Scînteia, ianuarie 1964 (Anul 33, nr. 6124-6153)

1964-01-02 / nr. 6124

Pag. 2 — ...Dar cu o singură condiţie : acolo, sus, să nu-l ţineţi de vorbă. De altfel, nici el nu vă va putea răspunde. Cum e lesne de înţeles, cuvintele mecanicului şef al minei mi-au în­teţit dorinţa de a urca în vîrful ce­lei mai înalte construcţii din Petrila. E un turn ma­siv, cenuşiu, a cărui frunte, în zilele întunecoase, se pier­de în ceţuri. Catarg de piatră, do­­minînd de departe toate celelalte construcţii, care par nave ancorate într-o radă — în căldarea muntoasă străpunsă de săgeata neagră a Jiului de­ est. La temelia turnului se cască gura puţului principal al minei Pe- Irila care, străbătînd douăsprezece orizonturi, sfîrşeşte la peste patru sute de metri în stratul de cărbune. Zi şi noapte, neîntrerupt, oameni şi cărbuni circulă pe această magistra­lă verticală. De pe magistrală, ca de pe o mare arteră a unui mare oraş, oamenii se răspîndesc în toate păr­ţile, pe toate străzile şi uliţele sub­­pămîntene de-a lungul cărora aba­tajele par nişte case într-o continuă prefacere. Pe aceeaşi magistrală cir­culă intens vagonetele asemeni unui transport orăşenesc. De fiecare dată, la fiecare cursă, două colivii se în­crucişează : una — cu vagonete goa­le — coboară ; cealaltă — cu vago­nete pline — urcă. Aici, la baza turnului, totul se pe­trece cu o mare precizie. Colivia ră­sare la cîteva zeci de secunde. Cele patru etaje ale ei sînt cu repeziciune golite de vagoneţii încărcaţi, în timp ce vagoneţii goi le iau locul. Patru etaje, patru mişcări, patru scrîşnete metalice. Apoi, colivia dispare în noaptea pămîntului. Ştii cu precizie că a ajuns jos, la patru sute de metri sub picioarele taie. în clipa în care cealaltă colivie, geamănă, după cîteva zeci de secunde, vine să re­pete întocmai mişcarea. Oameni... cărbune, cărbune, cărbune... oameni Dinamism lăuntric Cine dirijează această amplă şi statornică mişcare, respiraţia egală a minei ? Omul spre care mă îndrept. Omul pe care nu am voie să-l ţin de vorbă. Mă despart de el, de aici, de la „staţia“ coliviilor, aproape patruzeci de metri în plan vertical, respectiv un şir de trepte aproape nesfîrşit. Spre vîrful catargului mă călăuzeşte cablul gros, argintiu, de ale cărui capete sînt prinse coliviile. Mă trezesc dintr-odată parcă sub bolţile unei catedrale. Asta su­gerează încăperea vastă, foarte înaltă şi luminoasă în care pătrund. Pereţii au brîuri de geamuri. Prin ele, din unghiuri diferite, se oferă priveliştea dinamică a Petrilei. Jos, ca într-o machetă, vagoneţii cu cărbune aleargă pe linii înguste. Iar aici, sus, se învîrteşte lent o uria­şă roată cu spiţe metalice, pe grumazul căreia alunecă, neauzit aproape, cablul argintiu. Jur împre­jurul roţii se află aparate şi cadra­ne. Beculeţe se aprind şi se sting. Vîrfuri de săgeţi urcă şi coboară în lungul unei bare vrîstate ca un ter­mometru. Urmărind vîrful săgeţilor, simţi traiectoria subpămînteană a celor două colivii. Se aude în răs­timpuri o sonerie. Iar la vreo zece paşi în faţă, pri­­vindu-le, ascultîndu-le, recepţionîn­­du-le cu întreaga sa fiinţă, şade un om într-un jilţ de lemn. Şade. Pal­mele îi sînt încleştate de manete. Mîinile i se mişcă lin, neîntrerupt. Şade, priveşte, apasă manete. Puţine activităţi omeneşti par atît de lip­site de dinamism. Compari, fără să vrei, mişcările. Compari trepidaţia vagonetelor din curtea minei, călăto­ria rapidă a coliviilor pe magistra­lă, iuţeala, scrîşnetele metalice, cir­culaţia intensă a „plinelor“ şi a „goalelor“ cu liniştea acestei săli, cu lenta învîrtire a roţii, cu tă­­cerea aparatelor. Şi-ţi dai dintr-o dată seama că aceeaşi compara­ţie ţi se impune între imaginea ex­terioară şi cea lăuntrică a muncii omului din turn. Se mişcă doar cîte­va degete şi cîţiva muşchi. Nimic di­namic, nimic