Scînteia, ianuarie 1964 (Anul 33, nr. 6124-6153)
1964-01-02 / nr. 6124
Pag. 2 — ...Dar cu o singură condiţie : acolo, sus, să nu-l ţineţi de vorbă. De altfel, nici el nu vă va putea răspunde. Cum e lesne de înţeles, cuvintele mecanicului şef al minei mi-au înteţit dorinţa de a urca în vîrful celei mai înalte construcţii din Petrila. E un turn masiv, cenuşiu, a cărui frunte, în zilele întunecoase, se pierde în ceţuri. Catarg de piatră, dominînd de departe toate celelalte construcţii, care par nave ancorate într-o radă — în căldarea muntoasă străpunsă de săgeata neagră a Jiului de est. La temelia turnului se cască gura puţului principal al minei Pe- Irila care, străbătînd douăsprezece orizonturi, sfîrşeşte la peste patru sute de metri în stratul de cărbune. Zi şi noapte, neîntrerupt, oameni şi cărbuni circulă pe această magistrală verticală. De pe magistrală, ca de pe o mare arteră a unui mare oraş, oamenii se răspîndesc în toate părţile, pe toate străzile şi uliţele subpămîntene de-a lungul cărora abatajele par nişte case într-o continuă prefacere. Pe aceeaşi magistrală circulă intens vagonetele asemeni unui transport orăşenesc. De fiecare dată, la fiecare cursă, două colivii se încrucişează : una — cu vagonete goale — coboară ; cealaltă — cu vagonete pline — urcă. Aici, la baza turnului, totul se petrece cu o mare precizie. Colivia răsare la cîteva zeci de secunde. Cele patru etaje ale ei sînt cu repeziciune golite de vagoneţii încărcaţi, în timp ce vagoneţii goi le iau locul. Patru etaje, patru mişcări, patru scrîşnete metalice. Apoi, colivia dispare în noaptea pămîntului. Ştii cu precizie că a ajuns jos, la patru sute de metri sub picioarele taie. în clipa în care cealaltă colivie, geamănă, după cîteva zeci de secunde, vine să repete întocmai mişcarea. Oameni... cărbune, cărbune, cărbune... oameni Dinamism lăuntric Cine dirijează această amplă şi statornică mişcare, respiraţia egală a minei ? Omul spre care mă îndrept. Omul pe care nu am voie să-l ţin de vorbă. Mă despart de el, de aici, de la „staţia“ coliviilor, aproape patruzeci de metri în plan vertical, respectiv un şir de trepte aproape nesfîrşit. Spre vîrful catargului mă călăuzeşte cablul gros, argintiu, de ale cărui capete sînt prinse coliviile. Mă trezesc dintr-odată parcă sub bolţile unei catedrale. Asta sugerează încăperea vastă, foarte înaltă şi luminoasă în care pătrund. Pereţii au brîuri de geamuri. Prin ele, din unghiuri diferite, se oferă priveliştea dinamică a Petrilei. Jos, ca într-o machetă, vagoneţii cu cărbune aleargă pe linii înguste. Iar aici, sus, se învîrteşte lent o uriaşă roată cu spiţe metalice, pe grumazul căreia alunecă, neauzit aproape, cablul argintiu. Jur împrejurul roţii se află aparate şi cadrane. Beculeţe se aprind şi se sting. Vîrfuri de săgeţi urcă şi coboară în lungul unei bare vrîstate ca un termometru. Urmărind vîrful săgeţilor, simţi traiectoria subpămînteană a celor două colivii. Se aude în răstimpuri o sonerie. Iar la vreo zece paşi în faţă, privindu-le, ascultîndu-le, recepţionîndu-le cu întreaga sa fiinţă, şade un om într-un jilţ de lemn. Şade. Palmele îi sînt încleştate de manete. Mîinile i se mişcă lin, neîntrerupt. Şade, priveşte, apasă manete. Puţine activităţi omeneşti par atît de lipsite de dinamism. Compari, fără să vrei, mişcările. Compari trepidaţia vagonetelor din curtea minei, călătoria rapidă a coliviilor pe magistrală, iuţeala, scrîşnetele metalice, circulaţia intensă a „plinelor“ şi a „goalelor“ cu liniştea acestei săli, cu lenta învîrtire a roţii, cu tăcerea aparatelor. Şi-ţi dai dintr-o dată seama că aceeaşi comparaţie ţi se impune între imaginea exterioară şi cea lăuntrică a muncii omului din turn. Se mişcă doar cîteva degete şi cîţiva muşchi. Nimic dinamic, nimic