Scînteia, noiembrie 1961 (Anul 30, nr. 5335-5364)

1961-11-01 / nr. 5335

Nr. 5335 SCÎNTEI­A Pag. 1 (Continuare în pag. IV-a) Rezoluţia Congresului al XXI lea al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice cu privire la Raportul de activitate al Comitetului Central al P. C. U. S. Congresul al XXII-lea al Partidu­lui Comunist al Uniunii Sovietice s-a întrunit într-un moment cînd patria noastră a intrat în perioada construcţiei desfăşurate a societăţii comuniste, cînd socialismul s-a statornicit temeinic în ţările de democraţie populară şi cînd forţele progresului şi păcii cresc impetuos în lumea întreagă. Anii care au trecut de la Con­gresul al XX-lea al P.C.U.S. au avut o importanţă excepţional de mare în viaţa partidului nostru, a po­porului sovietic, a întregii omeniri, înfăptuind linia generală leninistă partidul i-a mobilizat pe toţi oame­nii muncii la îndeplinirea sarcini­lor construcţiei comuniste pe între­gul şi vastul front al marilor lu­crări. Un jalon important pe calea dezvoltării U.R.S.S. spre comunism a fost Congresul al XXI-lea extraor­dinar al P.C.U.S., care a adoptat planul septenal de dezvoltare a e­­conomiei naţionale. Cu mare satisfacţie, Congresul al XXII-lea al P.C.U.S. face bilanţul victoriilor de importanţă istorică­­mondială obţinute de poporul sovietic. Ţara Sovietelor a străbătut un drum de luptă eroică şi se gă­seşte acum în plină înflorire a for­ţelor sale creatoare. S-a întărit şi mai mult puterea Uniunii Sovietice, a crescut nemăsurat de mult presti­giul ei internaţional ca luptătoare pentru cauza păcii şi progresului, pentru prietenia popoarelor, pentru fericirea omenirii. întreaga desfăşurare a evenimen­telor confirmă justeţea concluziilor teoretice şi a orientării politice a partidului nostru. A triumfat pe de­plin linia trasată de Congresul al XX-lea, dictată de viaţa însăşi, de grija pentru binele poporului, linie pîătrunsă de spiritul creaţiei revo­­uţionare leniniste. După ce a ascultat şi a discutat Raportul prezentat de tovarăşul N. S. Hruşciov, prim-secretar al C.C. — Raportul de activitate al Co­mitetului Central al P.C.U.S. — Congresul al XXII-lea al Partidu­lui Comunist al Uniunii Sovietice hotărăște: Se aprobă pe deplin linia poli­tică și activitatea practică a Comi­tetului Central al P.C.U.S. în dome­niul politicii interne și externe. Se aprobă concluziile şi propunerile cuprinse în Raportul de activitate al Comitetului Central al P.C.U.S. I. Congresul al XXII-lea relevă că trăsătura determinantă a situaţiei internaţionale contemporane este creşterea continuă a forţelor socia­lismului, democraţiei şi păcii în lu­mea întreagă. Viaţa a confirmat justeţea liniei partidului nostru în domeniul politicii externe care ur­măreşte preîntîmpinarea războiului şi Consolidarea păcii. Această linie corespunde intereselor fundamen­tale ale poporului sovietic şi este sprijinită de forţele iubitoare de pace din toate ţările. Congresul dă o înaltă apreciere consecvenţei, su­pleţei şi spiritului de iniţiativă ma­nifestate în politica externă şi a­prrobă pe deplin măsurile pe care o înfăptuieşte Comitetul Central şi guvernul sovietic în vederea întă­ririi relaţiilor politice, economice şi culturale cu toate ţările. Faptul că războiul a putut fi preîntîmpinat şi că oamenii sovie­tici, popoarele celorlalte ţări s-au putut bucura de binefacerile vieţii paşnice trebuie considerat drept principalul rezultat al activităţii partidului, a Comitetului său Cen­tral pe linia sporirii forţei statului sovietic, a înfăptuirii politicii ex­terne leniniste, drept un rezultat al activităţii partidelor frăţeşti din ţările socialiste, al activizării for­ţelor iubitoare de pace din toate ţările. Uniunea Sovietică, Republica Populară Chineză, toate ţările sis­temului mondial socialist păşesc ferm pe calea construirii socialis­mului şi comunismului. Bizuindu­­se pe forţa lor sporită, avînd spri­jinul forţelor iubitoare de pace din lumea întreagă, ţările socialiste nu au permis imperialiştilor să abată lumea de pe făgaşul întrecerii eco­nomice paşnice dintre cele două sisteme pe calea unei catastrofe generale, mondiale. întrecerea paş­nică dintre cele două sisteme so­ciale opuse, care este pivotul vieţii internaţionale contemporane, a in­trat intr-o fază hotărîtoare. Poli­tica prieteniei şi păcii între popoare se bucură tot mai mult de recu­noaştere şi sprijin, triumfă asupra politicii imperialiste de agresiune şi război. Sistemul mondial socialist se dezvoltă cu succes, se consolidează şi devine factorul determinant al progresului societăţii omeneşti. Uniunea Sovietică a intrat în peri­oada