Scînteia, august 1965 (Anul 34, nr. 6697-6726)

1965-08-01 / nr. 6697

mum ÎNTRECEREA SOCI­ALISTA-1965 Orele fierbinţi ale Hunedoarei Pilon solid de metal la teme­lia economiei nationale, Hune­doara trăieşte în aceste zile în ritmul trepidant al flăcărilor plă­mădind în marile cuptoare mi­lioane de tone de oțel pe care le „pompează" fără contenire pe magistralele industriale ale ţârii. Hunedoara lucrează cu foc con- Nu este vorba aici de faptul că flăcările nu se sting niciodată. Semnificaţia pleacă de la acel foc lăuntric, specific Hu­nedoarei, care a strîns şi călit într-un fot unitar forţa miilor de oameni, a tehnicii şi experien­ţei, făurind ofel — piatra de fundafie pe care s-a ridicat nouă şi viguroasă Industria ro­­mânească­ constructoare de ma­şini. La ofelăria Martin nr. 2 focul continuu este mai reprezentativ ca oriunde. Producția de ofel — se spune în raportul prezentat de tovarăşul Nicolae Ceauşescu la cel de-al IX-lea Congres al partidului — este barometrul po­tenţialului economic al ţârii, iar ofelarii de aici sunt aceia care fac ca barometrul să-şi încline tot mai mult acul indicator spre Industrializare socialistă, spre o producţie mereu sporită şi de bună calitate. Această oțelărie produce la ora actuală peste ju­mătate din oțelul țării. Pentru anii viitori se conturează noi perspective. Care sunt ele ? In­ginerul Mircea Penescu le sinte­tizează în cîteva cuvinte : „Să producem oțelul după­­litera teh­nicii moderne. Să elaborăm șarjele cu o înaltă răspundere şi eficienţă economică. Partidul pune în fața noastră asemenea sarcini şi nu putem sta deo­parte". Ofelarii nu stau. Merg mereu înainte, pregătesc încă de pe acum bazele sporirii producţiei de oţel şi cu deosebire îmbu­nătăţirea calităţii metalului. „Am reţinut din documentele Congresului — spunea deunăzi un maistru orerar, în cadrul u­­nei discuții înfiripate adhoc — multe idei de mare valoare teoretică și practică pentru desăvîrșirea construcției socia­liste. Am să mă refer însă la capitolul siderurgie, la necesita­tea modernizării ei. Noi am în­ceput elaborarea oțelului cu ajutorul oxigenului. Este o acțiune importantă. Extinderea ei la toate cuptoarele oielăriei în­seamnă un spor anual de pro­ducţie de 270—300 000 de tone. Cît un cuptor de mare capaci­tate, cît producția de oțel din 1938 a întregii Românii ! Discuția avea loc în ziua în care Hunedoara înscria pe gra­ficele întrecerii din acest an 22 000 de tone de oțel peste plan. în incinta combinatului întîl­­neşti de putină vreme freamă­tul unui mare șantier. Este vor­ba de construcția celui de-al doilea furnal de 1 000 metri cubi. Şantierul poartă şi el amprenta focului continuu. Se lucrează din plin, în ritm susţinut. După o lună şi jumătate de la începe­rea lucrărilor fundaţiile, coşul de fum, estacadele sunt terminate. „Ştim ce atenţie se acordă în documentele Congresului reali­zării exemplare a investiţiilor. Noi ne-am şi formulat cuvîntul de ordine. El sună aşa: obiecti­vele noi să producă la timp, la întreaga capacitate, să fie reali­zate fără remedieri şi defec­ţiuni". Cuvintele tovarăşului Cor­nel Covaliov, secretarul comite­tului de partid al întreprinderii de construcţii siderurgice, expri­mă hotărîrea unanimă a colecti­vului de constructori şi mon­­tori. Completîndu-l, inginerul Za­­haria Farcaş, maistrul Teodor Malancea şi montorul Traian Rus, veterani ai şantierelor hunedo­­rene, relatează : „Avem pe şantier cele mai bune brigăzi, maiștri și ingineri constructori pricepuți. Bogata lor experiență, conjugată cu me­canizarea masivă a lucrărilor, ne ajută să atingem ritmuri înalte de execuție". Ritmurile sunt într-adevăr înal­te. Fierarul betonist Nicolae Lupu, dulgherul László Francisc, maistrul Adrian Dejeu execută lucrările înaintea termenelor din grafice. Coşul de fum, înalt de 100 de metri, a