Scînteia, martie 1964 (Anul 33, nr. 6183-6213)
1964-03-01 / nr. 6183
PE TEMELE ZILEI Practica viitorilor mecanizatori Instruirea practică în producţie este o parte integrantă de mare însemnătate a procesului de învăţămînt din şcolile profesionale şi tehnice agricole. Ea contribuie la temeinica pregătire profesională a viitorilor lucrători şi tehnicieni ai agriculturii noastre socialiste. In scurt timp, la 6 aprilie, mai mult de 15 000 de elevi din anul II ai şcolilor profesionale de mecanici agricoli vor pleca pentru 110 zile la practică în atelierele S.M.T.-urilor şi gospodăriilor agricole de stat, ale unor întreprinderi de reparat utilaj agricol, iar circa 20 000 elevi din anul III ai acestor şcoli vor participa, între 16 martie şi 24 mai, alături de mecanizatori cu experienţă, la lucrările agricole de primăvară. Anul trecut, datorită măsurilor luate din timp, colaborării strînse dintre corpul didactic şi cadrele tehnice din S.M.T. şi G.A.S., elevii şcolilor profesionale de mecanici agricoli din Ianca, regiunea Galaţi, Roşiori de Vede, regiunea Bucureşti, şi din alte locuri au dobîndit in perioada practicii cunoştinţe valoroase privind lucrările de întreţinere şi recoltare a culturilor. Elevii anului III, conducînd tractoare sub îndrumarea şi supravegherea personalului specializat din unităţile agricole, au efectuat arături, însămînţări şi alte lucrări care au fost apreciate din punct de vedere calitativ ca bune şi foarte bune. în schimb, elevii Centrului şcolar agricol din Focşani, regiunea Galaţi, de exemplu, nu şi-au îndeplinit întregul program de practică prevăzut în planurile de învăţămînt, iar unele lucrări au fost executate la un nivel mai puţin corespunzător. Cum se explică asemenea deficienţe ? In primul rînd, prin întîrzierea elaborării planurilor de practică, tărăgănarea începerii lucrărilor şi repartizarea elevilor la locuri de muncă nepotrivite cu specialitatea în care se pregătesc. Recent, Consiliul Superior al Agriculturii a dat instrucţiuni detaliate privind organizarea instruirii elevilor pe ogoare. In mod deosebit trebuie să se aibă în vedere ca de îndrumarea elevilor să se ocupe maiştrii, şefii de brigadă şi tractoriştii cu o bogată experienţă, lucrările să fie gradate succesiv în funcţie de programul dinainte stabilit şi de nivelul cunoştinţelor asimilate, de formarea deprinderilor practice. La şcolile profesionale de mecanici agricoli din Aiud, regiunea Cluj, Salonta, regiunea Crişana, cadrele didactice au organizat lecţii de recapitulare a temelor mai importante pentru ca tinerii să-şi sistematizeze cît mai bine noţiunile însuşite ; în laboratoare şi ateliere s-au aprofundat acele cunoştinţe de care elevii vor avea mai multă nevoie în actuala perioadă de practică. Se constituie, de asemenea, colectivele de conducere şi de îndrumare a lucrărilor practice. Pe alocuri, unde aceste acţiuni pregătitoare sunt rămase in urmă, ele trebuie urgentate. Consiliile agricole regionale şi raionale, conducerile de şcoli şi de unităţi agricole, sprijinite de organizaţiile de partid, au datoria să se ocupe intens de buna organizare şi desfăşurare a instruirii practice, să asigure tinerilor încadrarea în locuri potrivite cu puterea lor de muncă, condiţii de viaţă corespunzătoare şi să vegheze ca fiecare zi de lucru să aibă pentru elevi cea mai mare eficienţă instructiv-educativă. In perioada de