Scînteia, octombrie 1964 (Anul 33, nr. 6396-6426)

1964-10-14 / nr. 6409

Pag. 2 CENTENAR SI TINERETES Universitatea contemporana Cea mai mare Instituţie de Invă­­ţămînt din ţară, U­­niversitatea cente­nară din Bucureşti a devenit, In anii puterii populare, o şcoală superioa­ră cu adevărat contemporană. Invă­­ţămîntul universitar din Bucureşti şi din întreaga ţară este astfel orga­nizat încît corespunde cerinţelor pregătirii de cadre necesare operei de construcţie a socialismului. Dacă înainte, facultăţile aveau un profil adeseori eclectic şi mult prea vast pentru ca tinerii să se poată spe­cializa într-un domeniu exact, astăzi cele 12 facultăţi existente au ca obiect de studiu domenii precise de activitate : matematică, fizică, chi­mie, biologie, geologie, filozofie, is­torie ş.a. De regulă, în primii trei ani se audiază cursurile generale care asigură pregătirea teoretică şi prac­tică de bază, iar în ultimii doi ani studenţii urmează o secţie de specia­lizare. Dintre numeroasele secţii nou create în Universitate pot fi menţio­nate : fizica macromoleculelor, bio­fizica, maşini de calcul, chimia fizi­că a macromoleculelor şi polimerilor etc., care asigură pregătirea stu­denţilor din aceste domenii la ni­velul ştiinţei moderne. Cele mai noi cuceriri ale ştiinţei şi teh­nicii zilelor noastre se reflectă în cursurile predate care, aproape anual, sunt îmbunătăţite prin intro­ducerea unor capitole şi teme tratînd probleme de actualitate, cele mai re­cente cercetări ştiinţifice, aplicaţii practice. Universitatea se îngri­jeşte de editarea tuturor cursurilor şi manualelor necesare studenţilor. Multe dintre cele tipărite în ultimii ani au fost distinse cu Premiul de Stat sau cu premii ale Ministerului Invăţămintului. Studierea cel puţin a unei limbi străine în primii trei ani de Invăţămînt este obligatorie în toate facultăţile Universităţii. Aceas­ta poate fi, la alegere, rusa, france­za, engleza, germana, sau italiana. In cadrul Universităţii s-a creat Institutul de limbi străine. Aici funcţionează facultăţile de limbi slave, de limbi romanice şi cla­sice, de limbi germanice. Pe lin­gă aceste facultăţi există şi secţia de limbi orientale : chineză, arabă, turcă, tătară ; se predau, de aseme­nea, cursuri de neogreacă, sanscri­tă, armeană clasică etc. In cadrul Universităţii desfăşoară o activitate rodnică un valoros corp profesoral, alcătuit din peste 1 200 de cadre didactice. 44 dintre aceş­tia sínt membri ai Academiei R. P. Române, circa 80 sínt lau­reaţi ai Premiului de Stat. Pro­fesori ai Universităţii din Bucu­reşti sínt tot mai des solicitaţi să ţină prelegeri la instituţii de în­­văţămînt superior din diferite ţări ale lumii, primesc invitaţii la simpo­zioanele şi conferinţele ştiinţifice, fac cunoscute, de la tribuna congre­selor internaţionale, rodul cercetă­rilor ştiinţifice din ţara noastră. Pen­tru a mă referi numai la un dome­niu de activitate care îmi este mai apropiat, amintesc doar că pe plan mondial, specialiştii Universită­ţii din Bucureşti sunt consideraţi printre cei mai buni cunoscători ai geologiei Carpaţilor orientali, ai hi­drologiei lacurilor montane etc. Profesori ai Facultăţii de geologie­­geografie vor organiza la Institutul de petrol, gaze şi geologie din Bucu­reşti, sub auspiciile U.N.E.S.C.O., în 1965, cursuri pentru pregătirea de