Scînteia, octombrie 1965 (Anul 34, nr. 6757-6787)
1965-10-14 / nr. 6770
UN NOU ŞANTIER DE HIDROAMELIORAŢII Primele screpere au început lucrările de înălţare a digului existent în incinta Tulcea-Nufărul, consemnînd deschiderea unui nou şantier de hidroamelioraţii in nordul Dobrogei. Prin înălţarea şi reprofilarea digului pe o lungime de 12 km vor fi valorificate şi redate circuitului agricol 2 460 ha. In acest scop se fac noi lucrări de desecare, se construiesc două staţii de pompare şi se extinde suprafaţa irigată. (Agerpres) ^ ORGAN Al COMITETULUI CENTRAI Al PCR Anul XXXV Nr. 6770 Joi 14 octombrie 1965 6 PAGINI - 30 BANI Rafinăria Ploieşti. Una din instalaţiile de distilare Foto : Gh. Vintilă BETON ARMAT SAU CONSTRUCŢII METALICE? • Unde trebuie căutat răspunsul • O problemă actuală: perfecţionarea structurilor metalice curente • Noutăţi tehnice şi avantaje economice Activitatea în domeniul construcţiilor a căpătat în anii sesenatului un pronunţat caracter industrial, care diferă fundamental de metodele meşteşugăreşti folosite odinioară, înfăptuirea importantului volum de lucrări de construcţii-montaj nu era posibilă dacă munca miilor de constructori nu ar fi depăşit hotărît cadrul îngust al procedeelor tradiţionale. Industrializarea construcţiilor a imprimat un ritm mai viu în toate fazele activităţii şantierelor care s-au transformat tot mai mult în unităţi de montaj. Cel de-al IX-lea Congres al partidului a pus în faţa proiectanţilor şi constructorilor sarcina importantă de a promova soluţii noi, moderne, în vederea creşterii eficienţei economice a investiţiilor, scurtării duratei de execuţie a obiectivelor industriale şi socialculturale. Iată de ce ei sunt preocupaţi să valorifice experienţa acumulată în ultimii ani, să extindă larg tehnica înaintată. Industrializarea construcţiilor a fost orientată spre soluţii care să permită înlocuirea unor materiale — îndeosebi lemn şi oţel — cărora li se poate da o valorificare superioară în alte ramuri ale economiei. A fost dezvoltată, în lumina acestei cerinţe, industria prefabricatelor de beton armat şi de beton precomprimat. Capacitatea de producţie a acestei ramuri , a crescut în ultimii şase ani de aproape 7 ori. Studiile elaborate de specialişti arată că pentru numeroase categorii de construcţii ce vor fi ridicate în ţara noastră într-o perioadă relativ îndelungată, utilizarea betonului armat rămîne principala cale de industrializare a lucrărilor. Dar aceasta nu înseamnă nicidecum că pot fi subestimate avantajele tehnice şi economice ale folosirii construcţiilor metalice. In numeroase cazuri, cînd construcțiile metalice se execută în uzină, asamblate din profile eficiente, iar pe şantiere se aplică metode moderne de îmbinare, avantajele sunt evidente faţă de betonul armat, prin rapiditatea execuţiei, reducerea numărului de muncitori pe şantiere şi chiar a costului construcţiei. Tocmai de aceea, Directivele Congresului al IX-lea al P.C.R. subliniază că, pe lingă folosirea betonului armat, ca soluţii constructive se va extinde utilizarea construcţiilor metalice, precum şi a unor materiale uşoare şi eficiente. Se lărgesc astfel posibilităţile de industrializare a lucrărilor de construcţii-montaj din ţara noastră, se creează noi condiţii pentru înfăptuirea exemplară a planului de investiţii, în următorii cinci ani. Care sistem ar trebui să fie folosit cu prioritate: al betonului armat, sau al construcţiilor metalice ? A da un răspuns care să pledeze exclusiv în favoarea unuia sau altuia înseamnă a privi problema în mod simplist. Nu în toate cazurile se poate aplica aceeaşi soluţie. Domeniile de utilizare raţională a structurilor metalice şi a celor din beton armat sunt diferite — şi tocmai de aceea adoptarea uneia dintre aceste soluţii trebuie să se facă pe baza unei analize tehnico-economice aprofundate pentru fiecare obiectiv în parte, ţinîndu-se seama de avantajele lor specifice. In cazul închiderii halelor industriale (pereţi şi acoperiş), de a căror durată de realizare depinde în mare măsură grăbirea intrării în producţie a noilor obiective, utilizarea elementelor metalice prezintă avantaje incontestabile , este nevoie de mai