Scînteia, aprilie 1960 (Anul 29, nr. 4797-4822)

1960-04-01 / nr. 4797

Pag. 2 LOCUL TĂU IN VIATĂ În legătură cu problemele pe care le tratează diferitele articole publicate in coloanele ziarului, la redacţie sosesc un număr tot mai mare scrisori prin care cititorii iau parte la discutarea acestor pro­bleme, exprimindu-şi părerea şi punctul lor de vedere, relatind fapte pe care le cunosc, făcind sugestii şi propuneri interesante. Publicăm mai jos două scrisori sosite la redacţie după apariţia articolului „ESTE OARE AURELIAN UN PERSECUTAT ?“ Te-ai gîndit că satul are nevoie de dumneata? Am citit cu multă atenţie articolul apărut în „Scîn­­teia“, la rubrica „Omul și colectivitatea“, intitulat „Este oare Aurelian un persecutat ?“ Am rămas profund impresionat de faptul că un tînăr cu asemenea profesie cum este aceea de tehnician me­canic agricol, a putut să solicite posturi de contabil, agent agricol, casier la Banca Agricolă, bibliotecar sau director de cămin cultural. In plus, tovarăşul Aurelian Bădiciohi a mai şi pozat in persecutat, plingîndu-se ziarului „Scînteia“ că i se face o nedreptate de către organele comunale şi raionale care nu-i acordă nici unul din aceste posturi. Oare statul nostru de democraţie populară pentru aceasta te-a întreţinut la şcoala tehnică de mecani­zare a agriculturii, tovarăşe Aurelian, pentru ca după terminarea ei să ocupi un post de funcţionar ? Ţi-ai pus oare dumneata vreodată întrebarea cu ce ai contribuit la ridicarea agriculturii noastre de la sta­rea înapoiată moştenită de la burghezie, cînd pămîntul se lucra adesea cu plugul de lemn, şi pînă la agricul­tura noastră de astăzi, cînd o mare parte din lucrări se execută mecanizat ? Ai citit cumva despre sarcinile ce revin agriculturii noastre, in lumina directivelor partidului ? Dacă le cu­noşti, atitudinea dumitale este şi mai mult de con­damnat. A dezerta de la locul de muncă pentru care ai fost pregătit de partid spre a fi„aproape de părinţi“ este incompatibil cu morala omului nou, crescut şi educat de partid în şcoala noastră nouă. Tineretul so­vietic s-a luat la întrecere cu natura şi a transformat terenurile nisipoase în grădini înfloritoare, a desţelenit păminturi aflate la mari distanţe de casele şi familiile lor - la mii şi mii de km,­­ iar d-ta nu ai putut să lucrezi în comuna Horia ? Agricultura noastră mecanizată dispune în prezent de tractoare şi maşini agricole de înaltă productivitate, construite în ţară sau în ţările prietene. Partidul acordă o deosebită atenţie înzestrării agriculturii cu maşini din ce in Ce mai bune. Tractoarele I.A.R.-22 şi 23, cu care se lucra prin anul 1950, aproape că au dispărut din agricultura noastră, locul lor fiind luat de trac­toare moderne ca UTOS—26 şi UTOS—27. Aceste ma­şini trebuie exploatate şi întreţinute cu multă pricepere pentru a le prelungi durata de funcţionare între două reparaţii, pentru micşorarea preţului de cost la hantru. Pentru acest lucru S.M.T.-urile şi G.A.S.-urile din ţara noastră au nevoie de cadre calificate. Şi dumneata, tovarăşe Aurelian, te-ai fi putut încadra intr-un S.M.T. sau G.A.S. în funcţie de mecanic de întreţinere sau şef de brigadă. Cred că te-ai fi simţit foarte bine în mijlocul mecanizatorilor şi ai fi căpătat încredere in dumneata văzînd cum statul îţi încredinţează un parc de maşini pentru a le îngriji şi exploata. Ai fi văzut că nivelul de trai al mecanizatorilor creşte din zi în zi. Şi eu, ca şi dumneata, am absolvit o şcoală tehnică de mecanizare a agriculturii, în oraşul Cîmpu­­lung Muscel. In anul 1954, cînd am fost repartizat în cîmpul muncii, mi-a venit foarte greu, deoarece urma să mă despart de meleagurile pitoreşti ale Muscelului, de părinţi, prieteni, colegi. Am fost repartizat în regiunea Constanţa şi apoi în regiunea Galaţi, unde vara e foarte caldă, iar