Scînteia, ianuarie 1964 (Anul 33, nr. 6124-6153)

1964-01-02 / nr. 6124

PROLETARI DIN TOATE TARILE, UNITI VAJ Anul XXXIII Nr. 6124 || Joi 2 ianuarie 1964 || 4 PAGINI - 20 BANI Cuvintarea tovarăşului Gh Gheorghiu-Dej rostită la posturile de radio şi televiziune cu prilejul Anului Nou Dragi tovarăşi şi prieteni, Peste cîteva minute Anul Nou ne va trece pragul. Reuniţi, alături de cei dragi, în mijlocul familiilor, prietenilor, tovarăşilor de muncă, întîmpinăm anul 1964 cu bucurie şi voie bună. In anul de care ne despărţim, poporul nostru a dobîndit noi succese remarcabile în toate domeniile construcţiei socialiste. Lucrările Marii Adunări Naţionale v-au adus la cunoştinţă rezultatele însemnate obţinute în realizarea şi depăşirea planului de stat, în creşterea producţiei industriale şi agricole, în ridicarea nivelului de trai al oamenilor muncii. Noi uzine utilate modern au intrat în funcţiune. Fonduri importante au fost cheltuite pentru dezvoltarea bazei materiale a agriculturii socialiste, s-au construit noi cartiere de locuinţe, spitale, şcoli şi alte instituţii de cultu. Republica noastră populară oferă tabloul unei ţări a o economie viguroasă, în plin avînt. Scoţînd în evidenţă succesele, noi sintem, totodată, conştienţi de greutăţile ce mai trebuie învinse intr-un sector sau altul al activităţii noastre. Construim doar o societate nouă. Punem o temelie trainică făuririi bunăstării celor mulţi. Orice om cinstit, de bună credinţă care ştie de unde am pornit, ce am realizat, spre ce culmi luminoase păşim, este însufleţit de dorinţa de a depune eforturi neobosite şi perseverente pentru a-şi aduce din plin contribuţia la înfăptuirea obiectivelor măreţe ale socialismului. Avem convingerea că în anul 1964, în care vom sărbători 20 de ani de la eliberarea patriei, noi victorii ale construcţiei socialiste vor face ţara mai prosperă, viaţa fiecărui om al muncii tot mai bună şi mai îndestulată. In viaţa internaţională, anul de care ne despărţim a marcat importante succese pentru forţele păcii şi socialismului. Ceea ce a caracterizat în ansamblu acest an a fost afirmarea mai puternică a principiilor coexistenţei paşnice între statele cu orînduiri sociale deosebite, crearea unui climat mai favorabil destinderii internaţionale şi prorpovării unor relaţii multilaterale între toate ţările. Republica Populară Romînă, ca şi celelalte state socialiste şi alte state iubitoare de pace, militează pentru înfăptuirea unor noi paşi în această direcţie pe arena internaţională. Ţările socialiste formează o mare familie, însufleţită de cele mai înalte idealuri pe care le-a cunoscut omenirea. In vremea noastră, sistemul mondial socialist joacă un rol hotărîtor în apărarea păcii şi în întreaga dezvoltare a societăţii omeneşti. Superioritatea crescîndă a forţelor păcii şi progresului constituie trăsătura caracteristică fundamentală a relaţiilor internaţionale în epoca noastră. Dragi tovarăşi şi prieteni, In numele Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Romín, al Consiliului de Stat şi al guvernului Republicii Populare Romíne, adresez eroicei clase muncitoare, vrednicei noastre ţărănimi, inginerilor din fabrici, uzine sau unităţi agricole, oamenilor de ştiinţă, artă şi cultură, femeilor, tineretului şi copiilor, întregului nostru popor cele mai călduroase felicitări cu prilejul Anului Nou ! Tuturor vă doresc spor la muncă, un an bun, sănătate şi fericire ! Vă propun ca acum, în clipa cînd se vesteşte Anul Nou, să închinăm paharul pentru propăşirea scumpei noastre patrii, pentru pace