Scînteia, octombrie 1964 (Anul 33, nr. 6396-6426)
1964-10-14 / nr. 6409
Pag. 2 CENTENAR SI TINERETES Universitatea contemporana Cea mai mare Instituţie de Invăţămînt din ţară, Universitatea centenară din Bucureşti a devenit, In anii puterii populare, o şcoală superioară cu adevărat contemporană. Invăţămîntul universitar din Bucureşti şi din întreaga ţară este astfel organizat încît corespunde cerinţelor pregătirii de cadre necesare operei de construcţie a socialismului. Dacă înainte, facultăţile aveau un profil adeseori eclectic şi mult prea vast pentru ca tinerii să se poată specializa într-un domeniu exact, astăzi cele 12 facultăţi existente au ca obiect de studiu domenii precise de activitate : matematică, fizică, chimie, biologie, geologie, filozofie, istorie ş.a. De regulă, în primii trei ani se audiază cursurile generale care asigură pregătirea teoretică şi practică de bază, iar în ultimii doi ani studenţii urmează o secţie de specializare. Dintre numeroasele secţii nou create în Universitate pot fi menţionate : fizica macromoleculelor, biofizica, maşini de calcul, chimia fizică a macromoleculelor şi polimerilor etc., care asigură pregătirea studenţilor din aceste domenii la nivelul ştiinţei moderne. Cele mai noi cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii zilelor noastre se reflectă în cursurile predate care, aproape anual, sunt îmbunătăţite prin introducerea unor capitole şi teme tratînd probleme de actualitate, cele mai recente cercetări ştiinţifice, aplicaţii practice. Universitatea se îngrijeşte de editarea tuturor cursurilor şi manualelor necesare studenţilor. Multe dintre cele tipărite în ultimii ani au fost distinse cu Premiul de Stat sau cu premii ale Ministerului Invăţămintului. Studierea cel puţin a unei limbi străine în primii trei ani de Invăţămînt este obligatorie în toate facultăţile Universităţii. Aceasta poate fi, la alegere, rusa, franceza, engleza, germana, sau italiana. In cadrul Universităţii s-a creat Institutul de limbi străine. Aici funcţionează facultăţile de limbi slave, de limbi romanice şi clasice, de limbi germanice. Pe lingă aceste facultăţi există şi secţia de limbi orientale : chineză, arabă, turcă, tătară ; se predau, de asemenea, cursuri de neogreacă, sanscrită, armeană clasică etc. In cadrul Universităţii desfăşoară o activitate rodnică un valoros corp profesoral, alcătuit din peste 1 200 de cadre didactice. 44 dintre aceştia sínt membri ai Academiei R. P. Române, circa 80 sínt laureaţi ai Premiului de Stat. Profesori ai Universităţii din Bucureşti sínt tot mai des solicitaţi să ţină prelegeri la instituţii de învăţămînt superior din diferite ţări ale lumii, primesc invitaţii la simpozioanele şi conferinţele ştiinţifice, fac cunoscute, de la tribuna congreselor internaţionale, rodul cercetărilor ştiinţifice din ţara noastră. Pentru a mă referi numai la un domeniu de activitate care îmi este mai apropiat, amintesc doar că pe plan mondial, specialiştii Universităţii din Bucureşti sunt consideraţi printre cei mai buni cunoscători ai geologiei Carpaţilor orientali, ai hidrologiei lacurilor montane etc. Profesori ai Facultăţii de geologiegeografie vor organiza la Institutul de petrol, gaze şi geologie din Bucureşti, sub auspiciile U.N.E.S.C.O., în 1965, cursuri pentru pregătirea de specialişti străini în domeniul petrolier. Un număr din ce în ce mai mare de studenţi din alte ţări, care vor să se specializeze în domeniile fizicii nucleare, matematicii, chimiei, geologiei, filologiei române îşi exprimă dorinţa de a urma cursurile Universităţii din Bucureşti. Multe instituţii de învăţămînt superior cu profil similar din întreaga lume solicită publicaţiile şi lucrările ştiinţifice elaborate la noi. Grijii permanente manifestate de partidul şi statul nostru pentru continua înflorire a învăţămîntului de toate gradele, îi datorăm amenajarea în ultimii 15 ani a celor aproape 70 de laboratoare utilaje cu aparatură modernă, înfiinţarea