Scînteia, iulie 1965 (Anul 34, nr. 6636-6666)

1965-06-01 / nr. 6636

Anul XXXIV Nr. 6636 Marfi 1 iunie 1965 6 PAGINI —30 BANI ÎN CINSTEA CONGRESULUI PARTIDULUI Angajamente in întrecerea socialistă Hidrocentrala Gh Gheor­ghiu Dej" de pe Argeş s-a angajat ca în 1965 să realizeze toate lucrările de cea mai bună calitate , să scurteze termenul de execuţie planificat, astfel: străpungerea tronsoane­lor dintre Aref—Corbeni şi Mătuşa—Oeşti de la galeria de fugă, in luna august, în loc de octombrie, prin betonarea şi excavarea peste plan a 350 ml, terminarea betonării barajului Vidraru pînă la 30 octombrie, cu o lună înainte de termen. Constructorii hidrocentralei s-au mai angajat să depăşească pla­nul anual de montaj cu 11 la sută, să sporească productivi­tatea muncii planificate, pe sa­lariat, cu 2 la sută peste preve­derile planului şi să obţină eco­nomii suplimentare la preţul de cost, pe întregul an, în valoare de 2 100 000 lei. Din care pînă la 1 iulie : terminarea betonării aducţiunii principale pînă la 30 iunie, cu o lună mai devreme ; terminarea blindajului aducţiu­­niii în aval de Valea lui Stan pînă la 20 iunie, cu zece zile înainte de termen ; turnarea în baraj a 3 000 de m­c beton peste planul trimestrului II şi 1 600 000 lei economii suplimentare la preţul de cost. întreprinderea de construcţii montaj nr. 1 Bucureşti şi-a reînnoit angajamentele pe acest an după cum urmează : să predea pînă la 10 decembrie a.c., întregul volum de aparta­mente (3 080), să depăşească cu 0,3 la sută productivitatea mun­cii planificată, să obţină 212 000 lei economii, să economisească 100 mc cherestea, 45 tone oţel beton, 200 000 bucăţi cărămizi, 100 tone ciment. Din care pînă la 1 iulie să dea cu 451 mai mul­te apartamente faţă de prevede­rile graficului pe 9 luni, 424 a­­partamente să fie predate com­plet şi 863 apartamente să fie terminate la interior in cartie­rul Balta Albă ; să predea cu 10 zile înainte de termen com­plexul comercial A 7 şi Şcoala de muzică ; să economisească 60 mc cherestea, 35 tone oţel be­ton, 100 000 bucăţi cărămizi şi 40 tone ciment. O­RE F­IERBINŢI • Ritmul şarjelor rapide • Oţelarii işi îndeplinesc angajamentele • Intervenţie pe „inima“ cuptorului De la un revărsat de zori la al­tul, vreme de douăzeci şi patru de ceasuri, oţelarii hunedoreni desfă­şoară o muncă spornică pen­tru a asigura fabricilor şi uzi­nelor, şantierelor de construcţii, metal mai mult şi de bună cali­tate. în aceste zile de puternic a­­vînt al întrecerii socialiste in cin­stea Congresului partidului, cînd fiecare colectiv înscrie pe grafice, noi izbînzi, şi mai fierbinţi sînt orele la oţelăria nr. 2 a ma­relui combinat siderurgic. Oţelarii din această secţie şi-au sporit an­gajamentul, pregătindu-se să în­­tîmpine Congresul cu­­9 000 de tone de oţel peste plan din cele 16 000 de tone care reprezintă an­gajamentul global al combinatului. Cuvîntul dat se transformă în fapte. ...Inginerul Mircea Penescu este persoana cea mai greu de găsit. Cineva te îndrumă la unul din cuptoare. „Acum a plecat de aici. A mai controlat temperatura şar­jei şi s-a dus spre laborator“, ne-a spus un oţelar. De la laborator afli că a plecat să supravegheze turna­­rea. „A fost, ce-i drept, dar... în­cercaţi, poate îl găsiţi în mijlocul zidurilor de la cuptorul 4, care a intrat în reparaţii capitale“. Cină în sfîrşit dai de el, se gră­beşte din nou spre alt colţ, al vas­­tei hale. Stăm de vorbă într-un bi­rou