Scînteia, iunie 1962 (Anul 31, nr. 5546-5575)

1962-06-01 / nr. 5546

Pag. 2 VIAŢA DE PARTID Activul fără partid—ajutor de nădejde al organizaţiilor de bază Unul din principalele mijloace pentru dezvoltarea şi întărirea con­tinuă a legăturilor partidului nos­tru cu masele îl constituie activul fără partid, ajutor permanent al organizaţiilor de bază în mobiliza­rea celor ce muncesc la înfăptuirea politicii partidului. O atenţie deosebită trebuie acor­dată activului fără partid în condi­ţiile actuale, cînd Hotărîrea plena­rei C.C. al P.M.R. din aprilie a.c. pune sarcini de mare răspundere în ce priveşte întărirea continuă a rîn­­durilor partidului. Crearea unui larg activ fără partid şi îmbunătă­ţirea muncii de educare a lui con­stituie una din căile importante de înfăptuire a sarcinii puse de Hotă­rîrea plenarei C.C. al P.M.R. ca în fiecare G.A.C. să existe o organiza­ţie de partid puternică, capabilă să mobilizeze pe toţi colectiviştii la în­deplinirea hotărîrilor partidului şi guvernului. Chiar în aceste zile, organizaţiile de bază din raionul Dej primesc candidaţi şi membri de partid din rîndurile celor mai buni tovarăşi din activul fără partid. Organizaţiile de bază din satele raionului Dej au un activ fără partid format din peste 3 700 de tovarăşi. Din activ fac parte colectivişti, şefi de echipe, brigadieri şi preşedinţi de gospodării colective, învăţători, ingineri agronomi, medici etc., care muncesc cu rîvnă pentru îndepli­nirea sarcinilor încredinţate de partid. Cum lucrează organizaţiile de bază săteşti din raionul nostru cu acti­vul fără partid ? Folosind experienţa acumulată în perioada colectivizării agriculturii, organizaţiile de partid s-au spriji­nit pe activul fără partid in­tr-un şir de acţiuni întreprinse pen­tru consolidarea economico-organi­­zatorică a gospodăriilor colective. Iată cîteva exemple. Biroul orga­nizaţiei de bază din gospodăria co­lectivă din Cîţcău a organizat un co­lectiv pentru studierea posibilităţi­lor de dezvoltare a gospodăriei. In acest colectiv, alături de membrii de partid a fost atras şi inginerul a­­gronom Aurel Bîlcu, din activul fără partid. El a adus o valoroasă con­tribuţie la acest studiu. Propunerile făcute de colectiv ca în satele Să­­lişca şi Muncel să se dezvolte în mod deosebit pomicultura şi viticul­tura, iar pe terenul de pe malul So­meşului să se creeze o bază legumi­colă ş.a. au fost acceptate de consi­liul de conducere şi de adunarea ge­nerală a colectiviştilor. Aplicarea în practică a acestor propuneri a dus la sporirea veniturilor gospodăriei colective. Organizaţiile de bază obişnuiesc să invite pe tovarăşii din activul fără partid la adunările deschise de partid. Acest lucru are o mare în­semnătate educativă şi practică. Cînd organizaţia de bază din comuna Viile Dejului, de pildă, a iniţiat o largă acţiune pentru curăţatul păşunilor, la adunarea deschisă a organizaţiei au fost invitaţi şi tovarăşi din acti­vul fără partid. Urmînd exemplul membrilor de partid, ei s-au anga­jat să răspundă de curăţatul unor anumite suprafeţe de păşune, la care să mobilizeze şi pe alţi colectivişti. Acţiunea a căpătat astfel un carac­ter de masă. Fără a stînjeni campa­nia însămînţărilor, s-a curăţat o su­prafaţă de 186 hectare de păşune. Şi în gospodăria colectivă din Po­iana Blenchii s-au organizat, în pri­măvara aceasta, cu sprijinul activu­lui fără partid, numeroase acţiuni obşteşti: plantări de pomi, curăţări de păşuni, electrificarea comunei etc. Unii tovarăşi din activul fără partid — Mihis Ludovic, Ga­­vril Ploscar, Grigore Făgăraş şi alţii — prin exemplul lor per­sonal au antrenat la aceste