Scînteia, aprilie 1962 (Anul 31, nr. 5485-5514)

1962-04-01 / nr. 5485

PROLETARI DEM TOATE ȚĂRILE, UNIȚI VA 5 'Oman al Comitetului Central al P.M.R Anul XXXI Nr. 5485 Duminică 1 aprilie 1962 4 PAGINI - 20 BANI Cu toate forţele la semănat în ultimele zile vremea s-a încălzit, fapt care a permis ca în regiunile din sudul ţării să înceapă lu­crările agricole de primă­vară, îndeosebi în regiu­nile Dobrogea şi Bucu­reşti se lucrează la pre­gătirea terenului, semă­natul culturilor timpurii şi îngrijirea se­mănăturilor de toamnă. In zilele care urmează este ne­cesar să se trea­că cu toate for­ţele la lucru pen­tru a se recu­pera rămînerea în urmă cauzată de precipitaţiile şi timpul rece din cursul lunii mar­tie. Timpul în care tre­buie să se execute lucră­rile agricole de primăvară s-a scurtat mult. Tocmai de aceea, într-o perioadă de numai o lună de zile vor trebui să se însămîn­­ţeze milioane de hectare, să se facă lucrări de în­treţinere pe semănăturile de toamnă pe mari supra­feţe etc. Succesul în campania a­­gricolă de primăvară este hotărît în mare măsură de buna organizare a muncii, care să asigure folosirea cu randament maxim a tuturor tractoarelor şi ma­şinilor agricole şi atelaje­lor. Bine au procedat con­ducătorii acelor gospodării de stat şi colective care au stabilit precis locurile mai zvîntate şi au luat măsuri ca acestea să fie lucrate de îndată. In aceste zile este necesar să se treacă cu toate forţele la semă­natul plantelor de nutreţ, al mazării, florii-soarelui, sfeclei de zahăr, cartofu­lui şi altor culturi. Pentru ca semănatul să nu întîrzie nici o clipă, trebuie ca în timpul cel mai scurt să se termine schimbul de seminţe neco­­respunzătoare cu seminţe valoroase. Nu se poate numi treabă gospodăreas­că faptul că în unele raioane din regiunile Sucea­va, Bacău, Ba­nat etc. s-a întîr­­ziat schimbul se­minţelor de floa­­rea-soarelui, iar în regiunile Mu­reş - Autonomă Maghiară, Braşov, Bacău l— cele de porumb hi­brid. Aceste deficienţe trebuie grabnic reme­diate. De asemenea, în zilele care urmează să se continue aplicarea de îngrăşăminte, îndeosebi pe terenurile de pe care ur­mează să se obţină 5.000 kg porumb boabe la hec­tar în cultură neirigată. Aplicarea lucrărilor de în­grijire la semănăturile de toamnă trebuie să se facă diferenţiat, ţinînd seama de felul cum au ieşit din iarnă. Organele şi organizaţii­le de partid, sfaturile populare sunt chemate să se ocupe cu cea mai mare răspundere de grăbi­rea lucrărilor agricole de primăvară, acordînd un sprijin deosebit gospodă­riilor colective nou înfiin­ţate şi celor care s-au mărit prin înscrierea de noi membri. Executarea semănatului la timp şi la un înalt nivel agrotehnic este o condiţie de bază pentru obţinerea unor re­colte mari în acest an. In interiorul ziarului: • Ce procedee tehnologice modeme veţi extinde în acest an ? (pag. 2-a). • I. Oarcăsu — Recenzie: Iu- 11a Soare — „O plimbare la Bă­­neasa" (pag. 2-a). • Foileton: P. Dinescu — In plus şi în minus... (pag. 2-a). • Cronica evenimentelor Inter­naţionale (pag. 4-a). Colectiviştii din comuna Slobozia Moara, raionul Hocari, şi-au propus, intre altele, să semene anul acesta o suprafaţă de 124 ha. cu borceag. Folosind timpul prielnic de ieri, mecanizatorii din brigada a 19-a de la S.M.T. Cocioc care lucrează la această