în lume ! Iubiţi tovarăşi şi prieteni, la mulţi ani ! Primirea la Consiliul de Stat a şefilor misiunilor diplomatice din R. P. Romina Preşedintele Consiliului de Stat al R. P. Romine, Gheorghe Gheorgu-Dej, împreună cu preşedintele Consiliului de Miniştri, Ion Gheorghe Maurer, au primit marţi la amiază, la Palatul Consiliului de Stat, pe şefii misiunilor diplomatice acreditaţi în R. P. Romînă. Au participat Grigore Geamănu, secretarul Consiliului de Stat, şi George Macovescu, adjunct al ministrului afacerilor externe. Au prezentat felicitări Consiliului de Stat şi guvernului, tovarăşului Gheorghe Gheorghiu-Dej personal, cu ocazia celei de-a 16-a aniversări a proclamării R. P. Romíne și cu prilejul Anului Nou și urări de prosperitate poporului român, ambadorai: R. P. Chineze — Siu Gienguo, decanul corpului diplomatic, R.S.F. Iugoslavia — Arso Milatovici, R. S. Cehoslovace — Jaroslav Sykora, Uniunii Sovietice — I. K. Jegalin, R. P. Albania — Răpi Gjermeni, Indoneziei — Sukrisno, Cubei — Manuel Yepe Menéndez, R. P. Ungare — Jenő Kuti, Turciei — Semsettin Arii Mardin, R.P.D. Coreene — Giăn Du Hoan, Elveţiei — Emile Bisang, R. D. Germane — Anton Ruh, R P. Polone — Wieslaw Sobierajski, Finlandei — Martti J. Salomies, Indiei — K.R.F. Khimnani, R. P. Mongole — Togoodin Ghenden, Austriei — Paul Wetzler, R. P. Bulgaria — Gheorghi Bogdanov, Republicii Arabe Unite — Mohamed Fahmy Hamad, Franţei — Pierre Paul Bouffanais; miniştrii: Italiei—Alberto Paveli Fontana, Marii Britanii — James Dalton Murray, Statelor Unite ale Americii — William A. Crawford, Statelor Unite ale Braziliei — Carlos Jacyntho de Barros; însărcinaţii cu afaceri adinterim ai: Argentinei — Enrique J. B. Chaillon, Danemarcei — W. Winther Schmidt, Uruguayului, — J. P. Bastarrica, Israelului — Israel Haviv, Suediei — Sture Johanson, R. D. Vietnam — Le Van Chat, Ghanei — I. D. Dickson, Belgiei — Piet Maddens, Greciei — Euripide P. Kerkinos. Tovarăşii Gheorghe Gheorghiu-Dej şi Ion Gheorghe Maurer au mulţumit pentru felicitările şi urările exprimate şi s-au întreţinut îndelung, într-o atmosferă cordială, prietenească, cu şefii misiunilor diplomatice Adresîndu-se celor de faţă, tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej a constatat cu satisfacţie că anul 1963 a fost un an de realizări de seamă pentru ţara noastră, iar pe plan internaţional a marcat un nou progres în destinderea relaţiilor dintre state. Anul care se încheie a demonstrat încă o dată că politica de coexistenţă paşnică este singura viabilă şi trebuie continuată. R.P Romînă va acorda şi pe viitor întregul sprijin oricărui pas în direcţia destinderii relaţiilor internaţionale şi reglementării pe cale paşnică a problemelor litigioase internaţionale, în scopul consolidării păcii în lume. Tovarăşii Gheorghe Gheorghiu- Dej şi Ion Gheorghe Maurer au toastat pentru pace şi au adresat celor prezenţi urări de fericire şi prosperitate. Apoi s-au fotografiat împreună cu şefii misiunilor diplomatice acreditaţi în R.P. Romînă. (Agerpres) La Palatul Consiliului de Stat, in timpul primirii şefilor misiunilor diplomaţiei acreditaţi în R. F. Romînă REVELION 1964 Printre meşterii laminatori Veselia şi buna dispoziţie au caracterizat sărbătorirea revelionului la uzinele „Republica" din Bucureşti. In holul clubului, împodobit cu crengi de brad şi ghirlande colorate, feeric luminat, laminoriştii au luat loc la mese împreună cu familiile lor. Se aud tradiţionalele urări „La mulţi ani", „Noroc şi sănătate“ ! La minoriştii bucureşteni au de ce să fie veseli, întîmpină