Scînteia, august 1963 (Anul 32, nr. 5971-6001)

1963-08-01 / nr. 5971

Anul XXXII Nr. 5971 Joi 1 august 1963 6 PAGINI — 30 BANI întreţinerea şi reparaţiile locuinţelor . Noile blocuri — mari, lumi­noase, conforta­bile — mîndria oraşelor noastre, ca şi construc­ţiile mai vechi, alcătuiesc fon­dul de locuinţe şi reprezintă o avuţie obştească de mare preţ, în­treţinerea şi conservarea locuinţelor în stare bună — aşa fel incit să se permită folosirea lor cit mai în­delungată de către locatari în con­diţii ce-i pot mulţumi — sînt laturi importante ale activităţii gospodă­reşti, dar, în acelaşi timp, una din principalele îndatoriri cetăţeneşti. Buni gospodari, oameni care-şi consacră multe din ceasurile libere dereticînd prin casă şi în jurul ei, gîndindu-se mereu ce-ar mai putea face ca locuinţa, strada, cartierul să apară cît mai primitoare, mai con­fortabile şi mai plăcute — întîlnim pretutindeni în jurul nostru. Despre munca lor harnică, migăloasă şi perseverentă, care învinge tot­odată atitudinile retrograde, negli­jenţa şi nepăsarea unora, s-au scris şi se vor mai scrie multe pagini. So­cotim că merită a fi amintită aici iniţiativa lăudabilă a locatarilor complexului de blocuri 1-2 din Bucureştii Noi. Muncitori, ingineri, tehnicieni, diferiţi specialişti care locuiesc aici au alcătuit echipe, luînd asupra lor obligaţia de a efec­tua micile reparaţii la centrala ter­mică, la calorifere, la instalaţiile electrice din locurile de folosinţă comună, ba chiar şi din apartamen­te. Numeroşi locatari din alte gru­puri de blocuri — de pe Bd. 1 Mai, Magistrala Nord-Sud, Calea Văcăreşti, Şoseaua Viilor, Str. Piep­tănari — şi-au însuşit această ini­ţiativă. Tot mai puţine sunt cazurile cînd locatarii apelează la I.A.L. pen­tru efectuarea micilor reparaţii, sume importante puţind fi astfel fo­losite pentru repararea unor imobile cu un grad mai înaintat de uzură. Uneori nici nu este nevoie să intri în locuinţa cuiva ca să-ţi dai seama că ai de-a face cu un bun gospodar. Priveşti, bunăoară, un şir de blocuri, locurile din imediata apropiere , împodobite cu flori, întreţinute cu grijă — şi înţelegi că oamenii de aici pun suflet în întreţinerea imo­bilelor ce le-au fost date în fo­losinţă. Chiar în poşta sosită ieri am găsit scrisoarea adresată redacţiei de un corespondent voluntar din Ba­cău, locatar al blocului 6/II din str. Vasile Alecsandri, care ne scrie, între altele : „Locatarii noştri sunt mîndri că la acest imobil, dat în fo­losinţă de mai puţin de 1 an, s-au realizat atîtea lucruri : împodobirea scărilor, amenajarea spaţiului din jur cu verdeaţă, flori, ornamente şi multe altele. La această acţiune au contribuit şi copiii, care au luat în grijă individuală porţiuni ale spa­ţiului verde din jur şi care sunt edu­caţi să înţeleagă că munca părin­ţilor lor trebuie preţuită...“ Publicul a primit cu satisfacţie comentariile filmului recent prezen­tat — „Casa noastră ca o floare“. Este puţin probabil ca cineva să fi întîlnit aspecte reprobabile de felul celor arătate în film, fără să fi sim­ţit nevoia să acţioneze, să ia pozi­ţie faţă de cei nepăsători şi să aju­te la îndreptarea lipsurilor. Dacă aţi fi vizitat apartamentul 117 din blocul 2 de pe Şoseaua Viilor din Capitală, aţi fi putut ve­dea cum neglijarea unei mici defec­ţiuni deloc costisitoare — repararea robinetelor de la baie — a dus la stricăciuni mari, pentru înlăturarea cărora sunt necesare acum lucrări mai grele şi bani mai mulţi. Din pă­cate, acest exemplu nu e singurul. Este o problemă de conştiinţă cetă­ţenească să ne îngrijim atent casele, aceste bunuri pe care noi înşine le folosim. Membrii comitetelor de bloc, ai grupelor de partid pe blocuri şi străzi, comisiile de femei trebuie să acţioneze mai susţinut în direcţia e­­ducării locatarilor în spiritul grijii faţă de case. Pentru întreţinerea locuinţelor sunt necesare şi lucrări mai mari. Acestea intră în atribuţia I.R.C.R.