gospo­dărie au ieşit la lucru. Până seara, ei au în­sămînţat 10 ha cu borceag. (Foto : M. Cioc) Angajamentul absolvenţilor unor şcoli agricole tehnice de maiştri Telegrame adresate tovarăşului Gheorghe Gheorghiu-Dej Cu prilejul absolvirii cursurilor Centrului şco­lar agricol Poarta Albă, regiunea Dobrogea, şi Centrului şcolar agricol Minis, regiunea Banat, maiştrii agricoli, zooteh­nicieni şi viticoli din promoţia 1962 ai acestor şcoli au adresat tele­grame Comitetului Central al Partidului Munci­toresc Român —tovarăşului Gheorghe Gheorghiu- Dej. In telegramele trimise, absolvenţii celor două şcoli mulţumesc din inimă partidului şi guver­nului pentru Condiţiile create în timpul şcolari­zării, în vederea unei pregătiri multilaterale. Acum, după încheierea colectivizării agricultu­rii, scriu în telegrama lor absolvenţii şcolii tehnice de maiştri agricoli şi zootehnicieni Poarta Albă, cerem să mergem ca agronomi şi zootehnicieni în gospodăriile agricole colective — acolo unde este nevoie. Ne angajăm să aplicăm în practică cunoştinţele asimilate şi să muncim cu abnegaţie şi perseverenţă pentru traducerea în viaţă a sar­cinilor trasate de partid în domeniul agricultu­rii, pentru înflorirea patriei noastre dragi, Repu­blica Populară Romînă. Exprimînd aceeaşi dorinţă, absolvenţii şcolii tehnice de maiştri viticoli Minis scriu: Dorim să fim repartizaţi ca maiştri viticoli în gospodăriile agricole colective nou înfiinţate. Ne angajăm să depunem toate eforturile, să aplicăm toate cu­noştinţele noastre în munca pentru consolidarea şi întărirea unităţilor agricole unde vom merge, să contribuim la creşterea bunăstării oamenilor muncii din patria noastră. (Agerpres) Satisfacţia muncii de agronom— activitatea in gospodăriile agricole socialiste Sub ochii tăi se schimbă natura şi oamenii Plecăm cu drag acolo unde se hotărăşte soarta recoltei Am împlinit de curînd doi ani de cind am venit să lucrez în gospodă­ria colectivă „Partizanul" din Min­­tiu-Gherlii, regiunea Cluj. Colecti­viştii m-au primit cu bucurie şi încă de la început şi-au pus multe nă­dejdi în mine. Cum puteam să le răsplătesc încrederea decit aplicînd în practică cunoştinţele căpătate în institut şi astfel gospodăria să poată obţine recolte mari. Gospodăria noastră are un pă­­mînt fertil. Prin aplicarea de măsuri agrotehnice înaintate recoltele au sporit. Atenţia mea a fost atrasă însă şi de dealurile din jur brăzdate de ogaşe şi ravene. Am propus co­lectiviştilor ca aceste terenuri nepro­ductive să le amenajăm şi să le plantăm în special cu viţă de vie. Anul trecut am plantat aci 7 ha cu vie de soi. Anul acesta vom mai planta încă 7 ha din care jumătate cu soiuri pentru struguri de masă şi încă 10 ha cu pomi fructiferi. Şi în celelalte ramuri de producţie este de lucru pentru un inginer a­­gronom. încă din toamnă m-am ocu­pat în mod deosebit de cele 10 ha de pe care ne-am propus să obţi­Colectivizarea agriculturii pune în faţa cadrelor de tehnicieni şi ingi­neri agronomi şi zooveterinari sar­cina deosebit de importantă de a îndruma şi sprijini prin toate mij­loacele gospodăriile colective. Cu 5 ani în urmă, am absolvit Institutul agronomic din Bucureşti. Cu diploma de inginer agronom în buzunar am rămas ca profesor la o şcoală din învăţămîntul de cultură generală. îmi dau seama că dacă aş fi