Scînteia, noiembrie 1961 (Anul 30, nr. 5335-5364)
1961-11-01 / nr. 5335
Nr. 5335 SCÎNTEIA Pag. 1 (Continuare în pag. IV-a) Rezoluţia Congresului al XXI lea al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice cu privire la Raportul de activitate al Comitetului Central al P. C. U. S. Congresul al XXII-lea al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice s-a întrunit într-un moment cînd patria noastră a intrat în perioada construcţiei desfăşurate a societăţii comuniste, cînd socialismul s-a statornicit temeinic în ţările de democraţie populară şi cînd forţele progresului şi păcii cresc impetuos în lumea întreagă. Anii care au trecut de la Congresul al XX-lea al P.C.U.S. au avut o importanţă excepţional de mare în viaţa partidului nostru, a poporului sovietic, a întregii omeniri, înfăptuind linia generală leninistă partidul i-a mobilizat pe toţi oamenii muncii la îndeplinirea sarcinilor construcţiei comuniste pe întregul şi vastul front al marilor lucrări. Un jalon important pe calea dezvoltării U.R.S.S. spre comunism a fost Congresul al XXI-lea extraordinar al P.C.U.S., care a adoptat planul septenal de dezvoltare a economiei naţionale. Cu mare satisfacţie, Congresul al XXII-lea al P.C.U.S. face bilanţul victoriilor de importanţă istoricămondială obţinute de poporul sovietic. Ţara Sovietelor a străbătut un drum de luptă eroică şi se găseşte acum în plină înflorire a forţelor sale creatoare. S-a întărit şi mai mult puterea Uniunii Sovietice, a crescut nemăsurat de mult prestigiul ei internaţional ca luptătoare pentru cauza păcii şi progresului, pentru prietenia popoarelor, pentru fericirea omenirii. întreaga desfăşurare a evenimentelor confirmă justeţea concluziilor teoretice şi a orientării politice a partidului nostru. A triumfat pe deplin linia trasată de Congresul al XX-lea, dictată de viaţa însăşi, de grija pentru binele poporului, linie pîătrunsă de spiritul creaţiei revouţionare leniniste. După ce a ascultat şi a discutat Raportul prezentat de tovarăşul N. S. Hruşciov, prim-secretar al C.C. — Raportul de activitate al Comitetului Central al P.C.U.S. — Congresul al XXII-lea al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice hotărăște: Se aprobă pe deplin linia politică și activitatea practică a Comitetului Central al P.C.U.S. în domeniul politicii interne și externe. Se aprobă concluziile şi propunerile cuprinse în Raportul de activitate al Comitetului Central al P.C.U.S. I. Congresul al XXII-lea relevă că trăsătura determinantă a situaţiei internaţionale contemporane este creşterea continuă a forţelor socialismului, democraţiei şi păcii în lumea întreagă. Viaţa a confirmat justeţea liniei partidului nostru în domeniul politicii externe care urmăreşte preîntîmpinarea războiului şi Consolidarea păcii. Această linie corespunde intereselor fundamentale ale poporului sovietic şi este sprijinită de forţele iubitoare de pace din toate ţările. Congresul dă o înaltă apreciere consecvenţei, supleţei şi spiritului de iniţiativă manifestate în politica externă şi aprrobă pe deplin măsurile pe care o înfăptuieşte Comitetul Central şi guvernul sovietic în vederea întăririi relaţiilor politice, economice şi culturale cu toate ţările. Faptul că războiul a putut fi preîntîmpinat şi că oamenii sovietici, popoarele celorlalte ţări s-au putut bucura de binefacerile vieţii paşnice trebuie considerat drept principalul rezultat al activităţii partidului, a Comitetului său Central pe linia sporirii forţei statului sovietic, a înfăptuirii politicii externe leniniste, drept un rezultat al activităţii partidelor frăţeşti din ţările socialiste, al activizării forţelor iubitoare de pace din toate ţările. Uniunea Sovietică, Republica Populară Chineză, toate ţările sistemului mondial socialist păşesc ferm pe calea construirii socialismului şi comunismului. Bizuinduse pe forţa lor sporită, avînd sprijinul forţelor iubitoare de pace din lumea întreagă, ţările socialiste nu au permis imperialiştilor să abată lumea de pe făgaşul întrecerii economice paşnice dintre cele două sisteme pe calea unei catastrofe generale, mondiale. întrecerea paşnică dintre cele două sisteme sociale opuse, care este pivotul vieţii internaţionale contemporane, a intrat intr-o fază hotărîtoare. Politica prieteniei şi păcii între popoare se bucură tot mai mult de recunoaştere şi sprijin, triumfă asupra politicii imperialiste de agresiune şi război. Sistemul mondial socialist se dezvoltă cu succes, se consolidează şi devine factorul determinant al progresului societăţii omeneşti. Uniunea