Scînteia, martie 1964 (Anul 33, nr. 6183-6213)

1964-03-01 / nr. 6183

PE TEMELE ZILEI Practica viitorilor mecanizatori Instruirea practică în producţie este o parte inte­grantă de mare însemnătate a procesului de învă­­ţămînt din şcolile profesionale şi tehnice agricole. Ea contribuie la temeinica pregătire profesională a viito­rilor lucrători şi tehnicieni ai agriculturii noastre so­cialiste. In scurt timp, la 6 aprilie, mai mult de 15 000 de elevi din anul II ai şcolilor profesionale de mecanici agricoli vor pleca pentru 110 zile la practică în ate­lierele S.M.T.-urilor şi gospodăriilor agricole de stat, ale unor întreprinderi de reparat utilaj agricol, iar circa 20 000 elevi din anul III ai acestor şcoli vor par­ticipa, între 16 martie şi 24 mai, alături de mecaniza­tori cu experienţă, la lucrările agricole de primăvară. Anul trecut, datorită măsurilor luate din timp, co­laborării strînse dintre corpul didactic şi cadrele teh­nice din S.M.T. şi G.A.S., elevii şcolilor profesionale de mecanici agricoli din Ianca, regiunea Galaţi, Roşiori de Vede, regiunea Bucureşti, şi din alte locuri au dobîndit in perioada practicii cunoştinţe valoroase privind lucrările de întreţinere şi recoltare a culturilor. Elevii anului III, conducînd tractoare sub îndrumarea şi supravegherea personalului specializat din unităţile agricole, au efectuat arături, însămînţări şi alte lucrări care au fost apreciate din punct de vedere calitativ ca bune şi foarte bune. în schimb, ele­vii Centrului şcolar agricol din Focşani, regiunea Ga­laţi, de exemplu, nu şi-au îndeplinit întregul program de practică prevăzut în planurile de învăţămînt, iar unele lucrări au fost executate la un nivel mai puţin corespunzător. Cum se explică asemenea deficienţe ? In primul rînd, prin întîrzierea elaborării planurilor de practică, tărăgănarea începerii lucrărilor şi repartiza­rea elevilor la locuri de muncă nepotrivite cu specia­litatea în care se pregătesc. Recent, Consiliul Superior al Agriculturii a dat in­strucţiuni detaliate privind organizarea instruirii ele­vilor pe ogoare. In mod deosebit trebuie să se aibă în vedere ca de îndrumarea elevilor să se ocupe mai­ştrii, şefii de brigadă şi tractoriştii cu o bogată expe­rienţă, lucrările să fie gradate succesiv în funcţie de programul dinainte stabilit şi de nivelul cunoştinţelor asimilate, de formarea deprinderilor practice. La şco­lile profesionale de mecanici agricoli din Aiud, re­giunea Cluj, Salonta, regiunea Crişana, cadrele di­dactice au organizat lecţii de recapitulare a temelor mai importante pentru ca tinerii să-şi sistematizeze cît mai bine noţiunile însuşite ; în laboratoare şi ate­liere s-au aprofundat acele cunoştinţe de care elevii vor avea mai multă nevoie în actuala perioadă de practică. Se constituie, de asemenea, colectivele de conducere şi de îndrumare a lucrărilor practice. Pe alocuri, unde aceste acţiuni pregătitoare sunt rămase in urmă, ele trebuie urgentate. Consiliile agricole regionale şi raionale, condu­cerile de şcoli şi de unităţi agricole, sprijinite de organizaţiile de partid, au datoria să se ocupe intens de buna organizare şi desfăşurare a in­struirii practice, să asigure tinerilor încadrarea în locuri potrivite cu puterea lor de muncă, condiţii de viaţă corespunzătoare şi să vegheze ca fiecare zi de lucru să aibă pentru elevi cea mai mare eficienţă in­­structiv-educativă. In perioada de practică cadrele