practică cadrele didactice, cu sprijinul organizaţiilor de tineret, trebuie să continue activitatea educativă multilaterală în rîndurile elevilor. In acest scop, este indicat să se stabilească o strînsă legătură între organizaţiile de partid şi U.T.M. din şcoli şi organizaţiile de partid şi U.T.M. din gospodăriile de stat, staţiunile de maşini şi tractoare, pe deplin interesate în pregătirea şi educarea viitorilor mecanici agricoli. Elevi din anul II al Şcolii profesionale de mecanici agricoli din Balş, regiunea Oltenia, la o lecţie practică MESAJUL adresat de tovarăşul Ion Gheorghe Maurer Conferinţei internaţionale a tineretului şi studenţilor pentru dezarmare, pace şi independenţă naţională de la Florenţa Răspunzînd cu plăcere la rugămintea Comitetului internaţional de pregătire al Conferinţei internaţionale a tineretului şi studenţilor pentru dezarmare, pace şi independenţă naţională, doresc să adresez conferinţei un călduros salut şi să asigur pe toţi participanţii de profunda mea simpatie faţă de iniţiativa dv. Problemele care formează obiectul dezbaterilor dv. sunt probleme arzătoare ale epocii noastre care afectează destinele tuturor popoarelor. Suprema garanţie a păcii, necesitate imperioasă pentru progresul material şi spiritual al societăţii umane, este fără îndoială dezarmarea generală şi totală. Totodată, cauza păcii nu poate fi despărţită în zilele noastre de cauza independenţei naţionale a popoarelor. Rezolvarea pozitivă a acestor probleme vitale depinde în bună măsură de poziţia şi contribuţia tineretului, viitorul omenirii. Pornind de la aceste considerente, Guvernul Republicii Populare Române a supus Adunării Generale O.N.U., încă din 1960, examinarea unor măsuri pe care fiecare stat în parte şi organizaţiile internaţionale ar urma să le ia pentru promovarea în rîndurile tineretului a ideilor păcii, respectului reciproc şi înţelegerii între popoare. La sesiunea a XVIII-a a Adunării Generale O.N.U., împreună cu alte 25 de delegaţii, delegaţia română a prezentat un proiect de Declaraţie internaţională în această problemă care, conform hotărîrii adoptate, urmează să fie dezbătut în vederea elaborării finale la cea de-a XIX-a sesiune a Adunării Generale. Suntem convinşi că principiile şi idealurile înscrise în proiectul de Declaraţie, prezentat la O.N.U., vor găsi înţelegere şi aprobare din partea tuturor guvernelor, ca şi a organizaţiilor de tineret din lumea întreagă. Însăşi conferinţa dv. constituie o manifestare a dorinţei şi a hotărîrii tineretului lumii de a trăi în pace, într-o lume fără arme şi războaie, în care fiecare popor să fie liber şi egal în drepturi cu celelalte. Urez deplin succes conferinţei în realizarea nobilelor sale ţeluri. PROLETARI DIN TOATE TARILE, UNITI-VAt Anul XXXIII Nr. 6183 || Duminică 1 martie 1964 4 PAGINI - 20 BANI La atelierul de cazangerie al Uzinei „Vulcan" din Capitală (fotografia de mai sus), se acordă o atenţie deosebită îmbunătăţirii continue a calităţii produselor, creşterii productivităţii muncii. Execuţia virolelor pentru cazane este urmărită îndeaproape, pe faze, începînd cu primele operaţii : de rabotare, creiţuire şi sudură automată. Tot în scopul creşterii nivelului calitativ al cazanelor, peste 60 muncitori urmează cursurile de ridicare a calificării şi de specializare. Echipa de pregătire a fabricaţiei condusă de tovarăşul Ion Mihăilescu execută