mic, pe al cărui perete se află la vedere graficul operativ cu realizările zilnice. — Să bat în... oţel, spune zîm­bină inginerul, păstrăm, în conti­nuare, acelaşi ritm viu al şarjelor grele. La cuptorul 5, oţelarii au redus astăzi durata de elaborare a şarjei 90 829-30 cu 35 minute. La cuptorul 2, şarja 90 839-40 a ieşit la lumină cu o oră şi 10 minute mai devreme. — Dar calitatea ? — Excelentă. Mai ales că astăzi am produs mărci speciale pentru ţevile sudate care se fabrică la Iaşi, precum şi pentru export. Doar noi, oţelarii, sîntem aceia care în anga­jamentul luat arătăm că vom per­fecţiona tehnologia de elaborare a oţelurilor pentru rulmenţi, ţevi, sape cu role pentru foraj, ridicînd astfel calitatea. între timp inginerul este solici­tat la un punct de lucru. Pornim împreună prin hală. Ajungem la cuptorul 4, singurul din toată oţelăria unde răsuflarea fierbinte a şarjelor nu se simte. în jur, zi­darii lucrează de zor. Se face re­parația la rece. — Cum merge, tovarășe Pop ? întreabă inginerul pe un tînăr care se agita — Strună, răspunde acesta. Așa cum ne-am luat angajamentul pentru Congres, terminăm cu trei zile mai devreme. —Trei zile înseamnă multe tone de oțel, remarcă inginerul. Pasionantă e bătălia pentru oţel mai mult şi de calitate la cuptorul 1, unde ajungem cu puţine minute înainte ca şuvoiul de metal incan­descent să ţişnească în oalele de turnare. Era tocmai momentul cînd Gheorghe Tolan, topitor II, pornise ca un veritabil alergător spre la­borator, ducînd proba. Pînă la so­sirea buletinului avem răgazul să stăm de vorbă cu prim-topitorul Ion Prodan. — Șarja a fost încărcată de schimbul celălalt, condus de Teo­dor Carmanlis ; noi am preluat din mers ștafeta caldă. Reducem du­rata de elaborare cu aproape o ju­mătate de oră. Chiar înainte de a veni dv. am văzut situaţia reali­zărilor, spune Prodan. Avem pin­ă acum peste 700 tone de oţel peste plan. E drept, şi cuptorul a mers excepţional. Astăzi a ajuns la a 154-a şarjă din această cam­panie. Zidăria e de calitate, iar despre întreţinere, ce să vă spun ? Unde pun mina Ştefan Tripşa şi Aurel Stanciu e sfint. Dar iată că a sosit şi avizul la­boratorului. Calitatea oţelului e foarte bună. Se poate turna. Ca şi la celelalte cuptoare, faţă de anga­jamentul luat de a reduce cu unu la sută coeficientul adaus de­­re­buturi la­ oţelul Martin, colectivul oţelăriei 2 se menţine constant în ultimele zile nu la coeficientul de unu la sută, ci de 1,45 mai mic. Echipa intră în acţiune. Cu miş­cări sigure, rapide, oamenii dau frîu liber tonelor de oţel... E aproape cinci după-amiază şi Aurel Stanciu,­­ care trebuia de mult să fie acasă, e încă la oţelă­­rie îl găsesc la cuptorul nr. 7. E­­xecută o intervenţie pe „inima“ cuptorului, făcînd reparaţia la cald. Masa o ia din „mers“ mais­trul oţelar Stanciu şi tot din mers stă de vorbă cu mine. — După cum ştiţi, siderurgiştii hunedoreni şi-au reînnoit de curînd angajamentele luate pe acest an, stabilind şi obiectivele întrecerii în cinstea Congresului partidului. In ce mă priveşte pe mine şi pe tovarăşii mei de muncă, angaja­mentul constă în reducerea timpu­lui de reparaţie a cuptoarelor atît la cald, cît şi la rece. Cuptorul la care lucrez trebuia „vindecat“, dacă am ţine seama de timpul normal, în aproape şase ore. Noi îl redăm producţiei în numai două ore şi jumătate. Transformaţi orele în oţel şi... Alături de jurnalişti, coc­sari şi laminatori, cei de la oţelăria nr. 2 îmbogăţesc