muncit pe teren, într-o gospodărie colectivă aş fi avut o mai mare satisfacţie a meseriei pe care am îndrăgit-o. Toc­mai de aceea am cerut sfatului popular raional să mă repartizeze într-o gospodărie colectivă tînără. Cererea mea a fost îndeplinită şi de acum sînt inginerul gospodăriei co­lective din comuna Zoiţa. Aici voi lucra cu toate forţele mele pentru organizarea temeinică a muncii, pentru aplicarea celor mai noi me­tode de lucrare a pămîntului şi de creştere a animalelor contribuind astfel la sporirea continuă a pro­ducţiei agricole. Deşi nu am prea multă experienţă practică, voi cere sprijin cadrelor mai vechi din gos­podăriile colective vecine, voi studia lucrări de specialitate. Cea mai mare satisfacţie a mea va fi atunci cînd roadele muncii mele, alături de cele ale colectiviş­tilor se vor vedea în bogăţia ham­nem cel puţin 5000 kg. porumb boa­be la ha. în condiţii de neirigare. Aici am aplicat toate măsurile agro­tehnice cerute. Şi in sectorul zoo­tehnic a fost nevoie de indicaţiile unui specialist. Am explicat colec­tiviştilor avantajele aplicării siste­mului de retribuţie după producţie şi a îngrijirii şi furajării raţionale a animalelor. Ca urmare, producţia de lapte a crescut mult. In Mintiu-Gherlii viaţa pulsează din plin. Tineretul şi vîrstnicii trăiesc o viaţă culturală şi obşteas­că bogată. Şi drept să spun nici eu n-am rămas în afara activităţii culturale şi sportive din sat. Mă ocup şi de educarea tineretului. Sporirea recoltei la culturile de cîmp, faptul că terenuri altă dată neproductive se transformă sub ochii tăi în livezi şi vii, schimbările în viaţa oamenilor îţi dau o mare sa­tisfacţie. Iată de ce munca de agro­nom în producţie am îndrăgit-o atît de mult. IOAN SAVU inginer agronom, G.A.C. „Partizanul" Mintiu-Gherlii, raionul Gherla barelor pline, a turmelor de vite, în casele îndestulate ale membrilor gospodăriei colective. GH. MOROGAN, inginer agronom G.A.C. Zoiţa raionul Rm. Sărat Am primit cu bucurie vestea în­cheierii colectivizării agriculturii în întreaga ţară. Acum agricultura noastră are perspective şi mai mari pentru sporirea producţiei. Pentru aceasta este nevoie ca noi, inginerii agronomi şi zootehnici, să punem cu toţii umărul la introducerea meto­delor agrotehnice înaintate, să aju­tăm la consolidarea noilor unităţi agricole socialiste. Aşa cum s-a arătat în cuvîntarea tovarăşului Gheorghe Gheorghiu-Dej la consfătuirea pe ţară a colectiviştilor, nu poate fi sa­tisfacţie mai mare pentru un agro­nom, zootehnician sau medic veteri­nar decit aceea de a munci efectiv in gospodării de stat şi colective, unde îşi poate valorifica pe deplin cunoştinţele căpătate în anii de stu­diu şi poate vedea rezultatele con­crete ale muncii sale. Partidul a creat condiţii din cele mai bune ca noi, agronomii, să putem desfăşura pe teren o activitate rodnică. Gospodăriile colective din regiu­nea noastră au toate posibilităţile să se dezvolte repede, să obţină recolte mari, să asigure colectiviştilor un trai tot mai îmbelşugat. De aceea, am cerut să plecăm imediat în dife­rite gospodării colective din regiune. Mergînd în gospodăriile colective, vom contribui la întărirea lexico-­ nomico-organizatorică, la sporirea continuă a producţiei agricole, la în­deplinirea sarcinilor trasate de partid. Ing. CHIŢU BARBU, ing. DU­MITRU