construcţiei desfăşurate a co­munismului ; in majoritatea ţărilor de democraţie populară a fost li­chidată pluralitatea sectoarelor din economie şi se desăvîrşeşte con­struirea socialismului; creşte ne­contenit nivelul de trai al popoare­lor, se lărgeşte colaborarea fră­ţească şi într-ajutorarea statelor socialiste. Congresul salută cu căldură suc­cesele remarcabile ale partidelor frăţeşti şi ale popoarelor din ţări­le socialiste şi le urează noi vic­torii glorioase. Congresul al XXII-lea aprobă li­nia Comitetului Central şi a guver­nului sovietic, linia de întărire neîn­cetată a colaborării economice, po­litice şi culturale între statele so­cialiste, bazate pe principiile in­ternaţionalismului proletar, egalită­ţii în drepturi şi într-ajutorării to­vărăşeşti. Congresul subliniază în mod deosebit activitatea vastă şi rodnică a Comitetului Central în direcţia dezvoltării şi întăririi co­laborării dintre P.C.U.S. şi parti­dele comuniste şi muncitoreşti fră­ţeşti pe baza marxism-leninismu­­lui, în interesul unităţii şi coeziu­nii mişcării comuniste internaţio­nale. Congresul respinge cu hotă­­rîre, ca neîntemeiate şi calomnioa­se, atacurile conducătorilor Parti­dului Muncii din Albania împotri­va Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi a Comitetului său Cen­tral leninist. Acţiunile conducători­lor albanezi sunt în contradicţie cu declaraţiile Consfătuirilor repre­zentanţilor partidelor comuniste şi muncitoreşti din 1957 şi 1960 şi nu pot fi calificate decit ca acţiuni sci­zioniste, îndreptate spre submina­rea prieteniei şi unităţii ţărilor so­cialiste, ca acţiuni care fac jocul imperialismului. Congresul îşi ex-primă speranţa că conducătorii al­­anezi, dacă le sunt scumpe inte­resele poporului lor şi doresc cu adevărat prietenia cu P.C.U.S., cu toate partidele frăţeşti, vor renun­ţa la părerile lor greşite şi vor re­veni pe calea unităţii şi colaborării cu toate ţările socialiste, cu miş­carea comunistă internaţională. Întărirea continuă a unităţii la­gărului socialist, sporirea puterii şi capacităţii lui de apărare rămîn sarcini de cea mai mare impor­tanţă, îmbinarea eforturilor în­dreptate spre dezvoltarea econo­miei naţionale a fiecărei ţări socia­liste cu eforturile comune în direc­ţia consolidării şi extinderii colabo­rării economice şi a ajutorului re­ciproc — aceasta este calea înflo­ririi continue şi a avîntului tutu­ror ţărilor comunităţii socialiste, a economiei mondiale socialiste. Succesele ţărilor socialiste exer­cită o influenţă multilaterală cres­­cîndă asupra popoarelor din statele nesocialiste, revoluţionînd şi accele­­rînd dezvoltarea întregii omeniri pe calea progresului. Astăzi nu im­perialismul, ci socialismul determi­nă orientarea principală a dezvoltă­rii mondiale. S-a confirmat pe deplin concluzia Congresului al XX-lea cu privire la inevitabilitatea adîncirii crizei ge­nerale a capitalismului. în ultimii ani au continuat să slăbească pozi­ţiile economice, politice şi ideologi­ce ale imperialismului, s-au ascuţit şi mai mult principalele lui contra­dicţii, iar lupta revoluţionară a cla­sei muncitoare, mişcarea democra­tică şi de eliberare naţională a po­poarelor au luat o amploare uriaşă. Orînduirea capitalistă se discredi­tează tot mai mult în ochii popoa­relor ca o orînduire de cruntă ex­ploatare a oamenilor muncii,­ de asuprire naţională şi colonială, o orînduire a cursei înarmărilor şi războaielor distrugătoare. Sub loviturile puternice ale mişcă­rii de eliberare naţională sistemul colonial de fapt s-a prăbuşit. Forţele imperialiste şi în primul rînd imperialismul american, reaze­mul principal al reacţiunii mondiale şi jandarm internaţional, se stră­duiesc să-şi menţină poziţiile, re­­curgînd la noi forme, şi mai rafi­nate, de înrobire colonială. Expe­rienţa istoriei convinge însă tot mai mult popoarele din fostele colonii că numai eliberarea definitivă de sub toate formele de dependenţă economică şi politică, numai calea necapitalistă de dezvoltare poate duce ţările lor la adevărata liber­tate, înflorire şi fericire, în pofida proorocirilor ideologilor imperialismului, ale acoliţilor lor socialişti de dreapta şi revizionişti, lupta de clasă din ţările capitaliste nu se stinge, ci ia o amploare din ce în ce mai mare, un caracter tot mai ascuţit. Alături de acţiunile re­voluţionare ale clasei muncitoare, se intensifică mişcarea ţărănească, precum şi mişcarea general-demo­­cratică. Unirea tuturor forţelor ce se ridică împotriva imperialismului, înfrîngerea hotărîtă a ideologiei şi practicii anticomunismului şi re­formismului devin o necesitate im­perioasă, întregul mers al dezvoltării