zi de zi bilanţul succe­selor cu care siderurgiştii din „oraşul flăcărilor“ întîmpină cel de-al IV-lea Congres al partidului. Ion MARGINEANU D­e ziua l­o ! • O explozie: „Vacanţa“ e Tă­ticii’ mută Ţiul din loc­e Vîrsta „marilor probleme d e TURAMZ sau robotul fanfaron e Einstein şi copilăria „Cum să circulăm“ — o problemă la ordinea zilei. Dar jocul cu acest titlu, destinat copiilor intre 9 şi 12 ani, conţine o planşă cu vreo 60 de semne şi indica­toare — Clnd ai să-nveți toate semnele-aate# ! — Ciad o să fiu mare», infinitul e mai aproape decît­ bănuim. Peste o mie de ani și peste zece mii de ani, cînd astronautii vor pune piciorul pe cea de-a o mia planetă sau cînd ga­laxia ni se va părea in­suficient deservită de cursele I.R.T.A. (întreprin­derea de Rachete şi Trans­porturi Astrale), oamenii vor continua să explore­ze cu bucurie şi surprin­dere o lume infinită şi mirifică, să descopere şi să redescopere particule­le elementare ale sufle­tului lor într-un univers de gingăşie şi frumuseţi : u­­niversul copilăriei. Un copil a arătat unui om mare un desen. — E o pălărie — a spus omul mare. — Cum ! Nu vezi ? E un şarpe boa care a înghi­ţit un elefant — a răspuns contrariat copilul. Şi a corectat desenul ca să poată pricepe şi oamenii mari. Fabula cu care începe povestea „Micului prinţ" dezvăluie marele rezervor de fantezie şi vis al ciopi­­lăriei. Să privim mai des către acest univers, să-l înţelegem şi să-l stimăm, să nu­ vedem doar „pălă­ria”, să nu uităm că o dată am fost toţi copii. Bineînţeles, azi, copilă­ria se deosebeşte infinit de a noastră. Pentru cei mici stelele sclipesc alt­fel decît au sclipit pentru fetiţa cu chibrituri a lui Andersen, pentru ei copi­lăria a dobîndit adevăra­te şi mari bucurii, demni­tăţi şi înţelesuri. Ce fac, ce gîndesc, la ce visează copiii ? înarmaţi cu un aparat fotografic şi un magneto­fon am pornit în explora­rea acestui univers. Eveniment de ultimă oră : VACANŢA. Sîmbătă la prînz. Clo­poţelul a sunat mai vesel ca oricînd. Peste s­unetul lui, furtună de primăvară — glasurile copiilor . A venit vacanţa ! Am sur­prins această explozie la Şcoala de opt ani nr. 174 (cartierul Militari). Aici am luat primul interviu. — Ce-ai să faci în va­canţă ? Lazăr Virgil, clasa a IV-a . O să plec într-o excursie la Poiana Braşov şi-o să trec prin oraşul Ploieşti, şi prin Valea Pra­hovei, şi-o să văd sonde şi munţi, şi... — Şi... de Brazi ai au­zit ? Acolo-i un castel de argint. — Ba nu. Acolo-i o ra­finărie. Itinerarul vacanței a fost „studiat" in amănunt. Cît privește castelele de argint, la 11 ani nu mai au pre{. O rafinărie e cu to­tul altceva. —­ Dar tu pleci undeva 7 Șerban Valentin, clasa a Il-a . — Eu în vara asta mă duc cu tăticu’ la muntele Omul. — Vrei să te faci alpi­nist . — Nu, eu vreau să mă fac pictor. Nenumăraţi copii vor porni pe drumurile ţării, încetul cu încetul farme­cul realităţii, mai puter­nic, la locul basmelor. Vaporaşul se cheamă „Vacanţa". Un grup de copii cu lo­­peţi, mături, (băieţii sunt dezbrăcaţi în maiou ca nişte atleţi). — Ce faceţi cu grebla 7 Şarpe Lucia, clasa a IV-a, răspunde şi pentru ceilalţi ! — Curăţăm curtea şco­lii şi aleile din grădină. — Ce interes mai a­­veţi ? Doar plecaţi în va­canţă. — Da’ cum să plecăm fără să lăsăm curat 7 Micii gospodari se lup­tă de zor cu lopeţile prea mari. __ — Şi după ce-o să fie totul curat 7 — Mă duc acasă și p-ormă plec în vacanță. — Unde 7 — La Tg. Jiu. Tăticu’ lucrează