acţiuni un număr mare de colectivişti. Comitetul raional de partid se îngrijeşte de ridicarea continuă a nivelului politic al tovarăşi­lor din activul fără partid. O mare parte din aceştia au fost încadraţi în cercurile şi cursurile învăţămîn­­tului de partid, în cercurile de ci­tit. Ei sunt invitaţi să ia parte la diferite conferinţe şi expuneri pe teme privind politica partidului, principiile sale de organizare etc. O însemnătate deosebită are edu­carea prin muncă. Organizaţiile de bază încredinţează tovarăşilor din activul fără partid sarcini concrete legate în primul rînd de întărirea gospodăriilor colective, îi ajută în îndeplinirea lor. La G.A.C. Câ­­şeiu biroul organizaţiei de bază a dat tovarăşului Petru Zob, din ac­tivul fără partid, care este îngrijitor mulgător fruntaş, sarcina să împăr­tăşească metodele sale de muncă şi celorlalţi mulgători. Intr-adevăr, Pe­tru Zob a stat de vorbă cu tovarăşii lui de muncă şi le-a explicat că prin hrănirea şi adăparea la timp, prin aplicarea întocmai a indicaţii­lor specialiştilor la mulsul vacilor, el a reuşit să obţină în trei luni şi jumătate de la lotul de vaci pe care le are în grijă o cantitate de 9 000 litri lapte, din cei 30 000 litri planificaţi pe întregul an. El le-a arătat şi cum procedează în mod practic. Treptat, printr-o îngrijire şi hrănire corespunzătoare, vacile au început să dea mai mult lapte. Tov. Zob a depus mult suflet pentru a se achita de sarcina încredinţată, ma­nifestând iniţiativă şi spirit de răs­pundere. Acum el se pregăteşte pen­tru a fi primit în partid. Multe organizaţii de bază au atras în activul fără partid un număr în­semnat de intelectuali. Aceştia parti­cipă la munca politică şi la activita­tea culturală în rîndurile ţărănimii colectiviste, la acţiunile întreprinse de comitetul raional în scopul scoa­terii la iveală şi valorificării mai depline a posibilităţilor de dezvol­tare economică a raionului, de con­solidare a gospodăriilor colective. Participînd în mod activ la viaţa politică şi obştească, muncind cu de­votament pentru înfăptuirea hotă­rîrilor partidului, mulţi colectivişti şi numeroşi intelectuali din satele raionului nostru, dintre care cei mai mulţi au făcut parte din activul fără partid, şi-au exprimat dorinţa de a fi primiţi în partid. Numai de la 1 ianuarie şi pînă în prezent au fost primiţi în rîndurile candidaţilor de partid peste 400 de tovarăşi. Intr-un timp scurt am reuşit să creăm orga­nizaţii de partid şi în gospodăriile colective din Valea Lungă, Valea Gîrboului, Dîmbu Mare şi să întă­rim organizaţiile existente în cele­lalte gospodării. Unele organizaţii de bază, cum sunt cele din G.A.C.-Mesteacăn, Do­­bric ş.a., nu acordă însă aten­ţia cuvenită muncii cu activul fără partid. Aceasta denotă că biroul co­mitetului raional de partid n-a spri­jinit toate organizaţiile de bază să muncească temeinic cu activul fără partid. Comitetul raional de partid se va strădui să îmbunătăţească şi să ridice la un nivel şi mai înalt ac­tivitatea organizaţiilor de bază cu activul fără partid, deoarece sîntem convinşi din propria noastră experi­enţă că această muncă contribuie la creşterea capacităţii politice şi or­ganizatorice a organizaţiilor de partid. ION BABAN secretar al Comitetului raional de partid Dej -O»­O­ Sporesc productivitatea păşunilor în regiunea Crişana aproape 100 de gospodării agricole colective organi­zează anul acesta păşunatul rafional. In raioanele de munte Beiu­, Şimleu, Gurahon­ şi Aleşd, majoritatea gospo­dăriilor colective trimit turmele pe păşunile din golurile de munte. Pentru sporirea producţiei de iarbă păşunile au fost