Sovietică a intrat în perioada construcţiei desfăşurate a comunismului ; in majoritatea ţărilor de democraţie populară a fost lichidată pluralitatea sectoarelor din economie şi se desăvîrşeşte construirea socialismului; creşte necontenit nivelul de trai al popoarelor, se lărgeşte colaborarea frăţească şi într-ajutorarea statelor socialiste. Congresul salută cu căldură succesele remarcabile ale partidelor frăţeşti şi ale popoarelor din ţările socialiste şi le urează noi victorii glorioase. Congresul al XXII-lea aprobă linia Comitetului Central şi a guvernului sovietic, linia de întărire neîncetată a colaborării economice, politice şi culturale între statele socialiste, bazate pe principiile internaţionalismului proletar, egalităţii în drepturi şi într-ajutorării tovărăşeşti. Congresul subliniază în mod deosebit activitatea vastă şi rodnică a Comitetului Central în direcţia dezvoltării şi întăririi colaborării dintre P.C.U.S. şi partidele comuniste şi muncitoreşti frăţeşti pe baza marxism-leninismului, în interesul unităţii şi coeziunii mişcării comuniste internaţionale. Congresul respinge cu hotărîre, ca neîntemeiate şi calomnioase, atacurile conducătorilor Partidului Muncii din Albania împotriva Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi a Comitetului său Central leninist. Acţiunile conducătorilor albanezi sunt în contradicţie cu declaraţiile Consfătuirilor reprezentanţilor partidelor comuniste şi muncitoreşti din 1957 şi 1960 şi nu pot fi calificate decit ca acţiuni scizioniste, îndreptate spre subminarea prieteniei şi unităţii ţărilor socialiste, ca acţiuni care fac jocul imperialismului. Congresul îşi ex-primă speranţa că conducătorii alanezi, dacă le sunt scumpe interesele poporului lor şi doresc cu adevărat prietenia cu P.C.U.S., cu toate partidele frăţeşti, vor renunţa la părerile lor greşite şi vor reveni pe calea unităţii şi colaborării cu toate ţările socialiste, cu mişcarea comunistă internaţională. Întărirea continuă a unităţii lagărului socialist, sporirea puterii şi capacităţii lui de apărare rămîn sarcini de cea mai mare importanţă, îmbinarea eforturilor îndreptate spre dezvoltarea economiei naţionale a fiecărei ţări socialiste cu eforturile comune în direcţia consolidării şi extinderii colaborării economice şi a ajutorului reciproc — aceasta este calea înfloririi continue şi a avîntului tuturor ţărilor comunităţii socialiste, a economiei mondiale socialiste. Succesele ţărilor socialiste exercită o influenţă multilaterală crescîndă asupra popoarelor din statele nesocialiste, revoluţionînd şi accelerînd dezvoltarea întregii omeniri pe calea progresului. Astăzi nu imperialismul, ci socialismul determină orientarea principală a dezvoltării mondiale. S-a confirmat pe deplin concluzia Congresului al XX-lea cu privire la inevitabilitatea adîncirii crizei generale a capitalismului. în ultimii ani au continuat să slăbească poziţiile economice, politice şi ideologice ale imperialismului, s-au ascuţit şi mai mult principalele lui contradicţii, iar lupta revoluţionară a clasei muncitoare, mişcarea democratică şi de eliberare naţională a popoarelor au luat o amploare uriaşă. Orînduirea capitalistă se discreditează tot mai mult în ochii popoarelor ca o orînduire de cruntă exploatare a oamenilor muncii, de asuprire naţională şi colonială, o orînduire a cursei înarmărilor şi războaielor distrugătoare. Sub loviturile puternice ale mişcării de eliberare naţională sistemul colonial de fapt s-a prăbuşit. Forţele imperialiste şi în primul rînd imperialismul american, reazemul principal al reacţiunii mondiale şi jandarm internaţional, se străduiesc să-şi menţină poziţiile, recurgînd la noi forme, şi mai rafinate, de înrobire colonială. Experienţa istoriei convinge însă tot mai mult popoarele din fostele colonii că numai eliberarea definitivă de sub toate formele de dependenţă economică şi politică, numai calea necapitalistă de dezvoltare poate duce ţările lor la adevărata libertate, înflorire şi fericire, în pofida proorocirilor ideologilor imperialismului, ale acoliţilor lor socialişti de dreapta şi revizionişti, lupta de clasă din ţările capitaliste nu se stinge, ci ia o amploare din ce în ce mai mare, un caracter tot mai ascuţit. Alături de acţiunile revoluţionare ale clasei muncitoare, se intensifică mişcarea ţărănească, precum şi mişcarea general-democratică. Unirea tuturor forţelor ce se ridică împotriva imperialismului, înfrîngerea hotărîtă a ideologiei şi practicii anticomunismului şi reformismului devin o necesitate imperioasă, întregul