iarna frigul şi viaţurile sînt mult mai aspre decît în regiunile de munte, unde fusesem crescut. Apoi, nu aveam prea multă practică, deoarece de-abia termi­nasem şcoala. La început mi-a venit greu, dar în mij­locul colectivului de mecanizatori, ajutat de organi­zaţia U.T.M., am căpătat încredere în forţele mele. Staţiunile de maşini şi tractoare au devenit unităţi bine organizate, prin care ţărănimea muncitoare simte din plin sprijinul clasei muncitoare. Noi, tovarăşe Au­relian, sîntem chemaţi să ridicăm nivelul de viaţă şi de cultură al satului la nivelul oraşului. Şi acest lucru impune in primul rînd mecanizarea tot mai largă a agriculturii pentru a da patriei mai mult grîu, mai mult porumb, mai multă carne, mai mult lapte. Cred că mai ai încă posibilitatea, tovarăşe Aurelian, ca măcar de acum înainte să te încadrezi in munca pentru care eşti calificat, într-un S.M.T. sau G.A.S. Am scris această scrisoare, deoarece unii dintre foştii colegi şi prieteni ai mei din şcoală au procedat la fel ca Aurelian, fugind de agricultură şi angajîndu-se în diferite posturi care nu au nimic comun cu agricul­tura şi cu pregătirea lor. Ce spui oare, tovarăşe Aurelian, ce spuneţi voi, dragi colegi, oare decît să tot umblaţi după posturi funcţio­năreşti, nu e mai bine să vă aduceţi şi voi contribuţia la această măreaţă operă de transformare socialistă a agriculturii ? Acolo este locul nostru în viaţă ! DUMITRU PRODEA tehnician reparaţii, secretarul organizaţiei de bază U.T.M., la S.M.T. Măxineni, raionul Brăila, regiunea Galaţi Dacă ar fi avut o viaţă ca a mea Minat de mizeria şi şomajul din vechea Romînie am fost nevoit de tînăr să plec în lumea largă ca să-mi caut un rost. Timp de zeci de ani paşii mi-au rătăcit prin multe ţări ale lumii, îndeosebi prin ţările Afri­cii. In 1954 m-am repatriat, am revenit printre ai mei. Citind articolul „Este oare Aurelian un persecutat ?“ vreau să-mi spun şi eu părerea despre tinărul Aure­lian Bădicioiu. Ca şi alţii, am simţit şi eu o puternică indignare : cum de se mai poate găsi în zilele noas­tre un tînăr care, după ce a fost întreţinut de statul democrat-popular ani de-a rîndul într-una din şcolile sale», să refuze sarcina încredinţată, să dezerteze dint­r-o muncă atît de frumoasă cum este cea care se duc­e în ţara noastră pentru mecanizarea agriculturii . Mi-am adus aminte­­ şi o să vedeţi că nu întîmplă­­to­r — de copilăria şi tinereţea mea. Existau oare pe vr­emea aceea astfel de şcoli în care copiii de oameni a­i muncii să poată învăţa o meserie pe socoteala sta­rtului, fără să poarte nici o clipă grija pâinii zilnice ? Se pomenea oare pe atunci ca, după terminarea şco­lii, să ai locul de muncă asigurat ? Nici pomeneală ! Dacă ai fi avut o viaţă ca a mea, nu se poate să nu fi fost şi dumneata cuprins de supărare în faţa unui om care dă îndărăt atunci cînd e nevoie de el şi nu răspunde grijii cu care a fost înconjurat. In anii cit am trăit în Africa, am văzut cu ochii mei chipul groaznic al colonialismului, una din feţele cruntei exploatări ca­pitaliste. La numai 500 de kilometri de Alger se prac­tica sclavajul făţiş, iar dacă la Tombuctu sclavii se mai vindeau pe bani, de la lugur In­sus colonialiştii nu mai plăteau nici un ban pe ei, deoarece le erau aduşi cu forţa de către tribunalele represive coloniale. Am văzut în anii aceia în rîndurile popoarelor asu­prite tineri talentaţi, îndemînatici, plini de dragoste de viaţă, ale căror aptitudini şi energii erau nimicite fără milă de asupritori. Sufletul mi se umplea cu atît mai mult de revoltă cu cît tinereţea cere parcă ea însăşi libertate, dreptul de a-ţi întinde larg aripile. După 35 de ani de peregrinări pe meleaguri străine m-am întors în ţară, in 1954. M-a întîmpinat aici o nouă realitate, care nu mai semăna nici pe departe cu ceea ce cunoscusem