unui centru de cibernetică şi calcul ş.a. Studenţii au posibilitatea să-şi desăvârşească pregătirea de specialitate în laboratoare, în institutele de cercetări ale Academiei R. P. Române, unde o parte dintre ei îşi desfăşoară practica. La dispoziţia lor se află staţiunile experimentale de cercetări ştiinţifice ale Universităţii : staţiunea biologică Sinaia, staţiunea hidrobiologică Brăila, Staţiunea experimentală Pantelimon ca şi Observatorul astronomic, Muzeul de istorie naturală „Gr. Antipa" şi Grădina Botanică. Studenţilor le sunt asigurate condiţii corespunzătoare de viaţă. Universitatea nu percepe nici un fel de taxe, peste 60 la sută din studenţi sunt bursieri, peste 5 000 locuiesc în cămine, confortabile şi iau masa în cantine moderne. Universitatea noastră are create toate condiţiile pentru a realiza un învăţămînt de înalt nivel ştiinţific şi de a da noilor generaţii de intelectuali o pregătire profundă, multilaterală. Acad. Miltiade FIUPESCU Oaspeţi de peste hotare Zilele acestea au sosit în Capitală reprezentanţi ai unor universităţi de peste hotare, invitaţi să participe la festivităţile prilejuite de sărbătorirea centenarului Universităţii Bucureşti, din R. P. Albania — prof. Hasan Duma, prorector al Universităţii din Tirana, şi prof. Oman Nuan, profesor la aceeaşi Universitate din Anglia — prof. Peter Scott Noble, vicecancelar al Universităţii din Londra, prof. Brian Downs, vicecancelar al Universităţii din Cambridge, şi prof. L. N. Ferrar, vicecancelar al Universităţii din Oxford, din Austria — prof. Theodor Ch. Gossen, delegat al Universităţii din Viena ; din Belgiap- prof. Charles Delvoye, delegat al Universităţii din Bruxelles, prof. J. J. Bouckaert, rectorul Universităţii din Gand, şi prof. Paul Ch. Gossens, delegat al Universităţii din pége; din R. P. Bulgaria — prof. Dimităr Gosev, rectorul universităţii din Sofia, prof. Milko Borisov şi prof. Hristo Ivanov, prorectori ai aceleiaşi universităţi; din R. S. Cehoslovacă — prof. Jaroslav Prochazka, rectorul Universităţii din Praga, prof. Vladimir Cernusak şi prof. Jaroslav Majer, prorectori ai aceleiaşi universităţi; din R. P. Chineză — prof. Ciu Pej-juan, rectorul Universităţii din Pekin, şi prof. Cen Iuietzîn, profesor la aceeaşi universitate, şi prof. Ian Gi-siuan, delegat al Universităţii din Şanhai; din R.P.D. Coreeană — prof. Zi Cian Ik, rector ad-interim al Universităţii din Phenian, şi prof. Ro Sen Cian, delegat al aceleiaşi universităţi; din Danemarca — prof. Fog Mogens, prorector al Universităţii din Copenhaga; din Finlanda — prof. Valentin Kiparsky, delegat al Universităţii din Helsinki; din Franţa — prof. Jean Roche, rectorul Universităţii din Paris, prof. René Jacquemain, René Gsell şi Pierre Reboul, delegaţi ai Universităţilor din Besançon, Grenoble şi Lille; din R. D. Germană — prof. Kurt Schroder, rectorul Universităţii din Berlin, şi prof. Rita Schober, delegat al Institutului de romanistică din acelaşi oraş, şi dr. H. Mosier, prorector al Universităţii din Leipzig; din R. F. Germană — prof. Gerhard Weber, rectorul Universităţii din Münthen, prof. Wilhelm Dirscherl, rectorul Universităţii din Bonn; din Grecia — prof. Nikolas Aspiotis, prorector al Universităţii din Atena, şi prof. Emmanuel Khiaras, delegat al Universităţii din Salonic, din Italia , prof. Giorgio Cencetti, delegat al Universităţii din Roma, prof. Dario Grafti, delegat al Universităţii din Bologna, şi prof. Mario Pensa, delegat al aceleiaşi universităţi; din R.S.F. Iugoslavia — prof. Bozidar Djodjevic, rectorul Universităţii din Belgrad, prof. Dragomir Malic, prorector al aceleiaşi universităţi, şi prof. Vladimir Serdar, prorector al Universităţii din Zagreb; din Izrael — prof. Zvi Werblowski, delegat al Universităţii din Ierusalim; din Japonia — prof. Iizuka Hiroshi, delegat al Universităţii din Tokio; din Maroc — prof. Mohamet el Fassi, rectorul Universităţii din Rabat; din R. P. Mongolă — prof. Isesren Denzenghiin, delegat