di­dactice, cu sprijinul organizaţiilor de tineret, trebuie să continue activitatea educativă multilaterală în rîn­­durile elevilor. In acest scop, este indicat să se stabi­lească o strînsă legătură între organizaţiile de partid şi U.T.M. din şcoli şi organizaţiile de partid şi U.T.M. din gospodăriile de stat, staţiunile de maşini şi trac­toare, pe deplin interesate în pregătirea şi educarea viitorilor mecanici agricoli. Elevi din anul II al Şcolii profesionale de mecanici agricoli din Balş, regiunea Oltenia, la o lecţie practică MESAJUL adresat de tovarăşul Ion Gheorghe Maurer Conferinţei internaţionale a tineretului şi studenţilor pentru dezarmare, pace şi independenţă naţională de la Florenţa Răspunzînd cu plăcere la rugă­mintea Comitetului internaţional de pregătire al Conferinţei interna­ţionale a tineretului şi studenţilor pentru dezarmare, pace şi indepen­denţă naţională, doresc să adresez conferinţei un călduros salut şi să asigur pe toţi participanţii de pro­funda mea simpatie faţă de iniţia­tiva dv. Problemele care formează obiec­tul dezbaterilor dv. sunt probleme arzătoare ale epocii noastre care afectează destinele tuturor po­poarelor. Suprema garanţie a păcii, nece­sitate imperioasă pentru progresul material şi spiritual al societăţii u­­mane, este fără îndoială dezarmarea generală şi totală. Totodată, cauza păcii nu poate fi despărţită în zilele noastre de cau­za independenţei naţionale a po­poarelor. Rezolvarea pozitivă a acestor pro­bleme vitale depinde în bună mă­sură de poziţia şi contribuţia tine­retului, viitorul omenirii. Pornind de la aceste considerente, Guvernul Republicii Populare Ro­mâne a supus Adunării Generale O.N.U., încă din 1960, examinarea unor măsuri pe care fiecare stat în parte şi organizaţiile internaţionale ar urma să le ia pentru promovarea în rîndurile tineretului a ideilor pă­cii, respectului reciproc şi înţelege­rii între popoare. La sesiunea a XVIII-a a Adunării Generale O.N.U., împreună cu alte 25 de delegaţii, de­legaţia română a prezentat un pro­iect de Declaraţie internaţională în această problemă care, conform ho­­tărîrii adoptate, urmează să fie dez­bătut în vederea elaborării finale la cea de-a XIX-a sesiune a Adunării Generale. Suntem­ convinşi că principiile şi idealurile înscrise în proiectul de Declaraţie, prezentat la O.N.U., vor găsi înţelegere şi aprobare din par­tea tuturor guvernelor, ca şi a or­ganizaţiilor de tineret din lumea în­treagă. Însăşi conferinţa dv. consti­tuie o manifestare a dorinţei şi a hotărîrii tineretului lumii de a trăi în pace, într-o lume fără arme şi războaie, în care fiecare popor să fie liber şi egal în drepturi cu celelalte. Urez deplin succes conferinţei în realizarea nobilelor sale ţeluri. PROLETARI DIN TOATE TARILE, UNITI-VAt Anul XXXIII Nr. 6183 || Duminică 1 martie 1964­­ 4 PAGINI - 20 BANI La atelierul de cazangerie al U­­zinei „Vulcan" din Capitală (foto­grafia de mai sus), se acordă o atenţie deosebită îmbunătăţirii con­tinue a calităţii produselor, creşte­rii productivităţii muncii. Execuţia virolelor pentru cazane este urmă­rită îndeaproape, pe faze, începînd cu primele operaţii : de rabotare, creiţuire şi sudură automată. Tot în scopul creşterii nivelului calita­tiv al cazanelor, peste 60 muncitori urmează cursurile de ridicare a ca­lificării şi de specializare. Echipa de pregătire a fabricaţiei condusă de tovarăşul Ion Mihăilescu exe­cută în prezent lucrări de rabotare şi crelţuire mecanică prin aplicarea unui dispozitiv special; acesta asi­gură îmbunătăţirea calităţii şi creş­terea productivităţii muncii de 4 ori. In prezent se pregăteşte punerea în funcţiune a unei raboteze mo­derne, a unui valţ de mare capa­citate pentru îndoirea tablei de 90 mm şi a unui aparat de creiţuit electric. Foto : Gh. Vinţili Măsuri pentru valorificarea superioară a ţiţeiului CIMPINA (coresp. „Scîn­­teii“).