eu pe vremuri; poporul nostru este liber, construieşte o viaţă îndestulată. Unde mai sînt şomajul, mizeria de pe vremuri ? Au fost îngropate sub o lespede grea. Eu însumi, deşi la o vîrstă înain­tată, m-am simţit dator să iau parte la munca între­gului popor şi am intrat muncitor la Şantierul Naval din Giurgiu. Citind despre dumneata, tovarăşe Aurelian, nu se putea să nu-mi amintesc cu durere de tinereţea mea chinuită, de tinereţea călcată în picioare a atîtor tineri care trăiesc în lumea capitalistă. Cîţi dintre ei n-ar dori să aibă măcar o fărîmă din condiţiile prielnice pe care le-ai avut dumneata ca să înveţi, să ajungi un om folositor în rîndul oamenilor ? Şi cum ai răs­puns dumneata grijii acelora care ţi-au ocrotit părin­teşte tinereţea ? Nu-i prea tîrziu ca să-ţi dai seama, tovarăşe Aure­lian, de marea greşeală pe care ai făcut-o faţă de societate şi faţă de dumneata însuţi. Şi, mai ales, s-o repari. ION N. PETRESCU muncitor. Giurgiu Hîrtie de PENTRU ZIARELE ŞI REVISTELE NOASTRE şi cerneală tipografică calitate superio­ ri de zi, din Capitală şi pînă în cele mai îndepărtate oraşe şi sate, milioane de oameni citesc cu cel mai viu interes ziarul, ştiind că în paginile lui găsesc răspuns la pro­bleme de muncă şi de viaţă de arzătoare actualitate, că prin ziar stă de vorbă cu ei partidul, care luminează poporului drumul spre socialism. Cititorii întîmpină cu satisfacţie preocuparea evidentă în paginile multor publicaţii de a-şi îmbună­tăţi şi îmbogăţi mereu conţinutul, de a aborda, în genuri gazetăreşti varia­te, teme de cel mai larg interes. Este firesc că iubind ziarele şi re­vistele pe care le citesc, oamenii muncii vor nu numai ca ele să aibă un cuprins interesant şi o pa­ginaţie atrăgătoare, dar şi să fie bine imprimate, ca textele, titlurile, clişeele să fie frumos şi clar tipă­rite, ca publicaţiile să aibă un as­pect plăcut. Condiţiile materiale create de partid şi de statul nostru în ce priveşte baza poligrafică permit să se obţină un tipar de bună calitate. Şi vrem să arătăm că noi, cei care avem misiunea înfăptuirii tehnice tipografice a ziarelor şi revistelor, sîntem pe deplin conştienţi de răs­punderea şi de sarcinile ce ne re­vin, că muncitorii şi tehnicienii ti­pografi se străduiesc să îmbunătă­ţească necontenit prezentarea grafică a publicaţiilor. La aceasta ne ajută mult observaţiile critice îndreptăţite pe care le primim din partea citi­torilor şi de care ţinem seama în activitatea noastră. Sunt însă o serie de observaţii critice ale cititorilor privind unele lipsuri în aspectul grafic al presei a căror înlăturare nu depinde nici de redacţii, nici de tipografii, este NICU DUMITRESCU director general ing. CONSTANTIN TRONARU director tehnic Combinatul poligrafic Casa Scînteii „I. V. Stalin“ vorba de calitatea hîrtiei şi a cer­nelii tipografice furnizate de între­prinderile aparţinînd Ministerului Industriei Petrolului şi Chimiei. Iată cum se prezintă situaţia în domeniul hîrtiei de ziar. După cum se ştie, calitatea tiparului este în mare măsură condiţio­nată de anumiţi indici de cali­tate ai hîrtiei de rotativă, şi anume: satinajul (adică netezimea, caracte­rul velin, lipsit de pori şi asperităţi al hîrtiei), gramajul (adică grosi­mea), rezistenţa la rupere şi cu­loarea. Or, în momentul de faţă, ca­litatea hîrtiei de ziar nu ne dă posibilitatea să obţinem întregul randament al maşinilor în ce priveşte nivelul calitativ al impri­mării. O îmbunătăţire a calităţii hîrtiei destinată ziarelor şi reviste­lor ar duce la imprimarea mult mai clară a textelor şi a ilustraţii­lor, la un aspect şi mai plăcut al publicaţiilor noastre. Adesea hîrtia de ziar nu corespunde standardelor în vigoare, avînd caracteristici ne­constante, ceea ce se răsfrînge asu­pra calităţii tiparului. Astfel, apari­ţia unor numere de ziar