fost gata cu şapte zile mai repede. Două din locurile de muncă cu foc continuu ale Hunedoarei. Ele caracterizează entuziasmul siderurgiştilor şi al constructori­lor, hotărîrea lor de a traduce în viață prevederile stabilite de Congresul partidului. P i I r» n «rt­irl rla mălai la mama Laurentiu VISKI coresp. „Scînteii' Atenţie şi precizie in execuţia fiecărei piese ! (Uzina de mecanică fină din Bucureşti) Anul XXXIV Nr. 6697 PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE. UNITIVĂ! ORGAN Al COMITETULUI CENTRAL Al P.C.R Duminică 1 august 1965 4 PAGI­NI —30 BANI cum sunt pregătite cadrele PENTRU NOILE OBIECTIVE ALE CHIMIEI In Raportul asupra Di­rectivelor Congresului al IX-lea al P.C.R. se arată că în 1970 aproape 40 la sută din întreaga produc­ţie a industriei chimice se va obţine în noile între­prinderi ce vor intra în funcţiune în perioada cin­cinalului. In privinţa asigurării de muncitori calificaţi, accen­tul este pus pe pregăti­rea acestora în şcoli pro­fesionale create pe lingă marile şantiere sau com­binate. Din necesarul de peste 55 000 de noi cadre de muncitori pentru peri­oada noului cincinal, cea mai mare parte — circa 80 la sută — vor fi pregă­tiţi în şcoli profesionale. Numai în anul şcolar 1965—1966 vor fi cuprinşi peste 19 600 de elevi (faţă de 6 700 în primul an al sesenatului). Progresul tehnic şi diversificarea continuă a producţiei au impus apariţia unor pro­fesii noi. O dată cu apli­carea forajului de mare adîncime, a apărut necesi­tatea pregătirii de labo­ranţi pentru fluide de fo­raj , contactişti, electro­­nişti, lăcătuşi mecanici pentru aparate de măsură şi automatizare, electrici­eni montori, depanatori de instalaţii automatizate sunt alte profesii noi de care se simte tot mai mul­tă nevoie. — Ce măsuri s-au luat pentru pregătirea de ca­dre în asemenea meserii ? — In primul rînd, au fost mai bine profilate şcolile profesionale ; gru­pul şcolar din oraşul Gheorghe Gheorghiu-Dej, care pregătea cadre pen­tru diferite unităţi din ţară, este acum profilat numai pentru întreprin­derile din localitate ; gru­pul şcolar de la Brăila a­­sigură muncitori califi­caţi pentru industria hîr­­tiei, celulozei şi firelor ar­tificiale, iar grupul şcolar de la Tulcea — pentru sectorul de amenajare şi valorificare a stufului. Colegiul ministerului nostru analizează perio­dic nomenclatorul de me­serii şi specialităţi, planu­rile de învăţămînt, con­ţinutul şi nivelul manua­lelor şcolare. Recent, spe­cialişti din minister şi din întreprinderi au supus u­­nei examinări critice toa­te manualele şcolare, în lumina cerinţelor moder­nizării planurilor şi pro­gramelor de învăţămînt. Instruirea practică se rea­lizează ţinîndu-se seama de cerinţele noi, sporite, ale producţiei şi de prin­cipiile învăţămîntului sis­tematic în şcoală. Din to­talul orelor de învăţămînt, 55 la sută sunt afectate in­struirii practice în atelie­re, laboratoare-şcoală şi în întreprinderi. Ministe­rul a îndrumat şi sprijinit conducerile şcolilor să co­laboreze strîns cu între­prinderile, în vederea în­suşirii de către elevi a proceselor tehnologice moderne, a îmbunătăţirii instructajului individual. — Din unele uzine ni s-a relatat că nu toţi ab­solvenţii şcolilor profesio­nale au o temeinică pre­gătire şi, de aceea, este nevoie să se organizeze cursuri de completare a cunoştinţelor. Cum apre­ciaţi această situaţie? — Intr-adevăr, aşa stau lucrurile. Şi iată de ce. Pentru pregătirea temei­nică a muncitorilor califi­caţi un rol important au doi factori de răspundere: şcoala şi întreprinderea. Majoritatea materiilor tehnice sunt predate de ingineri şi tehnicieni din întreprinderi. Aceste în­treprinderi au îndatorirea de a trimite ca profesori pe cei m­ai bine pregătiţi, de a controla cu seriozita­te activitatea lor. Dar u­­nele conduceri de între­prinderi