in­trarea parlamentului. Porţile fere­cate au fost închise repede de către sentinelele înspăimîntate. Dar în za­dar — un minut, două — şi porţile s-au clătinat, au troznit, s-au prăbu­şit. Măturînd din cale detaşamentele poliţiei, demonstranţii au trecut re­pede prin curtea largă a parlamen­tului şi au început să urce treptele de granit de la intrarea principală, străjuită de coloane corintice. Această zi nu o vor uita nici auto­rităţile, nici forţele progresiste din Japonia ; pentru prima oară în isto­ria ţării, mulţimile agitate şi-au croit drum, cu forţa, spre teritoriul inaccesibil al parlamentului, iar ad­ministraţia parlamentului a fost ne­voită să-i admită pe delegaţi în să­lile organului suprem legislativ al Japoniei. Sub boitele parlamentului s-a putut auzi ecoul chemărilor : „Jos dictatul american !“, „Trăiască libertatea şi independenţa !“. Posturile de radio transmit ştiri şi din alte oraşe , pretutindeni au loc mitinguri, demonstraţii, la care, potrivit ultimelor date, au partici­pat peste trei milioane de oameni. (Text prescurtat) ------0*0-----­Apelul Partidului Comunist din Japonia TOKIO 30 (Agerpres). — Intr-o ediţie specială apărută sîm­­bătă, ziarul „Akahata" publică ape­lul Partidului Comunist din Japonia adresat tuturor forţelor democrate din Japonia prin care acestea sunt chemate să respingă atacurile gu­vernului Kisi şi ale partidului gu­vernant liberal-democrat. Fo.­rm­e democratice trebuie să demaşte ca­lomniile răspîndite de guvern pri­vind demonstraţia paşnică împotriva revizuirii „tratatului de securitate" cu S.U.A., care s-a desfăşurat la 27 noiembrie la Tokio în jurul parla­mentului. Se­NTEIA Pag. 3 LUCRĂRILE CELUI DE AL VII-LEA CONGRES AL PARTIDULUI MUNCITORESC SOCIALIST UNGAR BUDAPESTA 30.— Corespondentul Agerpres transmite: In dimineața zilei de 30 noiembrie s-a deschis în sala festivă a Palatului cultural „Rozsa Ferenc“ al constructo­rilor din Budapesta cel de-al VII-lea Congres al Partidului Muncitoresc So­cialist Ungar. In sală au luat loc delegaţii la con­gres — muncitori, ţărani şi intelectuali reprezentînd pe membrii de partid din toate regiunile Ungariei, delegaţi stră­ini sosiţi la congres, ambasadorii ţă­rilor frăţeşti, invitaţi. La ora 9 dimineaţa au intrat în sala de şedinţe János Kádár, prim-secretar al C.C. al P.M.S.U., dr. Ferenc Münnich, preşedintele Consiliului de Miniştri al R.P. Ungare, membru al Biroului Poli­tic al C.C. al P.M.S.U., N. S. Hruşciov, prim-secretar al C.C. al P.C.U.S., con­ducătorul delegaţiei P.C.U.S., membrii Biroului Politic al C.C. al P.M.S.U. şi conducătorii delegaţiilor partidelor co­muniste şi muncitoreşti sosite la Con­gres. Cei prezenţi în sală s-au ridicat în picioare şi au salutat cu aplauze prelungite care s-au transformat în ovaţii pe conducătorii P.M.S.U., pe N. S. Hruşciov şi pe reprezentanţii partidelor comuniste şi muncitoreşti frăţeşti. Congresul a fost deschis de dr. Fe­renc Münnich, membru al Biroului Po­litic al C.C. al P.M.S.U., care a dat cuvîntul unui delegat pentru a pro­pune pe membrii prezidiului. In pre­zidiu au fost aleşi membrii şi membrii supleanţi ai Biroului Politic al C.C. al P.M.S.U., activişti de partid, repre­zentanţi ai organizaţiilor de partid din întreprinderi şi sate, conducători ai instituţiilor de stat şi ai organi­zaţiilor de masă, oameni de artă şi cultură. In prezidiu au fost de asemenea aleşi N. S. Hruşciov, Tan Cijen­ lin, Walter Ulbricht, Jacques Duclos, Emil Bodnăraş, Giancarlo Paretta, D. N. Aidit, precum şi ceilalţi conducători ai celor 45 de delegaţii ale partidelor comuniste şi muncitoreşti sosite la congres. Dr. Ferenc Münnich a salutat apoi pe delegaţi şi oaspeţi. El a propus să se cinstească memoria unor eminenţi activişti ai mişcării muncitoreşti inter­naţionale, a unor