spectaculos. Dar înlăun­­trul omului trepidează o uzină. Sim­ţurile sînt încordate, reflexele sînt în permanenţă treze, iar creierul re­cepţionează şi emite pe toate „lun­gimile de undă“ ale mişcării care dirijează însăşi viaţa minei. Este o muncă fără „istorie" istoria ei fiind cuprinsă în munca miilor de oa­meni din subteran. Şi totuşi cîte activităţi omeneşti sînt atît de atent urmărite în fiecare secun­dă ? Un cronicar fidel cu o sen­sibilitate de seismograf consemnea­ză secundă după secundă. Chiar un seismograf: fiecare mişcare a omu­lui, fiecare moment al circulaţiei, pornirile şi opririle — într-un cu­­vînt, viaţa — sînt consemnate de vîrful subţire al unei peniţe ce pa­tinează pe luciul diagramei. Şi ast­fel se ştie, se ştie cu o precizie ma­tematică cum a lucrat omul din turn, fiecare dintre cei patru care ocupă pe rînd jilţul: Roman Băbuţ, Gheorghe Mihu, Ioan Baiu, Iuliu László. După diagramă se poate re­constitui şi aprecia fiecare mişcare, aşa după cum, ulterior, se pot recon­stitui şi analiza mutările dintr-o par­tidă de şah. Puşculiţa cu secunde Cînd aveam, apoi, să stau de vor­bă cu cel mai vechi şi mai experi­mentat dintre oamenii din turn, cu Roman Băbuţ — care de şaptespre­zece ani n-a lipsit o singură zi din jilţ — urma să aflu că trei sînt ce­rinţele muncii sale. Trei şi de ne­despărţit: răspunderea, atenţia, ra­piditatea. Mulţi oameni, şi nu lipsiţi de însuşiri, au fost chemaţi de-a lun­gul anilor să lucreze aici. Puţini au reuşit să îmbine armonios aceste ce­rinţe. Inchipuiţi-vă: Cobora odată o colivie plină cu oameni. întîmplarea a făcut ca atunci, în cele cîteva zeci de secunde dintre o cursă şi alta, să se fi desprins o traversă metalică din zidul circular de beton. Caz de o se­­cundă-două. O secundă în care, dacă omul din turn n-ar fi fost atent... Dar Băbuţ a fost atent, foarte atent, ca totdeauna. A simţit ce se petrece la 400 de metri sub picioarele sale. Instantaneu, reflex, a frînat. Aşa se manifestă răspunderea şi atenţia şi rapiditatea, într-un mo­ment excepţional. Ele însă îşi pun pecetea, fireşte, pe toate ce­lelalte momente. De cîteva sute de ori pe schimb, coliviile opresc „în staţii“. Din etajul coliviilor, va­goneţii pleacă pe sine. Gîndiţi-vă ce se întîmplă dacă colivia nu se o­­preşte cu precizie, cu deplină preci­zie, la nivelul şinei. Va fi nevoie de încă o mişcare. De una ajutătoare. Cît valorează o astfel de mişcare ? O secundă, poate două. Dar înmul­ţiţi această infimă fracţiune de timp cu sutele de opriri şi plecări ale co­liviilor. Sute şi mii de secunde în­seamnă tot atîtea momente „moar­te“ pe fluxul cărbunelui. O mişcare ajutătoare e o mişcare parazitară. Un moment de întîrziere a „goale­lor“ sau a „plinelor“ e un moment de întîrziere. Dedesubt, în a­­dîncuri, minerul luptă să cîştige secunde şi minute, materializate în tone de cărbune. Deasupra, în punc­tul cel mai înalt al Petrilei, omul din turn este şi el miner , prin răs­punderea lui de a nu risipi o singură clipă din puşculiţa cu secunde ali­mentată de tovarăşii săi Gîndul acesta trăieşte adînc în Ro­man Băbuţ. Conştiinţa de a fi soli­dar cu eforturile celorlalţi, de a fi răspunzător faţă de aceste eforturi. Căci mulţi ani, înainte de a ocupa jilţul din turn, Băbuţ a trăit viaţa din subteran. Au fost primii săi paşi de muncitor al Văii Jiului în urmă cu trei decenii, cînd a coborît aici din Maramureşul natal. S-a căsăto­rit cu o fiică de miner, a deprins o­­biceiurile Văii, pasionat de drumeţie s-a obişnuit să colinde prin Paring, asemeni noilor săi prieteni şi vecini — şi cine ar putea spune clipa cînd s-a simţit atît de legat de oamenii aceştia de parcă el însuşi s-ar fi năs­cut dintr-o familie de mineri din tată-n fiu ? Ceea ce şi explică felul cum mi-a răspuns la întrebarea dacă nu-i a­­pasă singurătatea vecină cu norii. A