­­urilor, întreprinderi profilate anume pentru acest scop. In numeroase o­­raşe ale ţării — Cluj, Roman, Timi­şoara şi altele — ca şi în unele ra­ioane ale Capitalei, se acordă o aten­ţie deosebită întreţinerii locuinţelor. Merită remarcată activitatea desfă­şurată în raioanele 16 Februarie, T. Vladimirescu şi 23 August, unde se efectuează reparaţii de bună cali­tate şi la termenul prevăzut. O ini­ţiativă bună — din păcate încă ne­generalizată — a avut colectivul I.R.C.R. din raionul T. Vladimirescu, care înmînează locatarilor, pentru fiecare reparaţie efectuată, un ta­lon prin care garantează lucrarea pe timp de un an. Cresc astfel răspun­derea meseriaşilor faţă de nivelul ca­litativ al reparaţiilor executate, exi­genţa cu care se face recepţia şi, im­plicit, numărul aprecierilor pozitive pe care le dau locatarii. Asemenea aprecieri trebuie să constituie nu numai un prilej de mulţumire pen­tru lucrătorii acestor întreprinderi, ci şi un imbold pentru a contribui şi mai mult la consolidarea fondului de locuinţe. Aşa cum rezultă însă din scriso­rile sosite la redacţie, ca şi din con­statările făcute pe teren, reclama­­ţiile locatarilor privind executarea reparaţiilor sunt încă numeroase. Uneori, programarea lucrărilor se face cu întîrzieri nejustificate , da­torită necunoaşterii temeinice a si­tuaţiei imobilelor de către I.R.C.R., lucrările nu sunt întotdeauna eşalo­nate în funcţie de urgenţă. Critica­bile sunt şi tărăgănările care pro­voacă agravarea avariilor. In pri­mul semestru, I.R.C.R. din raionul Lenin din Capitală, de exemplu, n-a efectuat la termen nici jumătate din lucrările care ar fi trebuit execu­tate în această perioadă, iar la I.A.L. din raionul N. Bălcescu se găsesc liste întregi de lucrări neexecutate, ba chiar abandonate de întreprinde­rea de reparaţii. Multe din aceste deficienţe privind operativitatea, ca şi altele privind calitatea execuţiei, pornesc, înainte de toate, de la lipsa unui control exigent pe teren în tim­pul lucrărilor. Organizînd mai bine munca, străduindu-se să elimine lipsurile a­­mintite, întreprinderile de reparaţii de locuinţe au nevoie şi de un spri­jin mai eficace din partea comitete­lor executive ale sfaturilor populare în ce priveşte aprovizionarea cu ma­teriale de construcţie, asigurarea cu mînă de lucru calificată, cu uti­laje şi mijloace de transport. Tre­buie făcut totul ca sezonul rece să găsească un număr cît mai mare de lucrări terminate, ca imobilele să intre în iarnă bine pregătite. Cu ajutorul cofrajelor glisante BACĂU (coresp. „Scînteii"). — In seara zilei de 19 iulie, con­structorii întreprinderii nr. 2 Bacău au început ridicarea în Piața Gării a primului din cele 3 blocuri care se vor con­strui cu ajutorul cofra­jelor glisante. Cele 9 e­­taje, cu un număr de 70 apartamente, au fost ri­dicate numai în 9 zile, adică un etaj pe zi. Peste cîteva zile, cons­tructorii întreprinderii nr. 2 vor trece la glisa­rea celui de-al doilea bloc. Pe ogoarele regiunii" Hunedoara DEVA (coresp. „Scînteii"). Colecti­viştii şi mecanizatorii din peste 100 de gospodării agricole colective din regiunea Hunedoara au terminat se­cerişul griului. In raioanele Sebeş, Ilia, Deva, Orăştie, recolta de