so­ciale, creşterea neîncetată a forţe­lor ce se pronunţă pentru socia­lism, împotriva imperialismului, confirmă justeţea concluziei Con­gresului al XX-lea cu privire la di­versitatea formelor de trecere a diferitelor ţări la socialism. Această concluzie, sprijinită de mişcarea comunistă internaţională, şi-a găsit consfinţirea şi dezvoltarea în De­claraţiile din 1957 şi 1960, adoptate la Consfătuirile partidelor marxist­­leniniste. Partidele marxist-leniniste se află în fruntea luptei clasei muncitoare şi a tuturor oamenilor muncii din ţările lor pentru înfăptuirea revo­luţiei socialiste şi instaurarea dic­taturii proletariatului într-o formă sau alta. Formele şi căile de dezvoltare a revoluţiei socialiste vor depinde de raportul concret al forţelor de cla­să dintr-o ţară sau alta, de gradul de organizare şi de maturitate a clasei muncitoare şi al avangărzii ei, de gradul de împotrivire a claselor do­minante. Indiferent de formele în care va fi instaurată dictatura pro­letariatului, aceasta va însemna în­totdeauna o extindere a democra­ţiei, trecerea de la democraţia bur­gheză, formală, la democraţia ade­vărată, la democraţia pentru oa­menii muncii. Clasa muncitoare şi avangarda ei — partidul marxist­­leninist — năzuiesc să înfăptuiască revoluţia socialistă pe cale paşni­că. Realizarea acestei posibilităţi ar corespunde intereselor clasei mun­citoare şi ale întregului popor, in­tereselor naţionale generale ale ţării, în condiţiile actuale, într-o serie de ţări capitaliste, clasa muncitoa­re, în frunte cu detaşamentul său de avangardă, are posibilitatea ca, pe baza frontului muncitoresc şi popu­lar, precum şi a altor forme posi­bile de înţelegere şi colaborare po­litică între diferite partide şi orga­nizaţii obşteşti, să unească majori­tatea poporului, să cucerească pu­terea de stat fără război civil şi să asigure trecerea principalelor mij­loace de producţie în mîinile po­porului. Sprijinindu-se pe majoritatea po­porului şi dînd o ripostă hotărîtă elementelor oportuniste, incapabile să renunţe la politica de împăciuire cu capitaliştii şi moşierii, clasa muncitoare are posibilitatea să în­­frîngă forţele reacţionare, antipopu­lare, să cucerească o majoritate trainică în parlament, să transfor­me parlamentul dintr-un instrument care serveşte interesele de clasă ale burgheziei, într-un instrument pus in slujba poporului muncitor, să desfăşoare o vastă luptă de masă extraparlamentară, să frîngă împo­trivirea forţelor reacţionare şi să creeze condiţiile necesare pentru înfăptuirea paşnică a revoluţiei so­cialiste. Toate acestea vor fi posi­bile numai pe calea dezvoltării largi, neîntrerupte, a luptei de clasă a muncitorilor, a maselor de ţărani şi a păturilor mijlocii de la oraşe împotriva marelui capital monopo­list, împotriva reacţiunii, pentru adinei reforme sociale, pentru pace şi socialism, în condiţiile în care clasele exploatatoare recurg la violenţe împotriva poporului, este necesar să se aibă în vedere cealaltă posibilitate — trecerea ne­paşnică la socialism. Leninismul ne învaţă şi experienţa istorică ne confirmă că clasele dominante nu cedează puterea de bună voie. Gra­dul de înverşunare şi formele luptei de clasă în aceste condiţii vor de­pinde nu atît de proletariat, cît de forţa cu care cercările reacţionare se vor împotrivi voinţei majorităţii covîrşitoare a poporului, de folosi­rea violenţei de către aceste cercuri într-o etapă sau alta a luptei pen­tru socialism. Comunismul a devenit forţa poli­tică cea mai influentă a epocii noastre. în prezent nu mai există ţară cu o mişcare muncitorească, de eliberare, mai mult sau mai puţin dezvoltată, în care să nu se exerci­te influenţa comuniştilor — cei mai consecvenţi, dîrji şi curajoşi luptă­tori pentru interesele popoarelor Pentru consolidarea continuă a rîndurilor mişcării comuniste in­ternaţionale o importanţă uriaşă au avut istoricele Consfătuiri ale reprezentanţilor partidelor comu­niste şi muncitoreşti din 1957 şi 1960 şi documentele elaborate de aceste consfătuiri. Congresul dă o înaltă preţuire şi aprobă întru to­tul activitatea delegaţiei P.C.U.S la Consfătuirile reprezentanţilor partidelor comuniste şi muncito­reşti. Lupta intransigentă, consecventă pe două fronturi — împotriva re­vizionismului, ca primejdie princi­pală, şi împotriva dogmatismului şi sectarismului — are o însemnă­tate hotărîtoare pentru triumful marxism-leninismului. P.C.U.S. con­sideră că datoria sa internaţiona­­listă constă în a consolida prin toate mijloacele unitatea de mono­lit a mişcării comuniste­­ interna­ţionale, în a lupta împotriva tu­turor celor care încearcă