zîmbit reţinut. Nu-i apasă singură­tatea fiindcă ştie că, în clipa în care coboară sau urcă de-a lungul ma­gistralei, minerii adresează un gînd omului din turn. Şi el îi simte, tot atît de omeneşte, parcă le vede chipurile şi le aude răsufla­rea în mişcarea lentă a uriaşei roţi, în itinerarul săgeţilor din faţa ochilor săi. Puţini bănuiesc, poate, că omul din turn duce o exis­tenţă asemănătoare, într-un anumit fel, cu a unui sportiv de performan­ţă. Programul său ordonat de viaţă, exactitatea timpului de odihnă i-au devenit deprinderi fireşti. Ştiaţi că la fiecare trei luni i se reîmprospă­tează fişa medicală ? Şi că, de fie­care dată, medicul îi spune la fel: „Bravo, Băbuţ ! Tot sănătos !“ Are 50 de ani. Notînd cifra „50“, mi-a răsărit în faţa ochilor lămîia aceea... Alături de jilţul omului din turn, un lămîi şi un mandarin cresc alămuri. în­călzesc parcă bolţile severe ale „ca­tedralei“. — Ai cu ce să-ţi bei ceaiul... l-am spus văzînd frumosul fruct galben de pe crengile lămîiului. Şi m-am a­­propiat. Surpriză: fructul nu era autentic. Era ambalajul din masă plastică al sucului de lămîie. Iluzie. Dar era ceva foarte frumos, ceva din tinereţea omului de cincizeci de ani. Din tinereţea lui Băbuţ, frate al me­teorologului de pe Omul, al revizo­rului de cale, al celui care veghează din far drumul nocturn al vapoare­lor... — recent înfăţişaţi într-un fru­mos film documentar: „Pretutindeni muncesc oameni“. Pretutindeni, într-adevăr. VICTOR VINU­l ­ DOUA PASIUNE S-a terminat ziua de lucru. Omul îşi părăseşte locul celor opt ore co­tidiene de muncă — atelierul sau laboratorul, galeria subterană sau sala de operaţii — şi se îndreaptă spre casă pentru cuvenita odihnă, unii se adîncesc în lectura unei cărţi pasionante, alţii preferă un specta­col sau un taifas prelungit cu prie­tenii, mulţi se retrag în tovărăşia manualelor şi conspectelor, dar nu puţini sînt aceia care îşi găsesc a­­devărata odihnă în faţa şevaletului sau a stativului cu partituri, scru­­tînd bolta cerească prin lentilele u­­nei lunete ori migălindu-şi colecţia de timbre sau monezi, plante rare sau insecte. Odihna se umple de un conţinut nou, capătă trăsăturile a ceea ce numim printr-un termen generic „odihnă activă“. Nu degeaba spunea, cu umor, un mare gînditor umanist : „E mai uşor să făptuieşti decit să te odihneşti“. Pentru mulţi dintre cei care, la trecuta bienală a artiştilor plastici amatori, s-au oprit impresionaţi în faţa portretului în cărbune al colec­tivistei Aurelia Şandru din Făgăraş, numele autorului — Gheorghe Lăi­­niceanu — nu avea nici un fel de rezonanţă. Se aflau însă, printre vi­zitatori, şi unii cărora numele aces­ta le evoca pe tovarăşul lor de mun­că, un om pe care-l ştiu alături, că­ruia îi simt umărul în efortul zil­nic de îndeplinire a sarcinilor de producţie. Aceştia erau muncitorii de la turnătoria uzinelor „Griviţa Roşie”, în mijlocul cărora lăcătu­şul Gheorghe Lăiniceanu munceşte cu pricepere şi entuziasm, cu con­ştiinţă de comunist, de aproape două decenii. Omul acesta potrivit de statură, vînjos, cu trăsăturile fe­ţei tăiate dur, luminate numai de licăririle ochilor care te privesc sincer, drept în faţă, poate fi văzut zi de zi trebăluind prin turnătorie la întreţinerea instalaţiilor, la armă­turile pentru miezuri. Tovarăşii lui de muncă îl admiră pentru pasiunea lui în mînuirea nu numai a unelte­lor de lăcătuşerie, ci şi a penelului. Pe Aurelia Şandru din Făgăraş a întîlnit-o acum cîţiva ani, la un fes­tival al dansului şi costumu­lui folcloric. „M-a izbit — po­vesteşte el — din clipa cînd am zărit-o aerul natural de mîndrie în­tipărit pe chipul ei, bogăţia de cu­lori şi frumuseţea costumului pe care-l purta cu o simplitate demnă şi luminoasă”. Şi, deşi portretul este realizat monocrom, în cărbune, des­crierea precisă şi pasionată a