DOBRE, ing. SILVIA şi VLADIMIR POPESCU, ing. ECATERINA IONESCU HU­SEIN, salariaţi ai Sfatului popu­lar al regiunii Bucureşti Pentru meseria care-mi place Inginerii agronomi VLADIMIR 91 SILVIA POPESCU Consiliul de stat al Republicii Populare ftomînia D­ECRET Pentru convocarea Marii Adunări Naționale Cu prilejul încheierii colectivizării agriculturii în Republica Populară Romînă, In temeiul art. 37, pct. 1 din Constituție, Consiliul de Stat decretează: Se convoacă Marea Adunare Naţională, în sesiune extraordinară, în ziua de 27 aprilie 1­962, orele 10 dimineaţa. Preşedintele Consiliului de Stat, GHEORGHE GHEORGHIU-DEJ Bucureşti, 31 martie 1962 Lucrări de înfrumuseţare a oraşului BUZĂU (coresp. „Scîn­­teii“). — In aceste zile, la Buzău se execută un şir de lucrări pentru o mai bună gospodărire şi înfru­museţare a oraşului. în parcul Crîng, de pildă, se plantează trandafiri şi alţi arbuşti ornamentali. Pînă acum s-au plantat aici, precum şi în cele­lalte zone verzi ale ora­şului peste 1.500 tranda­firi. Tot în parcul Crîng se lucrează în prezent la amenajarea unui colţ zo­otehnic, precum şi la rea­­menajarea lacului şi a Insulei. Centrul oraşului Buzău capătă acum o nouă înfă­ţişare, blocurile cu 3 şi 4 etaje luînd locul unor clă­diri vechi, dărăpănate. In piața care s-a format va fi construit un scuar. Artiștii amatori în deplasare TIMIȘOARA (corespon­dentul „Scrnteii“).­­ Co­lectivul teatral de amatori al uzinelor de vagoane din Arad se bucură de o bună apreciere din partea spec­tatorilor. Recent, pe scena casei raionale de cultură din Lipova, ei au prezen­tat piesa „Nota zero la purtare“, de V. Stoenescu şi O. Sava, basmul drama­tizat „Floricica purpurie" şi altele. Ieri seară, pe aceeaşi scenă din Lipova, au pre­zentat comedia în trei acte „Steaua fără nume" de Mi­hail Sebastian. CANOTAJUL PE LACURILE HERĂSTRĂU ȘI 23 AUGUST Azi, 1 aprilie, în­cepe canotajul pe lacul Herăstrău. I.C.A.R. a pus la dis­poziţia publicului 100 de bărci cu rame, ur­­mînd ca ulterior să mai adauge încă 100. De asemenea, se pot face plimbări pe lac cu vaporaşe şi şa­lupe. Tot de azi începe canotajul și pe la­cul parcului 23 Au­gust. In curînd, ca­notajul va putea fi practicat și pe cele­lalte lacuri din Ca­pitală. Oameni ai experienţei înaintate ni cor ide­ie int n îzător­iu il De obicei se spune — şi nu fără temei — că ceva din personalitatea omului trece, cu sau fără voia aces­tuia, în roadele muncii sale. Jude­cind după aspectul îngrijit al sălii maşinilor, după curăţenia şi ordinea exemplară ce domnesc la fiecare loc de muncă din atelierele fabricii de oxigen de la I.M­­.M.­­ Medgidia ar trebui să spunem despre Teodor Hris­­tenco, conducătorul acestei unităţi, că face parte dintre oamenii gospodari, buni organizatori. Intr-adevăr, nici cel mai neînsem­nat detaliu n-a fost trecut aici cu vede­rea. Maşinile sunt prevăzute toate cu apărători şi tăbliţe cuprinzînd indicaţii privitoare la funcţionarea acestora şi reguli de protecţia muncii, pereţii sălii maşi­nilor sínt vopsiţi intr-un albas­tru deschis care odihneşte ochiul, ajutîndu-te parcă să te concen­trezi asupra procesului tehnologic destul de complicat al fabricării oxigenului. In atelierul de reparaţii şi in cabina de umplere a tuburilor cu oxigen te întîmpină aceeaşi plă­cută rînduială. In urmă cu şapte