al Universităţii din Ulan Bator; din R. P. Polonă — prof. Witold Chachowschi, prorector al Universităţii din Varşovia, prof. Mieczyslaw Klimoszewski, rectorul Universităţii din Cracovia, prof. A. Swinorski, rectorul Universităţii din Torun , din S.U.A. — prof. James Augerot, delegat al Universităţii din Washington, prof. Clarence R. Becker, delegat al Universităţii din New Jersey; din Suedia — prof. Alf Lombard, delegat al Universităţii din Lund ; din Turcia — prof. Kndret Ayiter, delegat al Universităţii din Ankara, şi prof. Erald Vehbi, delegat al Universităţii din Istanbul; din R. P. Ungară — acad. Miklós Világi, prorector al Universităţii din Budapesta, acad. Lajos Tamás, profesor la aceiaşi universitate, prof. Bela Nagy Székelfalvi, delegat al Universităţii din Seghedin, şi prof. Lajos Nemedi, directorul Institutului de limbi germanice din Debreţin, din U.R.S.S. — I. Petrovski, rectorul Universităţii din Moscova, prof. P. Zavorotko, delegat al Universităţii din Kiev, prof. Alexei Medvedeev, rectorul Universităţii din Chişinău, prof. Grant Batikean, delegat al Universităţii din Erevan, prof. V. E. Barabanov şi prof. T. Repina, de la Universitatea din Leningrad. Au sosit, de asemenea, Roger Keyes, secretar general al Asociaţiei internaţionale a Universităţilor, şi William H. Welling, directorul Departamentului învăţămînt superior din cadrul UNESCO. (Agerpres) • La 1 octombrie 1964 şi-au redeschis cursurile 47 Instituţii de invăţămînt superior cu 178 facultăţi şi 206 secţii de specializare repartizate in 15 centre universitare, faţă de 16 instituţii de invăţămînt superior cu 33 facultăţi, repartizate în 4 centre universitare existente In anul 1938. Numărul studenţilor este In prezent de 125 000. In ţara noastră studiază şi aproximativ 1000 de studenţi şi aspiranţi din circa 70 de ţări. • Datorită industrializării ţării noastre, trecerii la marea agricultură socialistă, numărul inginerilor, care înainte de război era de 9 000, a crescut la 60 000 în anul 1960 şi va ajunge In anul 1965 la aproximativ 80 000. • Un mare număr de tineri primesc burse de stat, 61 la sută din studenţii Înscrişi la cursurile de zi sunt găzduiţi In cele 152 de cămine existente şi 58 la sută iau masa la cele 69 de cantine studenţeşti Intre anii 1961—1964 au fost construite cămine şi cantine pentru circa 21 000 de studenţi. EMINENŢI SAVANŢI ŞI PROFESORI GRIGORE ANTIPA Printre reprezentanţii de seamă ai biologiei romîneşti de la sfîrşitul veacului trecut şi începutul veacului nostru, doctorul Grigore Antipa ocupă un loc aparte, ca savant gînditor şi ca înfăptuitor practic. Pasiunea pentru studiul naturii i-a fost insuflată lui Antipa de Grigore Cobilcescu, profesorul său de liceu de la Iași, unde l-a avut colegii pe Emil Racoviţă. Studiile universitare şi doctoratul şi le-a trecut la Jena, la şcoala savantului progresist Ernst Haeckel, militant pentru răspîndirea largă a teoriilor evoluţioniste ale lui Ch. Darwin. Întors în ţară se consacră studiului problemelor Mării Negre, regiunilor inundabile ale Dunării şi Deltei, organizării unui muzeu modern de istorie naturală, care să contribuie la ridicarea culturală a poporului. Cercetările sale sunt consemnate în peste 100 de lucrări ştiinţifice, multe dintre ele deosebit de valoroase, apreciate larg în cercurile de specialitate. Demne de amintit sînt : „Fauna ihtiologică a României", „Pescăria şi pescuitul în Romînia", „Regiunea inundabilă a Dunării", „Cercetările hidrobiologice in Romînia şi importanta lor ştiinţifică şi economică", „Valorificarea stufăriilor din Delta Dunării". Este printre primii care arată necesitatea studierii productivităţii naturale a diferitelor ape şi a condiţiilor de viaţă a peştilor, numărîndu-se printre întemeietorii școlii de hidrobiologie românească. Mulți ani de muncă a consacrat Antipa creării muzeului de istorie naturală care-i poartă azi numele. Metoda originală folosită de el pentru prezentarea animalelor — pe