ce­reale a fost strînsă de pe aproape întreaga suprafaţă. In aceste raioa­ne, prin folosirea judicioasă a bato­zelor şi combinelor, treierişul se des­făşoară în ritm rapid. Sunt însă in regiune şi raioane rămase în urmă. In raioanele Brad, Haţeg, Hunedoa­ra şi Alba, gospodăriile colective mai au suprafeţe întinse de recoltat, iar treierişul se desfăşoară încet. In raionul Brad, de pildă, s-a treierat numai 5,5 la sută din recoltă, în ra­ionul Haţeg 18,4 la sută, iar în raio­nul Ilia 22,8 la sută. Este necesar ca sfaturile populare, consiliile agri­cole raionale să ia cele mai potrivite măsuri pentru intensificarea ritmului la treieri­. Extinderea mecanizării producţiei în secţiile Fabricii de cabluri şi materiale electroizolante din Bucureşti dă posibilitate muncitorilor să sporească productivitatea muncii şi să ridice continuu calitatea produselor. In fotografie : Grupurile de maşini pentru cablat conductorii. în interio­rul ziarului» • Viaţa cultu­rală (pag. 2-a). • La G. A. C. Hălchiu, regiunea Braşov — Expe­rienţă valoroasă în creşterea tauri­nelor (pag. 3-a). Balcoane şi flori. Imagine dintr-un cartier bucureştean. (Foto : M. Cioc) Prin reducerea duratei de elaborare a şarjelor Oţelarii care deservesc cuptoa­rele Martin de la Combinatul si­derurgic din Reşiţa au redus timpul de elaborare a unei şarje în primul semestru al acestui an, în medie, cu peste 20 de minute faţă de anul 1962. Pe această cale, echipele de oţelari reşiţeni au realizat cea mai mare parte din sporul de producţie de 4 000 tone metal dat peste plan anul acesta. La succesele amintite, un rol hotărîtor l-a avut noua metodă de încărcare a cuptoarelor folosită de siderur­­gişti : introducerea minereului de­­carburant direct pe vatră, în loc de a fi aşezat ca înainte peste fierul vechi. O experienţă bună în reducerea timpului de ela­borare a şarjelor au dobîndit-o şi siderurgiştii de la Uzinele „In­dustria Strnei“ din Câmpia Turzii, care au obţinut la cuptoarele elec­trice o creştere a producţiei orare de 23,8 la sută faţă de prevederi şi au redus cu peste 4 la sută du­rata medie de elaborare a unei şarje faţă de anul trecut. De ase­menea, la Uzinele „Oţelul Roşu“ toate echipele de oţelari elaborea­ză şarje de oţel de bună calitate într-un timp mai scurt decât cel stabilit prin graficele de descăr­care a cuptoarelor. (Agerpres) Expoziţie de prezentare a cărţilor şcolare Astăzi începe în Capitală difuzarea cârţilor şcolare. Cu acest prilej libră­ria „Mihail Eminescu“ a organizat o expoziţie de prezentare a cărţilor pen­­tru­ anul 1963—1964. In vitrine inte­rioare şi exterioare sunt prezentate manualele apărute în Editura Didac­tică şi Pedagogică. Editura a trimis pînă acum librăriilor aproape întregul necesar de manuale pentru elevii o­­raşului. Un panou, existent în expozi­ţie, ilustrează creşterea producţiei e­­ditoriale destinate elevilor, în ultimii 12 ani. Dacă în 1951 au fost editate 213 titluri în 850 000 exemplare, acum s-a ajuns la 850 titluri în 23 380 000 exemplare. LUCRĂRILE AGRICOLE DE VARĂ In regiunea Bucureşti s-a terminat treierişul Toate unităţile agricole socialiste din regiunea Bucureşti au terminat treierişul cerealelor păioase. Folo­sind fiecare zi bună de lucru şi în­treaga capacitate a parcului sporit de maşini şi utilaje, colectiviştii şi mecanizatorii au redus în acest an perioada de recoltare şi treieri, cu circa 6 zile faţă de anii anteriori. Din cele 481 580 de hectare însă­­mînţate cu grîu au fost recoltate cu combina mai mult de 382 000. Me­canizatorii îşi mobilizează în pre­zent