specialişti străini în domeniul petro­lier. Un număr din ce în ce mai mare de studenţi din alte ţări, care vor să se specializeze în domeniile fizicii nucleare, matematicii, chimiei, geo­logiei, filologiei române îşi exprimă dorinţa de a urma cursurile Univer­sităţii din Bucureşti. Multe instituţii de învăţămînt superior cu­ profil si­milar din întreaga lume solicită pu­blicaţiile şi lucrările ştiinţifice ela­borate la noi. Grijii permanente manifestate de partidul şi statul nostru pentru con­tinua înflorire a învăţămîntului de toate gradele, îi datorăm amenaja­rea în ultimii 15 ani a celor aproa­pe 70 de laboratoare utilaje cu apa­ratură modernă, înfiinţarea unui centru de cibernetică şi calcul ş.a. Studenţii au posibilitatea să-şi de­săvârşească pregătirea de speciali­tate în laboratoare, în institutele de cercetări ale Academiei R. P. Româ­ne, unde o parte dintre ei îşi des­făşoară practica. La dispoziţia lor se află staţiunile experimentale de cercetări ştiinţifice ale Universităţii : staţiunea biologică Sinaia, staţiu­nea hidrobiologică Brăila, Staţiunea experimentală Pantelimon ca şi Ob­servatorul astronomic, Muzeul de ist­­orie naturală „Gr. Antipa" şi Gră­dina Botanică. Studenţilor le sunt asigurate con­diţii corespunzătoare de viaţă. Uni­versitatea nu percepe nici un fel de taxe, peste 60 la sută din studenţi sunt bursieri, peste 5 000 locuiesc în cămine, confortabile şi­ iau masa în cantine moderne. Universitatea noastră are create toate condiţiile pentru a realiza un învăţămînt de înalt nivel ştiinţific şi de a da noilor generaţii de intelec­tuali o pregătire profundă, multila­terală. Acad. Miltiade FIUPESCU Oaspeţi de peste hotare Zilele acestea au sosit în Capitală reprezentanţi ai unor universităţi de peste hotare, invitaţi să participe la festivităţile prilejuite de sărbătorirea centenarului Universităţii Bucureşti, din R. P. Albania — prof. Hasan Duma, prorector al Universităţii din Tirana, şi prof. Oman Nuan, profesor la aceeaşi Universitate­­ din Anglia — prof. Peter Scott Noble, vicecan­celar al Universităţii din Londra, prof. Brian Downs, vicecancelar al Universităţii din Cambridge, şi prof. L. N. Ferrar, vicecancelar al Univer­sităţii din Oxford, din Austria — prof. Theodor Ch. Gossen, delegat al Universităţii din Viena ; din Belgia­­p- prof. Charles Delvoye, delegat al Universităţii din Bruxelles, prof. J. J. Bouckaert, rectorul Universităţii din Gand, şi prof. Paul Ch. Gossens, delegat al Universităţii din pége; din R. P. Bulgaria — prof. Dimităr Gosev, rectorul universităţii din Sofia, prof. Milko Borisov şi prof. Hristo Ivanov, prorectori ai a­­celeiaşi universităţi; din R. S. Ce­hoslovacă — prof. Jaroslav Prochaz­­ka, rectorul Universităţii din Praga, prof. Vladimir Cernusak şi prof. Ja­roslav Majer, prorectori ai aceleiaşi universităţi; din R. P. Chineză — prof. Ciu Pej-juan, rectorul Univer­sităţii din Pekin, şi prof. Cen Iuie­­tzîn, profesor la aceeaşi universita­te, şi prof. Ian Gi-siuan, delegat al Universităţii din Şanhai; din R.P.D. Coreeană — prof. Zi Cian Ik, rec­tor ad-interim al Universităţii din Phenian, şi prof. Ro Sen Cian, dele­gat al aceleiaşi universităţi; din Da­nemarca — prof. Fog Mogens, pro­rector al Universităţii din Copenha­ga; din Finlanda — prof. Valentin Kiparsky, delegat al Universităţii din Helsinki; din