să slă­bească unitatea comuniştilor din toate ţările. Este necesar ca şi în viitor să fie demascate teoria şi practica revizionismului contem­poran care şi-a găsit expresia cea mai concentrată în programul Uniunii Comuniştilor din Iugosla­via. Problema războiului şi a păcii a fost şi rămîne problema cea mai arzătoare a contemporaneităţii, pro­blema care frămîntă întreaga ome­nire. Evenimentele din ultimii ani au confirmat justeţea concluziei Con­greselor al XX-lea şi al XXI-lea că în epoca contemporană războaiele între state nu sînt inevitabile, că ele pot fi preîntîmpinate. în zilele noastre puternicele forţe care stau de strajă păcii dispun de toate mijloacele necesare pentru a-i în­­frîna pe aţîţătorii la război impe­rialişti. Sistemul mondial socialist devine un scut tot mai sigur care apără nu numai popoarele ţărilor socialiste, ci şi întreaga omenire de aventurile militare ale imperia­lismului. Puterea mereu crescîndă a Uniunii Sovietice şi a celorlalte tari socialiste constituie o chezăşie importantă a păcii în întreaga lume. Alături de statele socialiste, pen­tru pace , luptă ţările din Asia, Africa şi America Latină care s-au eliberat de sub jugul colonial, cla­sa muncitoare şi toţi oamenii mun­cii din statele capitaliste , creşte mişcarea partizanilor păcii în în­treaga lume. Poporul este forţa ho­tărîtoare în lupta pentru pace. Cu cît este mai mare puterea lagăru­lui socialist, cu cît este mai activă lupta pentru pace în înseşi ţările capitaliste, cu atît mai greu le va fi imperialiştilor să dezlănţuie un nou război mondial. Lupta ţărilor socialiste şi a tuturor forţelor iu­bitoare de pace împotriva pregăti­rii unui nou război constituie con­ţinutul principal al politicii mon­diale contemporane, în urma schimbării radicale a raportului de forţe pe arena mon­dială în favoarea socialismului, po­litica de coexistenţă paşnică a sta­telor cu orînduiri sociale diferite a căpătat o bază şi mai trainică. Principiile coexistenţei paşnice a statelor cu orînduiri sociale diferi­te, proclamate de V.I. Lenin, prin­cipii care stau la baza politicii ex­terne a Uniunii Sovietice, şi-au gă­sit o largă recunoaştere, fiind con­siderate drept calea spre menţine­rea păcii şi preîntîmpinarea unui nou război mondial. în condiţiile actuale a apărut perspectiva reali­zării coexistenţei paşnice pentru în­treaga perioadă în cursul căreia trebuie să-şi găsească rezolvarea problemele sociale şi politice care despart în prezent lumea. Evoluţia lucrurilor este de aşa natură că încă înainte de victoria deplină a socialismului pe pămînt, în condi­ţiile menţinerii capitalismului în­tr-o parte a lumii, va apărea posi­bilitatea reală de a exclude războ­iul mondial din viaţa societăţii. Totodată trebuie să se ţină sea­mă de faptul că politica externă a statelor imperialiste este determi­nată de interesele de clasă ale ca­pitalului monopolist, căruia îi sînt organic inerente agresiunea şi războiul. Atîta vreme cît se men­ţine imperialismul, va dăinui şi te­renul pentru războaie de agresiu­ne. Imperialismul internaţional, în primul rînd cel american, repre­zintă primejdia principală pentru cauza păcii în lumea întreagă. El pregăteşte crima cea mai cumplită împotriva omenirii — războiul ter­monuclear mondial. Imperialiştii au creat o situaţie primejdioasă în centrul Europei răspunzînd cu a­­meninţări de război la propunerea Uniunii Sovietice şi a altor ţări iu­bitoare de pace de a se pune ca­păt rămăşiţelor celui de-al doilea război mondial, de a se încheia Tratatul de pace german şi de a se normaliza situaţia Berlinului oc­cidental. în ultimii ani forţele reacţiunii au ameninţat nu odată pacea gene­rală şi nu contenesc în încercările lor de a agrava situaţia internaţio­nală, de a împinge omenirea în pragul războiului. Astăzi, mai mult decit oricînd, se cere popoarelor să manifeste o înaltă vigilenţă. Congresul consideră oportune, juste şi necesare măsurile Comite­tului Central şi guvernului sovietic pentru întărirea continuă a capaci­tăţii de apărare a patriei noastre. Atîta timp cît există agresorii im­perialişti trebuie să fim cu ochii in patru, trebuie să ţinem uscat praful de puşcă, să perfecţionăm apărarea ţărilor socialiste, forţele lor armate. Cauza consolidării păcii cere re­zolvarea neîntîrziată, pe baza prin­cipiilor coexistenţei paşnice, a pro­blemelor internaţionale fundamen­tale şi în primul rînd : dezarmarea generală şi totală sub cel mai strict control internaţional ; lichidarea definitivă a jugului colonial în toa­te formele şi manifestările sale; asigurarea reală a­­unui­ ajutor efi­cient pentru popoarele care şi-au cucerit