în prezent lucrări de rabotare şi crelţuire mecanică prin aplicarea unui dispozitiv special; acesta asigură îmbunătăţirea calităţii şi creşterea productivităţii muncii de 4 ori. In prezent se pregăteşte punerea în funcţiune a unei raboteze moderne, a unui valţ de mare capacitate pentru îndoirea tablei de 90 mm şi a unui aparat de creiţuit electric. Foto : Gh. Vinţili Măsuri pentru valorificarea superioară a ţiţeiului CIMPINA (coresp. „Scînteii“). La rafinăria Cîmpina s-au aplicat în ultimul timp noi măsuri în vederea valorificării superioare a materiei prime. In secţia de fabricaţii secundare, prin îmbunătăţirea procesului tehnologic, a fost realizat un ulei din grupa 400 de calitate superioară. Tot aici s-au fabricat, peste plan, cantităţi însemnate de desemulsionanţi şi de ulei de vaselină tehnic, produs utilizat în industria textilă. In rafinărie se acordă o mare atenţie reducerii pierderilor de ţiţei şi produse petroliere. A fost amenajat un separator de produse din apele reziduale. Lunar, cu ajutorul acestuia se recuperează zeci de tone de produse petroliere. Datorită aplicării acestor măsuri, numai de la începutul anului, valoarea produselor obţinute dintr-o tonă de ţiţei a crescut cu 2,43 la sută, iar în luna ianuarie s-au obţinut economii suplimentare la preţul de cost de 81 000 lei şi beneficii peste plan în valoare de 693 000 lei. DIN TOATĂ ŢARA Primele suprafeţe însăminţate cu mazăre Colectiviştii din raionul Olteniţa şi din alte raioane ale regiunii Bucureşti au obţinut anul trecut producţii mari de legume făcînd însămînţatul în mustul zăpezii. în acest an, s-au făcut pregătiri din vreme pentru această cultură. Cînd primele suprafeţe de teren s-au zvîntat, s-a trecut la pregătirea patului germinativ şi la semănat. Primele suprafeţe cu mazăre au fost însămînţate de colectiviştii din comunele Greaca (16 hectare), Hotarele (9 hectare), Aprozi (11 hectare), Căscioarele (10 hectare). ASTAZI ÎNCEPE Spartachiada republicană Astăzi se dă startul în cea mai mare competiţie sportivă a anului — Spartachiada republicană. Reunind, timp de şase luni, sute de mii de participanţi — de la începători pînă la membrii loturilor olimpice — Spartachiada este menită să contribuie la dezvoltarea culturii fizice în rîndurile maselor, la descoperirea şi selecţionarea unor noi talente pentru sportul de performanţă, la ridicarea permanentă a măiestriei sportivilor. Programul ei prevede întreceri la atletism, baschet, box, ciclism, fotbal, gimnastică, haltere, handbal, volei, notaţie, lupte, tenis de masă, motociclism, aviaţie sportivă. In primele etape ale Spartachiadei vor mai putea fi organizate concursuri la oină, popice, şah, tir, turism etc. Prima etapă (pe asociaţii sportive), care începe astăzi, va dura pînă la 1 iunie. La întreceri participă sportivi începători din toate asociaţiile sportive — din întreprinderi, instituţii, şcoli, facultăţi etc. — precum şi sportivi care au categoria a 3-a de clasificare. Etapa a 2-a a competiţiei, pe raioane, este programată între 2 iunie şi 12 iulie, iar etapa a 3-a, pe regiuni, de la 25 la 27 iulie Etapa finală se va disputa între 19 şi 24 august la Bucureşti. Spartachiada republicană se va încheia cu „Parada sporturilor", care va avea loc pe stadionul „23 August". S-a încheiat „Luna cărţii la sate“ S-a încheiat „Luna cârţii la sate", care a prilejuit în întreaga ţară mii de