toate forţele la efectuarea a­­răturilor — lucrare care a fost reali­zată pe mai bine de 270 000 de hec­tare. Totodată, ei au însămînţat pînă acum cu culturi duble pentru furaje circa 18 000 ha peste planifi­carea la zi. (Agerpres) Mai mult sprijin din partea U. M. T. Gospodăriile colec­tive din comunele Dobreşti şi Sadova, raionul Segarcea, re­giunea Oltenia, sunt deservite de brigada nr. 7 de tractoare de la S.M.T. Bechetu. In campaniile trecute, mecanizatorii au lu­crat bine şi colectiviş­tii au fost mulţumiţi. Nu acelaşi lucru se poate spune acum, în campania de recolta­re. Gospodăria colec­tivă din Dobreşti a a­­vut de recoltat aproa­pe 700 ha păioase. Pentru această supra­faţă au fost repartiza­te de S.M.T. 6 com­bine. Conform grafi­cului dinainte stabilit, recoltatul trebuia să se facă în 6-7 zile. Dar din cauză că u­nele combine n-au fost bine reparate, du­pă cîteva ore de lu­cru în cîmp s-au o­­p­rit. Gospodăria din Dobreşti a rămas în Din scrisorile sosite la redacţie urmă şi cu executarea arăturilor adinei de vară. Sînt şi cazuri cînd la tractoare se ivesc defecţiuni, dar nu se iau măsuri pentru a fi imediat înlăturate. Din cauza lipsei de control şi îndrumare lucrările care se fac nu sunt la un nivel calitativ co­respunzător. In repetate rînduri s-a insistat la con­ducerea S.M.T.-ului pentru a se înlătura defecţiunile, dar fără rezultat. Acum colec­tiviştii treieră cu o batoză — şi aceea tri­misă de S.M.T. cu si­tele înfundate. O si­tuaţie asemănătoare este şi la gospodăria colectivă din Sadova, unde din aceleaşi cau­ze treierişul a întîr­­ziat. Colectiviştii au nevoie de mai mult sprijin din partea S.M.T. Ar trebui să fie traşi la răspundere cei ce se fac vinovaţi de felul cum au plecat maşinile din atelier. ALEX. SCHINTEE coresp. voluntar CUM SE ASIGURĂ ASISTENŢA TEHNICĂ ÎN SCHIMBURILE II ŞI III Cînd ne-am adre­sat inginerului şef de la Uzina de ma­şini electrice din Bucureşti, tovarăşu­lui Sandu Segal, cu invitaţia de a scrie ziarului despre felul cum a fost organizată şi cum este asigurată asistenţa tehnică în schim­burile II şi III, dinsul ne-a răspuns pe loc, cu bunăvoinţă. — E un subiect care-mi place. Il socotesc ac­tual şi important. Ziua de muncă a colectivu­lui uzinei se împarte în trei părţi absolut egale. Schimburile de după-amiază şi de noapte sunt egale în timp cu cel de dimineaţă. Dar care sunt egale şi rezultatele lor, mai ales în ce pri­veşte nivelul productivităţii muncii ? După cîte mi se pare, în esenţă, aceasta ar fi întrebarea ce se pune. Nu poţi compara rezul­tatele celor trei schimburi fără a vorbi despre asistenţa tehnică. In numărul 5949 al ziarului nos­tru, odată cu publicarea articolului tov. inginer Segal, ziarul a des­chis ancheta „Cum se asigură asis­tenţa tehnică în schimburile II şi III“, la care au fost invitaţi să-şi spună cuvîntul ca­dre de conducere din întreprinderi, ingineri, tehnicieni, muncitori. In timpul care a trecut de atunci — ca răspuns la ancheta noastră — pe adresa redacţiei au sosit un număr însemnat de scrisori. Autorii lor vorbesc despre diferite aspecte concrete ale asistenţei tehnice la locul lor de producţie, scriu despre inginerii, maiş­trii, tehnologii, dispecerii, controlorii de cali­tate care — conducînd producţia în schimbu­rile II şi III, asigurînd muncitorilor cele mai bune condiţii pentru desfăşurarea producţiei — aduc un aport important la realizările colecti­vului. Totodată, autorii scrisorilor amintesc şi despre unele neajunsuri, ca şi despre unele po­sibilităţi care nu sunt îndeajuns de valorifi­cate