ani, după o spe­cializare de numai cîteva săptămîni, mecanicul Teodor Hristenco a fost numit şef al fabricii de oxigen, cînd utilajele şi instalaţiile care aveau s-o compună se aflau încă ambalate în lăzi. Fuseseră aduse aici de la altă întreprindere. Trebuiau montate intr-un timp cît mai scurt, puse în producţie. Întreprinderea­­, la fel de nouă şi ea — avea mare nevoie de oxigen pentru apa­ratele de sudură. . Pe atunci Hris­tenco, deşi avea nu­mai 25 de ani, era cunoscut ca un me­canic cu experien­ţă. „E totuşi prea tînăr“ — spuneau unii dintre vechii săi tovarăşi de mun­că, înţelegînd prin aceasta că tînărul Hristenco nu este încă destul de ma­tur pentru a înde­plini funcţia de con­ducător de secţie. Şi apoi mai era şi problema alegerii şi formării oamenilor care aveau să lucreze în noua unitate. Dar chiar din primele luni el a dovedit că îndreptăţeşte pe de­plin încrederea ce i se acordase , cu sprijinul colectivului, a izbutit să pună instalaţiile în funcţiune cu cîteva luni mai devreme. A trecut timpul. Au crescut şi oa­menii. Mecanicii Vasile Neacşu, fraţii Cristea şi Gheorghe Ca- FL. AVRAMESCU (Continuare în pag. IlI-a) La sfîrşit de săptămână Şi la sfirşitul acestei săptămîni numeroşi oameni ai muncii din Ca­pitală îşi vor petrece ziua de odih­nă în locuri de recreaţie din ţară. Cu trenul sau autocarele peste 1000 de turişti au pornit în cursul zilei de ieri pe Valea Prahovei, Va­lea Oltului, la Poiana Braşov şi in alte locuri pitoreşti ale patriei, de unde se vor întoarce duminică seara. In cursul dimineţii de astăzi sute de elevi din Capitală vor porni într-o excursie instructiv-educativă de o zi la Doftana. DE PESTE HOTARE PRIMA ETAPA A TRATATIVELOR SOVIETO-AMERI­­CANE CU PRIVIRE LA COLABORAREA IN COSMOS s-a încheiat la 30 martie. A fost dată publicităţii o declaraţie comună, al cărei text este înserat în pag. IV-a. EXECUTORUL PROVIZORIU INSTALAT IN ALGERIA, în aplicarea acordurilor de la E­­vian­ a ţinut ieri prima sa şedinţă de lucru. (Telegrama în pag. IV-a). UN REFERENDUM VA AVEA LOC IN ECUADOR în legătură cu men­ţinerea relaţiilor cu Cuba. Preşe­dintele Arosemena a anunţat hotă­­rîrea sa în acest sens, în urma re­beliunii din oraşul Cuenca, de unde comandanţii garnizoanei locale i-au trimis un ultimatum. In principa­lele oraşe din ţară au loc mani­festaţii de protest împotriva rebe­liunii şi de solidaritate cu Cuba. IN EDITURA POLITICA a apărut: Consfătuirea pe fară a ţăranilor colectivişti Volumul cuprinde: — intervenţiile a 162 de parti­cipanţi : ţărani colectivişti, frun­taşi ai agriculturii socialiste, lu­crători din S.M.T. şi G.A.S., acti­vişti de partid şi de stat, oameni de ştiinţă, tehnicieni şi ingineri; — recomandările celor 6 comi­sii de lucru privind producţia de cereale şi plante tehnice, creşte­rea animalelor, producţia pomi­­viticolă, producţia legumicolă, mecanizarea agriculturii, proble­me economice şi organizatorice ale gospodăriilor colective ; — cuvîntarea tovarăşului Gh. Gheorghiu-Dej rostită la încheie­rea Consfătuirii; — Chemarea Consfătuirii pe ţară a ţăranilor colectivişti. Volumul este ilustrat cu foto­grafiile vorbitorilor şi cu aspecte din timpul consfătuirii. ^3 MUNCA LAOLALTĂ In colectivizarea plugărimii a intrat acum toată ţara. încet, încet ea s-a realizat deplin. Satele, unul după altul şi