grupe biologice și în diorame — a fost cu totul nouă pentru vremea aceea şi a fost adoptată apoi şi în alte muzee ale lumii. Din diferite ţări i se solicitau sfaturi, planuri de organizare. Opera sa, deşi conţine unele contradicţii şi păreri greşite, exemplul său strălucit de pasiune pusă în slujba ştiinţei, îl situează pe Gr. Antipa la loc de cinste printre slujitorii de frunte ai învăţămîntului. Multe dintre lucrările sale ştiinţifice precum şi muzeul şi-au găsit pe deplin valorificare abia în anii puterii populare, ca o ilustrare a preţuirii şi atenţiei pe care partidul o acordă creaţiilor de valoare ale oamenilor de știință din trecut, Mihai BĂDESCU membru corespondent al Academiei R. P. Române NICOLAE IORGA in cursul unei activităţi de aproape o jumătate de veac, Nicolae Iorga a ilustrat, cu un prestigiu rar întîlnit între contemporanii săi, ştiinţa istorică romînească. Savantul a fost ales doctor honoris causa al universităţilor cu cele mai mari tradiţii, membru al celor mai însemnate academii şi societăţi ştiinţifice. înzestrat cu o putere de muncă şi o rapiditate de gîndire greu de întrecut, pasionat pentru activitatea creatoare în care vedea supremul scop al existenţei, Iorga a lăsat în urma sa o operă imensă, în ansamblul căreia studiile istorice constituie partea cea mai întinsă şi mai însemnată în acelaşi timp. Căci într-o existenţă cu preocupări multiple, în care cele mai variate forme de manifestare îi solicitau setea de realizare, el a rămas totdeauna, mai înainte de orice, profesor şi istoric, Iorga a căutat să facă cunoscut trecutul poporului nostru, rolul jucat de acesta în ansamblul istoriei universale, valoarea creaţiunilor sale în domeniile culturii şi artei. Astfel s-au adunat treptat mii şi mii de pagini de documente scoase din arhivele din ţară şi din străinătate, de cercetări pe probleme speciale, de studii monografice ale diferitelor aspecte de viață istorică. Istoria popoarelor din sud-estul Europei, de care istoria noastră a fost atît de strîns legată, a avut de asemenea, de beneficiat într-o largă măsură de pe urma cercetărilor lui Iorga, atît prin lucrări ca „Istoria Imperiului otoman“ (5 vol.) sau „Istoria vieţii bizantine" (3 vol.) cît şi prin impulsul fecund dat analizei elementelor comune ale civilizaţiilor sud-est europene, linie pe care se dezvoltă astăzi tot mai mult cercetarea ştiinţifică. Dar spiritul în perpetuă căutare a lui N. Iorga nu s-a mulţumit cu investigarea unei singure zone geografice, oricît de largă şi variată în conţinut istoric. El a tins către cunoaşterea tot mai integrală a dezvoltării societăţilor umane, către îmbrăţişarea în întregul ei a istoriei omenirii. Studiile privind istoria a numeroase popoare, sintezele parţiale sau pe aspecte esenţiale, i-au servit ca trepte de pregătire pentru o sinteză generală, pe care a întreprins-o în două rînduri, prima oară în „încercare de sinteză a istoriei omenirii" (4 vol.) publicată la Paris în 1926—1928, iar a doua în pragul sfîrşitului lui tragic cînd bătrînul învăţat îşi propusese să închege într-o operă care urma să aibă foarte multe volume, sub numele de „Istoriologia umană", rezultatele unei jumătăţi de veac de experienţă şi de meditaţie istorică. Mîini criminale nu au îngăduit acest lucru şi azi nu avem decît fragmente şi note ale primei ei părţi. în noaptea tragică de 27 noiembrie 1940, ca urmare a poziţiei luate împotriva fascismului pe plan intern şi a hitlerismului pe plan internaţional, Nicolae Iorga a fost asasinat de legionari într-o margine de drum. Prin calităţile sale, creaţia lui N. Iorga ocupă un loc eminent în istoriografia noastră şi în istoriografia generală. Cercetarea critică a acestei opere va arăta tot sporul de înţelegere, de pătrundere în adîncimile unde se elaborează viaţa istorică, pe care i-ar fi adus acestei strălucite minţi o viziune materialistă a existenţei umane. Cu toate limitele şi contradicţiile sale, opera lui N. Iorga se înscrie printre