grăpate, curăţite de buruieni şi muşuroaie , s-au împrăş­tiat de două ori mai multe îngrăşă­minte organice şi chimice decit în anul trecut. O parte din păşuni au fost supraînsămînţate. In efectuarea acestor lucrări s-a folosit experienţa bună do­­bîndită în anii precedenţi de gospo­dăriile colective din Baiăr, Beiuş şi altele care au realizat producţii de 12 000—18 000 kg iarbă la hectar. (Agerpres) 50 de ani de la moartea lui I. L Caragiaie MAREIE ARTIST-CEI’ATEAM Se împlinesc, la începutul lunii iunie, cincizeci de ani de cind a încetat din viaţă marele nostru scriitor Ion Luca Caragiaie. S-a stins departe de pămîntul patriei pe care — aşa cum spunea Alexandru Vla­­huţă — „l-a iubit in tăcere şi l-a glo­rificat cu strălucirea geniului său­. Cele cinci decenii care au trecut de la moartea lui au confirmat trăinicia şi valoarea operei sale, — una din cele mai de seamă şi nepieritoare culmi ale culturii noastre naţionale. Timpul nu a ofilit mesajul viu al acestei opere, nu a tulburat limpezi­mile ei cristaline, nu i-a întunecat înţelesurile adînci. Dimpotrivă, pusă în adevărata ei lumină datorită muncii de valorificare a moştenirii literare, opera lui Caragiale a capă­­tat în anii noştri dimensiunile ei reale, impunătoare. Scrierile sale sunt astăzi restituite poporului, fău­ritorul şi păstrătorul tuturor valori­lor spirituale. Studii, prefeţe, articole au explicat publicului semnificaţia lucrărilor lui, au prezentat pe adevăratul Cara­giale, pe artistul desăvîrşit, prieten al celor mulţi, neînduplecat adver­sar al orînduirii burghezo-moşiereşti. Cunoştinţele noastre despre Cara­giaie sînt mult mai vaste decit cele din trecut. In acelaşi timp şi aria de răspindire a operei lui Caragiaie este infinit mai largă decît în trecut. Lucrările sale dramatice jucate pe toate scenele ţării înregistrează sute de spectacole. „O scrisoare pierdu­tă”, „O noapte furtunoasă”, D-ale car­navalului“, „Conul Leonid­a faţă cu Reacţiunea”, nemuritoarele sale co­medii, ca şi puternica dramă „Nă­pasta“ figurează la loc de cinste în repertoriile teatrelor noastre şi în primul rînd în acela al primei sce­ne romîneşti care poartă astăzi numele marelui Caragiale. Alături de ele, publicul cunoaşte, prin ediţii de largă popularizare tipărite an de an, „momentele”, „schiţele“ şi nuvelele sale. Dar dacă în anii noştri numele său se bucură de o asemenea înaltă cin­ste şi preţuire, nu putem să nu ne amintim de faptul că, în timpul vie­ţii, omul şi scriitorul au avut de în­durat multe amărăciuni. Ca şi Emi­­nescu, Coşbuc, Slavici, ca de altfel toţi marii noştri scriitori din trecut, Caragiale a fost silit să îndeplineas­că mărunte munci administrative, care il oboseau şi li răpeau timpul necesar scrisului. A trebuit, pentru a cîştiga cele necesare traiului, să pa­troneze şi unele înjghebări comer­ciale. Dacă mai adăugăm osti­litatea cu care reprezentanţii insti­tuţiilor culturale burghezo-moşiereşti au tratat opera sa, dacă ne gîndim la faptul că scrierile lui au fost res­pinse de la premiile Academiei, iar numele său nu a figurat în timpul vieţii printre acelea ale membrilor ei, dacă ne mai gîndim la cam­paniile de calomnie şi la învinuirea de plagiat, vom avea o imagine a suferinţelor îndurate de Caragiaie. In anul 1948, Academia Republicii Populare Române l-a ales pe I. L. Caragiaie ca şi pe alţi mari crea­tori din trecut, membru post-mortem. Regimul democrat-popular răsplătea şi în felul acesta pe un scriitor care dăduse patriei sale lucrări de va­loare universală, menite să rămînă mereu noi. Deşi tot ceea ce a scris el ne vor­beşte despre oameni, fapte şi situa­ţii