Franţa — prof. Jean Roche, rectorul Universităţii din Paris, prof. René Jacquemain, René Gsell şi Pierre Reboul, delegaţi ai Universităţilor din Besançon, Grenoble şi Lille; din R. D. Germa­nă — prof. Kurt Schroder, rectorul Universităţii din Berlin, şi prof. Rita Schober, delegat al Institutului de romanistică din acelaşi oraş, şi dr. H. Mosier, prorector al Universităţii din Leipzig; din R. F. Germană — prof. Gerhard Weber, rectorul Uni­versităţii din Münthen, prof. Wil­helm Dirscherl, rectorul Universi­tăţii din Bonn; din Grecia — prof. Nikolas Aspiotis, prorector al Universităţii din Atena, şi prof. Emmanuel Khiaras, delegat al Uni­versităţii din Salonic, din Italia , prof. Giorgio Cencetti, delegat al Universităţii din Roma, prof. Dario Grafti, delegat al Universităţii din Bologna, şi prof. Mario Pensa, dele­gat al aceleiaşi universităţi; din R.S.F. Iugoslavia — prof. Bozidar Djodjevic, rectorul Universităţii din Belgrad, prof. Dragomir Malic, pro­rector al aceleiaşi universităţi, şi prof. Vladimir Serdar, prorector al Universităţii din Zagreb; din Izrael — prof. Zvi Werblowski, delegat al Universităţii din Ierusalim; din Ja­ponia — prof. Iizuka Hiroshi, dele­gat al Universităţii din Tokio; din Maroc — prof. Mohamet el Fassi, rectorul Universităţii din Rabat; din R. P. Mongolă — prof. Isesren Den­­zenghiin, delegat al Universităţii din Ulan Bator; din R. P. Polonă — prof. Witold Chachowschi, prorector al Universităţii din Varşovia, prof. Mieczyslaw Klimoszewski, rectorul Universităţii din Cracovia, prof. A. Swinorski, rectorul Universităţii din Torun , din S.U.A. — prof. Ja­mes Augerot, delegat al Universită­ţii din Washington, prof. Clarence R. Becker, delegat al Universităţii din New Jersey; din Suedia — prof. Alf Lombard, delegat al Universităţii din Lund ; din Turcia — prof. Kndret Ayiter, dele­gat al Universităţii din Ankara, şi prof. Erald Vehbi, delegat al Uni­versităţii din Istanbul; din R. P. Un­gară — acad. Miklós Világi, prorec­tor al Universităţii din Budapesta, acad. Lajos Tamás, profesor la a­­ceiaşi universitate, prof. Bela Nagy Székelfalvi, delegat al Universi­tăţii din Seghedin, şi prof. La­jos Nemedi, directorul Institutului de limbi germanice din Debreţin, din U.R.S.S. — I. Petrovski, rectorul Universităţii din Moscova, prof. P. Zavorotko, delegat al Universităţii din Kiev, prof. Alexei Medvedeev, rectorul Universităţii din Chişinău, prof. Grant Batikean, delegat al Universităţii din Erevan, prof. V. E. Barabanov şi prof. T. Repina, de la Universitatea din Leningrad. Au sosit, de asemenea, Roger Ke­yes, secretar general al Asociaţiei in­ternaţionale a Universităţilor, şi William H. Welling, directorul De­partamentului învăţămînt superior din cadrul UNESCO. (Agerpres) • La 1 octombrie 1964 şi-au redeschis cursurile 47 Instituţii de invăţămînt superior cu 178 facultăţi şi 206 secţii de spe­cializare repartizate in 15 cen­tre universitare, faţă de 16 instituţii de invăţămînt superior cu 33 facultăţi, repartizate în 4 centre universitare existente In anul 1938. Numărul studenţilor este In prezent de 125 000. In ţara noastră studiază şi apro­ximativ 1000 de studenţi şi as­piranţi din circa 70 de ţări. • Datorită industrializării ţării noastre, trecerii la marea agricul­tură socialistă, numărul ingineri­lor, care înainte de război era de 