manifestări: prezentări de recenzii şi lecturi în grup, simpozioane şi şezători literare, serbări ale cărţii, concursuri, întîlniri ale cititorilor cu scriitori şi redactori din edituri. In satele din regiunea Argeş au avut loc circa 2 000 asemenea manifestări, iar în cele din regiunea Bucureşti 3 500. Au fost organizate zile ale cărţii politice, literare şi agrozootehnice, zile ale cărţii de popularizare a cunoştinţelor cultural-ştiinţifice. In biblioteci şi cămine culturale, în gospodării agricole colective, s-au amenajat standuri, vitrine şi expoziţii de cărţi. O vie activitate s-a desfăşurat în luna cărţii în cele 7 000 biblioteci săteşti. In regiunea Crişana, în 4 600 cercuri de citit au avut loc, săptămlnal, prezentări de recenzii şi lecturi colective. Locuitorii satelor au urmărit cu interes concursurile pentru desemnarea celor mai activi cititori dintre colectivişti. Pentru luna cărţii cele 730 librării săteşti, 5 800 raioane de librării şi 28 auto-librării au fost aprovizionate cu circa un milion volume din cele mai noi lucrări tipărite de editurile noastre. (Agerpres) in ziarul de azi. • Z. Băicoianu : Arta decorativi si cerințele industriei (pag. 2-a). • V. Sebastian : Foileton — Nu i-a venit rindul (pag. 2-a). • Căminul nostru (pag. 2-a). • G. Schatter: Scrisoare din Anglia — Tunelul sub Canalul Minecii (pag. 4-a). PĂMlNT TlNĂR UN NOU BAZIN CARBONIFER PE VALEA MOTRULUI • 30 KM. DE LABIRINT SUBPĂMÎNTEANĂ • VITEZA MAXIMĂ NU E PENALIZATĂ • LA ȘCOALA FĂRĂ BĂNCI Patru ani reprezintă o distanţă scurtă în timp , suficientă însă pentru ca pămîntul acesta cu însemnele unei adinei bătrineți şi înapoieri economice să întinerească, să ajungă la vîrsta deplinei maturităţi. Intîi, i-au călcat pragul cîțiva geologi. Au descoperit comoara. Au sosit apoi primii pionieri ai mineritului. Pop Dumitru I avea numărul 1 de marcă. Acum sint numere de mărci formate din 4 cifre. Hărţile economice nu se tipăresc în fiecare zi. Fără îndoială însă că, în prima hartă care va urma celei actuale, la o încrucișare egală de drumuri între Turnu Severin și Tg. Jiu, pe valea Motrului va apărea un pătrat negru , semnul industriei cărbunelui. In inima sutelor de milioane de tone de lignit care se află înmagazinate aici a fost croit drumul unui labirint de peste 30 km de galerii. De pe acum lignitul de Motru încălzește cazanele termocentralei de la Doicești. Mîine el se va revărsa, cu un debit de mai multe mii de tone pe zi, spre gurile cazanelor puternicei termocentrale ce se Inalta la porţile Craiovei. Tupă ce geologii şi-au încheiat cu -"-^succes treburile, în urma lor a sosit un mănunchi de oameni : douăzeci de mineri. Tractoare puternice îşi croiau drum nou. Ca să ajungă la „G-1" — prima galerie de cercetare geologică de la Horăşti — distanţa părea nespus de lungă ; era nevoie de 3—4 ore pentru a înainta un kilometru de drum. Pămîntul clisos se împotrivea cu înverşunare celor ce veneau să-i dezvăluie comorile. Au fost zile aspre, de muncă încordată pentru cei ce şi-au stabilit adresele noi pe această nouă vale a cărbunelui. Maşina „înghite" cu uşurinţă kilometrii de asfalt. De la Strehaia, pe Valea Motrului, ne îndreptăm spre Horăşti. Oprim. Răscruce de drumuri. O tablă indicatoare marchează distanţele : 42 km Turnu Severin — 42 km Tg. Jiu. Alte indicatoare ne îndrumă spre diferite şantiere, spre noile exploatări miniere : Horăşti, Leurda, Ploştina. Sînt multe indicatoare la această răscruce. Perpendicular pe şoseaua naţională „cade" valea Însurăţei — şi asfaltul drumului ce ne conduce la Horăşti. — Cît credeţi că a trecut de atunci ? — ne întreabă inginerul Cornel Bălăcui, directorul Trustului minier „Oltenia", vrînd parcă să încheie discuția despre acele zile cînd a însoţit grupul de geologi prin aceste locuri. Răspunsul veni neaşteptat. — Aveam doar cu patru ani mai puțin decît astăzi — spuse omul de la volan. Nu eram mai tineri decît ne socotim acum — adăugă tot el. Cuprinse între mai multe văi, pe o rază de 10 kilometri, cele trei exploatări au la prima vedere aspectul unor șantiere. Să zicem că pentru prezentarea primelor blocuri ale viitorului orășel muncitoresc Motru, care însumează acum 260 de apartamente, sau blocurile începute cu 500 de apartamente — nu e nici o dificultate. Albumul ar putea cuprinde imagini ale diferitelor ateliere, ale construcţiilor aflate într-un stadiu avansat la staţiile de sortare, însilozare şi încărcare în vagoane C.F.R., la complexele administrative prevăzute cu baie pentru mineri, lămpărie. De pe muchia cea mai înaltă a dealurilor înconjurătoare se zăresc porţiuni din cei peste 30 km de drum nou asfaltat răsfirîndu-se spre cele trei guri ale minelor, linii electrice sărind sprintene peste văi. Depoul de locomotive, triajul cu 7 linii surori, locomotivele gonind pe căi de fier, fac şi ele parte din peisajul nou al Văii Motrului. Există însă şi un şantier mult mai vast care nu se vede. Lipsesc schelăriile metalice ale turnurilor de extracţie specifice minelor de cărbuni. Acolo unde în urmă cu patru ani au fost înfipţi primii ţăruşi şi-au croit drum minerii spre straturile de cărbune. Un păienjeniş de galerii — drumuri subterane — de peste 30 de kilometri cutreieră adîncurile. Stînd de vorbă cu cei ce au sfredelit metru cu metru pămîntul şantierului subteran, fotoreporterul s-ar cuveni să-şi întoarcă obiectivul aparatului în urmă cu cîtva timp , lucru imposibil. Vitezele de săpare realizate aici sînt o mîndrie îndreptăţită a întregului colectiv. Spunea un miner : „Celor care întrec măsura vitezei pe şosele li se cere pe bună dreptate socoteală. Nouă însă nu ne ia nimeni „taloanele" dacă depăşim viteza de săpare"... La Horăşti şi Leurda minerii au înţeles bine rostul vitezelor sporite de săpare , durata de execuţie a lucrărilor de pregătire — luînd în considerare viteza minimă de avansare cu armare definitivă de 200 ml pe lună (viteză devenită mai mult decît obişnuită) reduce simţitor durata lucrărilor. In cronica faptelor de seamă reali-i-zate aici sînt înscrise recorduri de mare valoare, performanţe neatinse pînă acum în ţară. In 26 de zile lucrătoare dintr-o lună brigăzile conduse de minerii Octavian Rump, Ion Ionică, Vasile Andraş au tăiat în munte cîte 601, 506 și respectiv 404 metri liniari de galerie. Sînt fapte de-acum consumate pe care fotoreporterul nu le mai poate prinde în obiectiv. Pe lîngă oamenii ce le-au realizat poate fi fotografiată și „mîna dreaptă" a acestora , combinele puternice şi de mare randament cu care sînt înzestrate locurile de muncă. Un şantier la suprafaţă şi altul mult mai întins, ascuns privirilor, în subteran , aşa arată Valea Motrului. Să coborîm în adîncurile împietrite, acolo, unde ecoul loviturilor care băteau ţăruşii în urmă cu patru ani, se aude astăzi