spectaculos. Dar înlăuntrul omului trepidează o uzină. Simţurile sînt încordate, reflexele sînt în permanenţă treze, iar creierul recepţionează şi emite pe toate „lungimile de undă“ ale mişcării care dirijează însăşi viaţa minei. Este o muncă fără „istorie" istoria ei fiind cuprinsă în munca miilor de oameni din subteran. Şi totuşi cîte activităţi omeneşti sînt atît de atent urmărite în fiecare secundă ? Un cronicar fidel cu o sensibilitate de seismograf consemnează secundă după secundă. Chiar un seismograf: fiecare mişcare a omului, fiecare moment al circulaţiei, pornirile şi opririle — într-un cuvînt, viaţa — sînt consemnate de vîrful subţire al unei peniţe ce patinează pe luciul diagramei. Şi astfel se ştie, se ştie cu o precizie matematică cum a lucrat omul din turn, fiecare dintre cei patru care ocupă pe rînd jilţul: Roman Băbuţ, Gheorghe Mihu, Ioan Baiu, Iuliu László. După diagramă se poate reconstitui şi aprecia fiecare mişcare, aşa după cum, ulterior, se pot reconstitui şi analiza mutările dintr-o partidă de şah. Puşculiţa cu secunde Cînd aveam, apoi, să stau de vorbă cu cel mai vechi şi mai experimentat dintre oamenii din turn, cu Roman Băbuţ — care de şaptesprezece ani n-a lipsit o singură zi din jilţ — urma să aflu că trei sînt cerinţele muncii sale. Trei şi de nedespărţit: răspunderea, atenţia, rapiditatea. Mulţi oameni, şi nu lipsiţi de însuşiri, au fost chemaţi de-a lungul anilor să lucreze aici. Puţini au reuşit să îmbine armonios aceste cerinţe. Inchipuiţi-vă: Cobora odată o colivie plină cu oameni. întîmplarea a făcut ca atunci, în cele cîteva zeci de secunde dintre o cursă şi alta, să se fi desprins o traversă metalică din zidul circular de beton. Caz de o secundă-două. O secundă în care, dacă omul din turn n-ar fi fost atent... Dar Băbuţ a fost atent, foarte atent, ca totdeauna. A simţit ce se petrece la 400 de metri sub picioarele sale. Instantaneu, reflex, a frînat. Aşa se manifestă răspunderea şi atenţia şi rapiditatea, într-un moment excepţional. Ele însă îşi pun pecetea, fireşte, pe toate celelalte momente. De cîteva sute de ori pe schimb, coliviile opresc „în staţii“. Din etajul coliviilor, vagoneţii pleacă pe sine. Gîndiţi-vă ce se întîmplă dacă colivia nu se opreşte cu precizie, cu deplină precizie, la nivelul şinei. Va fi nevoie de încă o mişcare. De una ajutătoare. Cît valorează o astfel de mişcare ? O secundă, poate două. Dar înmulţiţi această infimă fracţiune de timp cu sutele de opriri şi plecări ale coliviilor. Sute şi mii de secunde înseamnă tot atîtea momente „moarte“ pe fluxul cărbunelui. O mişcare ajutătoare e o mişcare parazitară. Un moment de întîrziere a „goalelor“ sau a „plinelor“ e un moment de întîrziere. Dedesubt, în adîncuri, minerul luptă să cîştige secunde şi minute, materializate în tone de cărbune. Deasupra, în punctul cel mai înalt al Petrilei, omul din turn este şi el miner , prin răspunderea lui de a nu risipi o singură clipă din puşculiţa cu secunde alimentată de tovarăşii săi Gîndul acesta trăieşte adînc în Roman Băbuţ. Conştiinţa de a fi solidar cu eforturile celorlalţi, de a fi răspunzător faţă de aceste eforturi. Căci mulţi ani, înainte de a ocupa jilţul din turn, Băbuţ a trăit viaţa din subteran. Au fost primii săi paşi de muncitor al Văii Jiului în urmă cu trei decenii, cînd a coborît aici din Maramureşul natal. S-a căsătorit cu o fiică de miner, a deprins obiceiurile Văii, pasionat de drumeţie s-a obişnuit să colinde prin Paring, asemeni noilor săi prieteni şi vecini — şi cine ar putea spune clipa cînd s-a simţit atît de legat de oamenii aceştia de parcă el însuşi s-ar fi născut dintr-o familie de mineri din tată-n fiu ? Ceea ce şi explică felul cum mi-a răspuns la întrebarea dacă nu-i apasă singurătatea vecină cu norii. A