activişti de partid de seamă din Ungaria, precum şi a eroi­lor unguri şi sovietici căzuţi în lupta împotriva contrarevoluţiei din Un­garia în toamna anului 1956, întreaga sală s-a ridicat în picioare, păstrînd un moment de reculegere. In cuvîntul său introductiv, , dr Ferenc Münnich a relevat marea im­portanţă a celui de-al VII-lea Congres al P.M.S.U. şi a urat delegaţilor­­ Congres succes în muncă. După alegerea organelor congresu­lui a urcat la tribună János Kádár, prim-secretar al C.C. al P.M.S.U., care a prezentat raportul de activitate al C.C. al P.M.S.U. Raportul prezentat de János Kádár a fost ascultat cu o deosebită atenţie şi a fost subliniat în repetate rînduri prin aplauze furtunoase, prelungite. In şedinţa de după-amiază a Con­gresului, Jeno Fock, membru în Biroul Politic şi secretar al C.C. al P.M.S.U., a prezentat raportul „Directivele cu privire la sarcinile economice şi cu pri­vire la pregătirea celui de-al doilea plan cincinal al economiei naționale". R­aportul prezentat de tovarăşul János Kádár BUDAPESTA. — (Agerpres). — In raportul prezentat la cel de-al VII-lea Congres al P.M.S.U., tova­răşul János Kádár, prim-secretar al C.C. al P.M.S.U., a spus, printre al­tele : In toate organizaţiile partidului nostru au avut loc în ajunul Congre­sului adunări de dări de seamă şi alegeri şi conferinţe de partid. Este un factor pozitiv că adunările şi con­ferinţele de partid s-au desfăşurat într-o atmosferă de puternic avînt şi - au demonstrat creşterea conştiinţei şi simţului de răspundere al membrilor de partid ; o confirmare a acestui fapt o constituie participarea în pro­porţie de 90—95 la sută a membrilor şi candidaţilor de partid în adunări şi conferinţe şi faptul că 30 la sută din participanţi, adică aproximativ 120.000 de tovarăşi, au luat cuvîntul la dezbateri. Tezele raportului politic al Comi­tetului Central s-au bucurat de a­­probarea generală. Membrii de par­tid aprobă în unanimitate politica promovată în cei trei ani care au trecut şi doresc ca şi pe viitor să ducem această politică în mod con­secvent. Astfel, se poate spune că în prezent Comitetul Central şi membrii de partid sunt strîns uniţi; unitatea partidului nostru este trai­nică şi de nezdruncinat. Partidul şi poporul — forţă unită sub steagul socialismului Are o mare însemnătate politică faptul că în cadrul întrecerii socia­liste desfăşurate în cinstea Congre­sului partidului, alături de comu­nişti care au fost iniţiatorii ei, au participat sute de mii de muncitori, ţărani, reprezentanţi ai intelectua­lităţii, oameni fără partid. însuşi acest fapt constituie o dovadă stră­lucită că în prezent în ţara noastră există legături strinse între partid şi mase , partidul şi poporul reprezintă o puternică forţă unită, sub steagul socialismului. Ocupîndu-se de problemele poli­ticii externe a Ungariei şi de situa­ţia internaţională, János Kádár a spus : „In primăvara anului 1945 po­porul ungar şi-a­­ dobîndit din nou independenţa naţională, suveranita­tea de stat. In perioada care s-a scurs de atunci el a cucerit pu­terea şi a străbătut o cale lungă în domeniul construcţiei socialiste. Ţelul politicii noastre externe este menţinerea acestor măreţe cuceriri ale poporului nostru şi asigurarea construcţiei paşnice a socialismului. Principiile de bază ale politicii noastre externe sunt: prietenia ungaro-sovietică, devota­mentul faţă de lagărul socialist, po­litica de împotrivire faţă de impe­rialism, coexistenţa paşnică cu toa­te statele şi popoarele, indiferent de deosebirile în orînduirea lor so­cială. Poporul ungar este mîndru că are ca prieten Uniunea Sovietică — ţara planului septenal, ţara care construieşte comunismul, cea mai măreaţă forţă a progresului uman şi a păcii în întreaga lume. János Kádár a vorbit despre trăi­nicia prieteniei