în acest domeniu. Măsurile pentru îmbunătăţirea asistenţei tehnice în schimburile II şi III se impun, cu deosebire, la acele locuri de muncă, secţii, ate­liere, uzine, fabrici, unde rezultatele schim­burilor de după-amiază şi de noapte nu se ri­dică la nivelul celor de dimineaţă. Este vorba în principal de felul cum, pe baza unei judi­cioase organizări şi îndrumări tehnice compe­tente a fabricaţiei — prin repartizarea, după nevoile producţiei, a forţelor tehnice de îndru­mare şi control — sunt create cele mai bune condiţii desfăşurării procesului de producţie în întreprinderi. In scrisoarea lor, strungarul Constantin Su­­ciu şi ajustorul Nicolae Cucu, din secţia I-a prelucrare a uzinei „Hidromecanica“ din Bra­şov, amintesc că „în urmă cu 2—3 ani secţia nu avea in tot timpul pentru schimbul II şi III nici măcar maiştrii de schimb, ceea ce fă­cea ca în aceste schimburi să se lucreze cu un randament mai scăzut decit în primul schimb. Faptul că pe atunci serviciile constructor şef, tehnolog şef şi dispecer aveau program numai în schimbul I făcea ca rezolvarea unui şir de probleme ivite după-amiaza sau noaptea să fie amînate pînă în ziua următoare“. Au fost necesare mai multe măsuri pentru a îndrepta situaţia existentă atunci. In scri­soare se vorbeşte despre ele. „Prima măsură Pe marginea unor scrisori de răspuns la ancheta noastră a constat în numirea unui tehnolog de schimb și a unui dispecer la atelierul de strungărie. S-a constatat insă că tehnologul nu reușea să rezolve toate problemele ce se iveau pe par­cursul schimbului. Acest neajuns a fost reme­diat prin numirea a doi ingineri de schimb, adjuncţi ai şefului de secţie, care, fiind me­reu cu aceiaşi oameni, au continuitate în muncă, rezolvă operativ orice problemă s-ar ivi în schimbul lor“. Şi iată că se poate vorbi şi despre rezultate : „S-a ajuns ca schimbul II să aibă aproape acelaşi randament ca schimbul I. Defectările de maşini, modifică­rile din desenele de execuţie, indicaţiile de tehnologie, abaterile de la toleranţă sunt rezol­vate pe loc şi fără amînare. La executarea pie­selor pentru turbosuflante simţim din plin aju­torul inginerului de schimb“. Dar, autorii scri­sorii de la uzina „Hidromecanica“ găsesc cu cale să facă și o propunere . „Credem că dacă se va completa personalul magaziei de S.D.V.­­uri cu un tehnician de specialitate care să facă măsurătorile la aparatele optice, controlul cali­­brelor şi al micromotoarelor, asistenţa tehnică a schimbului II va fi simţitor îmbunătăţită, iar munca noastră va fi şi mai spornică“. Una din scrisorile primite la redacţie poartă semnătura tov. Liviu Moraru, inginer şef ad­junct la Uzina metalurgică „Unirea“ din Cluj. Autorul scrisorii spune că, alături de alte mă­suri, mai buna organizare a asistenţei tehnice în schimburile II şi III a făcut ca rezultatele co­lectivului, în semestrul I al anului, să se con­cretizeze prin îndeplinirea sarcinii de spo­rire a productivităţii muncii în proporţie de 103,2 la sută. În realizarea peste sarcinile de plan a 4 războaie automate de ţesut bumbac, a 8 maşini de pieptănat lină, a 8 carde pen­tru bumbac. Desigur, asistenţa tehnică urmă­reşte un rezultat precis: crearea condiţiilor optime de lucru muncitorilor pentru ca aceş­tia să obţină o înaltă productivitate a muncii şi lucrări de cea mai bună calitate. „Acordăm o deosebită importanţă activită­ţii atelierului mecanic — secţie principală a uzinei — ne scrie tovarăşul Moraru. Aici, din totalul muncitorilor, jumătate lucrează în schimbul I, 20 la sută în schimbul II şi 30 la sută