9 000, a crescut la 60 000 în anul 1960 şi va ajunge In anul 1965 la aproximativ 80 000. • Un mare număr de tineri pri­mesc burse de stat, 61 la sută din studenţii Înscrişi la cursurile de zi sunt găzduiţi In cele 152 de cămine existente şi 58 la sută iau masa la cele 69 de cantine stu­­denţeşti Intre anii 1961—1964 au fost construite cămine şi cantine pentru circa 21 000 de studenţi. EMINENŢI SAVANŢI ŞI PROFESORI GRIGORE ANTIPA Printre reprezentanţii de seamă ai biologiei romîneşti de la sfîrşitul veacu­lui trecut şi începutul veacului nostru, doctorul Grigore Antipa ocu­pă un loc aparte, ca savant gînditor şi ca înfăptuitor practic. Pasiunea pentru studiul naturii i-a fost insuflată lui Antipa de Grigore Cobilcescu, profesorul său de liceu de la Iași, unde l-a avut coleg­ii pe Emil Racoviţă. Studiile universitare şi doc­toratul şi le-a trecut la Jena, la şcoala sa­vantului progresist Ernst Haeckel, militant pentru răspîndirea largă a teoriilor evolu­ţioniste ale lui Ch. Darwin. Întors în ţară se consacră studiului problemelor Mării Negre, regiunilor inundabile ale Dunării şi Deltei, organi­zării unui muzeu modern de istorie na­turală, care să contribuie la ridicarea culturală a poporului. Cercetările sale sunt consemnate în peste 100 de lucrări ştiinţifice, multe dintre ele deosebit de valoroase, apreciate larg în cercurile de specialitate. Demne de amintit sînt : „Fauna ihtiologică a României", „Pescă­ria şi pescuitul în Romînia", „Regiunea inundabilă a Dunării", „Cercetările hidro­­biologice in Romînia şi importanta lor ştiinţifică şi economică", „Valorificarea stufăriilor din Delta Dunării". Este printre primii care arată necesitatea studierii productivităţii naturale a diferitelor ape şi a condiţiilor de viaţă a peştilor, numă­­rîndu-se printre întemeietorii școlii de hidrobiologie românească. Mulți ani de muncă a consacrat Antipa creării muzeu­lui de istorie naturală care-i poartă azi numele. Metoda originală folosită de el pentru prezentarea animalelor — pe grupe biologice și în diorame — a fost cu totul nouă pentru vremea aceea şi a fost adoptată apoi şi în alte muzee ale lumii. Din diferite ţări i se solicitau sfaturi, planuri de organizare. Opera sa, deşi conţine unele contradicţii şi păreri greşite, exemplul său strălucit de pasiu­ne pusă în slujba ştiinţei, îl situează pe Gr. Antipa la loc de cinste printre slujitorii de frunte ai învăţămîntului. Mul­te dintre lucrările sale ştiinţifice precum şi muzeul şi-au găsit pe deplin valorifi­care abia în anii puterii populare, ca o ilustrare a preţuirii şi atenţ­iei pe care partidul o acordă creaţiilor de valoare ale oamenilor de știință din trecut, Mihai BĂDESCU membru corespondent al Academiei R. P. Române NICOLAE IORGA in cursul unei activităţi de aproape o jumătate de veac, Nicolae Iorga a ilus­trat, cu un prestigiu rar întîlnit între con­temporanii săi, ştiinţa istorică romîneas­­că. Savantul a fost ales doctor honoris causa al universităţilor cu cele mai mari tradiţii, membru al celor mai însemnate academii şi societăţi ştiinţifice. înzestrat cu o putere de muncă şi o rapiditate de gîndire greu de întrecut, pasionat pentru activitatea creatoare în care vedea supremul scop al existenţei, Iorga a lăsat în urma sa o operă imen­să, în ansamblul căreia studiile istorice constituie partea cea mai întinsă