recent independenţa; lichi­darea rămăşiţelor celui de-al doilea război mondial; reglementarea paş­nică cu Germania; restabilirea drepturilor legitime ale Republicii Populare Chineze în Organizaţia Naţiunilor Unite; îmbunătăţirea substanţială a mecanismului Orga­nizaţiei Naţiunilor Unite; dezvol­tarea relaţiilor constructive între state, a legăturilor economice şi culturale între toate ţările. Partidul Comunist al Uniunii So­vietice va face tot ce este necesar pentru a menţine şi a consolida pa­cea şi prietenia între popoare, în numele triumfului înaltelor idealuri ale progresului social şi fericirii popoarelor. Congresul al XXI lea al P.C.U.S. consideră necesar şi de acum înainte : — să promoveze neabătut şi con­secvent principiul coexistenţei paş­nice a statelor cu orînduiri sociale diferite, ca linie generală a politi­cii externe a Uniunii Sovietice , — să întărească neobosit unita­tea ţărilor socialiste pe baza cola­borării şi într-ajutorării frăţeşti, să-şi aducă contribuţia la întărirea puterii sistemului mondial socia­list ; — să dezvolte şi să adînceascâ colaborarea cu toate forţele care luptă pentru pace în întreaga lume; — să întărească solidaritatea pro­letară cu clasa muncitoare şi cu oamenii muncii din întreaga lume, să acorde un sprijin multilateral popoarelor care luptă pentru elibe­rarea lor de sub jugul imperialist şi colonial, pentru întărirea inde­pendenţei lor; — să dezvolte şi mai larg legă­turile internaţionale constructive, colaborarea economică şi comerţul reciproc avantajos cu toate ţările; — să ducă o politică externă ac­tivă şi suplă, luptînd pentru regle­mentarea pe calea tratativelor, a problemelor mondiale la ordinea zilei, să demaşte uneltirile şi ma­nevrele aţiţătorilor la război impe­rialişti, să întărească pacea în în­treaga lume. II. Congresul relevă cu satisfacţie că în perioada la care s-a referit ra­portul de activitate, ca urmare a promovării neabătute a politicii in­terne elaborate de Congresul al XX-lea, au fost obţinute mari suc­cese în dezvoltarea tuturor ramu­rilor economiei naţionale. S-au dez­voltat rapid industria şi agricultu­ra, au crescut şi mai mult puterea economică şi capacitatea de apăra­re a patriei noastre, au început să fie satisfăcute într-o măsură mai mare nevoile materiale şi spirituale ale oamenilor sovietici. Opera de făurire a bazei tehnice-materiale a comunismului a fost pusă pe o temelie trainică. Cea mai importantă trăsătură a perioadei de după Congresul al XX-lea este ritmul accelerat al construcţiei comuniste. In ultimii şase ani, volumul pro­ducţiei industriale a crescut apro­ximativ cu 80 la sută. Planul sep­tenal se îndeplineşte cu succes. Sporul mediu anual al producţiei Industriale reprezintă de fapt 10 la sută în loc de 8,3 la sută cit se prevăzuse pentru primii trei ani ai şeptenalului. Au fost descoperite şi valorificate noi şi importante rezer­ve ale economiei socialiste, ceea ce a făcut cu putinţă să se producă peste prevederile primilor trei ani ai şeptenalului produse industriale în valoare de circa 19 miliarde de ruble. S-a desfăşurat o muncă sus­ţinută pentru reutilarea tehnică a tuturor ramurilor producţiei mate­riale. Au fost create mii de tipuri de maşini, maşini-unelte, aparate, dispozitive, mijloace de automati­zare dintre cele mai moderne. Congresul relevă că, datorită gri­jii neobosite a partidului şi guver­nului, datorită muncii pline de abnegaţie a poporului sovietic, re­­înzestrarea Armatei Sovietice cu tehnica racheto-nucleară a fost pe deplin încheiată, în mîinile poporu­lui nostru, puternica tehnică mili­tară slujeşte cu nădejde apărarea cuceririlor socialiste, cauza întăririi păcii în lumea întreagă. După Congresul al XX-lea, în in­dustrie, construcţii şi transporturi s-au produs serioase schimbări ca­litative. A fost îmbunătăţită radical structura balanţei de combustibil, electro-energetica a căpătat o bază tehnică nouă, a fost accelerat con­siderabil ritmul de dezvoltare a in­dustriei chimice şi a reconstrucţiei tehnice a tuturor tipurilor de trans­port. Partidul şi guvernul au luat măsuri în vederea dezvoltării in­dustriei uşoare şi alimentare, a fost sporită producţia mărfurilor de consum popular, ceea ce are încă de pe acum o influenţă favorabilă, iar pe viitor va avea o influenţă şi mai mare asupra ridicării nivelului de trai al oamenilor sovietici. Ca urmare a înzestrării şantiere­lor cu tehnică nouă, a introducerii pe scară largă a prefabricatelor din beton armat, construcţiile ca­pitale au luat o amploare fără pre­cedent. In 1956—1961, în economia naţională s-au investit 156 de mi­liarde de ruble, ceea ce