tipărite cu litere neuniforme, cu ilustraţii insu­ficient de clare se datoreşte aproape întotdeauna satinajului defectuos — caracteristic uneori hîrtiei livrate de fabrica „Steaua Roşie“-Bacău şi foarte frecvent aceleia primite din partea fabricii „1 Septembrie“ — Buşteni. Aceleaşi fabrici ne furni­zează cîteodată hîrtie de rotativă neîndeajuns de albă; la fel une­ori primim o hîrtie prea subţire sau cu variaţii de grosime, din care cau­ză se întîmplă ca imprimarea (ne­­cesitînd o anumită grosime constan­tă a hîrtiei) să devină fie prea su­perficială, fie prea profundă, dar în orice caz nesatisfăcătoare. Cînd hîr­tia nu este uniformă ca structură şi cînd pasta mecanică de lemn nu este reglementar măcinată, cerneala pătrunde de pe o pagină pe alta, — şi cum va arăta în acest caz ziarul este uşor de prevăzut. Despre hîrtia pe care o primim de la fabrica „1 Septembrie“-Buşteni trebuie să arătăm, totodată, că este uneori prea uscată, rigidă, cu o slabă rezistenţă la rupere. Aceasta duce la dese întreruperi şi, ca ur­mare, la prelungirea timpului de imprimare, la un consum de hîrtie peste limitele admise şi în mod fi­resc la creşterea preţului de cost al tipăririi ziarului. Care este explicaţia acestor defi­cienţe ? Cauzele sunt, în general, cunoscute, — problema-cheie fiind, după părerea noastră, în primul rînd, creşterea spiritului de răspun­dere al colectivelor acestor între­prinderi, creșterea respectului lor pentru marca fabricii. Și, desigur, un sprijin eficace, dublat de un control exigent din partea organe­lor de resort din cadrul ministeru­lui tutelar. Socotim că este nece­sar ca , paralel cu ameliorarea procesului de producţie — să se stu­dieze posibilitatea revizuirii indici­lor, a standardelor de calitate ai hîrtiei de ziar, de multă vreme ne­­îmbunătăţiţi. Cîteva cuvinte şi despre calitatea cernelei livrate de întreprinderea I.Ilie Pintilie“. Slaba coloraţie a ne­grului® de fum întrebuinţat la fa­bricarea cernelei negre determină — atunci cînd punem un strat de cerneală normal — o slabă intensi­tate a tiparului. Pentru a obţine totuşi o imprimare satisfăcătoare, sîntem nevoiţi să mărim grosimea stratului de cerneală, dar atunci se întîmplă ca cerneala să pătrundă prin pagină, îngreunînd cititul lite­relor de pe contrapagină. Pe de altă parte creşte nejustificat consumul de cerneală şi se umflă preţul de cost. Iată doar cîteva din neajunsurile şi greutăţile provocate de calitatea nesatisfăcătoare a hîrtiei şi a cer­nelei tipografice. Ni se pare curios că în timp ce în alte domenii ale chimiei se fac progrese mari şi ra­pide, în ce priveşte hîrtia şi cer­neala de rotativă întreprinderile producătoare şi organele de resort din minister vădesc o prea mare mulţumire de sine, în pofida repe­tatelor sezisări ale tipografiilor şi redacţiilor. în ce ne priveşte, noi am analizat cu seriozitate munca tipografiei şi am stabilit măsuri ce vor fi apli­cate cu cea mai mare stricteţe. Muncitorii şi tehnicienii din Combi­natul Poligrafic Casa Scînteii „I. V. Stalin“ se străduiesc să tipărească la timp şi în condiţii din ce în ce mai bune „Scînteia“, „Romînia li­beră“, „Scînteia tineretului“ şi cele­lalte ziare şi publicaţii. Urmînd in­dicaţiile Plenarei C.C. al P.M.R. din decembrie 1959, colectivul nostru s-a angajat ca anul acesta, luptînd pentru îmbunătăţirea necontenită a aspectului grafic al ziarelor şi re­vistelor, să facă totodată noi eco­nomii la hîrtie şi cerneală. Sîntem hotărîţi să ne respectăm angaja­mentele. în acelaşi timp, cerem co­lectivelor din întreprinderile produ­cătoare de hîrtie şi cerneală pentru ziar să-şi îmbunătăţească, la rîndul lor, activitatea ; trebuie să fie clar că asigurarea unui tipar pe deplin corespunzător necesită o producţie de hîrtie şi de cerneală de bună ca­litate. Este o cerinţă a milioanelor şi milioanelor de cititori ai presei noastre. S­C­Î­N­T­E­I­A VESTI de la corespondenţii voluntari din întreprinderi • De la începutul anului şi pînă în prezent muncitorii întreprinderii D.R.N.C.