dispărute, totuşi îl simţim pe Ca­ragiaie ca pe un contemporan în cel mai deplin înţeles al cuvîntului. Ar­tist adevărat al timpului său, Cara­giaie a fost un scriitor care a întru­chipat ideea prezenţei necontenite în actualitate şi i-a dat, în lucrări de artă, Înfăţişarea cea mai caracteris­tică. Excepţionala sa operă artistică îşi trage seva şi profunzimea critică din faptul că a fost scrisă de pe poziţiile celor mulţi, ale oamenilor minţiţi şi înşelaţi de Trahanache şi Caţavencu, de pe poziţiile poporului. Scrierile lui Caragiale nu reprezintă numai oglinda cea mai fidelă a unei epoci, ci definesc prin tipurile şi si­tuaţiile lor esenţa orînduirii sociale burghezo-moşiereşti. Autorul „Scri­sorii pierdute* a fixat definitiv ima­ginea unei lumi, astăzi apuse pen­tru totdeauna. Ca autor de teatru, prozator, zia­rist sau cronicar dramatic, Cara­giale s-a situat mereu în mijlocul vieţii pe care a cunoscut-o in amă­nunţime. Opera sa reprezintă o vastă monografie a patru decenii de via­ţă politică, socială şi intelectuală a României burghezo-moşiereşti. Ta­lentul lui Caragiale — după cum a arătat pentru prima dată Do­­brogeanu-Gherea — era un talent prin excelenţă satiric. Observator a­­tent al vieţii de fiecare zi, al obi­ceiurilor, al moravurilor, al felului de a vorbi, înzestrat cu o putere neobişnuită de a înregistra şi a reda realitatea, Caragiale a gravat cu apa tare a satirei imaginea unei lumi împotriva căreia s-a aflat me­reu pe poziţii ofensive. Atitudinea permanent critică a o­­perei lui a izvorît dintr-o puternică aversiune faţă de orînduirea burghe­­zo-moşierească. Aşa cum arăta şi N. D. Cocea, sursa criticii exerci­tate de I. L. Caragiaie a fost re­volta scriitorului în faţa orînduirii sociale contemporane lui : „Ai fost un revoltat, Caragiaie. Un revoltat împotriva prejudecăţilor sociale, îm­potriva mediocrităţilor politice, îm­potriva credinţelor false şi sterpe...". Caragiale a realizat sinteza arti­stică a tuturor filoanelor critice şi satirice din literatura noastră. El a vizat în lucrările sale beletristice şi publicistice întreg angrenajul de fapte care asigurau periodica stă­­pînire a ţării de către unii sau alţii din „ambiţioşii politicieni" liberali sau conservatori. Caragiale a ară­tat contemporanilor şi posterităţii că lupta dintre cele două partide „istorice" urmărea, pur şi simplu, interese meschine, egoiste, mai precis acapararea şi păstrarea cu orice preţ, prin orice mijloace, a puterii . „Administraţia e compusă din două mari armate — spunea Ca­ragiale — Una stă la putere şi se hrăneşte; alta aşteaptă flămînzind in opoziţie. Cînd cei hrăniţi au de­venit impotenţi prin nutriţie excesivă, iar cei flămînzi au ajuns la com­pletă lumina, încep tulburările de stradă...". Iată deci definită cu multă plasticitate cauza şi scopul acestor lupte. Cum se desfăşoară ? Geniala „Scrisoare pierdută" sau schiţa „Te­legrame" au imortalizat pentru tot­deauna etapele şi arsenalul lor: ca­lomnie, şantaj, escrocherie, fals, de­magogie. I. L. Caragiale nu soco­tea partidele liberal şi conserva­tor nici cel puţin partide politice în adevăratul înţeles al cuvîntului, ci „două mari facţiuni, avînd fiecare, nu partizani, ci clientelă". Cele două partide sînt văzute ca două „ban­de mai nesocotite decît nişte se­minţii barbare în trecere, fără res­pect de lege, fără milă de omenie". Această concluzie decurgea în mod firesc din întreaga sa operă şi fusese demonstrată cu strălucire în piesele de teatru şi schiţele sale. Paralel, Caragiale a mai smuls şi altă mască de pe faţa celor două partide politice, liberal şi conserva­tor, şi anume falsul patriotism. Tot timpul reprezentanţii acestor două „facţiuni“ rostesc cuvintele „ţară'', „patrie”, „ţărişoară”. Caţavencu cere iertare fostului său duşman, Ti­­pătescu, şi îi solicită încredere în numele unor considerente de natu­ră patriotică : „Să mă ierţi şi să mă iubeşti­­ (expansiv) pentru că toţi ne iubim ţara, toţi sîntem români !”