depăşeşte volumul investiţiilor efectuate în toţi anii puterii sovietice pînă la Congresul al XX-lea al partidului. Au fost puse în funcţiune aproxi­mativ 6.000 de noi întreprinderi de stat, printre care hidrocentrale, uzine metalurgice, chimice şi con­structoare de maşini, combinate textile — cele mai mari din lume —, se foloseşte pe scară largă o cale atît de economică şi eficien­tă de sporire a capacităţilor de producţie ca reconstruirea şi ex­tinderea întreprinderilor aflate în funcţiune. Se traduce cu consecvenţă în viaţă linia trasată de partid cu pri­vire la dezvoltarea accelerată a forţelor de producţie din regiunile răsăritene ale ţării. Pe baza boga­telor resurse hidro-energetice şi a cărbunelui ieftin se construiesc puternice centrale electrice, au fost date în exploatare cele mai bogate zăcăminte de minereu de fier şi gaze naturale, se creează cu succes a treia bază metalurgică, se dezvoltă metalurgia neferoaselor, chimia, construcţia de maşini, in­dustria construcţiilor, cresc noi oraşe şi centre­ industriale. Congresul aprobă întru totul re­organizarea conducerii industriei şi construcţiilor, înfăptuita de Co­mitetul Central şi de guvernul so­vietic. Această măsură revoluţiona­ră, de importanţă vitală, a sfărîmat barierele departamentale care de­veniseră o frînă pentru dezvolta­rea continuă a forţelor de produc­­ţie ale ţării, a ridicat rolul repu­blicilor unionale, al organelor locale de partid, de stat şi economice în construcţia economică şi culturală, a descătuşat iniţiativa creatoare a maselor. Ca urmare a reorganizării conducerii industriei şi construc­ţiilor, toate ramurile economiei na­ţionale lucrează mai bine, într-un mod mai eficient, folosesc mai de­plin rezervele de producţie exis­tente. Se îndeplineşte cu succes sarcina de a ajunge din urmă şi de a de­păşi ţările capitaliste cele mai dez­voltate în ce priveşte producţia pe cap de locuitor. Uniunea Sovietică a depăşit de pe acum S.U.A. — cea mai dezvoltată ţară Capitalistă — nu numai în ce priveşte ritmul, ci şi în ce priveşte sporul anual abso­lut al producţiei. In prezent, U.R.S.S. extrage mai mult minereu de fier şi cărbune decit S.U.A., produce mai mult cocs, prefabrica­te din beton armat, locomotive elec­trice şi locomotive Diesel de mare capacitate, cherestea, ţesături de lină, unt, zahăr, peşte şi o serie de alte articole şi produse alimentare decit S.U.A. îndeplinirea planului septenal va ridica economia Uniunii Sovietice la un nivel de la care nu va mai fi nevoie de mult timp pentru a de­păşi S.U.A. şi în ce priveşte pro­ducţia pe cap de locuitor. Aceasta va fi o victorie de importanţă isto­rică mondială a socialismului asu­pra capitalismului. Congresul relevă vasta activitate desfăşurată de Comitetul Central pentru dezvoltarea agriculturii. Da­torită urmărilor războiului, precum şi greşelilor şi lipsurilor din trecut în conducerea agriculturii, aceasta ajunsese într-o situaţie grea. Nivelul scăzut al producţiei agricole ar fi putut frîna dezvoltarea economiei sovietice, ar fi putut să aibe conse­cinţe serioase asupra bunăstării poporului. Dezvăluind cauzele rămînerii în urmă a agriculturii, Comitetul Cen­tral a elaborat şi a înfăptuit mă­suri urgente pentru dezvoltarea continuă a producţiei agricole. Cu participarea activă a întregu­lui popor, partidul a consolidat baza tehnică-materială a colhozuri­lor şi sovhozurilor, a reorganizat staţiunile de maşini şi tractoare, a ridicat rolul sovhozurilor în con­strucţia comunistă, a introdus un nou sistem de planificare a pro­ducţiei agricole, a restabilit princi­piul leninist al cointeresării mate­riale a colhoznicilor şi muncitori­lor din sovhozuri, în sporirea pro­ducţiei agricole, a întărit colhozu­rile şi sovhozurile cu cadre de con­ducere şi cu specialişti, a reorga­nizat munca organelor agricole, a ridicat rolul ştiinţei în agricultură. In creşterea producţiei de cerea­le şi dezvoltarea întregii agricul­turi, un rol de seamă a avut valo­rificarea pămînturilor virgine şi în­­ţelenite, care dau în prezent peste 40 la sută din totalul achiziţiilor de cereale din ţară. Valorificarea pă­mânturilor înţelenite este o măreaţă faptă de eroism în muncă a po­porului sovietic, ea va dăinui de-a lungul veacurilor ! Măsurile adoptate de partid pen­tru ridicarea agriculturii au şi dat rezultate reale, iar pe viitor, aceste rezultate vor fi şi mai însemnate. In decurs de cinci ani, producţia globală a agriculturii a crescut cu 43 la Sută în comparaţie cu cei cinci ani precedenţi, în­ timp ce în trecut, statul achiziţiona anual doar aproximativ două miliarde de pu­duri de cereale, în ultimii