la șantier. — La ce șantier 7 Cum îi spune 7 — Nu știu. Acolo, la Jiu ! Mută Jiul din loc. Intîlnire la „nivel înalt". Nivelul firelor de iarbă, pe malul lacului Floreas­­ca. Eroul interviului e obosit. Alături, pe iarbă, o pungă de plastic cu citeva cărțulii. — Ce premiu ai luat ? Dembinschi Dominic, clasa întii. Premiul II. —• Vai, ce rușine ! — intervine mama eroului. Cum spui că ai luat pre­miul II cînd ai luat, de fapt, premiul II11 Dominic (logic) . Păi eu am vrut să iau premiul II. P. DIACONESCU Foto : R. COSTIN (Continuare în pag. V-a) R AID IN CONSTELAŢIA COPILĂRIEI Avanpremieră la Ziua Copilului: o tavă de bom­boane şi primul interviu, clopotelu’ a sunat vacanta ! Deschiderea lucrărilor plenarei C.C. al P.M.R. In ziua de 31 mai 1965, s-a deschis şedinţa ple­nară a C.C. al P.M.R. Plenara are următoarea ordine de zi: 1. — Proiectul de Directive cu privire la dezvoltarea economiei naţionale în perioada 1966—1970. 2. — Proiectul de Directive cu privire la dez­voltarea energeticii R. P. Române în perioada 1966—1975. 3. — Proiectul de Statut al partidului. Lucrările plenarei continuă. Pagina lll-a Cursurile de perfecţionare a calificării muncitorilor ţin pasul cu cerinţele industriei anului 1965 ? Pagina IV-a DIN LUMEA LARGA întreţinerea culturilor In aceste zile, la ordinea zilei în agricultură sunt lucrările de întreţinere a cul­turilor prăşitoare. Executarea lor la timp şi de bună calitate este de cea mai mare însemnătate pentru sporirea producţiei de porumb, sfeclă de zahăr, floarea-soarelui, cartofi etc. în legătură cu desfăşurarea acestor lucrări, redacţia a organizat un raid­­anchetă în regiunile Oltenia şi Galaţi, unde sunt şi ce fac SPECIALIŞTII . In cooperativele agrico­le din raionul Băileşti lu­crează peste 50 de in­gineri agronomi. La Gighe­­ra, ţăranii cooperatori cul­tivă 1 217 ha cu porumb, sfeclă de zahăr, floarea­­soarelui ete. Toată comu­na s-a „mutat" la cimp. In mijlocul lor era tînărul inginer Valeriu Cîrstoiu, unul dintre cei mai destoi­nici specialiști ai raionu­lui. Solicitat să arate care este stadiul lucrărilor de îngrijire a culturilor, a re­iau,i : 1 • ' - • „La sfecla de zahăr am reuşit să dăm, pina acum, trei praşile manuale. Din­colo, pe tarlaua vecină, avem floarea-soarelui. Si ea a primit două praşile manuale şi una mecanică. Pe cele 525 ha de porumb s-a terminat, de asemenea, prima prăşilă. Peste citeva zile începem a doua. Cum am ajuns la asemenea re­zultate ? Am folosit din plin timpul bun de lucru încă din vremea semăna­tului. Lucrez de şase ani la Gighera. Trebuie să spun cu satisfacţie că membrii cooperativei noas­tre îmi urmăresc sfaturile şi sunt convinşi că meto­dele înaintate le aduc re­colte bune“. Alături de ţăranii coo­peratori i-am găsit şi pe inginerii Elena Sălceanu, de la cooperativa agricolă „23 August"-Băilesli, Emil Alexandru, de la Măceşul de Sus, Dobre Zamfirescu de la Rastu, Teodor Roi­­cea, de la Valea Stanciului şi alţii. Grija şi interesul lor perseverent pentru aplica­rea întregului complex de măsuri agrotehnice a con­tribuit din plin la ridicarea raionului Băileşti în frun­tea regiunii, atît in cam­pania însămînţărilor de primăvară, cît şi acum, în perioada lucrărilor de în­treţinere. Dar în raionul Băileşti poţi să întilneşti şi altfel de specialişti. La coopera­tiva agricolă de producţie Giurgiţa, inginerul Cornel Staicu se ocupă de toate : de repartizarea oamenilor la muncă şi a camioanelor