pentru a doua oară anul 1964. Primul „revelion" — în producţie — l-au serbat la 14 decembrie, cînd uzina lor a îndeplinit planul anual. Ei au oferit patriei în dar 5 500 tone de produse finite peste plan, economii la preţul de cost de peste 5 500 000 lei. Iar acest sentiment al datoriei împlinite îi face să petreacă şi să se veselească din toată inima. In preajma orei 0, rumoarea petrecerii se potoleşte. Cuvintarea rostită de tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej e ascultată de toţi, la radio, cu deosebită luare aminte. In cuvintele care evocă realizările anului încheiat şi deschid perspectiva victoriilor viitoare ei îşi văd exprimate propriile succese în muncă şi năzuinţi. Se toastează pentru noi succese în muncă sub conducerea partidului, pentru patria noastră, pentru pace în lume, pentru fericirea celor dragi. Tovarăşii din conducerea uzinei trec pe la toate mesele. Urmează dansul şi, bineînţeles, nelipsita „Periniţă". In cursul petrecerii, printre cei prezenţi, facem cunoştinţă cu cîţiva din oamenii cei mai destoinici, pe care „Pluguşorul“ — publicat în gazeta uzinei — îi numeşte „Meşteri mari laminatori / Neîntrecuţi făuritori“: inginerul Gheorghe Bucurei, şef de schimb la laminorul de 6 ţoli, laminatorul Constantin Bălan, lăcătuşul Virgil Cociorhan, maistrul Puiu Stănescu şi mulţi alţii. — Care e realizarea dumneavoastră mai de seamă pe '63 ? Răspunsuri dintre cele mai diverse: o inovaţie aplicată cu succes, dobîndirea titlului de evidenţiat, media „9“ obţinută la şcoala de maiştri, mutarea într-o casă nouă. Răspunsuri care fixează ceva din profilul unui an bogat în realizări. — Iar pe 1964? — Poftiţi la revelionul nostru viitor! Luminile revelionului în ferestre noi (Şoseaua Giurgiului) (Foto : M. ANDREESCU) „La mulţi ani, tovarăşi !” „Griviţa Roşie”, a răsunat tradiţionala urare la revelionul de la TELEGRAMĂ Tovarăşului OSVALDO DORTICOS TORRADO Preşedintele Republicii Cuba Tovarăşului FIDEL CASTRO RUZ Prim-ministru al Guvernului Revoluţionar al Republicii Cuba Havana In numele Consiliului de Stat al Republicii Populare Romíne, al guvernului şi poporului romín şi al nostru personal, vă transmitem dv şi prin dv poporului cuban prieten cele mai călduroase felicitări, cu prilejul celei de-a V-a aniversări a victoriei revoluţiei cubane. Poporul român nutreşte o sinceră prietenie faţă de poporul frate cuban, se bucură de succesele sale în dezvoltarea ţării pe drumul socialismului şi îşi exprimă calda simpatie şi frăţeasca solidaritate cu lupta poporului cuban pentru apărarea independenţei şi a cuceririlor sale revoluţionare. Suntem convinşi că prietenia frăţească şi relaţiile de colaborare statornicite între R.P.R. şi Republica Cuba se vor dezvolta în interesul comun al ţărilor noastre şi al victoriei cauzei socialismului şi păcii în lumea întreagă. GHEORGHE GHEORGHIU-DEJ Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Populare Române ION GHEORGHE MAURER Preşedintele Consiliului de Miniștri al Republicii Populare Romíne Ştafeta se preia din mers de aici au produs ieri primele tone de fontă peste plan. LA SONDELE BOLDEŞTIULUI PLOIEŞTI (coresp. „Scînteii“). — Salba de becuri înşirate pe turla sondei 154-Boldeşti dă locului o înfăţişare deosebită. Suntem în primele ore ale anului 1964. Sondorii descarcă ritmic sacii cu ciment în pîlnia agregatului. După cîteva ore, operaţia de cimentare a fost încheiată. Peste puţin timp, sonda nr. 154 va fi redată producţiei. Prima sondă reactivată în această schelă pe 1964. NOI ŞARJE DE ANTIBIOTICE IAŞI (coresp. „Scînteii“). — Procesul de fabricaţie a antibioticelor este continuu. Pe numeroşi muncitori, ingineri şi tehnicieni de la Fabrica de antibiotice din Iaşi revelionul i-a găsit în secţii, supraveghind cu atenţie funcţionarea agregatelor, elaborînd noi şarje de antibiotice. Ei au sărbătorit sosirea noului an nu în clinchet de pahare, dar cu bucuria de a contribui la ocrotirea sănătăţii oamenilor. „OCHI" NESTINS CONSTANŢA (coresp. „Scînteii“). — De la înălţimea de 59 de metri, lumina farului de coastă din Constanţa veghează ieşirea şi intrarea navelor in port. Ca şi în alte nopţi, în noaptea de 31 decembrie farul a fost „la post“. „Ochiul“ lui, călăuză sigură pentru marinari, s-a aprins atunci de 3 360 de ori. Să-l menţionăm pe cel care a supravegheat această călăuză , Constantin Caracostea. La miezul nopţii, cînd mii de oameni ai muncii din ţară primeau noul an închinînd un pahar, el controla „ochiul“ călăuzitor al navelor. PRIMELE TONE DE METAL HUNEDOARA (coresp. „Scînteii“).Furnaliştii secţiei I au fost primii din cadrul Combinatului siderurgic Hunedoara care şi-au îndeplinit înainte de termen planul pe 1963. Anul trecut ei au elaborat peste plan mai mult de 20 000 tone de fontă. ...In cabina aparatelor de la furnalul nr. 4 — unde se lucrează continuu — am stat ieri dimineaţă de vorbă cu maistrul de schimb Ion Oprea. El ne-a vorbit despre succesele echipelor de furnalişti conduse de Ilie Mîtcă, Ion Bîldea, Remus Hrişcu şi alţii care au asigurat furnalelor un mers intensiv, obţinînd indici de utilizare superiori celor planificaţi. Astfel, în cele trei schimburi ale primei zile de muncă din noul an, sarcinile de plan au fost depăşite . Jurnaliştii AIn întîmpinarea celui mai tinăr Ca totdeauna, oaspeţii din seara aceasta ai casei raionale de cultură din raionul 30 Decembrie sînt tineri. Vîrstele — între 16 şi 28 de ani. Dar cel mai tinăr dintre ei n-a sosit încă... Este 1964, care se apropie cu fiecare minut, în ritmul imprimat de orchestra instalată pe scena sălii de marmoră, la „umbra“ unui brad scînteind de lumini, globuri colorate şi beteală, tineretul petrece. S-au întîlnit aici muncitori, ingineri, tehnicieni, elevi din ultimele clase ale şcolilor medii. Ora 12. Se ridică paharele şi clinchetul lor acompaniază felicitările, cele mai calde urări, încrucişate peste mese. — Spor la muncă ! — Succese la învăţătură ! — Noroc, fericire! La mulţi ani! Bine dispuşi cu toţii. Ei ştiu că fac parte din schimbul de mîine, căruia îi sînt deschise la noi cele mai largi perspective. La mesele lungi se încheagă discuţii, se leagă prietenii pe care seara aceasta le pecetluieşte cu amintiri durabile. In sala străjuită de coloane aurii — între care, ici şi colo, pereţii sunt împodobiţi cu figurine de carnaval — dansul continuă cu antreu. Nu-i întrerup decit apariţiile — mult aplaudate — ale artiştilor, concursul epigramelor ţepuşe, jocurile distractive, în care fantezia tinerească îşi aduce cu dărnicie contribuţia. O sută de perechi se caută în sală , băieţii poartă numele unor ţări, iar fetele — numele capitalelor respective. Cunoştinţele de geografie sînt puse la încercare şi îi ajută pe parteneri să se găsească, pentru a participa apoi la un concurs de dans ai cărui cîştigători primesc premii. Serbarea se termină abia în zori. Sfîrşitul ei revarsă pe străzile tăcute din jurul casei de cultură voioşia noilor prieteni. Şi tinereţea anului merge în pas cu tinereţea lor. CU CERTITUDINE — Anul care a trecut a fost un an bun. — Cel care vine va fi tot un an bun. Vorbele acestea pot fi