-Brăila au strîns şi au pre­dat I.C.M. cantitatea de 125.300 kg. fier vechi şi 12.500 kg. fontă veche. In această acţiune s-a evidenţiat brigada de tineret din secţia meca­nizate, în frunte cu Vicol Alexan­dru, Ion Clacfion, Aristide Badea, Ibraim Bairam şi alţi tineri, precum şi comuniştii Anghel Cristache şi Haralambie Marin. (De la Ion loa­der, muncitor). • La uzinele mecanice din Telea­­jen s-a organizat un curs de minim tehnic. Zilele trecute, ing. Ion Ma­rin, şeful secţiei strungărie, a pre­dat prima lecţie, care a fost urmă­rită de un mare număr de strun­gari, frezori şi rabotori, dornici să-şi ridice nivelul de cunoştinţe profesionale. (De la Al. Dumitrescu, director al uzinelor mecanice). • Din cele 24 propuneri de ino­vaţii şi raţionalizări înregistrate în luna februarie la cabinetul tehnic al uzinei „înfrăţirea“ Oradea, s-au acceptat şi experimentat pînă in prezent 11 inovaţii. Printre cele mai importante se numără aceea a strungarului Varga Aladar cu privi­re la confecţionarea unui dispozitiv pentru efectuarea mecanică a ope­raţiunilor de gravare a riglelor. Prin aplicarea acestui dispozitiv, gravarea unei rigle, care dura înainte 35 minute, se execută în prezent în numai 6 minute. Un alt inovator, lăcătuşul mentor Nagy Iosif, a propus simplificarea con­strucţiei pompei de ulei. Pompa de ulei îmbunătăţită, care la experi­mentare a dat rezultate bune, se compune numai din 4 repere, faţă de cele 33 repere folosite la confec­ţionarea vechii pompe. Din calculul economic făcut, prin această propu­nere se realizează o economie anuală de peste 58.000 lei. (De la Constantin Duţu, inginer). Lumină electrică la sate Pînă acum 15—20 de ani, în raio­nul Agnita numai 5 din cele 45 loca­lităţi erau electrificate. În ultimii ani, cu sprijinul acordat de stat, ţă­ranii muncitori au introdus lumina electrică în alte 25 de localităţi. Acum se lucrează intens la electri­ficarea satelor Netuş, Movile, Re­­diş etc. în alte 6 sate, ultimele din raion, se fac pregătiri pentru cum­părarea materialului necesar. Peste puţin timp şi aici vor începe lucră­rile de electrificare. EMIL FLORIŢA şeful secţiei organizatorice a Sfatului popular raional Agnita -0*0--o»o­ Raionul Bistriţa Noi suprafeţe împădurite CLUJ (coresp. „Scînteii“). — în ultima săptămînă, muncitorii între­prinderii forestiere ,,Bistriţa" au întreprins o serie de acţiuni care au dus la intensificarea lucrărilor de împădurire. Pentru a putea împădu­ri 520 hectare pînă la sfîrşitul lunii mai, s-a asigurat materialul sâditor — 2.250.000 puieţi răşinoase, plop negru hibrid,p­iurc comun şi cuţele — din care excedentul de 650.000 bu­căţi a fost livrat pentru împăduri­rile întreprinderii forestiere Rodna. în această acţiune, în afară de sil­vicultori iau parte un mare număr de tineri utemişti şi ţărani mun­citori din satele Prundul Bîrgăului, Teaca şi altele. Pînă în prezent au şi fost plantate peste 25 hectare şi se lucrează la mărirea cu 11 hectare a pepinierelor silvice existente. (In oraş şi cartea sa de vizită (Urmare din pag. I-a) încă un lucru care nu trebuie ne­glijat sunt lăzile de gunoi. De ce să fie lăsate neînlocuite pînă cînd nu se mai ţine scîndură de scîndură ? La unitatea nr. 1 coafură (responsa­bilă Macovei Georgeta) lucrătoarele vorbesc in termeni necuviincioşi, peste capetele clientelor. Pe jos e mai tot­deauna murdar. Drăgulin Marilena, de la această unitate şi ucenica Maria Bănică de la unitatea nr. 2 coafură, aparţinând aceleiaşi cooperative, lu­crează fără halat. Ionescu Roza, res­ponsabila unităţii nr. 2, spune că nu se dau halate pentru că „nu aprobă preşedintele !