­­ La rafinăria Cîmpina s-au aplicat în ultimul timp noi măsuri în vederea valorificării superioare a materiei pri­me. In secţia de fabrica­ţii secundare, prin îmbu­nătăţirea procesului teh­nologic, a fost realizat un ulei din grupa 400 de ca­litate superioară. Tot aici s-au fabricat, peste plan, cantităţi însemnate de desemulsionanţi şi de ulei de vaselină tehnic, produs utilizat în indus­tria textilă. In rafinărie se acordă o mare atenţie re­ducerii pierderilor de ţi­ţei şi produse petroliere. A fost amenajat un sepa­rator de produse din ape­le reziduale. Lunar, cu a­­jutorul acestuia se recu­perează zeci de tone de produse petroliere. Dato­rită aplicării acestor mă­suri, numai de la începu­tul anului, valoarea pro­duselor obţinute dintr-o tonă de ţiţei a crescut cu 2,43 la sută, iar în luna ianuarie s-au obţinut eco­nomii suplimentare la preţul de cost de 81 000 lei şi beneficii peste plan în valoare de 693 000 lei. D­IN TOATĂ ŢARA Primele suprafeţe însăminţate cu mazăre Colectiviştii din raionul Olteniţa şi din alte raioane ale regiunii Bucureşti au ob­ţinut anul trecut producţii mari de legume făcînd însămînţatul în mustul ză­pezii. în acest an, s-au făcut pregătiri din vre­me pentru această cultură. Cînd primele suprafeţe de teren s-au zvîntat, s-a tre­cut la pregătirea patului ger­minativ şi la semănat. Prime­le suprafeţe cu mazăre au fost însămînţate de colecti­viştii din comunele Greaca (16 hectare), Hotarele (9 hec­tare), Aprozi (11 hectare), Căscioarele (10 hectare). AST­AZI ÎNCEPE Spartachiada republicană Astăzi se dă startul în cea mai mare competiţie sportivă a anului — Spartachiada republicană. Reu­nind, timp de şase luni, sute de mii de participanţi — de la începători pînă la membrii loturilor olimpice — Spartachiada este menită să contri­buie la dezvoltarea culturii fizice în rîndurile maselor, la descoperirea şi selecţionarea unor noi talente pen­tru sportul de performanţă, la ridi­carea permanentă a măiestriei sportivilor. Programul ei prevede în­treceri la atletism, baschet, box, ci­clism, fotbal, gimnastică, haltere, handbal, volei, notaţie, lupte, tenis de masă, motociclism, aviaţie spor­tivă. In primele etape ale Sparta­­chiadei vor mai putea fi organizate concursuri la oină, popice, şah, tir, turism etc. Prima etapă (pe asociaţii sporti­ve), care începe astăzi, va dura pînă la 1 iunie. La întreceri parti­cipă sportivi începători din toate asociaţiile sportive — din întreprin­deri, instituţii, şcoli, facultăţi etc. — precum şi sportivi care au catego­ria a 3-a de clasificare. Etapa a 2-a a competiţiei, pe raioane, este pro­gramată între 2 iunie şi 12 iulie, iar etapa a 3-a, pe regiuni, de la 25 la 27 iulie Etapa finală se va disputa între 19 şi 24 august la Bucureşti. Spartachiada republicană se va încheia cu „Parada sporturilor", care va avea loc pe stadionul „23 August". S-a încheiat „Luna cărţii la sate“ S-a încheiat „Luna cârţii la sate", care a prilejuit în întreaga ţară