auzite în multe case şi, fără îndoială, conţin un adevăr înrădăcinat în inimile celor ce trăiesc şi muncesc azi în ţara noastră. Spre deosebire de covoare, de haine sau televizoare, certitudinea în ziua de mîine nu este un produs concret, un bun pe care să-l poţi pipăi. Dar e poate cel mai preţios şi le înglobează, intr-un fel sau altul, pe toate celelalte. In ţări îndepărtate şi cu bogăţii străvechi strînse pe căi diferite, există nu puţine societăţi de asigurare care mînuiesc sume uriaşe pentru a da clientelei această marfă invizibilă şi nestemată care se cheamă certitudinea în ziua de mîine. Ea e cumpărată cu bani grei de către cei avuţi, dar din întregul populaţiei puţini sunt aceia care se pot socoti intr-adevăr la adăpost de cutremurele bursei, de pantele rapide ale şomajului, de nesiguranţa viitorului. La toate acestea mă gîndeam acum, cîteva zile, plimbîndu-mi privirile prin sala Marii Adunări Naţionale. Auzeam cifrele de azi şi de mîine, ale anului care pleacă şi ale celui ce vine, şi în mintea mea toate aceste cifre se traduceau în fapte de viaţă: combinate noi, maşini noi, oraşe şi ogoare noi, intr-un cuvînt poliţe de asigurare asupra viitorului, poliţe în beton, în oţel, în tractoare, poliţe care garantează că Romînia anului 1964 poate să producă şi va produce simţitor mai mult decit a produs Romînia anului 1963.Cu certitudine ! Şi, mai ales, auzind aceste cifre, vedeam cu ochii închipuirii oameni, oameni mulţi, şi fiecare dintre ei, dintre aceste zeci de mii care trimiseseră cite un reprezentant în sala largă în care mă aflam, fiecare putea fi şi era sigur de viitorul său, de viitorul alor săi, de viitorul ţării. Trăim o epocă în care viitorul joacă o importanţă uriaşă în bătăliile prezentului. Anii pe care i-am lăsat în urmă au fost ani în care lupta se încrîncena tocmai asupra problemelor viitorului. Erau unii — în anii de început ai construcţiei noastre — care se îndoiau sau voiau să-i facă pe alţii să se îndoiască de perspectivele unei ţări pînă atunci menţinute sub posibilităţile ei. Lipsa de dezvoltare a industriei, neştiinţa de carte, greutăţile omului de rînd erau invocate de falşii profeţi ca argumente irezistibile. Pe aceasta se baza propaganda vechilor partide politice burghezo-moşiereşti care căutau in toate chipurile ZAHARIA STANCU să semene neîncrederea poporului în propriile sale forţe, intr-un viitor mai bun. Nu rareori, în acei ani, cînd ne străduiam să facem cunoscut programul partidului, ni se spunea : — O să rămîneţi şi voi tot la vorbe. Cu ce să faceţi şi cu ce să facem o ţară nouă ? O să rămîneţi şi voi tot la vorbe. Sintem sătui de vorbe. Intr-adevăr, oamenii erau sătui de vorbe pentru că, pînă atunci, nu li se serviseră decit vorbe. Dar anii au trecut. Reacţiunea a fost înfrîntă. An de an, poporul, însufleţit de planurile partidului, a muncit, a realizat ce-şi propunea, iar azi Romînia este o ţară cu o economie şi o cultură în plin avînt şi care nu mai seamănă nici pe departe cu cea de acum 15—20 de ani. Avîntul a devenit la noi o obişnuinţă. O obişnuinţă care cere eforturi, dăruire mereu nouă, dar care ne dă acest nectar al certitudinii: întregul nostru popor are acum certitudinea că, în anii ce vin, pămînturile şi livezile noastre vor da roade mai multe, că vom construi noi centrale electrice, noi uzine, noi fabrici, noi şcoli, noi aşezăminte de cultură, noi case de locuit. întregul nostru popor este astăzi sigur de ziua lui de mîine, de viitorul lui fericit. O, tovarăşi tineri!... Tovarăşi tineri care lucraţi pe şantiere, în uzine, pe