zîmbit reţinut. Nu-i apasă singurătatea fiindcă ştie că, în clipa în care coboară sau urcă de-a lungul magistralei, minerii adresează un gînd omului din turn. Şi el îi simte, tot atît de omeneşte, parcă le vede chipurile şi le aude răsuflarea în mişcarea lentă a uriaşei roţi, în itinerarul săgeţilor din faţa ochilor săi. Puţini bănuiesc, poate, că omul din turn duce o existenţă asemănătoare, într-un anumit fel, cu a unui sportiv de performanţă. Programul său ordonat de viaţă, exactitatea timpului de odihnă i-au devenit deprinderi fireşti. Ştiaţi că la fiecare trei luni i se reîmprospătează fişa medicală ? Şi că, de fiecare dată, medicul îi spune la fel: „Bravo, Băbuţ ! Tot sănătos !“ Are 50 de ani. Notînd cifra „50“, mi-a răsărit în faţa ochilor lămîia aceea... Alături de jilţul omului din turn, un lămîi şi un mandarin cresc alămuri. încălzesc parcă bolţile severe ale „catedralei“. — Ai cu ce să-ţi bei ceaiul... l-am spus văzînd frumosul fruct galben de pe crengile lămîiului. Şi m-am apropiat. Surpriză: fructul nu era autentic. Era ambalajul din masă plastică al sucului de lămîie. Iluzie. Dar era ceva foarte frumos, ceva din tinereţea omului de cincizeci de ani. Din tinereţea lui Băbuţ, frate al meteorologului de pe Omul, al revizorului de cale, al celui care veghează din far drumul nocturn al vapoarelor... — recent înfăţişaţi într-un frumos film documentar: „Pretutindeni muncesc oameni“. Pretutindeni, într-adevăr. VICTOR VINUl DOUA PASIUNE S-a terminat ziua de lucru. Omul îşi părăseşte locul celor opt ore cotidiene de muncă — atelierul sau laboratorul, galeria subterană sau sala de operaţii — şi se îndreaptă spre casă pentru cuvenita odihnă, unii se adîncesc în lectura unei cărţi pasionante, alţii preferă un spectacol sau un taifas prelungit cu prietenii, mulţi se retrag în tovărăşia manualelor şi conspectelor, dar nu puţini sînt aceia care îşi găsesc adevărata odihnă în faţa şevaletului sau a stativului cu partituri, scrutînd bolta cerească prin lentilele unei lunete ori migălindu-şi colecţia de timbre sau monezi, plante rare sau insecte. Odihna se umple de un conţinut nou, capătă trăsăturile a ceea ce numim printr-un termen generic „odihnă activă“. Nu degeaba spunea, cu umor, un mare gînditor umanist : „E mai uşor să făptuieşti decit să te odihneşti“. Pentru mulţi dintre cei care, la trecuta bienală a artiştilor plastici amatori, s-au oprit impresionaţi în faţa portretului în cărbune al colectivistei Aurelia Şandru din Făgăraş, numele autorului — Gheorghe Lăiniceanu — nu avea nici un fel de rezonanţă. Se aflau însă, printre vizitatori, şi unii cărora numele acesta le evoca pe tovarăşul lor de muncă, un om pe care-l ştiu alături, căruia îi simt umărul în efortul zilnic de îndeplinire a sarcinilor de producţie. Aceştia erau muncitorii de la turnătoria uzinelor „Griviţa Roşie”, în mijlocul cărora lăcătuşul Gheorghe Lăiniceanu munceşte cu pricepere şi entuziasm, cu conştiinţă de comunist, de aproape două decenii. Omul acesta potrivit de statură, vînjos, cu trăsăturile feţei tăiate dur, luminate numai de licăririle ochilor care te privesc sincer, drept în faţă, poate fi văzut zi de zi trebăluind prin turnătorie la întreţinerea instalaţiilor, la armăturile pentru miezuri. Tovarăşii lui de muncă îl admiră pentru pasiunea lui în mînuirea nu numai a uneltelor de lăcătuşerie, ci şi a penelului. Pe Aurelia Şandru din Făgăraş a întîlnit-o acum cîţiva ani, la un festival al dansului şi costumului folcloric. „M-a izbit — povesteşte el — din clipa cînd am zărit-o aerul natural de mîndrie întipărit pe chipul ei, bogăţia de culori şi frumuseţea costumului pe care-l purta cu o simplitate demnă şi luminoasă”. Şi, deşi portretul este realizat monocrom, în cărbune, descrierea precisă şi pasionată a