mers al dezvoltării sociale, creşterea neîncetată a forţelor ce se pronunţă pentru socialism, împotriva imperialismului, confirmă justeţea concluziei Congresului al XX-lea cu privire la diversitatea formelor de trecere a diferitelor ţări la socialism. Această concluzie, sprijinită de mişcarea comunistă internaţională, şi-a găsit consfinţirea şi dezvoltarea în Declaraţiile din 1957 şi 1960, adoptate la Consfătuirile partidelor marxistleniniste. Partidele marxist-leniniste se află în fruntea luptei clasei muncitoare şi a tuturor oamenilor muncii din ţările lor pentru înfăptuirea revoluţiei socialiste şi instaurarea dictaturii proletariatului într-o formă sau alta. Formele şi căile de dezvoltare a revoluţiei socialiste vor depinde de raportul concret al forţelor de clasă dintr-o ţară sau alta, de gradul de organizare şi de maturitate a clasei muncitoare şi al avangărzii ei, de gradul de împotrivire a claselor dominante. Indiferent de formele în care va fi instaurată dictatura proletariatului, aceasta va însemna întotdeauna o extindere a democraţiei, trecerea de la democraţia burgheză, formală, la democraţia adevărată, la democraţia pentru oamenii muncii. Clasa muncitoare şi avangarda ei — partidul marxistleninist — năzuiesc să înfăptuiască revoluţia socialistă pe cale paşnică. Realizarea acestei posibilităţi ar corespunde intereselor clasei muncitoare şi ale întregului popor, intereselor naţionale generale ale ţării, în condiţiile actuale, într-o serie de ţări capitaliste, clasa muncitoare, în frunte cu detaşamentul său de avangardă, are posibilitatea ca, pe baza frontului muncitoresc şi popular, precum şi a altor forme posibile de înţelegere şi colaborare politică între diferite partide şi organizaţii obşteşti, să unească majoritatea poporului, să cucerească puterea de stat fără război civil şi să asigure trecerea principalelor mijloace de producţie în mîinile poporului. Sprijinindu-se pe majoritatea poporului şi dînd o ripostă hotărîtă elementelor oportuniste, incapabile să renunţe la politica de împăciuire cu capitaliştii şi moşierii, clasa muncitoare are posibilitatea să înfrîngă forţele reacţionare, antipopulare, să cucerească o majoritate trainică în parlament, să transforme parlamentul dintr-un instrument care serveşte interesele de clasă ale burgheziei, într-un instrument pus in slujba poporului muncitor, să desfăşoare o vastă luptă de masă extraparlamentară, să frîngă împotrivirea forţelor reacţionare şi să creeze condiţiile necesare pentru înfăptuirea paşnică a revoluţiei socialiste. Toate acestea vor fi posibile numai pe calea dezvoltării largi, neîntrerupte, a luptei de clasă a muncitorilor, a maselor de ţărani şi a păturilor mijlocii de la oraşe împotriva marelui capital monopolist, împotriva reacţiunii, pentru adinei reforme sociale, pentru pace şi socialism, în condiţiile în care clasele exploatatoare recurg la violenţe împotriva poporului, este necesar să se aibă în vedere cealaltă posibilitate — trecerea nepaşnică la socialism. Leninismul ne învaţă şi experienţa istorică ne confirmă că clasele dominante nu cedează puterea de bună voie. Gradul de înverşunare şi formele luptei de clasă în aceste condiţii vor depinde nu atît de proletariat, cît de forţa cu care cercările reacţionare se vor împotrivi voinţei majorităţii covîrşitoare a poporului, de folosirea violenţei de către aceste cercuri într-o etapă sau alta a luptei pentru socialism. Comunismul a devenit forţa politică cea mai influentă a epocii noastre. în prezent nu mai există ţară cu o mişcare muncitorească, de eliberare, mai mult sau mai puţin dezvoltată, în care să nu se exercite influenţa comuniştilor — cei mai consecvenţi, dîrji şi curajoşi luptători pentru interesele popoarelor Pentru consolidarea continuă a rîndurilor mişcării comuniste internaţionale o importanţă uriaşă au avut istoricele Consfătuiri ale reprezentanţilor partidelor comuniste şi muncitoreşti din 1957 şi 1960 şi documentele elaborate de aceste consfătuiri. Congresul dă o înaltă preţuire şi aprobă întru totul activitatea delegaţiei P.C.U.S la Consfătuirile reprezentanţilor partidelor comuniste şi muncitoreşti. Lupta intransigentă, consecventă pe două fronturi — împotriva revizionismului, ca primejdie principală, şi împotriva dogmatismului şi sectarismului — are o însemnătate hotărîtoare pentru triumful marxism-leninismului. P.C.U.S. consideră că datoria sa internaţionalistă constă în a consolida prin toate mijloacele unitatea de monolit a mişcării comuniste internaţionale, în a lupta împotriva tuturor celor care