culo­rilor costumului, pe care o face to­varăşul Lăiniceanu — de la ocrul bătînd spre galben al cusăturilor de pe bundiţă pînă la negrul întunecat al clapelor „care fluturau, ca nişte aripioare, în dreptul urechilor” — îţi stimulează imaginaţia. De mic copil Gheorghe Lăini­ceanu a simţit o a­­tracţie irezistibilă spre creioanele co­lorate şi albul i­­maculat al colii de hîrtie. Vitregia vremurilor în care a copilărit l-a împiedicat însă să se consacre picturii. Şi-a redes­coperit vocaţia în anii din urmă cînd, la îndemnul unora c­are-i cunoşteau pasiunea, a început să frecventeze tot mai a­­siduu cercul de artă plastică al clubului „Griviţa Roşie“, să se re­tragă tot mai adesea cu şevaletul şi penelul pe cărări tainice de pă­dure, să viziteze şi să contemple cu un ochi din ce în ce mai format muzeele şi expoziţiile, să înveţe din sfaturile pictorilor şi graficienilor profesionişti, dar mai ales din marea şi permanenta lecţie a crea­ţiei clasicilor picturii romîneşti şi universale. Darul natural este con­tinuu sporit prin cultură şi expe­rienţă artistică, printr-o nepotolită sete de a învăţa, de a cunoaşte, de a aprofunda. Şi — după propria lui mărturie — această pasiune se­cundă îmbogăţeşte necontenit pa­siunea primă, face munca de zi cu zi mai plină de conţinut, dezvă­luind, cum spune Gheorghe Lăini­ceanu, „armonia lăuntrică, aş spune estetică, ce se statorniceşte între om şi unealtă, între om şi maşină, atunci cînd omul e pe deplin stăpîn pe meserie“. De altfel, despre această îmbogă­ţire reciprocă dintre pasiunea fun­damentală — cea pentru profesiu­nea exercitată cotidian — şi „a doua pasiune“ mi-au vorbit mulţi alţi oameni cu care am stat de vorbă în aceste zile. Pentru strun­garul Nicu Ion de la întreprinde­rea de utilaje construcţii C.F.R. un inepuizabil izvor de bucurii şi echi­libru interior este contemplarea, în orele libere, a bolţii cereşti, cu vastele configuraţii ale constelaţii­lor conturînd, pentru cel iniţiat, mersul etern al anotimpurilor, continua şi infinita mişcare a uni­versului. Acum cîţiva ani, urmînd un vechi şi pînă atunci nerealizat imbold al inimii, Nicu Ion s-a înscris la cursu­rile de astronomie pentru amatori, organizate pe vremea aceea pe lin­gă Observatorul astronomic popu­lar din Capitală. Timp de trei ani a fost nelipsit de la cursuri, a deprins cu sîrguinţă „tainele“ ste­lelor, a învăţat să mînuiască lune­ta şi telescopul, să facă observaţii, să desluşească renumitele pete so­lare, să distingă giganticele erupţii care îmbujorează periodic chipul şi aşa împurpurat al astrului nostru diurn. Dar entuziasmul său, mereu proaspăt, se îndreaptă îndeosebi spre nesfîrşita, feerica puzderie de stele de pe cerul nopţilor de vară, cînd îi sclipesc, parcă în semn de salut unui vechi şi credincios prie­ten, lumi îndepărtate, spre care o­mul îşi înalţă de milenii privirile şi zborul înaripat al gîndului. In nopţile seni­ne de august lo­cuitorii noului cartier Giuleşti văd adesea pe spaţioasele alei dintre blocuri un om scund, cu pă­rul uşor argintat la tîmple, urmat de un cîrd de co­pii, de la cei de-o şchioapă, abia in­traţi la grădiniţă, pînă la adolescenţi din clasele a IX-a sau a X-a. — Ce stea e cea de colo, Ma­ riane ? (Marian e chiar băiatul, de 14 ani, al strungarului Nicu Ion). — E Arturus din constelaţia Boa­rului... răspunde prompt flăcăul. — Dar aceea care sclipește aco­lo, în dreptul Casiopeei ? Se lasă o tăcere nefiresc prelun­gită. Toți cască niște ochi mari cît pumnul spre punctul indicat pe boltă, dar... tac. într-un tîrziu, unul dintre ei murmură: — Păi steaua aceea parcă n-am mai văzut-o... — Nici nu se putea s-o vedeţi, copii. E o stea făcută de mina o­­mului şi azvîrlită cu o forţă uriaşă tocmai sus, în înălţimi. E un satelit artificial al pămîntului. Şi discuţia continuă pînă tîrziu — însufleţită, uneori glumeaţă, alte­­ori patetică — despre măreţia şi frumuseţea universului, despre eroismul celor care, de-a lungul veacurilor, înfruntînd obscurantis­mul, au deschis minţii omeneşti porţile infinitului cosmic şi despre satisfacţia învăţăturii, care, ase­meni unei chei fermecate din bas­me desface toate lacătele cunoştin­ţelor adunate de omenire. ...Dacă la strungarul Nicu Ion, în­tre urmărirea firului de şpan şi contemplarea bolţii cereşti s-a înfi­ripat o asemenea lăuntrică şi, în aparenţă, tainică legătură, la geolo­gul Vladimir Bră­descu, de la În­treprinderea de explorări miniere, veriga care leagă pasiunea primă de cea secundă pare și mai com­ plexă. într-ade­văr, de la natura încremenită a stratificărilor ter­țiarului sau cuaternarului pînă la natura vie a zecilor de mii de specii de insecte care populează planeta noastră pare­­— și este 1 — un drum destul de lung. Pasiunea de ento­molog a lui Vladimir Brădescu a crescut însă tocmai pe solul pa­siunii sale esenţiale pentru geolo­gie, fiind alimentată de viaţa, în cea mai mare parte a timpului, „no­madă" pe care o trăieşte geologul, de numeroasele călătorii în cele mai felurite şi mai îndepărtate col­ţuri ale ţării. Fapt e că, de la plă­cerea iniţială de a urmări existenţa atît de stranie a insectelor — plă­cere care avea la temelie tine­­reştile lecturi din Fabre — geo­logul Vladimir Brădescu a ajuns să se pasioneze, cum spune el, „nu în joacă, ci în serios“ de această lume minusculă, diversă, palpitantă. Ea a ajuns chiar să se „specializeze“. Nu se mai ocupă de toate speciile de insecte, ci numai de familia syrphidelor, familie interesantă, cu specii rare în ţara noastră. Unele lucrări ale acestui pasionat entomolog amator au şi fost publi­cate în revista „Natura“, şi chiar în publicaţii ale Academiei. Are relaţii internaţionale extrem de întinse, mergînd din nordicul Leningrad pînă în australul Brisbane. De alt­fel, în colecţia sa se află la loc de cinste un grup de insecte primite, în schimbul unor insecte din părţile noastre, de la entomologul C. Ashby din Brisbane (Australia). Nu mai puţin semnificativ mi s-a părut şi faptul că acasă la tovară­şul Brădescu, deasupra vitrinei cu colecţiile geologice şi entomologice, tronau pe un raft, alături de vo­lume din „Flora R.P.R.“ şi „Fauna R.P.R.“, seriile integrale ale opere­lor lui Sadoveanu şi Cehov. Iar în­­tr-un colţ al odăii am zărit un vio­loncel... ...Şi cîţi alţi oameni ca Gheorghe Lăiniceanu, Nicu Ion, Vladimir Brădescu nu găseşti în cuprinsul ţării întregi. Numai din corespon­denţa primită la redacţie se pot desprinde zeci de nume de oameni pentru care multe din orele de răgaz înseamnă ore consacrate „ce­lei de-a doua pasiuni* a muzicii sau teatrului, astronomiei sau nu­mismaticii, filateliei sau­­ horticul­turii. Şi numele acestea devin pe an ce trece tot mai numeroase. Ele marchează formarea un­ui tip de om cu cunoştinţe diverse­, cu un larg orizont de cultură. VICTOR BI­RLADEANU SCANTEI­A Agendă muzicalaCe filme vom vedea în ianuarie Joi, 2 ianuarie 1964, ora 20, or­chestra „Barbu Lăutaru“ a Filar­monicii de stat „George Enescu“ va prezenta un concert de muzi­că populară românească în Sala mică a Palatului R. P. Române. Dirijor : Florian Economu. Solişti: Maria Lătărețu, Ana Ispas, Ion Cristoreanu, Vlad Dionisie ş. a. Sîmbătă, 4 ianuarie 1964, ora 20, în studioul Radioteleviziunii va a­­vea loc concertul orchestrei sim­fonice a Filarmonicii de stat „George Enescu“, în program: „Notturno“ (Serenada nr. 8 pen­tru patru orchestre K.V. 286) de Mozart. Concertul pentru oboi şi orchestră de Mircea Basarab (pri­mă audiţie) ; Variaţiuni pe o temă de Purcell de B. Britten. Dirijor : Mircea Cristescu. Solist: Ion Da­nie (oboi). Concertul se va repeta duminică, 5 ianuarie, la ora 11, în aceeaşi sală. Duminică, 