culorilor costumului, pe care o face tovarăşul Lăiniceanu — de la ocrul bătînd spre galben al cusăturilor de pe bundiţă pînă la negrul întunecat al clapelor „care fluturau, ca nişte aripioare, în dreptul urechilor” — îţi stimulează imaginaţia. De mic copil Gheorghe Lăiniceanu a simţit o atracţie irezistibilă spre creioanele colorate şi albul imaculat al colii de hîrtie. Vitregia vremurilor în care a copilărit l-a împiedicat însă să se consacre picturii. Şi-a redescoperit vocaţia în anii din urmă cînd, la îndemnul unora care-i cunoşteau pasiunea, a început să frecventeze tot mai asiduu cercul de artă plastică al clubului „Griviţa Roşie“, să se retragă tot mai adesea cu şevaletul şi penelul pe cărări tainice de pădure, să viziteze şi să contemple cu un ochi din ce în ce mai format muzeele şi expoziţiile, să înveţe din sfaturile pictorilor şi graficienilor profesionişti, dar mai ales din marea şi permanenta lecţie a creaţiei clasicilor picturii romîneşti şi universale. Darul natural este continuu sporit prin cultură şi experienţă artistică, printr-o nepotolită sete de a învăţa, de a cunoaşte, de a aprofunda. Şi — după propria lui mărturie — această pasiune secundă îmbogăţeşte necontenit pasiunea primă, face munca de zi cu zi mai plină de conţinut, dezvăluind, cum spune Gheorghe Lăiniceanu, „armonia lăuntrică, aş spune estetică, ce se statorniceşte între om şi unealtă, între om şi maşină, atunci cînd omul e pe deplin stăpîn pe meserie“. De altfel, despre această îmbogăţire reciprocă dintre pasiunea fundamentală — cea pentru profesiunea exercitată cotidian — şi „a doua pasiune“ mi-au vorbit mulţi alţi oameni cu care am stat de vorbă în aceste zile. Pentru strungarul Nicu Ion de la întreprinderea de utilaje construcţii C.F.R. un inepuizabil izvor de bucurii şi echilibru interior este contemplarea, în orele libere, a bolţii cereşti, cu vastele configuraţii ale constelaţiilor conturînd, pentru cel iniţiat, mersul etern al anotimpurilor, continua şi infinita mişcare a universului. Acum cîţiva ani, urmînd un vechi şi pînă atunci nerealizat imbold al inimii, Nicu Ion s-a înscris la cursurile de astronomie pentru amatori, organizate pe vremea aceea pe lingă Observatorul astronomic popular din Capitală. Timp de trei ani a fost nelipsit de la cursuri, a deprins cu sîrguinţă „tainele“ stelelor, a învăţat să mînuiască luneta şi telescopul, să facă observaţii, să desluşească renumitele pete solare, să distingă giganticele erupţii care îmbujorează periodic chipul şi aşa împurpurat al astrului nostru diurn. Dar entuziasmul său, mereu proaspăt, se îndreaptă îndeosebi spre nesfîrşita, feerica puzderie de stele de pe cerul nopţilor de vară, cînd îi sclipesc, parcă în semn de salut unui vechi şi credincios prieten, lumi îndepărtate, spre care omul îşi înalţă de milenii privirile şi zborul înaripat al gîndului. In nopţile senine de august locuitorii noului cartier Giuleşti văd adesea pe spaţioasele alei dintre blocuri un om scund, cu părul uşor argintat la tîmple, urmat de un cîrd de copii, de la cei de-o şchioapă, abia intraţi la grădiniţă, pînă la adolescenţi din clasele a IX-a sau a X-a. — Ce stea e cea de colo, Ma riane ? (Marian e chiar băiatul, de 14 ani, al strungarului Nicu Ion). — E Arturus din constelaţia Boarului... răspunde prompt flăcăul. — Dar aceea care sclipește acolo, în dreptul Casiopeei ? Se lasă o tăcere nefiresc prelungită. Toți cască niște ochi mari cît pumnul spre punctul indicat pe boltă, dar... tac. într-un tîrziu, unul dintre ei murmură: — Păi steaua aceea parcă n-am mai văzut-o... — Nici nu se putea s-o vedeţi, copii. E o stea făcută de mina omului şi azvîrlită cu o forţă uriaşă tocmai sus, în înălţimi. E un satelit artificial al pămîntului. Şi discuţia continuă pînă tîrziu — însufleţită, uneori glumeaţă, alteori patetică — despre măreţia şi frumuseţea universului, despre eroismul celor care, de-a lungul veacurilor, înfruntînd obscurantismul, au deschis minţii omeneşti porţile infinitului cosmic şi despre satisfacţia învăţăturii, care, asemeni unei chei fermecate din basme desface toate lacătele cunoştinţelor adunate de omenire. ...Dacă la strungarul Nicu Ion, între urmărirea firului de şpan şi contemplarea bolţii cereşti s-a înfiripat o asemenea lăuntrică şi, în aparenţă, tainică legătură, la geologul Vladimir Brădescu, de la Întreprinderea de explorări miniere, veriga care leagă pasiunea primă de cea secundă pare și mai com plexă. într-adevăr, de la natura încremenită a stratificărilor terțiarului sau cuaternarului pînă la natura vie a zecilor de mii de specii de insecte care populează planeta noastră pare— și este 1 — un drum destul de lung. Pasiunea de entomolog a lui Vladimir Brădescu a crescut însă tocmai pe solul pasiunii sale esenţiale pentru geologie, fiind alimentată de viaţa, în cea mai mare parte a timpului, „nomadă" pe care o trăieşte geologul, de numeroasele călătorii în cele mai felurite şi mai îndepărtate colţuri ale ţării. Fapt e că, de la plăcerea iniţială de a urmări existenţa atît de stranie a insectelor — plăcere care avea la temelie tinereştile lecturi din Fabre — geologul Vladimir Brădescu a ajuns să se pasioneze, cum spune el, „nu în joacă, ci în serios“ de această lume minusculă, diversă, palpitantă. Ea a ajuns chiar să se „specializeze“. Nu se mai ocupă de toate speciile de insecte, ci numai de familia syrphidelor, familie interesantă, cu specii rare în ţara noastră. Unele lucrări ale acestui pasionat entomolog amator au şi fost publicate în revista „Natura“, şi chiar în publicaţii ale Academiei. Are relaţii internaţionale extrem de întinse, mergînd din nordicul Leningrad pînă în australul Brisbane. De altfel, în colecţia sa se află la loc de cinste un grup de insecte primite, în schimbul unor insecte din părţile noastre, de la entomologul C. Ashby din Brisbane (Australia). Nu mai puţin semnificativ mi s-a părut şi faptul că acasă la tovarăşul Brădescu, deasupra vitrinei cu colecţiile geologice şi entomologice, tronau pe un raft, alături de volume din „Flora R.P.R.“ şi „Fauna R.P.R.“, seriile integrale ale operelor lui Sadoveanu şi Cehov. Iar într-un colţ al odăii am zărit un violoncel... ...Şi cîţi alţi oameni ca Gheorghe Lăiniceanu, Nicu Ion, Vladimir Brădescu nu găseşti în cuprinsul ţării întregi. Numai din corespondenţa primită la redacţie se pot desprinde zeci de nume de oameni pentru care multe din orele de răgaz înseamnă ore consacrate „celei de-a doua pasiuni* a muzicii sau teatrului, astronomiei sau numismaticii, filateliei sau horticulturii. Şi numele acestea devin pe an ce trece tot mai numeroase. Ele marchează formarea unui tip de om cu cunoştinţe diverse, cu un larg orizont de cultură. VICTOR BIRLADEANU SCANTEIA Agendă muzicalaCe filme vom vedea în ianuarie Joi, 2 ianuarie 1964, ora 20, orchestra „Barbu Lăutaru“ a Filarmonicii de stat „George Enescu“ va prezenta un concert de muzică populară românească în Sala mică a Palatului R. P. Române. Dirijor : Florian Economu. Solişti: Maria Lătărețu, Ana Ispas, Ion Cristoreanu, Vlad Dionisie ş. a. Sîmbătă, 4 ianuarie 1964, ora 20, în studioul Radioteleviziunii va avea loc concertul orchestrei simfonice a Filarmonicii de stat „George Enescu“, în program: „Notturno“ (Serenada nr. 8 pentru patru orchestre K.V. 286) de Mozart. Concertul pentru oboi şi orchestră de Mircea Basarab (primă audiţie) ; Variaţiuni pe o temă de Purcell de B. Britten. Dirijor : Mircea Cristescu. Solist: Ion Danie (oboi). Concertul se va repeta duminică, 5 ianuarie, la ora 11, în aceeaşi sală. Duminică, 5 