ungaro-sovietice care are rădăcini adinei în trecut, despre recunoştinţa fierbinte a po­porului ungar faţă de poporul Uniunii Sovietice, care a izgonit de pe teritoriul Ungariei trupele na­­zisto-fasciste şi, cu preţul vieţii fiilor săi, a eliberat poporul ungar de sub jugul cotropitorilor. Cit timp pe acest pămînt trăiesc ungurii conştienţi şi cinstiţi, a spus el în continuare, ei îşi vor aminti cu recunoştinţă de ajutorul pe care, la cererea guvernului revoluţionar muncitoresc-ţărănesc, Uniunea So­vietică l-a acordat poporului ungar în anul 1956, cind a izbucnit con­trarevoluţia şi cind asupra acestui popor plana pericolul amestecului imperialist. Datorită acestui ajutor am reuşit să împiedicăm ca pe gru­mazul poporului ungar să fie pus din nou capitalismul, fascismul, ca im­perialiştii să transforme patria noas­tră intr-un cap de pod militar, în­tr-o arenă de operaţii militare. In ultimii 15 ani Uniunea Sovie­tică a demonstrat de două ori prin sîngele fiilor săi profunda sa priete­nie faţă de poporul ungar, interna­ţionalismul său. In aceşti 15 ani ea a ajutat de asemenea prin mii de căi poporul ungar în lichidarea prejudiciilor pricinuite de război şi în construcţia socialismului. Prietenia ungaro-sovietică este a­­cum puternică. Această prietenie este izvorul forţei poporului ungar, un mare sprijin şi chezăşia viito­rului său fericit, întărirea continuă a prieteniei ungaro-sovietice, care este o prietenie veşnică şi indestruc­tibilă, constituie principala sarcină de politică externă a partidului şi guvernului nostru. , Lagărul socialist — care are drept nucleu şi forţă motrice Uniunea Sovietică — constituie în zilele noa­stre principala­ forţă a păcii şi pro­gresului pe pămînt. Republica Populară Ungară este membru egal în drepturi şi respectat al lagărului socialist. Interesele vitale ale po­porului nostru cer ca la baza poli­ticii noastre externe să stea şi pe viitor întărirea continuă a forţei şi unităţii lagărului socialist şi lupta hotărită împotriva tuturor încercă­rilor îndreptate spre slăbirea lui. In continuarea raportului său, János Kádár a vorbit despre elanul cu care toate ţările de democraţie populară înaintează pe calea socia­lismului. Vecinii noştri cei mai apropiaţi sunt Republica Cehoslovacă şi Re­publica populară Romînă surori. Ne bucurăm de minunatele lor succese obţinute în construirea socialismu­lui şi de faptul că prietenia cu a­­­ceste două ţări de democraţie popu­lară se dezvoltă fără încetare, pe bazele solide ale unei înţelegeri de­pline, ale internaţionalismului pro­letar. Incepînd din august 1953 relaţiile noastre de stat cu Iugoslavia s-au normalizat treptat, a spus în conti­nuare János Kádár. Dar în perioada anilor 1956—1958 ele s-au înrăutăţit considerabil, apoi, ca rezultat al îmbunătăţirii lor treptate, în pre­zent contactele noastre pe linie di­plomatică, de stat, economică şi în unele domenii ale relaţiilor sociale, ca de pildă în domeniul sportului, pot fi calificate drept normale. După părerea noastră, există toate posibilităţile ca, în ciuda cunoscu­telor divergenţe ideologice, între cele două state să se stabilească relaţii normale de bună vecinătate. Noi tindem spre aceasta deoarece după­ convingerea noastră , în a­­cest lucru sunt reciproc interesate popoarele Iugoslaviei şi Ungariei. Vorbind despre relaţiile ungaro­­americane, raportorul a arătat că interesele normalizării relaţiilor dintre cele două ţări cer ca cercu­rile conducătoare din S.U.A. să-şi revizuiască politica lor învechită, ostilă şi întru nimic justificată faţă de Republica Populară Ungară. J. Kádár a condamnat încercările unor cercuri ale O.N.U. de a se amesteca în treburile interne ale Ungariei. Noi, a spus el în continuare, con­damnăm politica externă a guver­nului Republicii