5 ianuarie 1964, ora 20, la casa de cultură a studenţilor din Capitală va avea loc un con­cert pe tema : „Compozitorii şi pictorii neerlandezi“ din ciclul „Muzica — Poezia — Pictura“ or­ganizat de Filarmonica de stat „George Enescu“ pentru studenţi. Conferenţiari: Petru Comarnescu şi Alfred Hoffman. Vor interpre­ta : Emilia Petrescu, Martha Kes­sler, o formaţie corală şi o forma­ţie instrumentală din corul şi or­chestra simfonică a Filarmonicii de stat „George Enescu“. In luna ianuarie pe ecranele cinematogra­felor va rula în pre­mieră noul film româ­­nesc Paşi spre lună — producţie a studioului cinematografic „Bucu­reşti“. Scenariul şi re­gia : Ion Popescu-Gopo. Imaginea : Şte­fan Horvath. Muzica : Dumitru Capoianu. Decoruri : Marcel Bo­gos. Sunetul : ing. Dan Ionescu. In distribu­ţie : Radu Beligan, Grigore Vasiliu-Birlic, Eugenia Popovici, E­­mil Botta, Ion Manu, Marcel Anghelescu, George Demetru, Li­liana Tomescu, Ştefan Tapalagă, Irina Pe­trescu, Niculescu-Ca­­det, Viorica Oana Po­­pescu, Horia Şerbă­­nescu, Ovid Teodores­­cu, Dem Savu, Flo­rin Piersic, Jean Lo­rin Florescu, Tudorel Popa, Ileana Firea. Direcţia Difuzării Filmelor anunţă, de asemenea : Miracolul rus — film documen­tar produs de studiou­rile „Defa“-Berlin în regia Am­eliei şi a lui Andrew Thorndike; Podul — producţie a studiourilor din R.F.G. Regia: Bernard Wicki; Jurnalul Annei Frank — producţie a stu­diourilor din S.U.A.; Priveşte înapoi cu mî­­nie — creaţie a regi­zorului englez Tony Richardson după cu­noscuta piesă cu a­­celaşi nume de John Osborne ; A treia re­priză — producţie a studioului „Mosfilm“; împărăţia oglinzilor strîmbe —­­ film sovie­tic pentru copii ; Pla­cido — film realizat de cunoscutul regizor spaniol Louis G. Ber­­langa ; Uraganul — producţie a studiouri­lor din R. P. Chineză ; filmul polonez Paraşu­­tiştii; Medicamentul care ucide — produc­ţie a studiourilor „Defa“-Berlin; Anicka merge la şcoală — producţie a studiouri­lor cehoslovace ; Qi­­vitoq — producţie a studiourilor din Da­nemarca, premiată la Festivalul de la Cannes din 1957. In fotogra­fia de mai jos , o sce­nă din filmul englez „Privește înapoi cu mînie“. In pregătire la Filarmonica ,,George Enescu" Sub bagheta lui George Geor­­gescu, artist al poporului, orches­tra simfonică a Filarmonicii de stat „George Enescu“ va susţine la începutul acestui an patru concer­te. Din programul lor spicuim: Simfonia a IV-a de Schumann, Simfonia a IV-a de Brahms şi festivalul „R. Strauss“, organizat cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la naşterea compozitorului. Filarmonica pregăteşte, de ase­menea, un concert dedicat creaţiei lui Theodor Rogalski. Din reper­toriul muzicii româneşti vor fi prezentate în concerte lucrări de George Enescu, Mihail Jora, Ion Dumitrescu, A. Mendelsohn, Zeno Vancea, S. Toduţă, T. Olah, D. Bughici, Aurel Stroe, Cornel Ţă­­ranu, Ştefan Niculescu, Walter Mihai Klepper. In programul viitoarelor con­certe ale orchestrei simfonice a Filartotonicii figurează şi o serie de lucrări vocal-simfonice dintre care menţionăm: „Buchetul de flori“ de Martini (primă audiţie) ; „Rec­viemul de război“ de B. Britten (primă audiţie) ; „Johannes Pas­sion“ de Bach. In afara dirijorilor permanenţi şi a unora dintre dirijorii din ţară, la pupitrul orchestrei simfonice a Filarmonicii va dirija Charles Mackerras (Australia). La concer­tele Filarmonicii îşi vor da con­cursul şi o serie de solişti străini. Dintre oaspeţi amintim pe violo­niştii Semen Snitkowski (U.R.S.S.), Cristian Ferras (Franţa), pianiştii Malcolm Troup (Canada), Shura Cherkassky (Anglia), Rodolfo Ka­­porali (Italia). Nr. 6124 Teatrele la început de an La începutul noului an, colecti­vele teatrelor din Capitală şi din provincie vor prezenta o serie de premiere cu piese ale dramatur­giei originale şi