încearcă să slăbească unitatea comuniştilor din toate ţările. Este necesar ca şi în viitor să fie demascate teoria şi practica revizionismului contemporan care şi-a găsit expresia cea mai concentrată în programul Uniunii Comuniştilor din Iugoslavia. Problema războiului şi a păcii a fost şi rămîne problema cea mai arzătoare a contemporaneităţii, problema care frămîntă întreaga omenire. Evenimentele din ultimii ani au confirmat justeţea concluziei Congreselor al XX-lea şi al XXI-lea că în epoca contemporană războaiele între state nu sînt inevitabile, că ele pot fi preîntîmpinate. în zilele noastre puternicele forţe care stau de strajă păcii dispun de toate mijloacele necesare pentru a-i înfrîna pe aţîţătorii la război imperialişti. Sistemul mondial socialist devine un scut tot mai sigur care apără nu numai popoarele ţărilor socialiste, ci şi întreaga omenire de aventurile militare ale imperialismului. Puterea mereu crescîndă a Uniunii Sovietice şi a celorlalte tari socialiste constituie o chezăşie importantă a păcii în întreaga lume. Alături de statele socialiste, pentru pace , luptă ţările din Asia, Africa şi America Latină care s-au eliberat de sub jugul colonial, clasa muncitoare şi toţi oamenii muncii din statele capitaliste , creşte mişcarea partizanilor păcii în întreaga lume. Poporul este forţa hotărîtoare în lupta pentru pace. Cu cît este mai mare puterea lagărului socialist, cu cît este mai activă lupta pentru pace în înseşi ţările capitaliste, cu atît mai greu le va fi imperialiştilor să dezlănţuie un nou război mondial. Lupta ţărilor socialiste şi a tuturor forţelor iubitoare de pace împotriva pregătirii unui nou război constituie conţinutul principal al politicii mondiale contemporane, în urma schimbării radicale a raportului de forţe pe arena mondială în favoarea socialismului, politica de coexistenţă paşnică a statelor cu orînduiri sociale diferite a căpătat o bază şi mai trainică. Principiile coexistenţei paşnice a statelor cu orînduiri sociale diferite, proclamate de V.I. Lenin, principii care stau la baza politicii externe a Uniunii Sovietice, şi-au găsit o largă recunoaştere, fiind considerate drept calea spre menţinerea păcii şi preîntîmpinarea unui nou război mondial. în condiţiile actuale a apărut perspectiva realizării coexistenţei paşnice pentru întreaga perioadă în cursul căreia trebuie să-şi găsească rezolvarea problemele sociale şi politice care despart în prezent lumea. Evoluţia lucrurilor este de aşa natură că încă înainte de victoria deplină a socialismului pe pămînt, în condiţiile menţinerii capitalismului într-o parte a lumii, va apărea posibilitatea reală de a exclude războiul mondial din viaţa societăţii. Totodată trebuie să se ţină seamă de faptul că politica externă a statelor imperialiste este determinată de interesele de clasă ale capitalului monopolist, căruia îi sînt organic inerente agresiunea şi războiul. Atîta vreme cît se menţine imperialismul, va dăinui şi terenul pentru războaie de agresiune. Imperialismul internaţional, în primul rînd cel american, reprezintă primejdia principală pentru cauza păcii în lumea întreagă. El pregăteşte crima cea mai cumplită împotriva omenirii — războiul termonuclear mondial. Imperialiştii au creat o situaţie primejdioasă în centrul Europei răspunzînd cu ameninţări de război la propunerea Uniunii Sovietice şi a altor ţări iubitoare de pace de a se pune capăt rămăşiţelor celui de-al doilea război mondial, de a se încheia Tratatul de pace german şi de a se normaliza situaţia Berlinului occidental. în ultimii ani forţele reacţiunii au ameninţat nu odată pacea generală şi nu contenesc în încercările lor de a agrava situaţia internaţională, de a împinge omenirea în pragul războiului. Astăzi, mai mult decit oricînd, se cere popoarelor să manifeste o înaltă vigilenţă. Congresul consideră oportune, juste şi necesare măsurile Comitetului Central şi guvernului sovietic pentru întărirea continuă a capacităţii de apărare a patriei noastre. Atîta timp cît există agresorii imperialişti trebuie să fim cu ochii in patru, trebuie să ţinem uscat praful de puşcă, să perfecţionăm apărarea ţărilor socialiste, forţele lor armate. Cauza consolidării păcii cere rezolvarea neîntîrziată, pe baza principiilor coexistenţei paşnice, a problemelor internaţionale fundamentale şi în primul rînd : dezarmarea generală şi totală sub cel mai strict control internaţional ; lichidarea definitivă a jugului colonial în toate formele şi manifestările sale; asigurarea reală aunui ajutor eficient pentru popoarele care şi-au