nu respectă în­tocmai dispoziţiile minis­terului în această direcţie. (Continuare în pag. a IlI-a) IN EDITURA POLITICĂ au apărut: In ziarul de azi Puncte de vedere: Educaţia muzicală a publicului larg de Alfred MENDELSOHN (pag. a H-a) RĂSFOIND PRESA STRĂINA (pag. a IlI-a) Pe marginea proiectului Constituţiei Republicii Socialiste România La înălţimea misiunii istorice Ştefan TRIPSA prim-maistru orelar Erou al Muncii Socialiste Puternice sentimen­­te de bucurie şi mîn­­drie ne inspiră mia, ca şi tovarăşilor mei de muncă, prevede­rea proiectului noii Constituţii care con­semnează rolul con­ducător al clasei mun­citoare în societatea noastră socialistă. Noi, muncitorii, ca şi întregul popor, ştim bine că acest rol cla­sa muncitoare şi l-a cîştigat prin luptă, prin eforturi şi sacri­ficii eroice pentru în­făptuirea idealului nobil al izbăvirii tutu­ror celor ce muncesc de exploatare şi asu­prire. In anii grei ai re­gimului burghezo-mo­­şieresc, clasa munci­toare, In frunte cu partidul comunist, a fost aceea care, în­­fruntînd cu curaj te­roarea, a dat grele bătălii revoluţionare pentru dreptul la o viaţă omenească, pentru libertăţi demo­cratice, împotriva războiului, pentru in­teresele vitale ale în­tregului popor. Ea s-a aflat în fruntea luptei maselor populare pentru eliberarea ţâ­rii de sub jugul fas­cist, pentru răsturna­rea de la putere a claselor exploatatoa­re, şi tot ea a purtat pe umerii ei greul luptei pentru făurirea României noi, socia­liste. Ne amintim bine de anii imediat următori naţionalizării princi­palelor mijloace de producţie, cînd fabri­cile, uzinele, băn­cile, Întreprinderile de transporturi au trecut in mina poporului. Preluind conducerea acestora —multe din­tre ele ruinate de război şi de sabotajul capitalist — muncito­rii au dovedit cu pri­sosinţă că sînt capa­bili să le gospodă­rească şi să conducă întreaga viaţă a ţării mai bine decît capi­taliştii. Prin înalta ei conştiinţă şi devota­mentul neclintit faţă de cauza socialismu­lui, prin experienţa şi maturitatea ei politi­că, disciplina şi spiri­tul de organizare, clasa muncitoare şi-a îndeplinit cu cinste misiunea ei istorică de conducătoare a tuturor celor ce mun­cesc pe calea socia­lismului. De aci şi sentimentele de dra­goste, preţuire şi re­­cunoştinţă cu care o Înconjoară întregul popor. (Continuare în pag. a II-a) SENTIMENTUL DOMINANT Acum o săptămînă s-au încheiat lu­crările celui de-al IX-lea Congres al Partidului Comunist Român — istori­că adunare de stat şi hotârîri a celor mai încercați luptători şi fii ai po­porului nostru : comuniștii. Sentimentul dominant al tuturor cetățenilor patriei noastre a fost şi este în aceste zile sentimentul încre­derii totale, al încrederii profunde şi desăvîrşite în partidul comuniştilor, în hotărîrile pe care le-au luat repre­zentanţii săi de-a lungul istoricei dez­bateri care a avut loc. încrederea aceasta nu a fost niciodată mai deplină, mai neabătută. E un senti­ment izvorît din însăşi realitatea vie­ţii noastre, din experienţa de viaţă a tuturor şi a fiecăruia, experienţă ve­rificată şi confirmată, zi cu zi, de cînd comuniştii români şi-au început opera de conducători ai poporului pe dru­mul făuririi societâţii socialiste. In acest timp, în care partidul a solicitat încrederea şi sprijinul poporului pen­tru o operă care n-a fost, la un mo­ment dat, decît o promisiune a viito­rului, fiecare om din această fără — muncitor, țăran, intelectual — s-a putut convinge că singurul fel al partidului a fost, este şi va fi fericirea poporului şi înviierea patriei. Ceas cu ceas, zi cu zi, an cu an, s-a confirmat justețea de­plină a politicii partidului, unitatea de­plină dintre vorbele şi faptele sale. I­­dentitatea absolută între idealul său şi Zaharia STANCU idealul de viață şi fericire al fiecăruia dintre noi, al poporului