şi mai însemnată în acelaşi timp. Căci într-o existenţă cu preocupări multiple, în care cele mai variate forme de manifestare îi solicitau setea de realizare, el a rămas totdeauna, mai înainte de orice, profesor şi istoric, Iorga a căutat să facă cunoscut trecutul poporului nostru, rolul jucat de acesta în ansamblul istoriei universale, va­loarea creaţiunilor sale în domeniile cul­turii şi artei. Astfel s-au adunat treptat mii şi mii de pagini de documente scoase din arhivele din ţară şi din străinătate, de cercetări pe probleme speciale, de studii monografice ale diferitelor aspecte de viață istorică. Istoria popoarelor din sud-estul Euro­pei, de care istoria noastră a fost atît de strîns legată, a avut de asemenea, de beneficiat într-o largă măsură de pe urma cercetărilor lui Iorga, atît prin lu­crări ca „Istoria Imperiului otoman“ (5 vol.) sau „Istoria vieţii bizantine" (3 vol.) cît şi prin impulsul fecund dat analizei elementelor comune ale civilizaţiilor sud-est europene, linie pe care se dez­voltă astăzi tot mai mult cercetarea ştiin­ţifică. Dar spiritul în perpetuă căutare a lui N. Iorga nu s-a mulţumit cu investiga­rea unei singure zone geografice, oricît de largă şi variată în conţinut istoric. El a tins către cunoaşterea tot mai integrală a dezvoltării societăţilor umane, către îmbră­ţişarea în întregul ei a istoriei omenirii. Studiile privind istoria a numeroase po­poare, sintezele parţiale sau pe aspec­te esenţiale, i-au servit ca trepte de pregătire pentru o sinteză generală, pe care a întreprins-o în două rînduri, prima oară în „încercare de sinteză a istoriei omenirii" (4 vol.) publicată la Paris în 1926—1928, iar a doua în pragul sfîrşi­­tului lui tragic cînd bătrînul învăţat îşi propusese să închege într-o operă care urma să aibă foarte multe volume, sub numele de „Istoriologia umană", rezul­tatele unei jumătăţi de veac de expe­rienţă şi de meditaţie istorică. Mîini cri­minale nu au îngăduit acest lucru şi azi nu avem decît fragmente şi note ale pri­mei ei părţi. în noaptea tragică de 27 noiembrie 1940, ca urmare a poziţiei luate împotriva fascismului pe plan intern şi a hitlerismului pe plan internaţional, Ni­colae Iorga a fost asasinat de legionari în­tr-o margine de drum. Prin calităţile sale, creaţia lui N. Iorga ocupă un loc eminent în istoriografia noastră şi în istoriografia generală. Cerce­tarea critică a acestei opere va arăta tot sporul de înţelegere, de pătrundere în adîncimile unde se elaborează viaţa isto­rică, pe care i-ar fi adus acestei strălucite minţi o viziune materialistă a existenţei umane. Cu toate limitele şi contradicţiile sale, opera lui N. Iorga se înscrie printre eforturile cele mai îndrăzneţe de perma­nentă gîndire personală, de continuă lăr­gire a orizontului în cercetarea istoriei patriei și a istoriei universale. Prof. dr. Mihail BERZA membru corespondent al Academiei R. P. Române SGENTRIA GHEORGHE ŢIŢEICA Gheorghe Ţiţeica a fost profesor la Facultatea de ştiinţe a Universităţii din Bucureşti, timp de 39 de ani (1900-1939), şi s-a făcut cunoscut în ţară şi străinătate prin strălucite lucrări de geometrie diferenţială. Născut la 17 octombrie 1873, la Turnu Severin, ca fiu al unui mecanic pe va­poarele dunărene, G. Jiţeica urmează liceul la Craiova şi cursurile Faculăţii de ştiinţe, secţia matematică, la