ianuarie 1964, ora 20, la casa de cultură a studenţilor din Capitală va avea loc un concert pe tema : „Compozitorii şi pictorii neerlandezi“ din ciclul „Muzica — Poezia — Pictura“ organizat de Filarmonica de stat „George Enescu“ pentru studenţi. Conferenţiari: Petru Comarnescu şi Alfred Hoffman. Vor interpreta : Emilia Petrescu, Martha Kessler, o formaţie corală şi o formaţie instrumentală din corul şi orchestra simfonică a Filarmonicii de stat „George Enescu“. In luna ianuarie pe ecranele cinematografelor va rula în premieră noul film românesc Paşi spre lună — producţie a studioului cinematografic „Bucureşti“. Scenariul şi regia : Ion Popescu-Gopo. Imaginea : Ştefan Horvath. Muzica : Dumitru Capoianu. Decoruri : Marcel Bogos. Sunetul : ing. Dan Ionescu. In distribuţie : Radu Beligan, Grigore Vasiliu-Birlic, Eugenia Popovici, Emil Botta, Ion Manu, Marcel Anghelescu, George Demetru, Liliana Tomescu, Ştefan Tapalagă, Irina Petrescu, Niculescu-Cadet, Viorica Oana Popescu, Horia Şerbănescu, Ovid Teodorescu, Dem Savu, Florin Piersic, Jean Lorin Florescu, Tudorel Popa, Ileana Firea. Direcţia Difuzării Filmelor anunţă, de asemenea : Miracolul rus — film documentar produs de studiourile „Defa“-Berlin în regia Ameliei şi a lui Andrew Thorndike; Podul — producţie a studiourilor din R.F.G. Regia: Bernard Wicki; Jurnalul Annei Frank — producţie a studiourilor din S.U.A.; Priveşte înapoi cu mînie — creaţie a regizorului englez Tony Richardson după cunoscuta piesă cu acelaşi nume de John Osborne ; A treia repriză — producţie a studioului „Mosfilm“; împărăţia oglinzilor strîmbe — film sovietic pentru copii ; Placido — film realizat de cunoscutul regizor spaniol Louis G. Berlanga ; Uraganul — producţie a studiourilor din R. P. Chineză ; filmul polonez Paraşutiştii; Medicamentul care ucide — producţie a studiourilor „Defa“-Berlin; Anicka merge la şcoală — producţie a studiourilor cehoslovace ; Qivitoq — producţie a studiourilor din Danemarca, premiată la Festivalul de la Cannes din 1957. In fotografia de mai jos , o scenă din filmul englez „Privește înapoi cu mînie“. In pregătire la Filarmonica ,,George Enescu" Sub bagheta lui George Georgescu, artist al poporului, orchestra simfonică a Filarmonicii de stat „George Enescu“ va susţine la începutul acestui an patru concerte. Din programul lor spicuim: Simfonia a IV-a de Schumann, Simfonia a IV-a de Brahms şi festivalul „R. Strauss“, organizat cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la naşterea compozitorului. Filarmonica pregăteşte, de asemenea, un concert dedicat creaţiei lui Theodor Rogalski. Din repertoriul muzicii româneşti vor fi prezentate în concerte lucrări de George Enescu, Mihail Jora, Ion Dumitrescu, A. Mendelsohn, Zeno Vancea, S. Toduţă, T. Olah, D. Bughici, Aurel Stroe, Cornel Ţăranu, Ştefan Niculescu, Walter Mihai Klepper. In programul viitoarelor concerte ale orchestrei simfonice a Filartotonicii figurează şi o serie de lucrări vocal-simfonice dintre care menţionăm: „Buchetul de flori“ de Martini (primă audiţie) ; „Recviemul de război“ de B. Britten (primă audiţie) ; „Johannes Passion“ de Bach. In afara dirijorilor permanenţi şi a unora dintre dirijorii din ţară, la pupitrul orchestrei simfonice a Filarmonicii va dirija Charles Mackerras (Australia). La concertele Filarmonicii îşi vor da concursul şi o serie de solişti străini. Dintre oaspeţi amintim pe violoniştii Semen Snitkowski (U.R.S.S.), Cristian Ferras (Franţa), pianiştii Malcolm Troup (Canada), Shura Cherkassky (Anglia), Rodolfo Kaporali (Italia). Nr. 6124 Teatrele la început de an La începutul noului an, colectivele teatrelor din Capitală şi din provincie vor prezenta o serie de premiere cu piese ale dramaturgiei originale şi universale. Astfel, Teatrul Naţional „I. L. Caragiale“ pregăteşte: „Maria Stuart“ de Schiller (regia Miron Niculescu ; scenografia Al. Brătăşanu), „O femeie cu bani“ („Milionara“) de G. B. Shaw (regia Mihai Berechet; decoruri Gh. Bedros), „Ştafeta nevăzută“ de Paul Everac (regia Mont Ghelerter; scenografia Mihai Tofan). La Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra“ se repetă „Jocul de-a vacanţa“ de M. Sebastian (regia Valeriu Moisescu; decorul P. Bortnovschi), „Dragă mincinosule“ de Jerome Kilty (regia Moni Ghelerter ; scenografia Ion Oroveanu), trilogia antică „Orestia“ de Eschyl (regia Vlad Mugur; scenografia H. Novac). Teatrul „C. I. Nottara“ va prezenta în premieră „Richard al Ill-lea“ de W. Shakespeare (regia Ion Şahighian; scenografia Ion Ipser). Teatrul de Comedie pune în scenă piesa „Rinocerii“ de Eugen Ionescu, (regia Lucian Giurchescu; scenografia Dan Nemţeanu). Pe scena Teatrului Muncitoresc C.F.R.-Giuleşti se vor prezenta piesele: „Gaiţele“ de Al. Kiriţescu (regia : Mihai Dimiu ; scenografia Eugenia Bassa Crîşmaru), „Jurnalul unei femei“ de K. Finn (regia Geta Vlad; scenografia Sanda Muşatescu). Teatrul pentru tineret şi copii pregăteşte „Ruy Blas“ de V. Hugo (regia Constantin Codrescu; scenografia Ion Mitrici), „Nu prea albă ca zăpada şi motanul descălţat“ de Alecu Popovici (regia D. D. Neleanu; scenografia Elena Simiriad Munteanu). La Teatrul Regional Bucureşti se repetă „Punctul culminant“ de Gh. Vlad (prim regizor artistic George Teodorescu; regia Mihai Dimiu; scenografia Mihai Tofan), „Poveste de iarnă“ de W. Shakespeare (regia George Teodorescu ; scenografia Paul Bortnovschi). La Teatrul Naţional „V. Alecsandri“ din Iaşi va avea loc la începutul lunii ianuarie un Festival de tragedie antică în cadrul căruia se vor prezenta fragmente din: „Prometeu încătuşat“ de Eschyl, „Antigona“ de Sofocle, „Troienele“ de Euripide, „Oedip rege“ de Sofocle, (regia Crin Teodorescu ; scenografia Maria Ene). Se repetă „Şeful sectorului suflete“ de Al. Mirodan (regia George Rafael; scenografia Doris Jurgea), „Noaptea regilor“ de W. Shakespeare (regia Crin Teodorescu ; scenografia Hristofenia Cazacu). Artiştii Teatrului Naţional din Cluj pregătesc „Domnul Puntila şi sluga sa Matti“ de B. Brecht (regia Constantin Anatol ; scenografia Th. Ciupe). Teatrul Naţional din Craiova va prezenta: „Adam şi Eva“ de A. Baranga (regia Petre Dragu ; scenografia Viorel Penişoară-Stegarul, „Domnul Biederman şi incendiatorii“ de M. Frisch (regia Călin Florian ; scenografia Erwin Kutler), „Troienele“ de Euripide (regia Georgeta Tomescu; scenografia Viorel Penișoară-Stegaru). Cffffllro* Cinematografe) TEATRE : Teatrul de Operă și Balet al R. P. Romíne : Cavaleria rusticană și Paiaţe — (orele 19,30) , Teatrul de stat de operetă : Paganini — (orele 19,30) , Teatrul Național ,,T. L. Caragiale- (Sala Comedia) , Nevestele vesele din Windsor — (orele 15,30), Orfeu în Infern — (orele 19,30) ; (Sala Studio) : Maşina de scris — (orele 15,30) Adam şi Eva — (orele 19,30) ; Teatrul ,,C. I. Nottara- (Sala Magheru): Peer Gynt — (orele 10), Pygmalion — (orele 15,30), Ciocîrlia — (orele 19,30) ; (Sala Studio) : Casa cu două intrări — (orele 10,30), Băieţii veseli — (orele 18); Scandaloasa legătură dintre domnul Kettle şi doamna Moon — (orele 20) ; Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra" (Sala din b-dul Schitu Măgureanu nr. 1) ; Război şi pace — (orele 10). Cum vă place — (orele 19,30) ; (Sala Studio) ; Omul care aduce ploaie — (orele 10); Tache, Janko şi Cadli — (orele 19,30) ; Teatrul de Comedie : Casa inimilor sfărimate — (orele 19,30) ; Teatrul Muncitoresc C.F R.