Federale Germane. Pentru a masca acţiunile sale, can­celarul Adenauer vorbeşte despre pace, dar in acelaşi timp aici în Ungaria, precum şi în întreaga lume, fiecare ştie că, sub masca perora­ţiilor sale despre pace, în Germania occidentală are Ioc o cursă intensă a înarmărilor şi că acolo se urmă­reşte să se menţină cu orice preţ războiul rece. Este îndeobşte cunoscută poziţia duşmănoasă a guvernului Republi­cii Federale Germane faţă de Re­publica Democrată Germană. Referindu-se în continuare la as­pectele actualei situaţii internaţio­nale, raportorul a subliniat eveni­mentul de deosebită importanţă — vizita tovarăşului Hruşciov în Ame­rica, vizită care a fost salutată de oamenii iubitori de pace din întrea­ga lume. Tovarăşul Hruşciov este considerat în întreaga lume, chiar şi de oamenii care sunt departe de co­munism, ca un om al cărui merit personal uriaş constă în aceea că el a început să spargă gheaţa războiului rece. Suntem­ bucuroşi că el se află în mijlocul nostru şi îl felicităm sincer pentru succesele vizitei sale în America. A avut o importanţă deosebită prezentarea de către Uniunea Sovie­tică în Organizaţia Naţiunilor Unite a propunerii de dezarmare generală. Sprijinim propunerile care ur­măresc reglementarea problemei Berlinului şi încheierea Tratatului de pace cu Germania. Sprijinim pro­punerea Uniunii Sovietice cu privire la dezarmarea generală. „Vom continua să întărim statul nostru, orînduirea noastră“ Trecînd la examinarea probleme­lor interne din Ungaria, János Ká­dár a subliniat, în cursul celor trei ani care au trecut, situaţia po­litică internă din ţară s-a dezvoltat într-o direcţie sănătoasă şi a­­ceastă dezvoltare a dus la o întă­rire serioasă a orînduirii noastre. Lupta împotriva contrarevoluţiei a călit şi a sudat forţele socialismu­lui. Masele au crescut considerabil din punct de vedere politic, au că­pătat o bogată experienţă a luptei de clasă, în cursul acestei lupte s-a întărit şi mai mult unitatea na­ţională a poporului ungar pe baza ideilor socialismului. Analizînd cauzele care au provo­cat evenimentele contrarevoluţionare din anul 1956, raportorul a arătat greşelile comise de Rákosi şi grupul lui1 şi a subliniat rolul nefast al trădării fără precedent comise de Imre Nagy şi de grupul lui care au străbătut până la capăt drumul de la activitatea fracţionistă în sinul partidului pînă la alianţa secretă şi vădită cu burghezia şi imperialiştii, pînă la predarea trădătoare a puterii deţinute de clasa muncitoare. János Kádár a declarat, de asemenea, că „cel mai puternic factor al rebeliu­nii contrarevoluţionare din Ungaria a fost imperialismul mondial, în frunte cu cercurile reacţionare din S.U.A.“. Problemele ridicate de istorie în faţa noastră în acele zile erau grele şi complicate. împotriva noastră au luptat duşmanii noştri de moarte şi împreună cu ei oameni induşi în e­­roare şi rătăciţi, în situaţia care se crease atunci succesul putea fi ob­ţinut numai printr-o politică fermă, principială şi printr-o atitudine ho­­tărîtă. Rebeliunea contrarevoluţionară din 1956, a spus raportorul, va rămîne pentru totdeauna o pagină neagră în istoria poporului ungar. Faptul insă că astăzi, după numai 3 ani, putem declara că contrarevoluţia este o chestiune a trecutului, că ea aparţine deja istoriei, dovedeşte de asemenea că poporul nostru s-a îm­bogăţit cu o mare experienţă poli­tică, a dat dovadă de o mare ho­­tărîre şi unitate în lichidarea neno­rocirilor şi greutăţilor provocate de rebeliunea contrarevoluţionară, şi a reuşit să înmormînteze contrare­voluţia. In continuare, János Kádár a spus : Există şi asemenea reacţionari care îşi leagă speranţele de faptul că trupele sovietice se vor retrage din Ungaria. în această problemă este cazul să spunem cîteva cuvin­te mai serioase. Trupele