în schimbul III. Atelierul mecanic este organizat pe 6 sectoare de lucru, după principiul tehnologiei de grup. Fiecare sector are personal de pre­gătire și îndrumare propriu, com­pus din 1—3 maiștri, dispecer, re­gion, cite un tehnolog la două sec­ jorvor toare. De asemenea, pe lingă o ma­gazie intermediară a întregului ate­lier — prin care trece întregul flux de piese care se prelucrează — fiecare sector are un depozit de pregătire. In aceste depozite, dis­pecerul pregătitor împreună cu dispecerul de sector pregătesc piesele din planul sectorului pentru o perioadă de 2—3 zile. asigură dese­nul de execuţie şi fişa de însoţit (bonul de lucru). Maistrul se convinge că pentru piesele pregătitoare există în magazie sculele, dispo­zitivele şi verificatoarele prescrise. Activitatea schimburilor II şi III este con­dusă de un inginer de schimb, ajutat de 2—3 maiştri şi de reglori. Calitatea lucrului este urmărită pe tot parcursul procesului de pro­ducţie. Un număr de 518 controlori de cali­tate sunt prezenţi în schimburile II şi III, atît pentru a prelua lucrările care se execută cît şi pentru a pune la dispoziţia muncitorilor aparatură şi dispozitive de control speciale. Măsurile de organizare a asistenţei tehnice pentru schimburile de după-amiază şi de noapte au avut efecte pozitive. Productivita­tea muncii în schimbul II, de pildă, se ridică tot timpul la nivelul schimbului I. Mai slab stăm însă cu productivitatea muncii în schim­bul III. La recomandarea comitetului de par- C. MORARU (Continuare în pag. V-a) Toate schimburile noi Nataţia bucureş­­teană are o nouă bază sportivă : ba­zinul olimpic din parcul sportiv Di­namo. Noul bazin întruneşte toate ca­racteristicile regu­lamentelor interna­ţionale, fiind pri­mul de acest fel din ţară. El are 50 m lungime, 22 m lă­ţime, 8 culoare, apă încălzită (pentru timp nefavorabil), instalaţii de pom­pare şi filtrare a a­­pei etc. Deosebit de importante sunt tunelele din pereţii laterali ai bazinului care permit urmă­rirea, filmarea sau fotografierea mişcă­rilor înotătorilor sub apă. Actuala tribună are peste 2 000 de locuri, ca­pacitatea ei urmând a fi dublată. Bazinul olimpic „Dinamo" Noi cadre medii sanitare în producţie Absolvenţii şcolilor medii tehnice sanitare din întreaga ţară se pre­zintă în aceste zile la sfaturile populare pentru repartizare în producţie. In regiunile Iaşi, Plo­ieşti, Mureş-Autonomă Maghiară, Bacău şi Cluj au fost reparti­zate peste 1 600 de noi cadre medii sanitare. Noii absolvenţi vor lucra în unităţile spitaliceşti din regiuni, in diferite specialităţi. De pildă, în regiunea Ploieşti au fost repartizaţi 508 noi absolvenţi. Ma­rea majoritate dintre ei vor lucra în unităţile medicale de la sate. In prezent, în satele şi oraşele re­giunii lucrează 4 800 surori şi a­­sistente medicale — de aproape 8 ori mai mult faţă de cine existau în anul 1938. Un miliard de călători Se prevede că numărul călăto­rilor ce vor fi transportaţi în cursul anului 1963 cu mijloace de transport în comun va depăşi un miliard. Un mic calcul arată că distanţa totală pe care o vor par­curge vehiculele de transport în comun în decursul anului 1963 va fi egală cu de peste 7 ori lungi­mea Ecuatorului. Pentru a putea face faţă acestor sarcini, an de an creşte numărul mijloacelor de transport. In acest an vor fi repartizate sfaturilor populare pes­te 700 de autobuze, aproape 100 tramvaie şi 100 de troleibuze, pre­cum şi taximetre. La G.A.S. Slobozia, mecanizatorii folosesc din plin tractoarele pentru a termina în scurt timp arăturile de vară.

Next