ani, el achiziţionează câte trei miliarde de puduri şi mai mult. Au crescut considerabil achiziţiile la celelalte produse agricole. S-au realizat schimbări radicale în dezvoltarea creşterii animalelor, neglijată ani îndelungaţi. în decursul ultimilor cinci ani, efectivul de bovine din colhozuri şi sovhozuri a crescut cu 68 la sută, numărul porcinelor , de două ori şi jumătate, au cres­cut mult achiziţiile de produse ani­maliere. Relevînd deosebita însemnătate a hotărîrilor Plenarei din ianuarie 1961 a C.C. al P.C.U.S., care a con­damnat nepăsarea şi autoliniştirea, scăderea atenţiei faţă de agricultu­ră într-o serie de regiuni şi repu­blici, în urma cărui fapt ritmul de creştere a producţiei de cereale, carne şi lapte a scăzut în anii 1959—1960 şi rămîne în urma sar­cinilor septenalului. Congresul a­­probă întru totul măsurile concre­te elaborate de Comitetul Central în vederea creşterii continue a pro­ducţiei agricole. După cum arată datele provizorii pe anul în curs, aceste măsuri au dat rezultate po­zitive. Colhozurile şi sovhozurile au spo­rit producţia de cereale. Anul a­­cesta statul va achiziţiona mult mai multe cereale decit anul tre­cut. A sporit de asemenea produc­ţia de bumbac, sfeclă de zahăr, floarea soarelui şi de alte culturi. A crescut şeptelul, a sporit pro­ducţia şi achiziţiile de produse ani­maliere. Cu toate acestea ritmul creşterii producţiei de carne şi lap­te este încă departe de a corespun­de nivelului necesar. Pe baza experienţei acumulate, colhozurile şi sovhozurile trebuie să facă acum un nou şi mare pas îna­inte şi să îndeplinească cu succes sarcinile septenalului. In rezolvarea problemelor la ordinea zilei ale a­­griculturii are o importanţă deo­sebit de mare revizuirea de către colhozuri şi sovhozuri a structurii suprafeţelor cultivate, înlocuirea culturilor cu o mai mică producti­vitate la hectar cu culturi avînd o mai mare productivitate şi în pri­mul rînd cu porumb şi leguminoa­se. Este necesar să se folosească şi pe viitor cu toată perseverenţa re­zervele agriculturii pentru a rezolva cu succes una din cele mai impor­tante sarcini ale construcţiei comu­niste — aceea de a crea o abunden­ţă de produse agricole pentru po­por. Organizaţiile de partid, oamenii muncii din R.S.F.S.R., Ucraina şi Kazahstan şi-au propus să asigure în perspectivă o sporire considera­bilă a producţiei de cereale şi legu­minoase. — R.S.F.S.R. şi-a propus să spo­rească producţia de cereale la 12 miliarde puduri şi achiziţiile — la 4—5 miliarde puduri. — R.S.S. Ucraineană — să spo­rească producţia la 3,8 miliarde pu­duri şi achiziţiile — la 1,5 miliarde puduri. — R.S.S. Kazahă — să sporească producţia la 3,5 miliarde puduri şi achiziţiile — la peste 2 miliarde puduri. Congresul aprobă iniţiativa orga­nizaţiilor de partid şi sovietice şi a tuturor lucrătorilor din agricultura Federaţiei ruse, Ucrainei şi Kazah­­stanului şi le doreşte să atingă cu succes nivelul propus. Creşte neîncetat bunăstarea ma­terială a oamenilor muncii. Pe baza creşterii venitului naţional al U.R.S.S., veniturile reale ale mun­citorilor şi funcţionarilor (calculate pe cap de salariat) au sporit în decurs de cinci ani cu 27 la sută, iar veniturile colhoznicilor — cu 33 la sută. Circulaţia mărfurilor în comerţul cu amănuntul de stat şi cooperatist a crescut de peste 1,5 ori. Toţi muncitorii şi funcţionarii au trecut la ziua de lucru de 7 şi 6 ore. Este în curs de încheiere re­glementarea salariilor, nivelul lor s-a ridicat, îndeosebi pentru cate­goriile de muncitori şi funcţionari cu salarii mici, au fost lichidate excesele în retribuirea muncii unor categorii de lucrători. A fost im­­bunătăţit sistemul de pensii; pen­­siile de bătrîneţe au fost sporite în medie de peste două ori. Din 1960 a început desfiinţarea impozitelor percepute de la populaţie. In ridi­carea bunăstării poporului un rol tot mai mare îl au fondurile so­ciale. Plăţile şi înlesnirile de care beneficiază populaţia din aceste fonduri s-au cifrat în 1960 la 24,5 miliarde ruble faţă de 4,2 miliarde în 1940, iar către sfîrşitul septena- Iu­lui ele vor spori pînă la 40 mi­liarde ruble. A fost îndeplinit cu succes programul construcţiilor locuinţe de către stat prevăzut pe­tru perioada anilor 1956—1960 , cinci ani au fost construite­­ multe locuinţe decit, în perioa­delor 15 ani precedenţi, aproxi­­siv 50 de milioane persoane au e­mit locuinţe noi. Perioada dintre Congresul al X lea şi Congresul al XXII-lea se facterizează prin realizări remar­bile ale ştiinţei şi culturii sovieti Victoriile Uniunii Sovietice în o­ferirea Cosmosului, zborurile şi precedent ale primilor cosmoni