eforturile cele mai îndrăzneţe de permanentă gîndire personală, de continuă lărgire a orizontului în cercetarea istoriei patriei și a istoriei universale. Prof. dr. Mihail BERZA membru corespondent al Academiei R. P. Române SGENTRIA GHEORGHE ŢIŢEICA Gheorghe Ţiţeica a fost profesor la Facultatea de ştiinţe a Universităţii din Bucureşti, timp de 39 de ani (1900-1939), şi s-a făcut cunoscut în ţară şi străinătate prin strălucite lucrări de geometrie diferenţială. Născut la 17 octombrie 1873, la Turnu Severin, ca fiu al unui mecanic pe vapoarele dunărene, G. Jiţeica urmează liceul la Craiova şi cursurile Faculăţii de ştiinţe, secţia matematică, la Universitatea din Bucureşti. După terminarea facultăţii este trimis la Paris, unde urmează cursurile Şcolii normale superioare. Formarea sa ca om de ştiinţă şi ca pedagog se desăvîrşeşte sub îndrumarea unor dascăli eminenţi : Al. Orăscu, David Emanuel, Constantin Gogu, Spiru Haret la Bucureşti, iar la Paris profesorul Gaston Darboux, renumit geometru clasic, cu care îşi trece, la 30 iunie 1899, la Sorbona, doctoratul în matematici, susţinînd lucrarea intitulată : „Asupra concurenţelor ciclice şi asupra sistemelor triplu ortogonale". Revenind în ţară, Jiţeica desfăşoară, în tot timpul vieţii sale, o largă şi rodnică activitate ştiinţifică, didactică şi culturală. El descoperă o clasă de suprafeţe şi de curbe ce-i poartă numele şi azi, dezvoltă domenii noi de geometrie, ce-l situează printre geometrii de seamă ai lumii. Cartea sa „Géometrie projective différentielle des réseaux", tipărită în 1923 de Academia Română și retipărită în limba română după 23 August 1944, se bucură de o mare preţuire în cercurile ştiinţifice de specialitate din ţară şi străinătate. Activitatea ştiinţifică a lui G. Jiţeica este împletită cu activitatea didactică, ca profesor la Universitatea din Bucureşti şi, începînd din 1927, ca profesor la Politehnica din Bucureşti, cu activitatea sa ca membru al Academiei Române. Demnă de preţuirea şi admiraţia contemporanilor şi urmaşilor este contribuţia sa de valoare la formarea unei puternice şcoli matematice româneşti, la îndrumarea şi educarea a numeroase promoţii de profesori şi ingineri excelent pregătiţi. Prin prelegerile şi conferinţele susţinute în ţară şi peste hotare, prin numeroasele conferinţe ştiinţifice de popularizare pe care le-a ţinut în diferite localităţi din ţara noastră, Jiţeica a constituit un înalt exemplu de om de ştiinţă şi de profesor a cărui activitate este pusă în slujba ţării sale şi a umanităţii, pentru formarea unui tineret studios, devotat idealurilor Înalte de progres şi bună înţelegere între popoare. Azi, cînd se împlinesc o sută de ani de la înfiinţarea Universităţii din Bucureşti, numele lui Jiţeica este evocat la un loc de cinste printre profesorii de seamă ai acestui înalt for de cultură. Acad. Gheorghe VRÂNCEANU VOLUM OMAGIAL Cu prilejul centenarului Universităţii bucureştene a apărut volumul omagial „Universitatea din Bucureşti 1864— 1964’ elaborat de un colectiv de cadre didactice condus de dr. Al. Bălăci şi prof. dr. Ion Ionaşcu. Cartea, tipărită în limbile romînă, engleză, franceză, rusă şi spaniolă, se deschide cu un cutiunt înainte al acad. prof. Gh. Mihoc, rectorul Universităţii din Bucureşti. In cele opt capitole ale lucrării sunt prezentate istoricul, precum şi realizările şi perspectivele învăţămîntului nostru universitar, în lumina cerinţelor actuale ale economiei şi culturii din ţara noastră, ale progresului ştiinţific mondial. Volumul este bogat ilustrat cu imagini reprezentînd evoluţia învăţămîntului superior în ţară de la primele începuturi şi pînă în zilele noastre. Nr.409 tudent în anul 101 Fizica nucleară — domeniu nou de specializare a studenţilor de la Facultatea de fizica — este însuşită In laboratoare utilaje cu Instalaţii moderne Mijloace tehnice noi servesc studiul şi In Institutul de limbi străine Grozăveşti — unul din orăşelele studenţilor La ora mesei