universale. Astfel, Teatrul Naţional „I. L. Caragiale“ pregăteşte: „Maria Stuart“ de Schiller (regia Miron Niculescu ; scenografia Al. Brătăşanu), „O fe­meie cu bani“ („Milionara“) de G. B. Shaw (regia Mihai Berechet; decoruri Gh. Bedros), „Ştafeta ne­văzută“ de Paul Everac (regia Mont Ghelerter; scenografia Mihai To­­fan). La Teatrul „Lucia Sturdza Bu­­landra“ se repetă „Jocul de-a va­canţa“ de M. Sebastian (regia Va­leriu Moisescu; decorul P. Bortnov­­schi), „Dragă mincinosule“ de Je­rome Kilty (regia Moni Ghelerter ; scenografia Ion Oroveanu), trilo­gia antică „Orestia“ de Eschyl (re­gia Vlad Mugur; scenografia H. Novac). Teatrul „C. I. Nottara“ va pre­zenta în premieră „Richard al Ill-lea“ de W. Shakespeare (re­gia Ion Şahighian; scenografia Ion Ipser). Teatrul de Comedie pune în sce­nă piesa „Rinocerii“ de Eugen Io­nescu, (regia Lucian Giurchescu; scenografia Dan Nemţeanu). Pe scena Teatrului Muncitoresc C.F.R.-Giuleşti se vor prezenta piesele: „Gaiţele“ de Al. Kiriţes­­cu (regia : Mihai Dimiu ; scenogra­fia Eugenia Bassa Crîşmaru), „Jurnalul unei femei“ de K. Finn (regia Geta Vlad; scenografia Sanda Muşatescu). Teatrul pentru tineret şi copii pregăteşte „Ruy Blas“ de V. Hugo (regia Constantin Codrescu; sce­nografia Ion Mitrici), „Nu prea albă ca zăpada şi motanul des­călţat“ de Alecu Popovici (regia D. D. Neleanu; scenografia Elena Simiriad Munteanu). La Teatrul Regional Bucureşti se repetă „Punctul culminant“ de Gh. Vlad (prim regizor artistic George Teodorescu; regia Mi­hai Dimiu; scenografia Mihai To­­fan), „Poveste de iarnă“ de W. Sha­kespeare (regia George Teodores­cu ; scenografia Paul Bortnovschi). La Teatrul Naţional „V. Alec­­sandri“ din Iaşi va avea loc la începutul lunii ianuarie un Festi­val de tragedie antică în cadrul căruia se vor prezenta fragmente din: „Prometeu încătuşat“ de Eschyl, „Antigona“ de Sofocle, „Troienele“ de Euripide, „Oedip rege“ de Sofocle, (regia Crin Teo­dorescu ; scenografia Mar­ia E­ne). Se repetă „Şeful sectorului sufle­te“ de Al. Mirodan (regia George Rafael; scenografia Doris Jurgea), „Noaptea regilor“ de W. Shakes­peare (regia Crin Teodorescu ; sce­nografia Hristofenia Cazacu). Artiştii Teatrului Naţional din Cluj pregătesc „Domnul Puntila şi sluga sa Matti“ de B. Brecht (regia Constantin Anatol ; sceno­grafia Th. Ciupe). Teatrul Naţional din Craiova va prezenta: „Adam şi Eva“ de A. Baranga (regia Petre Dragu ; scenografia Viorel Penişoară-Ste­garul, „Domnul Biederman şi in­cendiatorii“ de M. Frisch (regia Călin Florian ; scenografia Erwin Kutler), „Troienele“ de Euripide (regia Georgeta Tomescu; sceno­grafia Viorel Penișoară-Stegaru). Cffffllro* Cinematografe) TEATRE : Teatrul de Operă și Balet al R. P. Romíne : Cavaleria rusticană și Paiaţe — (orele 19,30) , Teatrul de stat de operetă : Paganini — (orele 19,30) , Teatrul Național ,,T. L. Caragiale- (Sala Comedia) , Nevestele vesele din Wind­sor — (orele 15,30), Orfeu în Infern — (orele 19,30) ; (Sala Studio) : Maşina de scris — (orele 15,30) Adam şi Eva — (o­­rele 19,30) ; Teatrul ,,C. I. Nottara- (Sala Magheru): Peer Gynt — (orele 10), Pyg­malion — (orele 15,30), Ciocîrlia — (orele 19,30) ; (Sala Studio) : Casa cu două in­trări — (orele 10,30), Băieţii veseli — (o­­rele 18); Scandaloasa legătură dintre domnul Kettle şi doamna Moon — (orele 20) ; Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra" (Sala din b-dul Schitu Măgureanu nr. 1) ; Război şi pace — (orele 10). Cum vă place — (orele 19,30) ; (Sala Studio) ; Omul care aduce ploaie — (orele 10); Tache, Janko şi Cadli — (orele 19,30) ; Teatrul de Comedie : Casa inimilor sfă­rimate — (orele 19,30) ; Teatrul Munci­toresc C.F R.