din istorie, Iuri Gagarin şi Gherii Titov, au deschis o nouă şi stră­cită epocă în dezvoltarea cunoşti­ţelor ştiinţifice ale omenirii. O­menii de ştiinţă sovietici au dobi­dit succese importante în don­aiul folosirii energiei atomice scopuri paşnice, în domeniul berneticii şi al creării maşinilor pide de calcul, în chimia polit­rilor, în dezvoltarea automaticii telemecanicii, radiotehnicii, elect­­ricii, în domeniul ştiinţelor socie şi în alte ramuri ale ştiinţei şi te­nicii. Congresul apreciază ca juste n­eurile adoptate pentru reorganiz­rea învățămîntului public și în firea legăturii şcolii cu viaţa, pe­tru organizarea de şcoli-intern şcoli şi grupe cu orar prelung dezvoltarea sistemului de învăţ mint seral şi fără frecvenţă, preg­tirea de specialişti cu o înaltă ca­licare pentru toate ramurile co­strucţiei economice şi culturale. In ultimii ani au fost create serie de importante opere litera şi de artă, care oglindesc veric realitatea noastră, care înfăţişea trăsăturile de caracter ale oatr­iilor noi, constructorii comunism­lui. Pe baza dezvoltării forţelor , producţie, a sporirii bogăţiilor m­­eriale şi spirituale ale societă sovietice se perfecţionează neînc­­at relaţiile sociale socialiste. Con­gresul aprobă orientarea spre înt­rirea şi apropierea continuă a fo­melor de proprietate socialistă întregului popor şi cooperatist-c­­hoznică, spre înfăptuirea consecve­tă a principiului cointeresării mat­riale, spre dezvoltarea democraţi socialiste, spre apropierea şi îmbo­găţirea reciprocă multilaterală culturilor naţiunilor sovietice soci­liste, spre întărirea unităţii mora şi politice a societăţii noastre, spb formarea activă a principiilor co­munis­te în muncă, în viaţa de toa­te zilele, în conştiinţa oamenilr sovietici. Marile succese obţinute de ţx­porul nostru sub conducerea pari­dului îi bucură pe oamenii sovi­tici, le insuflă convingerea că,­­ viitor, ţara noastră va înainta cu mai mult succes, şi mai rapid,­­ calea spre comunism. Fidel lenini­sului, partidul nu admite nicioda­tă înfumurarea și nepăsarea, ști să vadă nu numai succesele, ci­­ lipsurile din activitatea organele de partid, de stat, economice, con­centrează eforturile pentru înfăp­tuirea sarcinilor nerezolvate. Est necesar să se depună toate efortu­rile pentru ca economia să se dez­volte şi mai rapid, să crească bu­năstarea poporului, să se întăreasc repede forţa statului sovietic. Cu ei va fi sprijinit mai activ şi introdu­ce scară mai largă în producţie la ce este nou, înaintat, cu cît se va dezvălui mai energic şi se vor înlă­tura mai rapid lipsurile, cu atît sar­cinile ce stau în faţa noastră vor f rezolvate cu mai mult succes. Cauza construcţiei comuniste est măreaţa cauză a milioanelor de oa­meni, cauza întregului popor. Congresul însărcinează Comitetu Central să­ îndrume şi pe viitor for­ţele partidului şi poporului spre accelerarea ritmului construcţie comuniste, spre folosirea şi una deplină a uriaşelor rezerve interne de care dispun toate ramurile eco­nomiei naţionale socialiste. Atenţia partidului şi poporului trebuie să fie concentrată asupra rezolvării în primul rînd a urmă­toarelor sarcini de cea mai mare importanţă: — Să se asigure îndeplinirea şi depăşirea sarcinilor planului septe­nal, ceea ce va avea o importanţă hotărîtoare pentru crearea bazei tehnice-materiale a comunismului, pentru victoria noastră în întrece­rea economică paşnică cu capitalis­mul. Trebuie dezvoltată şi de acum înainte în ritm accelerat industria grea şi în primul rînd industria electro-energetică, metalurgică, chi­mică, constructoare de maşini, in­dustria combustibililor, industria construcţiilor. Congresul obligă toa­te organizaţiile de partid să-i mobi­lizeze pe oamenii muncii la lupta pentru îndeplinirea sarcinilor pla­nului septenal, corectate în sensul măririi lor. Să se considere nece­sară lărgirea prin toate mijloacele a producţiei mărfurilor de larg consum. Fondurile care vor fi acu­mulate, datorită depăşirii de către industrie a sarcinilor de plan, să fie orientate în primul rînd spre agricultură, spre industria uşoară şi alimentară. — Să se obţină pe baza progre­sului tehnic continuu creşterea prin toate mijloacele a productivităţii muncii în industrie, construcţii, agricultură, transporturi. Sporirea productivităţii muncii este o problemă fundamentală a politicii şi practicii construcţiei co­muniste, o condiţie indispensabilă a creşterii bunăstării poporului, a creării unui belşug de bunuri ma­teriale şi culturale pentru oamenii muncii; — Să se îmbunătăţească consec­vent munca organizatorică de con­ducere a economiei naţionale, să se

Next