mii de manifestări: prezentări de recen­zii şi lecturi în grup, simpozioane şi şezători literare, serbări ale cărţii, concursuri, întîlniri ale cititorilor cu scriitori şi redactori din edituri. In satele din regiunea Argeş au avut loc circa 2 000 asemenea manifestări, iar în cele din regiunea Bucureşti 3 500. Au fost organizate zile ale cărţii po­litice, literare şi agrozootehnice, zile ale cărţii de popularizare a cunoştin­ţelor cultural-ştiinţifice. In biblioteci şi cămine culturale, în gospodării agricole colective, s-au amenajat stan­duri, vitrine şi expoziţii de cărţi. O vie activitate s-a desfăşurat în luna cărţii în cele 7 000 biblioteci să­teşti. In regiunea Crişana, în 4 600 cercuri de citit au avut loc, săptăml­­nal, prezentări de recenzii şi lecturi colective. Locuitorii satelor au urmă­rit cu interes concursurile pentru de­semnarea celor mai activi cititori din­tre colectivişti. Pentru luna cărţii cele 730 librării săteşti, 5 800 raioane de librării şi 28 auto-librării au fost aprovizionate cu circa un milion volume din cele mai noi lucrări tipărite de editurile noas­tre. (Agerpres) in ziarul de azi. • Z. Băicoianu : Arta decorativi si cerințele industriei (pag. 2-a). • V. Sebastian : Foileton — Nu i-a venit rindul (pag. 2-a). • Căminul nostru (pag. 2-a). • G. Schatter: Scrisoare din Anglia — Tunelul sub Canalul Minecii (pag. 4-a). PĂMlNT TlNĂR UN NOU BAZIN CARBONIFER PE VALEA MOTRULUI • 30 KM. DE LABIRINT SUBPĂMÎNTEANĂ • VITEZA MAXIMĂ NU E PENALIZATĂ • LA ȘCOALA FĂRĂ BĂNCI P­atru ani reprezintă o distanţă scurtă în timp , suficientă însă pentru ca pămîntul acesta cu însemnele unei adinei bătrineți şi înapoieri economice să întine­rească, să ajungă la vîrsta deplinei ma­turităţi. Intîi, i-au călcat pragul cîțiva geologi. Au descoperit comoara. Au sosit apoi primii pionieri ai mineritului. Pop Dumitru I avea numărul 1 de marcă. A­­cum sint numere de mărci formate din 4 cifre. Hărţile economice nu se tipăresc în fiecare zi. Fără îndoială însă că, în pri­ma hartă care va urma celei actuale, la o încrucișare egală de drumuri între Turnu Severin și Tg. Jiu, pe valea Motrului va apărea un pătrat negru , semnul indus­triei cărbunelui. In inima sutelor de mi­lioane de tone de lignit care se află în­magazinate aici a fost croit drumul unui labirint de peste 30 km de galerii. De pe acum lignitul de Motru încălzește cazanele termocentralei de la Doicești. Mîine el se va revărsa, cu un debit de mai multe mii de tone pe zi, spre gurile cazanelor puternicei termocentrale ce se Inalta la porţile Craiovei. T­upă ce geologii şi-au încheiat cu -"-^succes treburile, în urma­­ lor a so­sit un mănunchi de oameni : douăzeci de mineri. Tractoare puternice îşi croiau drum nou. Ca să ajungă la „G-1" — prima galerie de cercetare geologică de la Ho­­răşti — distanţa părea nespus de lungă ; era nevoie de 3—4 ore pentru a înain­ta un kilometru de drum. Pămîntul cli­sos se împotrivea cu înverşunare celor ce veneau să-i dezvăluie comorile. Au fost zile aspre, de muncă încordată pen­tru cei ce şi-au stabilit adresele noi pe această nouă vale a cărbunelui. Maşina „înghite" cu uşurinţă kilometrii de asfalt. De la Strehaia, pe Valea Motru­lui, ne îndreptăm spre Horăşti. Oprim. Răscruce de drumuri. O tablă indicatoare marchează distanţele : 42 km Turnu Se­verin — 42 km Tg. Jiu. Alte indicatoare ne îndrumă spre diferite şantiere, spre noile exploatări miniere : Horăşti, Leurda, Ploştina. Sînt multe indicatoare la această răscruce. Perpendicular pe şoseaua naţio­nală „cade" valea Însurăţei — şi asfaltul drumului ce ne conduce la Horăşti. — Cît credeţi că a trecut de atunci ? — ne întreabă inginerul Cornel Bălăcui, directorul Trustului minier „Oltenia", vrînd parcă să încheie discuția despre a­­cele zile cînd a însoţit grupul de geologi prin aceste locuri. Răspunsul veni neaşteptat. — Aveam doar cu patru ani mai puțin decît astăzi — spuse omul de la volan. Nu eram mai tineri decît ne socotim acum — adăugă tot el. Cuprinse între mai multe văi, pe o rază de 10 kilometri, cele trei exploatări au la prima vedere aspectul unor șan­tiere. Să zicem că pentru prezentarea primelor blocuri ale viitorului orășel muncitoresc Motru, care însumează acum 260 de apartamente, sau blocurile în­cepute cu 500 de apartamente — nu e nici o dificultate. Albumul ar putea cu­prinde imagini ale diferitelor ateliere, ale construcţiilor aflate într-un­ stadiu avansat la staţiile de sortare, însilozare şi încăr­care în vagoane C.F.R., la complexele administrative prevăzute cu baie pentru mineri, lămpărie. De pe muchia cea mai înaltă a dealu­rilor înconjurătoare se zăresc porţiuni din cei peste 30 km de drum nou asfal­tat răsfirîndu-se spre cele trei guri ale minelor, linii electrice sărind sprintene peste văi. Depoul de locomotive, tria­jul cu 7 linii surori, locomotivele gonind pe căi de fier, fac şi ele parte din pei­sajul nou al Văii Motrului. Există însă şi un şantier mult mai vast care nu se vede. Lipsesc schelăriile metalice ale turnurilor de extracţie specifice mi­nelor de cărbuni. Acolo unde în urmă cu patru ani au fost înfipţi primii ţăruşi şi-au croit drum minerii spre straturile de cărbune. Un păienjeniş de galerii — drumuri subterane — de peste 30 de kilometri cutreieră adîncurile. Stînd de vorbă cu cei ce au sfredelit metru cu metru pămîntul şantierului subteran, foto­reporterul s-ar cuveni să-şi întoarcă o­­biectivul aparatului în urmă cu cîtva timp , lucru imposibil. Vitezele de să­pare realizate aici sînt o mîndrie în­dreptăţită a întregului colectiv. Spunea un miner : „Celor care întrec măsura vitezei pe şosele li se cere pe bună dreptate socoteală. Nouă însă nu ne ia nimeni „taloanele" dacă depăşim viteza de săpare"... La Horăşti şi Leurda minerii au înţe­les bine rostul vitezelor sporite de să­pare , durata de execuţie a lucrărilor de pregătire — luînd în considerare vi­teza minimă de avansare cu armare de­finitivă de 200 ml pe lună (viteză de­venită mai mult decît obişnuită) reduce simţitor durata lucrărilor. In cronica faptelor de seamă reali­-i-zate aici sînt înscrise recorduri de mare valoare, performanţe neatinse pînă acum în ţară. In 26 de zile lucrătoare dintr-o lună brigăzile conduse de minerii Octavian Rump, Ion Ionică, Vasile An­­draş au tăiat în munte cîte 601, 506 și respectiv 404 metri liniari de galerie. Sînt fapte de-acum consumate pe care fotoreporterul nu le mai poate prinde în obiectiv. Pe lîngă oamenii ce le-au realizat poate fi fotografiată și „mîna dreaptă" a acestora , combi­nele puternice şi de mare randament cu care sînt înzestrate locurile de muncă. Un şantier la suprafaţă şi altul mult mai întins, ascuns privirilor, în subteran , aşa arată Valea Motrului. Să coborîm în adîncurile împietrite, acolo, unde ecoul loviturilor care băteau ţăruşii în urmă cu patru ani, se aude astăzi amplificat. O