cucerit recent independenţa; lichidarea rămăşiţelor celui de-al doilea război mondial; reglementarea paşnică cu Germania; restabilirea drepturilor legitime ale Republicii Populare Chineze în Organizaţia Naţiunilor Unite; îmbunătăţirea substanţială a mecanismului Organizaţiei Naţiunilor Unite; dezvoltarea relaţiilor constructive între state, a legăturilor economice şi culturale între toate ţările. Partidul Comunist al Uniunii Sovietice va face tot ce este necesar pentru a menţine şi a consolida pacea şi prietenia între popoare, în numele triumfului înaltelor idealuri ale progresului social şi fericirii popoarelor. Congresul al XXI lea al P.C.U.S. consideră necesar şi de acum înainte : — să promoveze neabătut şi consecvent principiul coexistenţei paşnice a statelor cu orînduiri sociale diferite, ca linie generală a politicii externe a Uniunii Sovietice , — să întărească neobosit unitatea ţărilor socialiste pe baza colaborării şi într-ajutorării frăţeşti, să-şi aducă contribuţia la întărirea puterii sistemului mondial socialist ; — să dezvolte şi să adînceascâ colaborarea cu toate forţele care luptă pentru pace în întreaga lume; — să întărească solidaritatea proletară cu clasa muncitoare şi cu oamenii muncii din întreaga lume, să acorde un sprijin multilateral popoarelor care luptă pentru eliberarea lor de sub jugul imperialist şi colonial, pentru întărirea independenţei lor; — să dezvolte şi mai larg legăturile internaţionale constructive, colaborarea economică şi comerţul reciproc avantajos cu toate ţările; — să ducă o politică externă activă şi suplă, luptînd pentru reglementarea pe calea tratativelor, a problemelor mondiale la ordinea zilei, să demaşte uneltirile şi manevrele aţiţătorilor la război imperialişti, să întărească pacea în întreaga lume. II. Congresul relevă cu satisfacţie că în perioada la care s-a referit raportul de activitate, ca urmare a promovării neabătute a politicii interne elaborate de Congresul al XX-lea, au fost obţinute mari succese în dezvoltarea tuturor ramurilor economiei naţionale. S-au dezvoltat rapid industria şi agricultura, au crescut şi mai mult puterea economică şi capacitatea de apărare a patriei noastre, au început să fie satisfăcute într-o măsură mai mare nevoile materiale şi spirituale ale oamenilor sovietici. Opera de făurire a bazei tehnice-materiale a comunismului a fost pusă pe o temelie trainică. Cea mai importantă trăsătură a perioadei de după Congresul al XX-lea este ritmul accelerat al construcţiei comuniste. In ultimii şase ani, volumul producţiei industriale a crescut aproximativ cu 80 la sută. Planul septenal se îndeplineşte cu succes. Sporul mediu anual al producţiei Industriale reprezintă de fapt 10 la sută în loc de 8,3 la sută cit se prevăzuse pentru primii trei ani ai şeptenalului. Au fost descoperite şi valorificate noi şi importante rezerve ale economiei socialiste, ceea ce a făcut cu putinţă să se producă peste prevederile primilor trei ani ai şeptenalului produse industriale în valoare de circa 19 miliarde de ruble. S-a desfăşurat o muncă susţinută pentru reutilarea tehnică a tuturor ramurilor producţiei materiale. Au fost create mii de tipuri de maşini, maşini-unelte, aparate, dispozitive, mijloace de automatizare dintre cele mai moderne. Congresul relevă că, datorită grijii neobosite a partidului şi guvernului, datorită muncii pline de abnegaţie a poporului sovietic, reînzestrarea Armatei Sovietice cu tehnica racheto-nucleară a fost pe deplin încheiată, în mîinile poporului nostru, puternica tehnică militară slujeşte cu nădejde apărarea cuceririlor socialiste, cauza întăririi păcii în lumea întreagă. După Congresul al XX-lea, în industrie, construcţii şi transporturi s-au produs serioase schimbări calitative. A fost îmbunătăţită radical structura balanţei de combustibil, electro-energetica a căpătat o bază tehnică nouă, a fost accelerat considerabil ritmul de dezvoltare a industriei chimice şi a reconstrucţiei tehnice a tuturor tipurilor de transport. Partidul şi guvernul au luat măsuri în vederea dezvoltării industriei uşoare şi alimentare, a fost sporită producţia mărfurilor de consum popular, ceea ce are încă de pe acum o influenţă favorabilă, iar pe viitor va avea o influenţă şi mai mare asupra ridicării nivelului de trai al oamenilor sovietici. Ca urmare a înzestrării şantierelor cu tehnică nouă, a introducerii pe scară largă a prefabricatelor din beton armat, construcţiile capitale au luat o amploare fără precedent. In 1956—1961, în economia naţională s-au investit 156 de miliarde de