“ Cînd sînt întrebaţi de ce are aspect urît interiorul unui bufet sau unei alte unităţi, conducă­torii organizaţiei comerciale sau ai co­operativei meşteşugăreşti vorbesc de tot felul de greutăţi. Dar ce fel de greutăţi pot să-i împiedice de a asi­gura ca duşumelele, geamurile, scau­nele, mesele, feţele de mese, rafturi­le, vesela, halatele lucrătorilor să fie spălate şi întreţinute cu grijă ? Nu tre­buie altceva pentru aceasta decît apă, săpun, var şi mai ales hărnicie şi simţ gospodăresc din partea celor care sunt obligaţi să facă şi să menţină cură­ţenia, să amenajeze cu gust aceste lo­caluri. Măsurile luate de organele locale, activitatea echipelor de control ob­ştesc, a comisiilor de femei, consfă­tuirile de producţie au început să ducă la o oarecare îmbunătăţire a de­servirii. Dar mai este nevoie de multă muncă pînă cînd toate unităţile vor fi la înălţimea cerinţelor cetăţenilor. La îmbunătăţirea deservirii trebuie să-şi aducă aportul înşişi consumatorii ce­­rind să fie serviţi cu grijă, în condiţii corespunzătoare şi luînd atitudine îm­potriva unor „clienţi“ cărora li se pare că săvirşesc cine ştie ce vitejie spăr­­gînd un pahar sau aruncînd resturi pe jos. Recomandăm tovarăşilor de la sfatul popular să dea mai mare atenţie sezisărilor făcute de echipele de control obştesc, să viziteze ei înşişi unităţile de deservire publică, magazi­nele, pieţele, cinematografele, sălile de aşteptare din gări etc., să privească cu mai multă exigenţă în jurul lor. Fără îndoială că astfel vor vedea mai bine decît noi ce e de făcut, cine tre­buie să ia măsuri şi în cît timp trebuie îndeplinite aceste măsuri. Tragerea la sorţi a libretelor C. E. C. cu cîştiguri La 31 martie 1960 a avut loc la uzinele ,,23 August“ din Capitală tragerea la sorţi trimestrială a li­bretelor de economii C.E.C. cu câş­tiguri pe întreaga ţară. Au ieşit cîştigătoare libretele de economii C.E.C. cu câştiguri ale că­ror numere au următoarele termi­naţii : 749 cu 250%; 148 cu 200%; 240 cu 100%; 989 cu 100%; 080 cu 50%; 095 cu 50%; 311 cu 50%; 378 cu 50%; 529 cu 50%; 687 cu 50%; 837 cu 50%; 878 cu 50%; 182 cu 25%; 264 cu 25%; 436 cu 25%; 448 cu 25%; 566 cu 25%; 603 cu 25%; 741 cu 25%; 972 cu 25%. Toate cîştigurile se calculează faţă de soldul mediu trimestrial al libre­telor ieşite cîştigătoare la această tragere. Viitoarea tragere la sorţi trimes­trială a libretelor de economii C.E.C. cu cîştiguri va avea loc la 30 iunie 1960. Povestirea scriitorului clasic rus Gogol a fost pînă acum, în decursul istoriei cinematografiei, de mai mul­te ori ecranizată. De astă dată, transpunerea pe ecran a acestei ca­podopere literare prezintă un inte­res deosebit şi pentru că realizato­rul ei, cunoscutul și mult apreciatul actor Alexei Batalov, este debutant în regie. Trecerea unui actor de par­tea cealaltă a aparatului de filmat nu este un fenomen inedit şi proba­bil că chiar exemplul strălucit al lui Bondarciuk, realizatorul filmului „Soarta unui om“, a avut o oare­care importanţă în experienţa lui Batalov. A fi actor excelent nu în­seamnă neapărat a fi şi bun reali­zator şi n­ic­i măca­r a şti să îndrumi alţi actori. Reuşita încercării lui Ba­talov dovedeşte in­să că în acest caz avem de-a face cu un artist com­plex, însumind calităţile ce i se cer unui bun realizator. Povestirea lui Gogol este mult prea cunoscută pen­tru a mai fi relatată. Dealtminteri, fabulaţia este cît se poate de sim­plă şi dificultatea unei transpuneri cinematografice constă tocmai în a izbuti să faci cunoscută drama in­terioară a eroului. Umilul funcţio­nar ţarist, eroul povestirii, trăieş­te o uriaşă dramă lăuntrică şi re­­latar­ea furtului mantalei noi, a în­tâmplărilor exterioare legate de ea nu ar fi fost suficientă pentru a transmite mesajul uman şi social al povestirii gogoliene. Dealtminteri, întîmplările acestea