galerie dreaptă, puţin în pantă, ur­mează direcţia unui fir nevăzut. Este planul înclinat 15 023 de la sectorul Ho­răşti. Un zgomot de maşină se aude tot mai desluşit. Priveşte maşina care sea­mănă întrucîtva cu un tun. Un braţ mo­bil, puternic, cu un disc rotativ prevă­zut cu dinţi muşcători în creştet, este îndreptat spre peretele din faţă al gale­riei. In timp ce braţul combinei descrie profilul galeriei, dinţii lui ascuţiţi taie cu uşurinţă, ca un fierăstrău, cărbunele. Transportorul combinei se înfige în movi­la de cărbune şi­ o încarcă în vagoneţi. La pupitrul de comandă, cu mîna pe manetă, numai „ochi", un tînăr. Are a­­ceeaşi „vechime" în subteran ca şi com­bina pe care o deserveşte : maşina nouă lucrează în subteran de trei luni. Combai­­nerul Cristei Pătraşcu a absolvit o şcoa­lă profesională, apoi un curs de combai­­neri şi de trei luni a primit „botezul" noii sale meserii. In acelaşi schimb, dar la un alt loc de muncă lucrează, într-o brigadă, ca ajutor miner tatăl tînărului Pătraşcu. Sînt local­nici, casa o au aproape de „gura” minei. La exploatarea Ploştina s-a ridicat o întrea­gă pleiadă de combaineri. Din familia Ră­­mescu şapte bărbaţi, unul şi unul, au îm­brăţişat această nouă meserie. Sute de lo­calnici s-au deprins cu tradiţionalul salut mineresc: „Noroc bun". Meseriile pe care şi le-au însuşit, noua muncă, le-au schimbat modul de viaţă, preocupările, gîndurile. Şcolile de calificare îşi desfă­şoară din plin activitatea în toate cele trei mine. Peste 700 de tineri din părţile Motrului urmează cursurile diferitelor şcoli profesionale din ţară. U­nul din primii mineri sosiţi pe Mo­tru a fost Dumitru Pop I. El a şi primit — cum am arătat la început — nu­mărul 1 de marcă la lămpărie. Astăzi însă în evidenţa pe care o ţine administraţia minei figurează 26 de muncitori cu numele de Pop, din care 7 au pronumele Ion, 5 Toader, 4 Grigore, cîte 3 Dumitru şi Gheorghe... Cu toţii sînt din comuna Săpînţa, regiunea Maramureş. Familiile Turda, Stan, tot din Săpînţa, şi-au trimis şi ele nu mai puţin de alţi patruzeci de... reprezentanţi. Cît de mult s-au legat a­­ceşti oameni de mina lor tînără o arată următoarea întîmplare. Pop Toader II a fost chemat la o mină mult mai apropiată de ţinutul său natal. S-a gîndit cîteva clipe, nu asupra hotă­­rîrii pe care o va lua, ci cum să-şi ex­prime mai pe înţeles gîndurile. Spuse : — Am trecut peste ce-a fost mai greu. Am căutat cărbune. L-am găsit. Trebuie să-l şi scoatem. Să plec ? Nu mă lasă inima. Şi aici mă simt acasă. In abatajele frontale din Horăşti oame­nii învaţă cu stăruinţă metodele de ex­ploatare, se califică , se experimentează sisteme moderne de susţinere, se în­tocmesc programe de organizare a pro­ducţiei în locurile de muncă înzestrate cu combine de abataj. Creşte mereu dotarea cu utilaje şi instalaţii moderne, de mare randament. Transportul în subteran este de pe acum asigurat cu puternice trans­portoare blindate şi lungi benzi de cau­ciuc. Sînt toate acestea semne ale apro­piatelor zile cînd producţia de lignit a sectoarelor se va măsura în mii de tone. Oamenii celui mai tînăr bazin carbonifer al ţării au mereu în faţă aceste perspective. Pregătirile pe care le fac a­­cum în şcoala fără bănci din abataje, ca şi la şcoala de calificare, dovedesc că pentru ei ziua de mîine începe de astăzi. ţ®e harta economică a patriei, la sud de brîul Carpaţilor, pe Valea Motrului nu a apărut