sovietice se află în prezent în Ungaria nu din motive de politică internă, ci exclusiv în legătură cu problemele internaţionale nerezolvate încă. Noi, de acord cu guvernul sovietic, cu guvernele care fac parte din orga­nizaţia Tratatului de la Varşovia, cu toate guvernele ţărilor socialiste, sîntem pentru tratative cu privire la retragerea concomitentă, recipro­că, a trupelor care staţionează pe teritorii străine. Noi, a declarat în continuare J. Kádár, ţinem seamă de experienţă şi nu vom repeta greşelile, noi nu vom uita trădarea şi nu vom uita nici duşmanul de clasă, nici pe im­perialişti. Pe baza experienţei pe care o avem, vom continua să întă­rim statul nostru, orînduirea noa­stră. Noi întărim şi vom întări şi pe viitor principala bază politică a statului nostru — alianţa dintre muncitori şi ţărani. Bazîndu-ne pe mişcarea Frontului Popular Patrio­tic, noi continuăm să lărgim unita­tea tuturor forţelor creatoare ale naţiunii. Spre noi fi mari succese In dezvoltarea economiei Vorbind despre situaţia economică din ţară, János Kádár a spus: După eliberarea ţării noi am obţinut suc­cese uriaşe în construcţia economi­că. Incepînd din anul 1949 poporul nostru a construit 100 de noi mari întreprinderi industriale ; tot în a­­ceeaşi perioadă au fost create în Ungaria noi oraşe industriale socia­liste. Nivelul producţiei agricole a cres­cut cu numai 15 la sută; princi­pala cauză a acestui lucru a fost producţia agricolă înapoiată, pe par­cele de pămînt mici, fărîmiţate. Şi totuşi faptul că parcul de trac­toare care, în anul 1935, era alcătuit din 7.000 de tractoare a crescut pînă în anul 1959 la 31.000 de tractoare dovedește că a avut loc o oarecare dezvoltare a agriculturii. 7 Deși în perioada 1951—1953 nive­lul de trai al maselor de oameni ai muncii a bătut vremelnic pasul pe loc, iar la unele categorii de oa­meni ai muncii el a scăzut, în an­samblu nivelul de trai a crescut considerabil în decurs de 10 ani. Datorită rezultatelor bune obţinute In anul 1958 noi am putut începe anul 1959 în condiţii mai favorabile. In afară de rezultatele bune obţinute în viaţa economică, încrederea, dra­gostea de muncă şi entuziasmul oa­menilor muncii au crescut într-o măsură uriaşă datorită marii victorii în alegeri, progresului foarte impor­tant obţinut în transformarea socia­listă a agriculturii şi datorită Con­gresului al XXI-lea al P.C.U.S.,­­ care ne-a însufleţit. János Kádár s-a referit apoi la hotărîrea din martie a C.C. al P.M.S.U. cu privire la întărirea cooperativelor agricole de producţie noi, create în număr mare şi care­­ s-au dezvoltat considerabil şi cu pri-­­ vire la accelerarea ritmului con- ] strucţiei socialiste. * Tn viitorii cîţiva ani, a spus János­­ Kádár, poporul nostru trebuie să de- t săvîrşească construcţia bazelor socie­­tăţii socialiste şi datoria lui este de­­ a accelera construirea socialismu­­­­lui. I In domeniul economiei şi produc-­­­ţiei sarcina noastră imediată este­­ depăşirea planului trienal, în proce­­­­sul îndeplinirii planurilor pe acest­­ an şi anul viitor şi construirea pri­melor baze trainice ale noului cin­cinal la un nivel mai înalt. Avem sarcina să elaborăm în mod realist noul cincinal şi să mobilizăm ma­sele pentru îndeplinirea lui. In documentul alcătuit de Comi­tetul Central sunt cuprinse princi­palele directive pentru al­­iui­rea noului plan cincinal. Planul trebuie să asigure creşte­rea producţiei industriale pînă la sfîrşitul anului 1965 cu cel puţin 65—70 la sută, în comparaţie cu ni­velul anului 1958, iar la producţia a­­gricolă cu 30—32 la sută. Este ne­cesar să se obţină o sporire a ve­nitului naţional de cel puţin o dată şi jumătate, în aşa fel încit spori­rea producţiei industriale să fia realizată in primul rînd prin creş­terea productivităţii muncii cu 