amplificat. O galerie dreaptă, puţin în pantă, urmează direcţia unui fir nevăzut. Este planul înclinat 15 023 de la sectorul Horăşti. Un zgomot de maşină se aude tot mai desluşit. Priveşte maşina care seamănă întrucîtva cu un tun. Un braţ mobil, puternic, cu un disc rotativ prevăzut cu dinţi muşcători în creştet, este îndreptat spre peretele din faţă al galeriei. In timp ce braţul combinei descrie profilul galeriei, dinţii lui ascuţiţi taie cu uşurinţă, ca un fierăstrău, cărbunele. Transportorul combinei se înfige în movila de cărbune şi o încarcă în vagoneţi. La pupitrul de comandă, cu mîna pe manetă, numai „ochi", un tînăr. Are aceeaşi „vechime" în subteran ca şi combina pe care o deserveşte : maşina nouă lucrează în subteran de trei luni. Combainerul Cristei Pătraşcu a absolvit o şcoală profesională, apoi un curs de combaineri şi de trei luni a primit „botezul" noii sale meserii. In acelaşi schimb, dar la un alt loc de muncă lucrează, într-o brigadă, ca ajutor miner tatăl tînărului Pătraşcu. Sînt localnici, casa o au aproape de „gura” minei. La exploatarea Ploştina s-a ridicat o întreagă pleiadă de combaineri. Din familia Rămescu şapte bărbaţi, unul şi unul, au îmbrăţişat această nouă meserie. Sute de localnici s-au deprins cu tradiţionalul salut mineresc: „Noroc bun". Meseriile pe care şi le-au însuşit, noua muncă, le-au schimbat modul de viaţă, preocupările, gîndurile. Şcolile de calificare îşi desfăşoară din plin activitatea în toate cele trei mine. Peste 700 de tineri din părţile Motrului urmează cursurile diferitelor şcoli profesionale din ţară. Unul din primii mineri sosiţi pe Motru a fost Dumitru Pop I. El a şi primit — cum am arătat la început — numărul 1 de marcă la lămpărie. Astăzi însă în evidenţa pe care o ţine administraţia minei figurează 26 de muncitori cu numele de Pop, din care 7 au pronumele Ion, 5 Toader, 4 Grigore, cîte 3 Dumitru şi Gheorghe... Cu toţii sînt din comuna Săpînţa, regiunea Maramureş. Familiile Turda, Stan, tot din Săpînţa, şi-au trimis şi ele nu mai puţin de alţi patruzeci de... reprezentanţi. Cît de mult s-au legat aceşti oameni de mina lor tînără o arată următoarea întîmplare. Pop Toader II a fost chemat la o mină mult mai apropiată de ţinutul său natal. S-a gîndit cîteva clipe, nu asupra hotărîrii pe care o va lua, ci cum să-şi exprime mai pe înţeles gîndurile. Spuse : — Am trecut peste ce-a fost mai greu. Am căutat cărbune. L-am găsit. Trebuie să-l şi scoatem. Să plec ? Nu mă lasă inima. Şi aici mă simt acasă. In abatajele frontale din Horăşti oamenii învaţă cu stăruinţă metodele de exploatare, se califică , se experimentează sisteme moderne de susţinere, se întocmesc programe de organizare a producţiei în locurile de muncă înzestrate cu combine de abataj. Creşte mereu dotarea cu utilaje şi instalaţii moderne, de mare randament. Transportul în subteran este de pe acum asigurat cu puternice transportoare blindate şi lungi benzi de cauciuc. Sînt toate acestea semne ale apropiatelor zile cînd producţia de lignit a sectoarelor se va măsura în mii de tone. Oamenii celui mai tînăr bazin carbonifer al ţării au mereu în faţă aceste perspective. Pregătirile pe care le fac acum în şcoala fără bănci din abataje, ca şi la şcoala de calificare, dovedesc că pentru ei ziua de mîine începe de astăzi. ţ®e harta economică a patriei, la sud de brîul Carpaţilor, pe Valea Motrului