n-au nimic ieşit din comun : un copist necăjit, care trăieşte într-o sărăcie lucie, este o­­biectul batjocurei colegilor săi din cauza îmbrăcăminţii sale mizere. De aceea, el face un efort disperat, su­praomenesc, pentru a încropi banii necesari pentru cumpărarea unei mantăi noi, dar în aceeaşi zi man­taua îi este furată şi după o fugă disperată în căutarea fără sens a hoţilor, omul se îmbolnăveşte şi moare. Meritul realizatorului constă în priceperea cu care a ştiut să sezi­­seze semnificaţiile întîmplărilor, în­­ţelegînd că valoarea artistică a fa­bulaţiei începe din clipa în care i se relevă sensurile adinei. Esenţialul pentru realizator era să poată transmite spectatorilor rezonanţele pe care întîmplările le au în viaţa interioară a eroului. Pentru că func­­ţionăraşul lui Gogol are o valoare metaforică, el simbolizînd întreaga mizerie a oamenilor simpli din Ru­sia ţaristă. Mantaua pe care şi-o do­reşte copistul umil şi umilit devine pentru el rostul vieţii, mijlocul prin care va putea ajunge în rînd cu cei­lalţi oameni, care acum îl strivesc nemilos cu dispreţul lor. Mantaua reprezintă pentru el demnitatea pe care toţi ceilalţi i-o calcă în picioa­re, de aceea cînd hoţii îi fură man­taua omul suferă o înfrângere în supremul său efort de a-i ajunge pe ceilalţi; jefuitorii i-au răpit nu nu­mai un obiect vestimentar, ci în­treg sensul vieţii lui. Şi pentru ca acest sens să fie limpede, aflăm că hoţii de mantale s-au înmulţit, au devenit un fenomen frecvent, o ţară a societăţii. Alexei Batalov a dezvăluit toa­te acestea în filmul său cu o intui­ţie artistică precisă. Interpretul ro­lului principal, ac­torul de un remar­cabil talent R. Bî­­kov, a fost şi el îndrumat în ace­laşi sens, izbutind o creaţie deosebită, înţelegi limpede subtextul acţiunii, valoarea metafo­rică a mantalei, pătrunzi in univer­sul sufletesc pustiit al funcţionaru­lui. Sunt nenumărate scene ce s-ar putea cita aici, dar înainte de toate măiestria cu care Bîkov ştie să-ţi dezvăluie lumea sa interioară, o­­chii aceia limpezi, privirea sa de o naivitate copilărească cînd suportă batjocurile colegilor săi, disperarea cu care întîmpină loviturile soar­­tei, tenacitatea cu care muncește pentru a strînge banii ce-i sînt tre­­buincioşi - toate acestea se cer vă­zute neapărat. Pentru o sumă infi­mă el copiază un manuscris uriaş. Priviţi-l cum ţine în braţe mantaua sa nouă , parcă ea ar fi Însufleţită, gesturile sale au ceva matern de parcă ar legăna un copil. Spec­tatorul simte resemnarea sa co­tidiană, este emoţionat de zîmbe­­tul absent şi mereu acelaşi cu care suportă vulgaritatea gazdei sau bat­jocura colegilor, nedreptatea absur­dă cînd la cheful ce se face în cins­tea lui e lăsat nemîncat. Sau știrea că munca disperată de copiere a unui uriaș manuscris nu-i va fi plă­tită deoarece comanditarul a dat faliment. Fotografia excelentă, ca­drele interesante, decorul conceput inteligent (mai cu seamă camera e­­roului, ai cărei pereţi îl strivesc parcă) — complectează calităţile fil­mului. „Mantaua“ dovedeşte apariţia unui nou realizator de un autentic talent şi inteligenţă artistică şi totodată prezenţa remarcabilă a unui actor al cărui nume trebuie reţinut, în­tr-un cuvînt, un film ce se cere neapărat văzut ION BARNA pe ecranele cinemetografelor T­TWSi JaXE) a@)~OT77 VINERI, 1 APRILIE • Emisiunea pentru sate: Executarea lucrărilor agricole în comun — orele 6,15 — I. • In cadrul emisiunii: L.Ii mulțumesc partidului“, vorbesc Aurel Băr­­glăzan, membru corespondent al Academiei R.P.R., și Tudor Bălan, modelier la uzinele ,,Semănătoarea" — orele 21,15 — I. • Teatru la microfon: ,,Revizorul" de N. Gogol­­*• orele 11,03 • Săptămîna muzicii maghiare — orele 18,30 — II. • Din muzica de operă a compozitorilor noștri — orele 9,00 — I. • Cronica economică — orele 17,50 — II. • Sonata pentru vioară și pian de Ravel — interpretează Pierre Doukan (vioară) şi Io­­sef Prunneff (pian) — orele 22,35 — II* • Succese ale muzicii uşoare a tarilor prie­tene — orele 21,15 — II* SIMBATA, 2 APRILIE • Pe teme Interna­ţionale — orele 20,10 — I. • Itinerar 1960 : Pe valea Vîlsanului — orele 21,50 — II. • Anul Chopin — orele 14,20 — I. • Muzica de cameră de Schubert : Trio în Si bemol major (interpretează: Jacques Thibaud, Pab­lo Casals și Alfred Cortot) — orele 11,03 — I. • Tribuna Radio — orele 17,45 —­ II • Roza vînturilor : Călătorind pe meleagurile Ungariei socialiste — orele 18,00 — I. • Vorbește Moscova — orele 16,15 — I. • Sim­­fonia V de Beethoven — orele 23,15 — II* Nr. 4797. CINEMfi'fM)­i Patria (10, 12; 14,15; 16,30; 18,45; 21), Bucureşti (10; 12,30; 15, 17; 19, 21), Gh. Doja (10; 12, 15; 17, 19, 21), Lumină în întuneric; Republica (9,30; 12; 14,30; 17; 19,30; 22), Elena Pavel (9,45; 12; 14,15; 16,30; 18,45, 21), Libertăţii (9,30; 11,45; 14, 16,15, 18,30; 20,45), 8 Martie (15; 17,05; 19,10; 21,15): Jucătorul; Magheru (10; 12; 15; 17; 19, 21), Mantaua; I. C. Frimu (9,45; 12; 14,15; 16,30; 18,45; 21), Miorița (10; 12, 14,15; 16,30; 18,45), Donca Simo (14,30; 16,30; 18,30; 20,30) Vasile Alecsandri (10, 12, 15, 17, 19, 21): Oameni sau maturi; Lumina (9,30; în continuare, 13,40; 16,45; 18,15; 20,45): în­frăţirea între popoare (15,30; 18; 20,30); 1 Mai (10; 12; 16,30; 18,45; 21): Mireasa răpită; Central (10; 12; 14,30; 16,30; 18,30; 20,30) : Isteţul Saşko; Victoria (10; 12,30; 15,30; 18; 20,30): Micii eroi; Maxim Gorki (9,45; 12; 14,15; 16,30; 18,45; 21), 23 August (13,45; 16; 18,30; 21) :Enrico Caruso; Timpuri Noi (rulează în continuare de la 10—21): Micul Kuno; 13 Septembrie (15,30; 18; 20,30), 30 Decembrie (16; 18,15; 20,30): Inimă de mamă; Tineretului (10,30; 15,30; 19,30): Mi­zerabilii (ambele serii); Alexandru Popov (rulează în continuare de la 10—21): Un nou număr de atracţie; Griviţa (15, 17; 19, 21), Olga Bancic (15, 18; 20,30), Coţofana hoaţă; Cultural (15, 17; 19; 20,45), Drumul Serii (16,15; 18,15; 20,15): Visuri de duminica; C. David (15,30; 18; 20,30). N-a fost în zadar; Vasile Roaită (10; 12; 15; 17; 19; 21), Ale­xandru Sahia (10; 12; 15; 17; 19; 21), Volga (11; 15; 17, 19; 21), B. Delavrancea (11; 14,30; 16,30; 18,30; 20,30). Telegrame; Unirea (11* 14; 16,30, 19, 21,30), Munca IIQl 15; 17,45, 20,30). Ultima noapte pe „Titanic­! Flacăra (15, 17; 19, 21): Lily; T. Vladimires­­cu (11, 15, 17; 19, 21): Secretul cu­rului; Arta (16­; 18,15; 20,30): H-8; Moşilor (16, 17; 19, 21): Boleslaw Bierut (17,30, 19,30): Fata cu ulciorul; Popular (16, 18,15, 20,30): Ea te iubeşte; 16 Februarie (16,30, 17,45, 20) : Ştrengarii; M. Eminescu (16, 18,15, 20,30) : Singe alb; Ilie Pintilie (15, 17, 19, 21) : Vînătorii de tigri; 8 Mai (15, 17, 19, 21): Mamă vitregă; Floreasca (17, 19): Re­volta peonilor; N. Bălcescu (16, 18,15, 20,30): Reîntoarcerea; G. Coşbuc (15, 17, 19, 21): Frumoasele nopţii; G. Bacovia (15,30, 18, 20,30) : Voci în insulă; Aurel Vlaicu (15, 17, 19, 21): Vîrsta dragostei. La cinematografele Bacovia, Arta, 13 Sep­tembrie, G. Coşbuc, 30 Decembrie,­ Ilie Pin­­tilie şi M. Eminescu din Capitală rulează la orele 10 dini. programe speciale pentru copii. La cinematograful Tineretului specta­colul începe la ora 9, iar la Unirea la ora 9,30. TELEVIZIUNE: La 20,00, transmisie din cala teatrului C.C.S. a spectacolului de în­chidere a celui de al 6-lea festival repu­blican al şcolilor şi institutelor de artă. In pauză, jurnalul televiziunii. In încheiere, ultimele știri. CUM VA FI VREMEA? Timpul probabil pentru următoarele trei zile, vreme relativ rece cu cezul­ schimbă­tor. La început ploi locale. Vînt potrivit din sectorul nordic. Temperatura în scădere în mima parte a intervalului, apoi în creștere.

Next