ruble, ceea ce depăşeşte volumul investiţiilor efectuate în toţi anii puterii sovietice pînă la Congresul al XX-lea al partidului. Au fost puse în funcţiune aproximativ 6.000 de noi întreprinderi de stat, printre care hidrocentrale, uzine metalurgice, chimice şi constructoare de maşini, combinate textile — cele mai mari din lume —, se foloseşte pe scară largă o cale atît de economică şi eficientă de sporire a capacităţilor de producţie ca reconstruirea şi extinderea întreprinderilor aflate în funcţiune. Se traduce cu consecvenţă în viaţă linia trasată de partid cu privire la dezvoltarea accelerată a forţelor de producţie din regiunile răsăritene ale ţării. Pe baza bogatelor resurse hidro-energetice şi a cărbunelui ieftin se construiesc puternice centrale electrice, au fost date în exploatare cele mai bogate zăcăminte de minereu de fier şi gaze naturale, se creează cu succes a treia bază metalurgică, se dezvoltă metalurgia neferoaselor, chimia, construcţia de maşini, industria construcţiilor, cresc noi oraşe şi centre industriale. Congresul aprobă întru totul reorganizarea conducerii industriei şi construcţiilor, înfăptuita de Comitetul Central şi de guvernul sovietic. Această măsură revoluţionară, de importanţă vitală, a sfărîmat barierele departamentale care deveniseră o frînă pentru dezvoltarea continuă a forţelor de producţie ale ţării, a ridicat rolul republicilor unionale, al organelor locale de partid, de stat şi economice în construcţia economică şi culturală, a descătuşat iniţiativa creatoare a maselor. Ca urmare a reorganizării conducerii industriei şi construcţiilor, toate ramurile economiei naţionale lucrează mai bine, într-un mod mai eficient, folosesc mai deplin rezervele de producţie existente. Se îndeplineşte cu succes sarcina de a ajunge din urmă şi de a depăşi ţările capitaliste cele mai dezvoltate în ce priveşte producţia pe cap de locuitor. Uniunea Sovietică a depăşit de pe acum S.U.A. — cea mai dezvoltată ţară Capitalistă — nu numai în ce priveşte ritmul, ci şi în ce priveşte sporul anual absolut al producţiei. In prezent, U.R.S.S. extrage mai mult minereu de fier şi cărbune decit S.U.A., produce mai mult cocs, prefabricate din beton armat, locomotive electrice şi locomotive Diesel de mare capacitate, cherestea, ţesături de lină, unt, zahăr, peşte şi o serie de alte articole şi produse alimentare decit S.U.A. îndeplinirea planului septenal va ridica economia Uniunii Sovietice la un nivel de la care nu va mai fi nevoie de mult timp pentru a depăşi S.U.A. şi în ce priveşte producţia pe cap de locuitor. Aceasta va fi o victorie de importanţă istorică mondială a socialismului asupra capitalismului. Congresul relevă vasta activitate desfăşurată de Comitetul Central pentru dezvoltarea agriculturii. Datorită urmărilor războiului, precum şi greşelilor şi lipsurilor din trecut în conducerea agriculturii, aceasta ajunsese într-o situaţie grea. Nivelul scăzut al producţiei agricole ar fi putut frîna dezvoltarea economiei sovietice, ar fi putut să aibe consecinţe serioase asupra bunăstării poporului. Dezvăluind cauzele rămînerii în urmă a agriculturii, Comitetul Central a elaborat şi a înfăptuit măsuri urgente pentru dezvoltarea continuă a producţiei agricole. Cu participarea activă a întregului popor, partidul a consolidat baza tehnică-materială a colhozurilor şi sovhozurilor, a reorganizat staţiunile de maşini şi tractoare, a ridicat rolul sovhozurilor în construcţia comunistă, a introdus un nou sistem de planificare a producţiei agricole, a restabilit principiul leninist al cointeresării materiale a colhoznicilor şi muncitorilor din sovhozuri, în sporirea producţiei agricole, a întărit colhozurile şi sovhozurile cu cadre de conducere şi cu specialişti, a reorganizat munca organelor agricole, a ridicat rolul ştiinţei în agricultură. In creşterea producţiei de cereale şi dezvoltarea întregii agriculturi, un rol de seamă a avut valorificarea pămînturilor virgine şi înţelenite, care dau în prezent peste 40 la sută din totalul achiziţiilor de cereale din ţară. Valorificarea pământurilor înţelenite este o măreaţă faptă de eroism în muncă a poporului sovietic, ea va dăinui de-a lungul veacurilor ! Măsurile adoptate de partid pentru ridicarea agriculturii au şi dat rezultate reale, iar pe viitor, aceste rezultate vor fi şi mai însemnate. In decurs de cinci ani, producţia globală a agriculturii a crescut cu 43 la Sută în comparaţie cu cei cinci ani precedenţi, în timp ce în trecut, statul achiziţiona anual doar aproximativ două miliarde de puduri de