nostru în to­talitatea lui. Timp de douăzeci de ani am avut prilejul — şi partidul însuşi ne-a dat fără încetare acest prilej — de a dobîndi cel mai rar şi mai prețios bun pe care îl poate dobîndi un popor obişnuit de veacuri cu vitregia istorică și cu dezamăgirea politică : încrederea în conducătorul său, încrederea absolută în sinceri­tatea absolută a cuvîntului celor ce îl conduc. Milioane de cetățeni ai țării noastre au dezbătut Directivele propuse Con­gresului de către Comitetul Central al partidului, au aşteptat lucrările Congresului şi, după ce Congresul s-a deschis, i-au urmărit lucrările vii, pasionante, cutezătoare. Nu cred că există astăzi cetățean român care să nu se fi familiarizat cu cuprinsul a­­cestor îndrăzneţe şi grandioase pla­nuri de realizare a încă unei impor­tante etape pe drumul ce duce spre comunism. Ştim, aşa cum ştim că mîine va răsări şi va apune soarele, că fiecare din aceste planuri măreţe, aprobate de Congres într-o atmosfe­ră de fierbinte entuziasm, va de­veni, în anii cei mai apropiaţi, reali­tatea concretă a vieții noastre de toa­te zilele. Nu avem nici o îndoială, nu sîntem străbătuți de nici o umbră de rezervă, de nici o fărîmă de scep­ticism. Aşa va fi ! Convingerea aceasta nu este o con­vingere oarbă. După cum spuneam, însăşi încrederea noastră în partid e fructul realist al unei îndelungate şi bogate experienţe de viață zilnică, de istorie trăită la modul celei mai concrete verificări, de existenţă co­lectivă şi individuală. Convingerea noastră că planurile care au fost a­­doptate de către Congresul al IX-lea vor deveni realităţi continuă şi creşte din această experiență. Tot ce a pre­văzut partidul, tot ce a plănuit parti­dul, s-a înfăptuit. Şi cînd spun tot, cuprind în acest cuvînt nu o meschi­nă şi pasivă profesie a „ceea ce se va întîmpla", ci o uriaşă succesiune de Inițiative dinamice, o formidabilă succesiune de îndrăzneţe transfor­mări şi modelări ale realităfii isto­rice : Insurecția armată și eliberarea patriei din jugul fascist( ridica­rea din ruine a economiei țării, rănită in toate organele ei de anii de crincen război ) industrializarea socialistă, cooperativizarea agricul­turii, grandioasa revoluție culturală. (Continuare In pag. a IlI-a) I TOATE LUCRĂRILE AGRICOLE DE VARĂ SĂ FIE FĂCUTE LA TIMP în aceste zile, oamenii muncii din agricultură lucrează intens la executarea secerişului, treierişului şi la efectuarea arăturilor. Pînă în prezent, în gospodăriile de stat recoltatul griului şi secarei s-a făcut pe 93 la sută din suprafaţă, iar în cooperativele agricole — pe 87 la sută. În regiunile Galaţi, Bucureşti, Ploieşti, Oltenia, Argeş, Banat, Do­­brogea s-a încheiat recoltatul, iar în regiunile Iaşi şi Crişana această lucrare se apropie de sfîrşit. Este necesar ca secerişul să fie grăbit în­deosebi în regiunile Braşov, Cluj, Suceava, Mureş-Autonomă Maghiară şi Maramureş. Aceeaşi atenţie trebuie acordată şi treierişului astfel ca recolta să ajungă cît mai curînd în magazii. Tot acum se pune şi baza viitoarei producţii de grîu. Oamenii muncii din agricultură grăbesc arăturile, transportul îngrăşămintelor, condiţio­narea seminţelor, amplasarea de pe acum a culturilor de grîu pe cele mai potrivite suprafeţe de teren etc. Pînă în prezent au fost făcute arături de vară pe 524 000 ha, cele mai mari suprafeţe realizîndu-se în regiunile Bucureşti, Oltenia, Galați, Dobrogea, Banat, Crişana etc. Este necesar ca, în continuare, să fie grăbit ritmul acestor lucrări. Pentru asigurarea furajelor necesare numărului de animale în con­tinuă creștere, este necesar să se intensifice recoltarea tinerelor, în­deosebi în regiunile Galaţi, Cluj, Bacău şi Maramureş. Folosind cu chib­zuinţă forţele şi mijloacele de care dispun, gospodăriile de stat şi cooperativele agricole vor asigura efectuarea la timp şi