încă pătratul negru, semnul industriei cărbunelui, deşi aceste adîncuri întinerite sunt brăzdate de lumi­niţele vii ale lămpilor, deşi ele trăiesc intens. Dar va apare negreşit. Descătuşată, puterea milioanelor de cai putere din subsolul Motrului va primi strălucire în puternica centrală electrică de termofi­­care ce se înalţă semeaţă la una din por­ţile Craiovei. Despre acest şantier, des­pre oamenii care „clădesc" aici lumina vom reveni într-un viitor reportaj. C. MORARU R. APOSTOL Trei mineri vrednici, şefi de brigăzi la lucrările de pregătire de la mina Leurda: Vasile Andraş, Stelian Firulescu şi Dumitru Stan Staţiune experimentală pe terenuri nisipoase CRAIOVA (coresp. „Scînteii"). — La Bechetu, în zona terenurilor ni­sipoase din regiunea Oltenia, a luat fiinţă o staţiune experimentală a­­gricolă. In cadrul celor 4 laboratoa­re ale staţiunii­ de viticultură, pomi­cultură, agrotehnică şi agrochimie, se vor efectua experienţe avînd drept scop valorificarea cu maxi­mum de eficienţă economică a solu­rilor nisipoase din sudul regiunii. Staţiunea dispune de o suprafaţă de peste 1 000 ha terenuri nisipoase şi a fost dotată cu numeroase ma­şini agricole, aparate şi instrumente de laborator. Cercetătorii staţiunii au organizat recent puncte de spri­jin în unităţi agricole socialiste din raioanele Calafat, Corabia şi Craio­va. Staţiunea va livra cantităţi în­semnate de material săditor pentru noile plantaţii de vii şi livezi, care vor transforma dunele de nisip din sudul regiunii în grădini înflori­toare. INSTANTANEE * Preludiul primăverii Ostenită de atîta alergătură pe coclaurile lumii, iarna își mai în­cearcă tăriile, scuturînd din înal­­turi fulgi întîrziați ori aburind o­­glinda apelor, cu răsuflarea-i de gheață. Pe undeva, prin preajmă, se simt însă tot mai aproape pașii noului anotimp, gata să preia şta­feta vremii, li vestesc apropierea nu numai brigăzile de tractoare, pregătite să pornească în cam­pania de primăvară, nu numai ghioceii zgribuliţi parcă sub via­turile reci, ci şi tradiţionalele mărfişoare care au împînzit în a­­ceste zile vitrinele şi străzile. Mo­delele cele mai felurite, lucrate cu meşteşug şi migală în lemn sau metal, pictate pe o bucăţică de plexi, nu mai mare ca un sîmbure, sau cizelate în broderia filigranu­lui, te îmbie să alegi. Se opresc în faţa panourilor, încărcate ciorchi­ne cu mărfişoare, fel şi fel de oa­meni. De la elevul care s-a hotă­rî­t cu greu să cumpere o umbre­luţă — „oare i-o place tovarăşei învăţătoare" ? — şi pînă la băr­batul cu părul ca promoroaca, pe care gîndul la viitorul nepoţel l-a îndemnat să-i cumpere nurorii... o barză. La îndemîna cetăţenilor se află în acest an şi o noutate : „mărţi­şorul poştal". O dată cu plicul flancat, călătoreşte în oricare coif de ţară şi micuţul obiect le­gat cu şnur de mătase. Se pare, totodată, că-i tare vechi obiceiul de a oferi celor dragi mărfişoare — preludiu al primăverii — de vreme ce încă multe modele sînt cam de o vîrstă cu el. Aceiaşi co­­şari şi trifoi, fatidica cifră 13, sau careul de aşi, aceleaşi figuri ale feluritelor animale. Cu toate aces­tea, noi sau reluate, gingaşele fi­gurine atrag în aceste zile mulţi­mea doritorilor de primăvară. Chiar dacă pe străzile oraşului decorul iernii a rămas încă ne­schimbat, chiar dacă omătul mai troieneşte dealurile şi învăluie munţii cu cuşme albe, mărfişoa­­rele aduc cu ele anotimpul florii ION MARGINEANU

Next