cereale, în ultimii ani, el achiziţionează câte trei miliarde de puduri şi mai mult. Au crescut considerabil achiziţiile la celelalte produse agricole. S-au realizat schimbări radicale în dezvoltarea creşterii animalelor, neglijată ani îndelungaţi. în decursul ultimilor cinci ani, efectivul de bovine din colhozuri şi sovhozuri a crescut cu 68 la sută, numărul porcinelor , de două ori şi jumătate, au crescut mult achiziţiile de produse animaliere. Relevînd deosebita însemnătate a hotărîrilor Plenarei din ianuarie 1961 a C.C. al P.C.U.S., care a condamnat nepăsarea şi autoliniştirea, scăderea atenţiei faţă de agricultură într-o serie de regiuni şi republici, în urma cărui fapt ritmul de creştere a producţiei de cereale, carne şi lapte a scăzut în anii 1959—1960 şi rămîne în urma sarcinilor septenalului. Congresul aprobă întru totul măsurile concrete elaborate de Comitetul Central în vederea creşterii continue a producţiei agricole. După cum arată datele provizorii pe anul în curs, aceste măsuri au dat rezultate pozitive. Colhozurile şi sovhozurile au sporit producţia de cereale. Anul acesta statul va achiziţiona mult mai multe cereale decit anul trecut. A sporit de asemenea producţia de bumbac, sfeclă de zahăr, floarea soarelui şi de alte culturi. A crescut şeptelul, a sporit producţia şi achiziţiile de produse animaliere. Cu toate acestea ritmul creşterii producţiei de carne şi lapte este încă departe de a corespunde nivelului necesar. Pe baza experienţei acumulate, colhozurile şi sovhozurile trebuie să facă acum un nou şi mare pas înainte şi să îndeplinească cu succes sarcinile septenalului. In rezolvarea problemelor la ordinea zilei ale agriculturii are o importanţă deosebit de mare revizuirea de către colhozuri şi sovhozuri a structurii suprafeţelor cultivate, înlocuirea culturilor cu o mai mică productivitate la hectar cu culturi avînd o mai mare productivitate şi în primul rînd cu porumb şi leguminoase. Este necesar să se folosească şi pe viitor cu toată perseverenţa rezervele agriculturii pentru a rezolva cu succes una din cele mai importante sarcini ale construcţiei comuniste — aceea de a crea o abundenţă de produse agricole pentru popor. Organizaţiile de partid, oamenii muncii din R.S.F.S.R., Ucraina şi Kazahstan şi-au propus să asigure în perspectivă o sporire considerabilă a producţiei de cereale şi leguminoase. — R.S.F.S.R. şi-a propus să sporească producţia de cereale la 12 miliarde puduri şi achiziţiile — la 4—5 miliarde puduri. — R.S.S. Ucraineană — să sporească producţia la 3,8 miliarde puduri şi achiziţiile — la 1,5 miliarde puduri. — R.S.S. Kazahă — să sporească producţia la 3,5 miliarde puduri şi achiziţiile — la peste 2 miliarde puduri. Congresul aprobă iniţiativa organizaţiilor de partid şi sovietice şi a tuturor lucrătorilor din agricultura Federaţiei ruse, Ucrainei şi Kazahstanului şi le doreşte să atingă cu succes nivelul propus. Creşte neîncetat bunăstarea materială a oamenilor muncii. Pe baza creşterii venitului naţional al U.R.S.S., veniturile reale ale muncitorilor şi funcţionarilor (calculate pe cap de salariat) au sporit în decurs de cinci ani cu 27 la sută, iar veniturile colhoznicilor — cu 33 la sută. Circulaţia mărfurilor în comerţul cu amănuntul de stat şi cooperatist a crescut de peste 1,5 ori. Toţi muncitorii şi funcţionarii au trecut la ziua de lucru de 7 şi 6 ore. Este în curs de încheiere reglementarea salariilor, nivelul lor s-a ridicat, îndeosebi pentru categoriile de muncitori şi funcţionari cu salarii mici, au fost lichidate excesele în retribuirea muncii unor categorii de lucrători. A fost imbunătăţit sistemul de pensii; pensiile de bătrîneţe au fost sporite în medie de peste două ori. Din 1960 a început desfiinţarea impozitelor percepute de la populaţie. In ridicarea bunăstării poporului un rol tot mai mare îl au fondurile sociale. Plăţile şi înlesnirile de care beneficiază populaţia din aceste fonduri s-au cifrat în 1960 la 24,5 miliarde ruble faţă de 4,2 miliarde în 1940, iar către sfîrşitul septena- Iului ele vor spori pînă la 40 miliarde ruble. A fost îndeplinit cu succes programul construcţiilor locuinţe de către stat prevăzut petru perioada anilor 1956—1960 , cinci ani au fost construite multe locuinţe decit, în perioadelor 15 ani precedenţi, aproxisiv 50 de milioane persoane au emit locuinţe noi. Perioada dintre Congresul al X lea şi Congresul al XXII-lea se facterizează prin realizări remarbile ale ştiinţei şi culturii sovieti Victoriile Uniunii Sovietice în oferirea Cosmosului, zborurile şi precedent