. Rică Venturiano, redactor la „Vocea Patriotului Naţionale", vorbeşte, de asemenea, in numele poporului, e­mijind şi o teorie originală despre patrie : „familia e patria cea mică, precum patria e familia cea mare”. I. L. Caragiale surprinde in opera sa un adevăr fundamental: patriotismul, dragostea de ţară, sentimente scum­pe poporului nostru, erau folosite cu neruşinare, în chip demagogic, de politicienii burghezi. In arsenalul de minciuni şi vorbe goale ale lui Ca­ţavencu sau Rică Ventubriano, ele nu-şi mai păstrează nimic din con­ţinutul lor real. Dimpotrivă, devin mijloace de a induce în eroare ma­sele largi, de a le capta bunăvoinţa şi încrederea. Şi această trăsătură a caracterizat din plin pe politicienii partidelor „istorice" — indiferent că s-au numit liberali, conservatori sau ţărănişti — şi pe uneltele lor fas­ciste. Opera lui Caragiale i-a înarmat pe oameni cu posibilitatea de a vedea dincolo de aparenţe. De aici şi ca­racterul activ al satirei caragialiene, care a fost însuşită şi folosită de oamenii simpli pentru definirea şi combaterea unora din trăsăturile ca­racteristice ale societăţii burgheze. Caţavencu a rămas prototipul de­magogului, al politicianului bur­ghez lipsit de o elementară ţi­nută morală. Rică Venturiano defi­neşte pe ziaristul agramat, ridicol şi încrezut care poate să ajungă totuşi şi „dipotat”, Jupîn Dumitrache, pe „apropitarul" aflat în plin proces de înavuţire, dispreţuind pe cei care nu sînt de teapa lui, Rostogan — tipul belferului slugarnic, depăşit de viaţă. Birocraţia, servilismul, protec­ţia în şcoală, incultura funcţionarilor completează acest tablou. Atunci cînd vrem să aflăm cele mai tipice infăţişări ale aparatului de stat burghezo-moşieresc, ale institu­ţiilor sale, ale educaţiei in şcoala şi în familia burgheză, ale obiceiu­rilor protipendadei ne vom adresa mai întîi scrierilor lui Caragiale. Deşi cea mai mare parte a operei lui a fost scrisă în a doua jumătate a se­colului al XIX-lea şi defineşte stări de lucruri şi realităţi pe deplin ca­racteristice acelor vremi, semnifica­ţia ei nu se restrînge la acea epocă istorică. Tipurile lui Caragiale s-au perpetuat necontenit in viaţa politică şi socială a ţării noastre pinâ cînd poporul s-a descotorosit de ele. Pe unii i-am auzit pînă cu aproape două decenii in urmă, iar astăzi vo­cea „curat... murdară” a urmaşilor lui Caţavencu şi Rică Venturiano se mai aude pe calea undelor de la posturile unde s-au oploşit... Moştenirea lui Caragiale reprezin­tă un bun preţios în lupta împotri­va ideologiei burgheze şi a rămă­şiţelor ei in conştiinţa oamenilor. De aceea, şi astăzi, ori de cite ori mai apar manifestări izolate ale acestor apucături, opera lui Caragiaie ajută la ridiculizarea şi înlăturarea lor. Desigur, Caragiaie nu a întrezărit căile de rezolvare a racilelor pe care le-a satirizat. In opera sa — şi mai ales în articolele lui politice — întîlnim şi confuzii şi in­terpretări greşite privind evoluţia societăţii romîneşti, cauzele care au generat relele înfierate de el. După cum ne mărturiseşte şi coresponden­ţa lui, în ultimii ani ai vieţii scrii­torul a căutat să descifreze modul de rezolvare a conflictelor sociale , dar el nu a putut să se ridice la o înţelegere ştiinţifică a vieţii. Ca şi asupra altor scriitori din