cooperativei, de treburi administrative şi cite alte­le. In schimb, pentru asis­tenţa tehnică la intreţine­­rea culturilor nu are limţ). Un caz concret : pentru că nu s-a ocupat îndeaproa­pe atunci cînd s-a execu­tat rănitul plantelor, pe circa 50 ha cu sfeclă de zahăr, nu s-a asigurat den­sitatea necesară. La Măceşul de Jos ţă­ranii nu au permanent în mijlocul lor pe inginerul Ştefan Guie pentru că doua-trei zile pe săptămî­­nă nici nu calcă prin c®­­mună. Rezultatul : asisten­ţă tehnică­ necorespunză­toare la unele lucrări. In aceste zile să-l cauţi cu luminarea şi nu-l găseşti. „Intr-adevăr, o dată cu terminarea campaniei de insămintări nu am îndru­mat activitatea inginerilor agronomi“ — ne-a spus ing Constantin Brătulete, preşedintele consiliului a­­gricol raional. Dar cum s-a ocupat tov. Brătulete de campania de întreţinere a culturilor, de îndrumarea specialiştilor din unităţi ? Alaltăieri , rezolvarea problemei pă­şunilor , ieri , chemat la o şedinţă la Craiova , astăzi, activitatea contabililor din cooperativele agricole. Orice comentariu este de prisos. Există o vorbă : „Casa arde şi baba se piaptănă". Se potriveşte de minune tîlcul acestei zicale în ra­ionul Craiova. Aici, abia 38 la sută din suprafaţa însămînţată cu porumb a fost prăşită, în cooperati­vele din Rojişte, Teasc, Se­cui, Ghindeni şi altele, prăşitul abia a început, iar la cele din Breasla şi Sărbătoarea încă la 28 mai nici nu începuse. Unde­­ sunt specialiştii, preşedinţii, secretarii de partid, oamenii cei mai de răspundere din cooperati­vă ? Am pus această în­trebare in mai multe coo­perative. „Au fost chemaţi la şedinţă". Cine i-a che­mat ? Prin note telefonice de la raion. La cooperati­vele din Rojişte şi Teasc, între 2 şi 28 mai s-au pri­mit 17 note telefonice semnate de tov. ing. Ion Florigoanţă, preşedintele consiliului agricol raional şi tov. Filip, de la U.C.F.S. raion. Toate se încheie cu : „executarea lor obligatorie". Un ade­vărat record al circulări­­lor, tocmai cînd soarta re­coltei trebuie să fie cu a­­devărat în „miinile" iscu­site ale specialiştilor. Raionul Craiova a rămas în urmă şi în perioada în­sămînţărilor de primăvară. Se vede treaba că învăţă­mintele de atunci au ră­mas şi ele în procesul ver­bal al vreunei şedinţe, sau în vreo notă telefonică. Este necesar ca şi în acest raion să se acorde mai multă atenţie lucrărilor de îngrijire a culturilor. Victor DELEANU coresp. „Scînteii“ CE A URMAT DUPĂ INDICAȚII... Realizarea unui ritm intens la lucrările agrico­le depinde în mare mă­sură de activitatea pe care o desfășoară con­siliile agricole în aceste zile. Ele trebuie să îndru­me în mod concret și o­­perativ cooperativele a­­gricole. Iată cum a pro­cedat consiliul agricol raional Brăila. Cu citeva zile în urmă, pe centre de comune — Latinu, însurăţei, Tudor Vladimirescu — au fost convocaţi într-o scurtă şedinţă preşedinţii, ingi­nerii şi brigadierii de cîmp din toate coopera­tivele agricole. Cu acest prilej s-a analizat mersul lucrărilor de întreţinere, măsurile de prevenire şi combatere a dăunătorilor, pregătirile pentru seceriş etc. S-au dat indicaţiile necesare. Dar este oare acest lucru suficient . Practica arată că fără o îndrumare operativă, fără un control riguros, indi­caţiile pot rămîne doar pe hîrtie. Tocmai la acest capitol este deficitar consiliul agricol raional Brăila. In loc să se o­­prească la cite o unita­te, să analizeze în pro­funzime unele stări de lu­cruri și să