-Giuleşti : Paharul cu apă — (orele 15,00 şi 19,30) ; Teatrul pentru copil şi tineret (Sala C. Miile) : De Pretore Vincenzo — (orele 20) ; (Sala din str. Eremia Grigorescu, fost cinema „V. Alecsandri“) : Descoperiţi-l pe „N“ — (orele 9,30), Emil şi detectivii — (orele 16,00) , Teatrul evreiesc de stat : Mutter Courage — (orele 20) , Teatrul satiricmuzical „C. Tănase- (Sala Savoy) : Revista de altădată — (orele 20) , (Sala Victoria) : Stelele estradei — (orele 20) : Teatrul Ţăndărică (Sala Academiei) : Nâzburile lui Ţăndărică — (orele 11,00) : Circul de stat : Aventurile lui Don Quijote în arenă — (orele 15,30 şi 19,30). CINEMATOGRAFE : Nu-i loc pentru al treilea : Patria (10, 12,15) 14,30; 16,45; 19, 21,15), Festival (9,30, 12,15, 15; 17,45; 20,30) înfrăţirea între popoare (11,30; 14,15, 17; 1945), Griviţa (10; 12,45; 15,30; 18,15; 21), Modem (9,45; 12, 14,15; 16,30; 18,45, 21). Cu toţii acasă : Republica (9; 11,15; 13,30; 16, 18,30; 21), Bucureşti (9,15; 11,30; 13,45; 16,15; 18,30; 20,45), Excelsior (10 15; 12,45; 15,15; 17,45; 20,15), Feroviar (9; 11,30; 14; 16,30, 19; 21,30). Agatha, lasă-te de crime ! : Carpaţi (10; 12; 14, 16; 18,15; 20,30), Bucegi (10, 12; 14, 16; 18,15; 20,30) , Flacăra (14,30; 16,30; 18,30; 20,30) Moartea se numeşte Engelchen : Capitol (10; 12,30, 15; 17,45; 20,30) Giuleşti (10, 12,30; 15; 17,30, 20) Tomis (10, 12,30; 15; 17,30, 20), Aurora (10; 12,30; 15; 17,45; 20,15) împărăţia oglinzilor strlmbe : Tineretului (10, 12, 14; 16; 18,15, 20,30) Gol printre lupi — cinemascop: Victoria (10, 12,45; 15,30; 18, 20,30), Mioriţa (10; 12,30; 15; 17,30; 20), Melodia (10, 12,15; 15,30; 18; 20,30). Povestirile lui Dida : Central (10; 12; 14; 16; 18,15, 20 15). Anicka merge la şcoală • Lumina (10; 12; 14; 16, 18,15, 20,30) , Tudor — cinemascop (ambele serii) , Arta (15,30; 19), Cosmos (16; 19,30) , Pacea (10, 16; 19,30). Ei cuceresc cerul : Union (11, 15; 17,30; 20), Drumul Sării (16, 18, 20). Program special pentru copii : Doina (10, 11,15; 12,30) Pompierul atomic : Doina (14,30; 16,30; 18,30; 20,30). Povestea Scufiţei Roşii : Timpuri Noi (de la orele 10 la 21 în continuare), Cultural (16; 18; 20). Nu eşti singur : Dacia (9; 11). Legea e lege: Dacia (13; 15; 17, 19; 21). Primul reportaj — cinemascop : Buzeşti (16; 18;15; 20.30) . Babette pleacă la război — cinemascop : Crîngaşi (16; 10,15; 20.30). Trei plus două _ cinemascop : Unirea (16; 18; 20) Ultimul meu tango : Vitan (15, 17; 19; 20,45) Ucigaşul şi fata : Munca (16; 18;15; 20,30), Adesgo (16; 18, 20). A dispărut o navă: Popular (10.30; 16; 18,15; 20.30) Ferentari (15; 17; 19, 21) Cînd vine pisica — cinemascop : Moşilor (15,30, 18; 20.30) Valsul nemuritor : Viitorul (16; 18,15; 20,30) Carmen de la Ronda ! Colentina (16: 18,15: 20:30) Cavalerul Pardaillan — cinemascop : Floreasca (12: 16, 18: 20) Volga (10:30: 13: 15, 17: 19: 21). Flamura (10: 12,15: 13; 18:15: 20.30) . Mi-am cumpărat un tată — cinemascop : Luceafărul (16: 18: 20). Ah, acest tineret ! : Progresul (15:30; 18, 20,15) La vîrsta dragostei : Lira (15,30, 18; 20,30) Printre oameni buni : Cotroceni (16, 18,15; 20,30). TELEVIZIUNE : Orele 19,00 — Pentru copii : Vacanţa de iarnă la munte — Pîinişoara. 19,30 — Transmisiune de la Teatrul de stat de operetă : PAGANINI de Franz Lehar In pauze : O completare despre litoral. Vînătoare de urşi. In încheiere : Buletin de știri, buletin meteorologic. CUM VA FI VREMEA Timpul probabil pentru zilele de 3, 4 şi 5 ianuarie 1964. In ţară . Vremea se va menţine umedă şi relativ călduroasă, cu cerul variabil, mai mult noros. Vor cădea precipitaţii locale, mai frecvente în vestul şi nordul ţării. Vînt potrivit. Temperatura în creştere uşoară. Minimele vor fi cuprinse între minus 8 şi plus 2 grade, iar maximele între minus 2 şi plus 8 grade. Local ceaţă. In Bucureşti : Vreme umedă, cu cerul variabil. Temporar precipitaţii slabe. Vînt moderat din sectorul sudic. Temperatura în creştere uşoară.