vremea sa, influenţa clasei munci­toare in ultimele două decenii ale secolului trecut s-a exercitat şi asu­pra lui Caragiale. El a fost mereu alături de cei mulţi şi asupriţi. Lui ii datorăm una din cele mai I. L. CARAGIALE Portret de Corneliu Baba S­C­E­N­T­E­I­A Una din preocupările membrilor gospodăriei colective „Drum nou" din comuna Cristian, regiunea Braşov, este şi cultivarea florilor. In 1961 numai din valorificarea florilor produse pe cei 1 645 mp sere, ei au realizat un venit de aproape 200 000 lei. Anul acesta co­lectiviştii şi-au propus să obţină venituri şi mai mari. Pentru aceasta, aşa după cum se vede şi in fotografie, ei dau o mare atenţie îngri­jirii florilor. .«««e (Urmare din pag. I-a) frişarea arboretelor forestiere din zona de şes. De aceea au fost luate măsuri pentru identificarea, de­frişarea şi transformarea în te­renuri arabile a perdelelor de pro­tecţie care nu sunt necesare pe lingă căile de comunicaţie, a trupurilor mici izolate de păduri sau chiar a trupurilor mai mari degradate, pre­cum şi a intrîndurilor de păduri în terenurile agricole. Pentru aplicarea justă a indicaţiilor date în această privinţă de partid şi guvern s-au format colective de specialişti care se deplasează în toate raioanele pen­tru a identifica terenurile ce pot fi redate agriculturii, precum și tere­nurile improprii agriculturii care să fie împădurite. In regiunea Banat sunt destule terenuri mlăștinoase în apropierea cursurilor de apă a căror desecare este neeconomică. O folosire mai co­respunzătoare a acestora se poate realiza şi prin transformarea lor în eleştee. In acest scop sfatul popular regional cu sprijinul unor specialişti a întocmit un studiu care recomandă înfiinţarea şi extinderea eleşteelor prin lucrări simple de amenajare ce nu necesită investiţii mari. Studiul a fost aprobat şi s-a trecut la aplicarea lui. Ca urmare, la gos­podăria de stat Urseni, bunăoară, s-au şi amenajat eleştee în suprafaţă de 100 ha. Lucrări asemănătoare se efectuează şi în alte unităţi agricole socialiste. Prin amenajările ce se fac, suprafaţa eleşteelor din regiune se va extinde în următorii 2-3 ani de la 240 ha cît este în prezent, la aproape 1.000 ha, ceea ce va con­tribui la o mai bună aprovizionare a populaţiei cu peşte proaspăt. Dacă în ultimii ani s-au obţinut unele succese în folosirea mai ra­ţională a fondului funciar, în spori­rea fertilităţii lui, există încă serioa­se deficienţe care vor trebui reme­diate în cel mai scurt timp. Nu în toate raioanele se acor­dă atenţie măsurilor privind va­lorificarea suprafeţelor neproduc­tive. In raioanele Oraviţa, Lu­goj, Făget şi altele ar putea fi­ re­cuperate suprafeţe întinse dacă ar exista o mai mare preocupare pen­tru această problemă. Numai în ra­ionul Lugoj sunt peste 400 ha care ar putea fi defrişate şi redate agri­culturii, în raionul Oraviţa circa 300 ha, în raionul Făget 290 ha. Sunt încă multe gospodării colective, printre care cele din Răcăjdia, Gre­­eni, Broşteni, din raionul Oraviţa, Sudriaş, Susan, Jupan din raionul Făget şi altele, care tărăgănează va­lorificarea acestor terenuri. In legătură cu valorificarea supra­feţelor neproductive se constată deficienţe nepermise la întreţinerea unor amenajări. Mai sunt numeroase unităţi agricole socialiste care au preluat o parte din canalele de de­secare, dar care nu le întreţin, pe­­riclitînd scurgerea apelor provenite din inundaţii. Aşa procedează gos­podăria agricolă de stat Cenei, gos­podăriile colective din Berecsăul Mic, Diniaş, Cărpiniş şi altele. Cu toate indicaţiile date unor sfaturi populare raionale de către comite­tul executiv al sfatului