nu a apărut încă pătratul negru, semnul industriei cărbunelui, deşi aceste adîncuri întinerite sunt brăzdate de luminiţele vii ale lămpilor, deşi ele trăiesc intens. Dar va apare negreşit. Descătuşată, puterea milioanelor de cai putere din subsolul Motrului va primi strălucire în puternica centrală electrică de termoficare ce se înalţă semeaţă la una din porţile Craiovei. Despre acest şantier, despre oamenii care „clădesc" aici lumina vom reveni într-un viitor reportaj. C. MORARU R. APOSTOL Trei mineri vrednici, şefi de brigăzi la lucrările de pregătire de la mina Leurda: Vasile Andraş, Stelian Firulescu şi Dumitru Stan Staţiune experimentală pe terenuri nisipoase CRAIOVA (coresp. „Scînteii"). — La Bechetu, în zona terenurilor nisipoase din regiunea Oltenia, a luat fiinţă o staţiune experimentală agricolă. In cadrul celor 4 laboratoare ale staţiunii de viticultură, pomicultură, agrotehnică şi agrochimie, se vor efectua experienţe avînd drept scop valorificarea cu maximum de eficienţă economică a solurilor nisipoase din sudul regiunii. Staţiunea dispune de o suprafaţă de peste 1 000 ha terenuri nisipoase şi a fost dotată cu numeroase maşini agricole, aparate şi instrumente de laborator. Cercetătorii staţiunii au organizat recent puncte de sprijin în unităţi agricole socialiste din raioanele Calafat, Corabia şi Craiova. Staţiunea va livra cantităţi însemnate de material săditor pentru noile plantaţii de vii şi livezi, care vor transforma dunele de nisip din sudul regiunii în grădini înfloritoare. INSTANTANEE * Preludiul primăverii Ostenită de atîta alergătură pe coclaurile lumii, iarna își mai încearcă tăriile, scuturînd din înalturi fulgi întîrziați ori aburind oglinda apelor, cu răsuflarea-i de gheață. Pe undeva, prin preajmă, se simt însă tot mai aproape pașii noului anotimp, gata să preia ştafeta vremii, li vestesc apropierea nu numai brigăzile de tractoare, pregătite să pornească în campania de primăvară, nu numai ghioceii zgribuliţi parcă sub viaturile reci, ci şi tradiţionalele mărfişoare care au împînzit în aceste zile vitrinele şi străzile. Modelele cele mai felurite, lucrate cu meşteşug şi migală în lemn sau metal, pictate pe o bucăţică de plexi, nu mai mare ca un sîmbure, sau cizelate în broderia filigranului, te îmbie să alegi. Se opresc în faţa panourilor, încărcate ciorchine cu mărfişoare, fel şi fel de oameni. De la elevul care s-a hotărît cu greu să cumpere o umbreluţă — „oare i-o place tovarăşei învăţătoare" ? — şi pînă la bărbatul cu părul ca promoroaca, pe care gîndul la viitorul nepoţel l-a îndemnat să-i cumpere nurorii... o barză. La îndemîna cetăţenilor se află în acest an şi o noutate : „mărţişorul poştal". O dată cu plicul flancat, călătoreşte în oricare coif de ţară şi micuţul obiect legat cu şnur de mătase. Se pare, totodată, că-i tare vechi obiceiul de a oferi celor dragi mărfişoare — preludiu al primăverii — de vreme ce încă multe modele sînt cam de o vîrstă cu el. Aceiaşi coşari şi trifoi, fatidica cifră 13, sau careul de aşi, aceleaşi figuri ale feluritelor animale. Cu toate acestea, noi sau reluate, gingaşele figurine atrag în aceste zile mulţimea doritorilor de primăvară. Chiar dacă pe străzile oraşului decorul iernii a rămas încă neschimbat, chiar dacă omătul mai troieneşte dealurile şi învăluie munţii cu cuşme albe, mărfişoarele aduc cu ele anotimpul florii ION MARGINEANU