ale primilor cosmoni din istorie, Iuri Gagarin şi Gherii Titov, au deschis o nouă şi străcită epocă în dezvoltarea cunoştiţelor ştiinţifice ale omenirii. Omenii de ştiinţă sovietici au dobidit succese importante în donaiul folosirii energiei atomice scopuri paşnice, în domeniul berneticii şi al creării maşinilor pide de calcul, în chimia politrilor, în dezvoltarea automaticii telemecanicii, radiotehnicii, electricii, în domeniul ştiinţelor socie şi în alte ramuri ale ştiinţei şi tenicii. Congresul apreciază ca juste neurile adoptate pentru reorganizrea învățămîntului public și în firea legăturii şcolii cu viaţa, petru organizarea de şcoli-intern şcoli şi grupe cu orar prelung dezvoltarea sistemului de învăţ mint seral şi fără frecvenţă, pregtirea de specialişti cu o înaltă calicare pentru toate ramurile costrucţiei economice şi culturale. In ultimii ani au fost create serie de importante opere litera şi de artă, care oglindesc veric realitatea noastră, care înfăţişea trăsăturile de caracter ale oatriilor noi, constructorii comunismlui. Pe baza dezvoltării forţelor , producţie, a sporirii bogăţiilor meriale şi spirituale ale societă sovietice se perfecţionează neîncat relaţiile sociale socialiste. Congresul aprobă orientarea spre întrirea şi apropierea continuă a fomelor de proprietate socialistă întregului popor şi cooperatist-choznică, spre înfăptuirea consecvetă a principiului cointeresării matriale, spre dezvoltarea democraţi socialiste, spre apropierea şi îmbogăţirea reciprocă multilaterală culturilor naţiunilor sovietice sociliste, spre întărirea unităţii mora şi politice a societăţii noastre, spb formarea activă a principiilor comuniste în muncă, în viaţa de toate zilele, în conştiinţa oamenilr sovietici. Marile succese obţinute de ţxporul nostru sub conducerea paridului îi bucură pe oamenii sovitici, le insuflă convingerea că, viitor, ţara noastră va înainta cu mai mult succes, şi mai rapid, calea spre comunism. Fidel leninisului, partidul nu admite niciodată înfumurarea și nepăsarea, ști să vadă nu numai succesele, ci lipsurile din activitatea organele de partid, de stat, economice, concentrează eforturile pentru înfăptuirea sarcinilor nerezolvate. Est necesar să se depună toate eforturile pentru ca economia să se dezvolte şi mai rapid, să crească bunăstarea poporului, să se întăreasc repede forţa statului sovietic. Cu ei va fi sprijinit mai activ şi introduce scară mai largă în producţie la ce este nou, înaintat, cu cît se va dezvălui mai energic şi se vor înlătura mai rapid lipsurile, cu atît sarcinile ce stau în faţa noastră vor f rezolvate cu mai mult succes. Cauza construcţiei comuniste est măreaţa cauză a milioanelor de oameni, cauza întregului popor. Congresul însărcinează Comitetu Central să îndrume şi pe viitor forţele partidului şi poporului spre accelerarea ritmului construcţie comuniste, spre folosirea şi una deplină a uriaşelor rezerve interne de care dispun toate ramurile economiei naţionale socialiste. Atenţia partidului şi poporului trebuie să fie concentrată asupra rezolvării în primul rînd a următoarelor sarcini de cea mai mare importanţă: — Să se asigure îndeplinirea şi depăşirea sarcinilor planului septenal, ceea ce va avea o importanţă hotărîtoare pentru crearea bazei tehnice-materiale a comunismului, pentru victoria noastră în întrecerea economică paşnică cu capitalismul. Trebuie dezvoltată şi de acum înainte în ritm accelerat industria grea şi în primul rînd industria electro-energetică, metalurgică, chimică, constructoare de maşini, industria combustibililor, industria construcţiilor. Congresul obligă toate organizaţiile de partid să-i mobilizeze pe oamenii muncii la lupta pentru îndeplinirea sarcinilor planului septenal, corectate în sensul măririi lor. Să se considere necesară lărgirea prin toate mijloacele a producţiei mărfurilor de larg consum. Fondurile care vor fi acumulate, datorită depăşirii de către industrie a sarcinilor de plan, să fie orientate în primul rînd spre agricultură, spre industria uşoară şi alimentară. — Să se obţină pe baza progresului tehnic continuu creşterea prin toate mijloacele a productivităţii muncii în industrie, construcţii, agricultură, transporturi. Sporirea productivităţii muncii este o problemă fundamentală a politicii şi practicii construcţiei comuniste, o condiţie indispensabilă a creşterii bunăstării poporului, a creării unui belşug de bunuri materiale şi culturale pentru oamenii muncii; — Să se îmbunătăţească consecvent munca organizatorică de conducere a economiei naţionale, să se