popular re­gional de a se lua măsuri pentru terminarea canalelor de desecare începute, aceste lucrări se desfăşoa­ră încă mult sub posibilităţi. Unele gospodării de stat şi gospodării co­lective pe ale căror terenuri s-au amenajat canale de scurgere a ape­lor, nu numai că nu le întreţin, dar îşi creează singure greutăţi. In loc să amenajeze podeţe pe anumite porţiuni necesare traversării cana­lelor, s-au obişnuit să folosească „dopuri“ de pămînt şi paie cu care astupă canalele. Recent comitetul executiv al sfatului popular regional a luat măsura ca sfaturile populare şi organele O.R.I.F. să verifice su­prafeţele de terenuri inundate la unităţile agricole socialiste, stabilind pe loc măsurile necesare pentru în­lăturarea pagubelor produse de re­vărsarea apelor. Lichidarea cît mai grabnică a de­ficienţelor în valorificarea terenuri­lor neproductive constituie una din principalele sarcini care stau în faţa consiliului agricol regional şi a con­siliilor agricole raionale. In planul de măsuri pe care l-am stabilit se prevede urmărirea cu perseverență a îndeplinirii sarcinilor ce ne revin pentru punerea în valoare a tuturor terenurilor neproductive. Sub în­drumarea organelor de partid, con­siliile agricole vor organiza efectua­rea în continuare a complexului de lucrări de îmbunătăţiri funciare me­nite să ducă în timpul cel mai scurt la folosirea mai economică a fondu­lui funciar şi sporirea substanţială a producţiei agricole. In acest fel agriculturii socialiste din regiunea Banat i se creează o bază trainică de dezvoltare şi înflorire. Folosirea raţională a pămîntului — sarcină de bază a consiliilor agricole Folosirea maselor plastice în construcţiile navale La Uzina meca­nică din Tr. Se­verin, folosirea reperelor din mase plastice a constituit o preocu­pare a aparatului tehnic-ingineresc. Ca urmare, în primele patru luni ale acestui an, la tancurile petro­liere şi şlepurile de 1 000 tone s-au folosit cabluri de relon la ba­­lustrăzi de punte, găleţi din mase plastice şi pardoseli interioare din policlorură de­ vinii, căptuşeli inte­rioare din plăci fibro-lemnoase me­­laminate, tapete interioare cu der­­matina. Utilizarea acestor materiale asi­gură un finisaj superior cabinelor de locuit, înlocuirea unor materiale mai scumpe sau mai greu de procu­rat, duce la realizarea unor interi­oare elegante, uşor de întreţinut, confortabile. Totodată, se realizează însemnate economii la preţul de cost. Extinderea folosirii maselor plas­tice în construcţiile navale constitu­ie o preocupare a întregului colec­tiv. In acest sens, serviciile de con­cepţie din cadrul Uzinelor mecanice Tr. Severin au în studiu folosirea de noi piese din mase plastice la cargoul de 1 600 tone. Staţiunile de odihnă se aşteaptă Acesta este titlul unei pagini spe­ciale publicate recent de ziarul Furum nou­um Braşov. Articolele şi fotografiile din cuprinsul paginii oglindesc cîteva aspecte legate de pregătirile făcute în staţiunile din regiunea Braşov pentru asigurarea unor condiţii cît mai bune de odihnă oamenilor muncii. In zeci şi zeci d­e vile de la Predeal, Pirâul Rece, Valea Timişului, oaspeţii se vor bucura de confortul necesar unei odihne de­pline. Articolele din cuprinsul paginii relatează pe larg despre felul cum au fost amenajate vilele, despre noua cantină — cu terasă — din Predeal, modern utilată, avînd o ca­pacitate de 700 de locuri. Asigurarea unei activităţi cultura­le bogate preocupă, de asemenea, pe conducătorii staţiunii. Casa de cul­tură din Predeal va organiza în continuare manifestări variate: spectacole, filme, audiţii muzicale, conferinţe pe diferite teme, manifes­tări