în bune con­­diţii a tuturor lucrărilor agricole din această perioadă. MARAMUREŞ Pe ogoarele maramureşene se lu­crează intens la seceriş. Pînă la 30 iulie a fost recoltată 60 la sută din suprafaţa cu grîu şi secară. In raioa­nele Cehu Silvaniei şi Şomcuta s-a efectuat această lucrare în proporţie de 79 şi respectiv 63 la sută. Cum se lucrează aici ? Folosind fiecare moment bun de lucru, organizînd judicios activita­tea echipelor de cosaşi şi a meca­nizatorilor, cooperatorii­ din comu­na Benesat, raionul Cehu Silvaniei, au reuşit ca în decurs de 4 zile să recolteze grîul de pe aproape 400 hectare. Zilnic au ieşit la cosit 190 echipe de cosaşi. Două dintre bri­găzi recoltau ultimele suprafeţe cu grîu. Şi la Ulmeni, combinele şi se­­cerătorile recoltau ultimele supra­feţe cu grîu şi secară. Secerişul a fost terminat în cooperativele agri­cole din Arduzel, Mînău, Bogdand, Mineu şi altele. Şi în raionul Şomcuta secerişul se desfăşoară din plin. Unele coope­rative agricole de producţie cum sunt cele din Coaş, Coltău, Coruia şi Ciolt au terminat secerişul şi au început treierişul, în multe locuri însă nu sunt fo­losite toate posibilităţile pentru ter­minarea secerişului şi treierişului. Cele 5 combine repartizate la Săl­­sig se defectează adesea în lan, din care cauză la 27 iulie ele au recol­tat împreună doar... 2 hectare. Pe unul din lanurile cu grîu ale coope­rativei agricole Cehu Silvaniei l-am întîlnit pe inginerul Vasi­le Cemortan. Era foarte supărat. (Continuare In pag. a IlI-a) Se pregătesc condiţii pentru recolta anului viitor şi la cooperativa agricolă Dragăneşti Vlaşca, regiunea Bucureşti ATENA O NOUA AGRAVARE A SITUAJIEI POLITICE „Situaţia politică din Grecia a intrat acum într-o fază a e­­voluţiilor rapide", scrie ziarul „Ta Nea", in ediţia sa de sîm­­bătă la Prînz. Ziarul caracteri­zează astfel situaţia „extrem de fluidă" care s-a creat după şedinţa de vineri noapte a parlamentului. La Începerea şedinţei, care a durat mai puţin de 20 de mi­nute, din sală erau absenţi deputaţii Uniunii de centru şi ai partidului E.D.A., care refu­ză să ia parte la dezbaterea declaraţiei program a guver­nului Novas. Prezenţi erau doar 107 deputaţi , exponenţi ai cercurilor de dreapta. Şe­dinţa a fost suspendată, spre a se organiza o Intrevedere-ful­­ger Intre vicepreşedintele Ca­merei, Emmanuel Balh­adzis, şi Papandreu. Acesta şi-a menţi­nut insă hotărîrea de a nu par­ticipa la dezbateri. La reluare, In sală nu se mai aflau decit 47 de deputaţi. In această situaţie, Balkadzis a declarat : „Guvernul nu a ob­ţinut votul de încredere, ne a­­flăm într-o criză guvernamen­tală". El a adăugat că şedinţa este suspendată, fără a mai fixa data unei viitoare întru­niri a parlamentului. A început apoi o vie pole­mică intre reprezentanţii celor două curente din Uniunea de centru. Fostul premier Papan­dreu, liderul partidului, a ca­lificat aprecierea lui Barkadzis ca justă. La rindul său şeful grupului parlamentar al E.D.A., Ilias Iliu, a arătat: „Faptul că deputaţii au refuzat până să şi asculte declaraţia-program a guvernului înseamnă, conform constituţiei, că acest guvern este lipsit de condiţia necesară fiinţării sale. Criza guverna­mentală a izbucnit". Premierul Novas a refuzat însă să demisioneze, în cursul nopţii de vineri spre simbătă guvernul s-a întrunit in cadrul unei şedinţe, la sfirşitul căreia s-a hotărit să se treacă peste prevederile constituţionale şi să se fixeze pentru 2 august o nouă şedinţă a parlamentului. In capitala Greciei tot mai numeroase sunt ştirile potrivit cărora se intenţionează să se formeze un guvern „de servi­ciu", prin dizolvarea parlamen­tului. Ziarul de centru „Ethnos" subliniază însă că „cei care ho­tărăsc o asemenea acţiune vor trebui să-şi asume întreaga răspundere pentru ceea ce se va Întîmpla". C. ALEXANDROAIE

Next