87— 40 la sută. Raportorul a menţionat că în pe­rioada cincinalului Ungaria trebuie să obţină ca venitul real pe cap de locuitor să crească cel puţin cu 26 —29 la sută, iar fondul de consum al populaţiei să sporească la sfâr­şitul anului 1965 cel puţin cu 40 la sută — 45 la sută faţă de cel existent. în decurs de trei cincinale urmează să fie construite în total 1 milion de locuinţe noi moderne. Raportorul s-a ocupat apoi de problemele construcţiei culturale ale dezvoltării ştiinţei, literaturii, artei, a arătat necesitatea intensifi­cării luptei ideologice împotriva rămăşiţelor vechii orînduiri. Scopurile noastre finale, a spus János Kádár, sunt lichidarea depli­nă a exploatării, victoria deplină a socialismului in ţara noastră, ridi­carea la un nivel mai înalt a ba­zei tehnico-materiale a socialismu­lui, desăvîrşirea revoluţiei cultura­le, transformarea conştiinţei oame­nilor, realizarea unui înalt nivel al bunăstării poporului, ceea ce, la rîndul său, cere de asemenea desă­vîrşirea în anii următori a trans­formării socialiste a agriculturii. Arătînd că lupta de clasă in Un­garia nu a luat sfîrşit odată cu în­frângerea contrarevoluţiei, raporto­rul a chemat clasa muncitoare şi pe toţi oamenii muncii la ascuţirea vi­gilenţei revoluţionare. Vorbind despre rolul şi sarcinile Partidului Muncitoresc Socialist Ungar, János Kádár a spus : Pentru a apăra baza ideologică a rîndurilor sale, în cei trei ani care au trecut partidul a dus lupta pe două fronturi şi anume — împotri­va revizionismului şi dogmatismului, pentru puritatea ideologiei marxist­­ieni­niste. Orientările dogmatice şi revizio­niste care se ivesc în partid aduc prejudicii armei ideologice a clasei muncitoare. Revizionismul consti­tuie primejdia principală atît în Un­garia, cit şi pe plan internaţional. Revizionismul contemporan reînvie vechile idei burgheze neînvinse în­că, face jocul imperialismului inter­­naţional şi al reacţiunii interne, se sprijină pe ele şi este periculos în­deosebi pentru că în faţa maselor el apare sub masca marxism-leninis­­mului. Raportorul a comunicat că în pre­zent cele 16.805 organizaţii de partid ale P.M.S.U. reunesc 402.456 membri de partid şi 35.000 de can­didaţi de partid. 60 la sută din nu­mărul membrilor de partid şi 56 la sută din numărul candidaţilor de partid sânt muncitori sau foşti mun­citori, 14 la sută din numărul mem­brilor de partid şi 19 la sută din nu­mărul candidaţilor de partid sunt ţă­rani muncitori. Sîntem îndreptăţiţi să afirmăm, a declarat János Kádár, că partidul nostru este mai puternic astăzi de­cit înainte de contrarevoluţie, deşi numărul membrilor de partid a scă­zut la jumătate. Partidul nostru este un partid pa­triotic şi internaţionalist. Revoluţia noastră socialistă poate să se dez­volte numai împreună cu mişcarea comunistă internaţională, în strînsă unitate cu ea. Relaţiile noastre cu partidele fră­ţeşti, cu partidele comuniste şi muncitoreşti, inclusiv cu partidul cu cea mai mare experienţă şi cel mai puternic — Partidul Comunist al Uniunii Sovietice­­ sunt cele mai sincere şi cele mai bune pe care le-am putea dori. In încheiere, János Kádár a spus: Este necesar ca partidul să se bi­­zuie şi mai mult pe mase, ca po­porul să se unească şi mai strîns în jurul partidului. Trebuie ca poporul ungar să întărească şi mai mult prietenia cu popoarele Uniunii Sovietice şi ale întregului lagăr socialist, să se unească şi mai strîns cu forţele crescînde ale lagărului in­ternaţional al păcii şi socialismului. Avem convingerea nestrămutată că nu este departe timpul cind socia­lismul va repurta victoria deplină In ţara noastră , va fi construită Unga­ria socialistă — se va înfăptui visul cel mai minunat şi mai scump al multor generaţii ale poporului un­gar. Sîntem convinşi de aceasta !

Next