Univer­sitatea din Bucureşti. După terminarea facultăţii este trimis la Paris, unde ur­mează cursurile Şcolii normale superioare. Formarea sa ca om de ştiinţă şi ca peda­gog se desăvîrşeşte sub îndrumarea unor dascăli eminenţi : Al. Orăscu, David Emanuel, Constantin Gogu, Spiru Haret la Bucureşti, iar la Paris profesorul Gaston Darboux, renumit geometru cla­sic, cu care îşi trece, la 30 iunie 1899, la Sorbona, doctoratul în matematici, susţinînd lucrarea intitulată : „Asupra concurenţelor ciclice şi asupra sisteme­lor triplu ortogonale". Revenind în ţară, Jiţeica desfăşoară, în tot timpul vieţii sale, o largă şi rodnică activitate ştiinţifică, didactică şi cultu­rală. El descoperă o clasă de suprafeţe şi de curbe ce-i poartă numele şi azi, dezvoltă domenii noi de geometrie, ce-l situează printre geometrii de seamă ai lumii. Cartea sa „Géometrie projective différentielle des réseaux", tipărită în 1923 de Academia Română și retipărită în limba română după 23 August 1944, se bucură de o mare preţuire în cercu­rile ştiinţifice de specialitate din ţară şi străinătate. Activitatea ştiinţifică a lui G. Jiţeica este împletită cu activitatea didactică, ca profesor la Universitatea din Bucu­reşti şi, începînd din 1927, ca profesor la Politehnica din Bucureşti, cu activita­tea sa ca membru al Academiei Române. Demnă de preţuirea şi admiraţia con­temporanilor şi urmaşilor este contribu­ţia sa de valoare la formarea unei pu­ternice şcoli matematice româneşti, la îndrumarea şi educarea a numeroase promoţii de profesori şi ingineri excelent pregătiţi. Prin prelegerile şi conferinţele susţi­nute în ţară şi peste hotare, prin nu­meroasele conferinţe ştiinţifice de popu­larizare pe care le-a ţinut în diferite localităţi din ţara noastră, Jiţeica a con­stituit un înalt exemplu de om de ştiinţă şi de profesor a cărui activitate este pusă în slujba ţării sale şi a umanităţii, pentru formarea unui tineret studios, de­votat idealurilor Înalte de progres şi bună înţelegere între popoare. Azi, cînd se împlinesc o sută de ani de la înfiinţarea Universităţii din Bucu­reşti, numele lui Jiţeica este evocat la un loc de cinste printre profesorii de seamă ai acestui înalt for de cultură. Acad. Gheorghe VRÂNCEANU VOLUM OMAGIAL Cu prilejul centenarului Universităţii bucureştene a apărut volumul omagial „Universitatea din Bucureşti 1864— 1964’ elaborat de un colectiv de cadre didactice condus de dr. Al. Bălăci şi prof. dr. Ion Ionaşcu. Cartea, tipărită în limbile romînă, engleză, franceză, rusă şi spaniolă, se deschide cu un cutiunt înainte al acad. prof. Gh. Mihoc, rectorul Universităţii din Bucu­reşti. In cele opt capitole ale lucrării sunt prezentate istoricul, precum şi reali­zările şi perspectivele învăţămîntului nostru universitar, în lumina cerinţelor actuale ale economiei şi culturii din ţara noastră, ale progresului ştiinţific mondial. Volumul este bogat ilustrat cu imagini reprezentînd evoluţia învăţă­­mîntului superior în ţară de la primele începuturi şi pînă în zilele noastre. Nr.­­409 tudent în anul 101 Fizica nucleară — domeniu nou de specializare a studenţilor de la Facultatea de fizica — este însuşită In laboratoare utilaje cu Insta­laţii moderne Mijloace tehnice noi servesc studiul şi In Institutul de limbi străine Grozăveşti — unul din orăşelele studenţilor La ora mesei

Next