ogoare, ori învăţaţi cu sîrguinţă carte pe băncile tocite ale universităţilor pe unde am trecut şi noi cîndva... Aflaţi, încă o dată, dacă n-aţi ştiut-o, că nu totdeauna a fost aşa. Sfîrşitul anului m-a găsit în mijlocul familiei, la masa de lucru. Scriu acum o carte nouă despre oamenii de astăzi ai patriei mele, o carte despre voi şi despre destinele voastre. Această carte despre destinele voastre vreau să fie cea mai luminoasă din cîte am scris. Dar această lumină nu eu o împrăştii asupra paginilor, ci însăşi viaţa, viaţa noastră de astăzi, viaţa socialistă a patriei noastre de astăzi. Eroii cărţilor mele în care am descris viaţa de altădată au avut toţi, sau aproape toţi, destine triste, întunecate. Nu eu am construit, scriitoriceşte, acele destine triste şi întunecate, ci tot viaţa, dar viaţa de atunci. Cu ce se alegea omul de altădată după o viaţă întreagă de muncă ? Cu cîteva bucurii mărunte, repede trecătoare, cu multe lacrimi şi cu nesfîrşite suferinţe. Milioane de ţărani în această ţară au trăit, au muncit, au murit şi au fost îngropaţi — aşa cum se născuseră — desculţi. Dar aveau ei parte măcar de o „viaţă întreagă“ ? Bolile, sărăcia şi cîteodată bătăile jandarmilor aveau, nu o dată, grija să le-o scurteze. Deasupra vieţii fiecărui om plana o permanentă incertitudine, o permanentă ameninţare. Ce-o să aducă ziua de mîine ? Cine n-avea ceva avere nu putea fi sigur de viitor. Dar şi bunurile agonisite, cine ştie cum, erau adesea pîndite de ipoteci, de bănci, de marii rechini ai finanţelor şi de o economie care, deşi stagnantă, nu era ferită de zguduiri. Nici diploma nu era o garanţie de viitor. Calea şcolilor mai înalte era închisă pentru copiii celor mulţi şi săraci. Dar şi puţinii care răzbăteau pînă la pupitrul de unde se căpăta o diplomă, adesea n-o căpătau decît ca să îngroaşe cu ea rîndurile şomerilor intelectuali. „Copiii sînt viitorul“ — aceste cuvinte, azi banale, ar fi fost nepotrivite în trecut. Omul se întreba mereu : Ce vor face copiii lui ? Cum îi va hrăni, cum îi va creşte ? Şi ce vor face, odată deveniţi oameni mari ? Sigure erau, cel mai adesea, doar sărăcia şi suferinţele. Certitudinea zilei de astăzi şi certitudinea zilei de mîine, certitudinea viitorului n-o poate da pe suprafaţa globului pămîntesc decît socialismul. Socialismul este singurul mod de viaţă care îi deschide omului toate căile : calea spre învăţătură, calea spre muncă şi făurirea bunei stări, calea spre fericire. Ţara noastră trăieşte într-o familie socialistă, e prietenă cu toate forţele lucide care muncesc pentru a păstra şi întări pacea lumii, lucrează neobosit pentru a dezvolta buna înţelegere între popoare, schimburile comerciale şi culturale, încrederea deplină în viitorul acestei planete. Oamenii muncesc, învaţă, îşi sporesc calificarea, pentru că au certitudini. Ei ştiu , totul depinde de talentul fiecăruia, de puterea lui de muncă, de dorinţa lui de a învăţa, de a se cultiva, de a se pregăti temeinic pentru profesiunea lui. Prevederile Congresului al III-lea al partidului se împlinesc. O ştim cu toţii. Iar acum, după bilanţul prezentat la sesiunea Marii Adunări Naţionale, avem o nouă perspectivă de ansamblu, de la înălţime, iar aerul înălţimilor e plăcut, îţi dă putere şi încredere în viitor. Planurile, trasate de partid sunt certitudini, la nivelul precis al posibilităţilor. Tot ceea ce e scris astăzi pe hîrtie va deveni în viitorul cel mai apropiat uimitoare realităţi. — Anul care a trecut a fost un an bun. — Cel care a venit va fi tot un an bun ! Cu certitudine.