sportive, excursii etc. S-au luat măsuri pentru îmbogăţirea bibliote­cilor. Au fost aprovizionate biblio­tecile din staţiunile Piriul Rece, Dîmbul Morii, Timişul de Sus şi Ti­mişul de Jos. Subliniind realizările, autorii arti­colelor iau totodată atitudine criti­că faţă de unele deficienţe. La Predeal n-au fost terminate reparaţiile la o serie de vile şi ca­bane, drumul de la noua cantină pînă la stradă este desfundat, la vilele din Dîmbul Morii dotarea cu mobilier este necorespunzătoare, la Păltiniş instalarea staţiei de ampli­ficare întîrzie, clubul nu este com­plet amenajat şi înzestrat cu cele ne­cesare. La Ocna Sibiului, reparaţiile conductei de apă se desfăşoară şi ele cu încetineală, iar izvorul staţiunii a fost lăsat în paragină. In cadrul paginii îşi spun cuvîntul şi cîţiva dintre cei veniţi la odihnă. Lăcătuşul Gh. Cădaru de la Combi­­natul „1 Mai“ din Satu-Mare, secţia metalurgică, montatorul Teo­dor Solcă de la atelierele C.F.R.­­Iaşi şi alţii îşi exprimă mulţumirile pentru condiţiile asigurate, pentru grija şi solicitudinea cu care sunt trataţi. Au fost primiţi in rîndurile candidaţilor de partid Recent, organizaţia de bază din G.A.S. Gropeni, raionul Brăila, a discutat cererea de primire în rîndu­rile candidaţilor de partid a tracto­ristului Costică Gogovan. Comuniş­tii au dat o apreciere pozitivă acti­vităţii desfăşurate de el în producţie şi în viaţa obştească. Intreţinînd în bune condiţii tractorul, executînd reparaţiile pe tarla, a reuşit să pre­lungească termenul de funcţionare a tractorului cu un an de zile. In aceeaşi adunare au fost discu­tate şi cererile de primire în rîndu­rile candidaţilor de partid ale tova­răşilor Florica Dumitru şi Stan Pu­­tinică, fruntaşi în producţie. Pentru devotamentul cu care mun­cesc şi rezultatele obţinute in sporirea producţiilor de cereale la hectar, adunarea generală a fost de acord cu primirea celor trei tovarăşi în rîndurile candidaţilor de partid. Pregătiri pentru examenul de maturitate Cadrele didactice li biroul organiza­tei U.T.M. din casa a XI-a a Şcolii medii din Vişeul de Sus acor­dă o mare atenţie pregătirii elevilor din această clasă în vederea susţine­rii examenului de maturitate. Încă de la începutul trimestrului III au fost organizate ore de consultaţii la limba romina, fizică, economie po­litică etc. De asemenea, un mare accent se pune pe studiul individu­al; toţi elevii, paralel cu pregătirea temeinică a lecţiilor la zi, repetă şi conspectează materialul bibliografic pentru examenul de maturitate. La pregătirea în bune condiţii a anului şcolar o contribuţie preţi­oasă aduc profesorii... Ion Georgea­­nu, Maria Stănescu, Laurenţiu Bol­­dur şi Felicia Trif. Pentru dezvoltarea bazei furajere Realizarea sarcini­lor privind creşte­rea numărului de animale şi spori­rea producţiei de carne, lapte şi lină este condiţionată de dezvoltarea ba­zei furajere. Ţinînd seama de acest lucru, colectiviştii din Vlădeşti, raio­nul Muscel, şi-au făcut planuri con­crete privind folosirea raţională a celor 533 ha fineţe şi 38 ha păşune. Pentru a spori producţia de iarbă, ei au executat lucrări de îngrijire, curăţire şi îngrăşare a terenului pe o mare suprafaţă. In plantaţiile ti­nere, pe lingă cei 16 000 de pomi copciţi, colectiviştii au însămînţat plante furajere. Au însămînţat, de asemenea, în primăvara acestui an 60 de hectare cu porumb siloz inter­calat cu dovleci, precum şi 12 hecta­re cu sfeclă de zahăr pentru furaj. O atenţie mai mare au dat şi dezvol­tării culturilor de plante furajere bogate în proteine ca lucernă, trifoi, borceag , pe suprafaţa de 55 hec­tare. Nr. 554.

Next