provinciile, una după alta au trecut de la cazna de unul singur şi de la sără­cia înodată de la an la an, la munca laolaltă, întru belşug. Revoluţia i-a dat ţăranului pămînt, iar pu­terea muncitorilor l-a ajutat să-şi umple traista goală, să se deprindă cu lumina cărţii şi o viaţă omenească, să capete gustul de a trăi şi el mai bine. Dar ce puteau face două singure, sărmane braţe, rîcîind ţărîna pe socoteala unui singuratic, cu o singură sapă, cu un singur plug, cu o seceră singură pe o fărîmă de pămînt, nesigură întot­deauna, cînd bătută de grindină, cînd cutreerată de vînturi, cînd înecată de revărsări şi ploi şi cînd istovită de seceta mare ? Săteanul îşi pierdea timpul cu frica de capricioasa, neîntrerupta schim­bare a vremii, aşteptînd cu ochii la cer. Răsare ? Nu răsare ? Creşte, sau nu creşte ? S-o coace, nu s-o coace ? Vine rugina ? înăbuşe mătura ? Va fi spicul plin, ori sec ? Fi-va ştiu fefele de porumb frumos ca mărgăritarul ori copleşit de cărbune ? Ţăranul singuratec vedea trecîndu-l prin faţa bătăturii carele colectivei încărcate cu porumb. Două sute de braţe laolaltă muncesc pămîntul într-altfel. Maşinile înzecesc recolta colectivelor. Sistemul colectiv, uşurîndu-i strădaniile lui, bu­catele ies mai multe, mai repede şi mai grase. Vorba lui „Unde-i unul nu-i putere". Cup­torul lui Iulie nu-l mai arde pe ţăran pînă la cenuşă, vîntul, chiar de mai tabără ca un balaur nebun peste pămînturi, nu-l mai doboară neputincios pe bucata lui da pogon. O sută de oameni, o mie, la un loc, ajutaţi de sfat, de maşini şi de învăţătura de azi, se apără mult mai mult împotriva duşmanilor din văzduh, da cît unul singur. „Unde-s doi puterea creşte“. Evident, colectivizarea nu s-a putut face deodată. Omul e ins încăpăţînat. Şovăiala era naturală, neîncrederea firească. Prea multă vreme a ştiut ţăranul datoria muncii la moşier, ca slugă proastă, izolat, nedreptăţit şi tura). El nu avea cum­­să-şi dea seama de valoarea revoluţionară a muncii cot la cot. El s-a dumirit treptat. Suferise prea mult cu teoriile boereşti, ca să-şi mai poată în­chipui că nu va fi înşelat încă odată. Toată lumea, de la conţopistul primăriei pînă la prefect şi depu­tat, îl minţise. De cum zărea haina neagră a dom­nilor mari, îl apuca groaza. La periferia, unda TUDOR ARGHEZI se înghiesuiau ţăranii fugăriţi de mizerie din sat, neorăşeniţi, aveau, încă acum vre-o treizeci de ani spaima hainelor nemţeşti. Ciocoii cu pantalonii la dungă evocau ciocurile de corbi şi cioclii. Se auzea de cîte ori trecea drumul o redingotă, un pardesiu, o păreche de nădragi boiereşti, o pălă­rie Chapeau melon, insulta strigată : „Jar nem­ţesc că te belesc“, iar cu semnificaţia păzea ; şi te belesc însemna­te cotonogesc. Nu rar era cazul să iasă cîte un băiețaș în stradă, trimis de din­­dărătul zăbrelelor cu zorele, să cîrpească eleganța .iiHHIHlllllllllilllllllllHllllliHHHililllilillllllllll|imil!![||Hli|||||ll)HlllllllllllllHIHIi|[||lllll||Hl T ABLETA '^lllllllllllllllllllllllllllllllllll!llllllllllll!lll!lllllll!llllllllll|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||i’’ unui domnișor cu ochii după fetele mahalalei. Mahalaua dă fetele și femeile cele mai frumoasa din Capitală. » Se ivește iată, primăvara, cu stoluri de păsări noi pe la ferestre. Sîntem în luna martie 1962... Opreşte-te să-mi