indice căile de rezolvare, membrii consiliului agricol desfă­şoară această muncă din fuga maşinii, vizitînd în unele zile cîte 5—6 uni­tăți. In acest caz, nu e de mirare că în multe co­operative agricole mai persistă o serie de lip­suri. Să redăm citeva as­pecte. Teodor MARIAN (Continuare în pag. V-a) Opinii universitare Medicii de mniine şi practicismul îngust acad. AUREL MOGA rectorul Institutului de medicină şi farmacie din Cluj In învăţămîntul superior medi­­cal, una din cele mai eficiente me­­­­tode de pregătire a noilor genera­ţii de slujitori ai sănătăţii publice se dovedeşte a fi studiul la patul bolnavului. Utilitatea lui este con­firmată pe deplin de experienţa în­­văţămîntului din tara noastră. Prin introducerea externatului genera­lizat, incepînd cu anul universitar ce-l vom încheia curînd, toţi stu­denţii din anii clinici au fost an­grenaţi într-un admirabil sistem de pregătire practică, externatul nemaiconstituind, ca în trecut*, un privilegiu al unui mic număr, de tineri, selecţionaţi prin con­curs. Cred că nu greşesc afirmînd că generalizarea externatului repre­zintă o nouă etapă în dezvoltarea învăţămîntului medical din ţara noastră. Aflindu-mă în mijlocul studenţilor, mi-am putut da seama că, în activitatea lor de fiecare zi, „externii" dau dovadă de o mai mare disciplină în muncă şi de mult simţ de răspundere. Pe unii dintre ei i-am văzut venind la cli­nică în orele libere de după masă şi în zilele de sărbătoare pentru a se interesa de bolnavii lor. A­­proape toţi s-au prezentat la e­­xamenele din sesiunea din ianua­rie, obţinînd note bune mai ales la proba practică. Numărul celor care n-au obţinut note de trecere a fost mult mai mic decit în anii precedenţi. Demn de remarcat este şi faptul că s-au realizat progrese asemănătoare şi la disciplinele cli­nice la care nu se aplică sistemul de externat. Fiind la început de drum, exter­natul are încă unele neajunsuri ca­re pot fi evitate, corectate pe par­curs. Impresia mea şi a altor co­legi este că nu au fost folosite încă toate posibilităţile pe care el le oferă pentru legarea teoriei de practică şi pentru stimularea stu­diului individual. Am observat ten­dinţa, atît din partea unor stu­denţi, cît şi a unora dintre cei care îndrumă munca lor, de a aluneca spre ceea ce şi în acest domeniu s-ar putea numi practicism îngust. Unii asistenţi socotesc că rostul externatului este doar de a-i în­văţa pe studenţi să examineze bolnavii, să scrie foi de observaţii şi să-şi însuşească o serie de de­prinderi practice : să facă injec­ţii, puncţii, pansamente etc. Unii studenţi au exprimat părerea că se şi pot socoti medici formaţi din moment ce şi-au însuşit într-o oa­recare măsură aceste practici. Fără îndoială, toate acestea sunt necesare, dar nu şi suficiente pen­tru pregătirea unui medic. Dau dovadă de o mare superficialitate acei studenţi care, angrenaţi în sarcinile spitaliceşti, neglijează frecvenţa la cursuri sau citesc pu­ţin în bibliotecă sau acasă. La cursuri i se oferă studentului cunoştinţele teoretice despre boa­lă, iar în viaţă el are de-a face cu omul bolnav. Aceeaşi boală poate prezenta probleme deosebite de la caz la caz, incit în practică medicul trebuie să rezolve pro­blema cazului dat. După cum s-ai exprimat recent un autor, învăţă­­mîntul teoretic se axează pe no­ţiunea abstractă de boală, iar cel practic pe descifrarea problemelor concrete ale cazului particular. (Continuare în pag. V-a) .

Next