-Giuleşti : Paharul cu apă — (orele 15,00 şi 19,30) ; Teatrul pentru copil şi tineret (Sala C. Miile) : De Pre­­tore Vincenzo — (orele 20) ; (Sala din str. Eremia Grigorescu, fost cinema „V. Alecsandri“) : Descoperiţi-l pe „N“ — (orele 9,30), Emil şi detectivii — (orele 16,00) , Teatrul evreiesc de stat : Mutter Courage — (orele 20) , Teatrul satiric­­muzical „C. Tănase- (Sala Savoy) : Re­vista de altădată — (orele 20) , (Sala Victoria) : Stelele estradei — (orele 20) : Teatrul Ţăndărică (Sala Academiei) : Nâzbu­rile lui Ţăndărică — (orele 11,00) : Circul de stat : Aventurile lui Don Qui­jote în arenă — (orele 15,30 şi 19,30). CINEMATOGRAFE : Nu-i loc pentru al treilea : Patria (10, 12,15) 14,30; 16,45; 19, 21,15), Festival (9,30, 12,15, 15; 17,45; 20,30) înfrăţirea între popoare (11,30; 14,15, 17; 19­45), Griviţa (10; 12,45; 15,30; 18,15; 21), Modem (9,45; 12, 14,15; 16,30; 18,45, 21). Cu toţii acasă : Republica (9; 11,15; 13,30; 16, 18,30; 21), Bucureşti (9,15; 11,30; 13,45; 16,15; 18,30; 20,45), Excelsior (10 15; 12,45; 15,15; 17,45; 20,15), Feroviar (9; 11,30; 14; 16,30, 19; 21,30). Agatha, la­­să-te de crime ! : Carpaţi (10; 12; 14, 16; 18,15; 20,30), Bucegi (10, 12; 14, 16; 18,15; 20,30) , Flacăra (14,30; 16,30; 18,30; 20,30) Moartea se numeşte Engelchen : Capitol (10; 12,30, 15; 17,45; 20,30) Giuleşti (10, 12,30; 15; 17,30, 20) Tomis (10, 12,30; 15; 17,30, 20), Aurora (10; 12,30; 15; 17,45; 20,15) împărăţia oglinzilor strlmbe : Ti­neretului (10, 12, 14; 16; 18,15, 20,30) Gol printre lupi — cinemascop: Victoria (10, 12,45; 15,30; 18, 20,30), Mioriţa (10; 12,30; 15; 17,30; 20), Melodia (10, 12,15; 15,30; 18; 20,30). Povestirile lui Dida : Central (10; 12; 14; 16; 18,15, 20 15). Anicka merge la şcoală • Lumina (10; 12; 14; 16, 18,15, 20,30) , Tudor — cinemascop (ambele se­rii) , Arta (15,30; 19), Cosmos (16; 19,30) , Pacea (10, 16; 19,30). Ei cuce­resc cerul : Union (11, 15; 17,30; 20), Drumul Sării (16, 18, 20). Program special pentru copii : Doina (10, 11,15; 12,30) Pompierul atomic : Doina (14,30; 16,30; 18,30; 20,30). Povestea Scufiţei Ro­şii : Timpuri Noi (de la orele 10 la 21 în continuare), Cultural (16; 18; 20). Nu eşti singur : Dacia (9; 11). Legea e lege: Dacia (13; 15; 17, 19; 21). Primul repor­taj — cinemascop : Buzeşti (16; 18;15; 20.30) . Babette pleacă la război — cine­mascop : Crîngaşi (16; 10,15; 20.30). Trei plus două _ cinemascop : Unirea (16; 18; 20) Ultimul meu tango : Vitan (15, 17; 19; 20,45) Ucigaşul şi fata : Munca (16; 18;15; 20,30), Adesgo (16; 18, 20). A dispărut o navă: Popular (10.30; 16; 18,15; 20.30) Ferentari (15; 17; 19, 21) Cînd vine pisica — cinemascop : Moşilor (15,30, 18; 20.30) Valsul nemuritor : Vii­torul (16; 18,15; 20,30) Carmen de la Ronda ! Colentina (16: 18,15: 20:30) Ca­valerul Pardaillan — cinemascop : Flo­­reasca (12: 16, 18: 20) Volga (10:30: 13: 15, 17: 19: 21). Flamura (10: 12,15: 13; 18:15: 20.30) . Mi-am cumpărat un tată — cine­mascop : Luceafărul (16: 18: 20). Ah, acest tineret ! : Progresul (15:30; 18, 20,15) La vîrsta dragostei : Lira (15,30, 18; 20,30) Printre oameni buni : Cotro­­ceni (16, 18,15; 20,30). TELEVIZIUNE : Orele 19,00 — Pentru copii : Vacanţa de iarnă la munte — Pîinişoara. 19,30 — Transmisiune de la Teatrul de stat de operetă : PAGANINI de Franz Lehar In pauze : O comple­tare despre litoral. Vînătoare de urşi. In încheiere : Buletin de știri, buletin meteorologic. CUM VA FI VREMEA Timpul probabil pentru zilele de 3, 4 şi 5 ianuarie 1964. In ţară . Vremea se va menţine umedă şi relativ călduroa­să, cu cerul variabil, mai mult noros. Vor cădea precipitaţii locale, mai frec­vente în vestul şi nordul ţării. Vînt po­trivit. Temperatura în creştere uşoară. Minimele vor fi cuprinse între minus 8 şi plus 2 grade, iar maximele între mi­nus 2 şi plus 8 grade. Local ceaţă. In Bucureşti : Vreme umedă, cu cerul va­riabil. Temporar precipitaţii slabe. Vînt moderat din sectorul sudic. Tempera­tura în creştere uşoară.

Next