aduc aminte de altă lună martie, să socotesc... Era acum 55 de ani în cap... Era în 1907... Ai uitat? Intre palatul regal şi dealul Mi­tropoliei, legată calea de vîrful Ateneului şi din­coace de o clopotniţă cu zarvă stearpă dedesubt, sta întinsă o sîrmă, de-a lungul căreia umblau dansînd un echilibru gata de alunecare, în uni­formă şi smoking, în pace şi onor, domnii stăpî­­nitori de ţară. Comedia de circ putea să mai ţie cîteva sute de ani. Nişte autori anonimi, ţăranii, au zdruncinat superba creaţie de spectacol, pe care se perindaseră, rînd pe rînd, cu schimbul, clovnii cu barbeţi şi ţăcălie, cu cotlete sau raşi purtînd coşciugul Romîniei în spinare, pe sus, între doi vulturi de tinichea, la capetele sîrmei, cîntînd amîndoi a papagal... Domnii au tocolăcit pe palmă şi cot toată sîrma, şi au fugit cu ea la Paris... Cine credea că se mai întorc ? Şi s-au întors... Fuga să­nătoasă şi întoarcerea neruşinată făcea parte pe­riodic din teatrul nostru politic de estradă... În răscoale şi războaie şi ori de cîte ori se încurcau două demagogii, fuga grămadă făcea parte din programul politic... " ! Fiindcă sînt­em amîndoi ţărani, fiecare dintr-alt creştet de­ ţară, ne aducem aminte cum degeram săptămîni întregi în ajunurile de Crăciun, cerşind un ciur de porumb. Nu aveam în casă pic da mălai. Luni nu se sculase stăpînul. Marţi, nu-şi isprăvise somnul. Miercuri îşi făcea unghiile cu­coana. Vino sîmbătă. Sîmbătă era joc de cărţi. Duminică era duminică. Dă-ne cucoane un ciur de porumb şi o să slujim la vară... Începea tocmeala: 15 zile, 20 de zile, o lună întreagă împărţită peste an. Şi Boierul şi Doamna se mirau de cît mîncam’. Intr-un post aji mîncat un sac. Niciodată nu vă ajunge. E primăvara lui 1962. Ţăranii au văzut cu ochii lor ce-i o gospodărie colectivă. Oamenii îşi iau fiecare căruţa cu grîu şi porumb şi, pe deasupra, bani la chirifir. Şi-au făcut case­ de cărămidă, au muzică în odăi, au „mobilă" cum se spune la Bucureşti, au case de naşteri şi sănătate, doctori, şcoli curate, cămine de cultură, bibliotecă şi o­ nă­­dejdie zi de zi sporită. In cîfiva ani s-a schimbat toată ţara,­ întinerită. Dealtadata, ducă-se pe pustiu, azi trăim fapte tăcute şi o propăşire ceas cu ceas. Belşugul, în fiece an creşte. Trecutul s-a isprăvit. A şi început viitorul. 1962 leagă prăpastia cu piscul, îndărăt, întuneric, suferinţă, şi bogăţia ra­pace şi puturoasă a unui cîrd de privilegiaţi. În zilele pe care le trăim se naşte avuţia noastră cinstită. *. ■ ’ * . -lată că bunicul citeşte, după ce în satele noas­tre nu s-a ştiut, sute şi mii de ani, ce-i o literă, ce se ascunde în lacătul ei, ce te învaţă cartea. Ne-am tîrît atît amar de vreme între un mormînt şi altul. Drumul nostru era scurt de la bordei la cimitir. Ne mai mîngîiam cîte puţin la circiuma din răspîntii. Circiuma ţinea loc de alean. Aveam cîrciumari înalţi. Ţineau circiume mari, şi Vodă şi Brătienii. Ei făceau constituţiile şi legile şi ţuica. Aprinde lampa, Glafiro, spune bunicul, ca să ci­tesc cuvîntul lui Gheorghiu-Dej, de la consfătuirea ţărănimii, şi dă-mi şi ochelarii. Nu-mi fie frică, Gla­fito. Nu mai e cu gaz şi chibrit. Suceşte numai niţel de ăla negru din perete. E cu electricitate. In toiul nopţi( nl »? face ziuă nn odăi. Ne-a intrat Lumina în casă, pe totdeauna. Nu mai e întuneric.

Next