puţin timp şi este posibilă degajarea spaţiilor tehnologice prin mărirea distanţei dintre stîlpi. Ing. Nicolae POPA directorul Institutului de proiectare pentru construcţii şi industria materialelor de construcţii (Continuare în pag. a V-a) FOILETON de Nicuţă TANASEAER DE RIURENI Vlad, fiul meu cel mai mic 16 ani) a venit la mine la birou şi mi-a dat un ultimatum : — Tăticule, dacă pină mtine nu-mi cumperi o maşină, mă supăr pe tine. — Ce vorbeşti domnule ? Chiar o maşină ? Una întreagă ! — întreagă. ■— Pentru ce-ţi trebuie ? — Imi trebuie. Eu sínt director. Sínt directorul fabricii de conserve din Bruteni-Argeș. — Cum adică ? De cînd ești tu director in sectorul conservelor ? — Nu sint chiar director. — Atunci ce ? Adjunct . — Sd n-o luăm mecanic. Nu sínt de-adevăratelea ; ne jucăm noi așa de-a directorii. — Și cum vă jucaţi ? Ia explică-mi şi mie. — Păi ziceam că eu sunt director Giert copilul lui nenea Nedi aşa parcă-i cheamă ziceam că e inspector la minister. Şi mai ziceam că vine la mine la fabrică săt tacă inspecţie. — Şi cum iti face fie Gică Inspecţie ! — Păi vine, se uită prin fabrică, stă de vorbă cu muncitorii, se uită in acte, că noi ziceam că avem şi acte la fabrică. — Dar nu mi-ai spus pentru ce-ţi trebuie maşina ? — Ca să-l aduc pe Inspector de la Bucureşti la mine, la Biureni. Cu familia. — Care familie ! — Păi ziceam că Gică e însurat şi are şi un copil. — Şi un Inspecţie vine cu nevasta şi copilul ? Cine a mai pomenit una ca asta ! — Da’ acum nu vine in inspecţie. Mata nu înţelegi. Acum vine un concediu de odihnă — Păi dacă-i concediu, ce obligaţii ai tu ca director de fabrică ! — Uite că am. Şi încă ce bătaie de cap... Trebuie să le fac rost de o cameră la Govora, maşina trebuie să stea la dispoziţia lui ca să-i aducă de la Bucureşti la Govora şi de la Govora la cantina fabricii... Şi unde mai pui că maşina trebuie să-l plimbe familia, să vadă şi ea frumuseţile patriei. Este ! — Nu prea este. Eu mi-aş fi cumpărat maşină dacă aveai nevoie de ea pentru treburile fabricii. Dar ca să-i pui la dispoziţie inspectorului maşina fabricii pentru concediu, asta nu accept. Nu-ţi cumpăr. — De ce te-amesteci tu ? Aşa e jocul. Gică ştie mai bine ca tine. Aşa a făcut şi tăticul Iul cind a fost cu familia la fabrica din Riureni. Aia adevărată. Şi a zis tăticul Iul că dacă o să petreacă bine concediul, o să aibă şi el grijă de director... — Măi Vlăduţ, mie nu-mi place jocul ăsta al vostru. — Nici mie nu-mi place dar dacă nu-mi cumperi maşina. Gică al Iul nenea Nedi nu se mai joacă cu mine. Hai, tăticule, nu-mi mai face greutăţi in muncă... Mai am şi alte chestii de rezolvat. Ce ştii mata... — Ce chestii ? — Păi vine un concediu cu familia lui Gică şi o funcţionară de la Controlul financiar Intern al ministerului. Cu soţul ei şi cu doi copii. Şi lor trebuie să le dăm mincare. Tot la cantina fabricii, l-am trimis pe „directorul" meu să-mi cumpere nişte ţigări. Intre timp am dat un telefon la Direcţia generală a conservelor şi produselor zaharoase din Ministerul Industriei Alimentare. — Aloi Unde l-aş putea găsi pe tovarăşul Nedil — Căutaţi-1 la organizarea şi normarea muncii. E şeful serviciului, l-am găsit. — Alo ! Tovarășul Nedi ? Eu sunt tatăl lui Vlăduț. Știti care Vlăduț, prietenul copilului d-voastră. Vreau să vă întreb ceva ! Ati petrecut cumva concediul împreună cu familia și cu o alta familie din minister la Govora ? — Da, a fost foarte plăcut. Dar de ce vă interesează ! — Să vedemi. Medicul mi-a prescris şi mie trata ment la Govora şl aer de Riureni. La anul v-aş ruga să mă treceţi şi pe mine pe listă. Să fim cit mai mulţi... Pag. lla Ancheta Internaţională a „Scînteii“ ELECTRONICA AZI ŞI MIINE VIAŢA CULTURALĂ — Puncte de vedere despre muzica uşoară — însemnări pe marginea unor povestiri şi nuvele — Atenţiune ! Privitorii sunt copii Portul Brăila. In cabina macaralei de mare capacitate Foto : Agerpres INSTANTANEE HAGI TUDOSE Unii sînt scumpi la vorbă, la alţii apune soarele pînă-şi deschid băierile pungii pentru un gologan; cunoaştem şi cîţiva care, aidoma celui cu posmagii din poveste, se zgîrcesc la eforturi. Alţii sînt zgîrciţi cu spaţiul. Dar e oare asta întotdeauna o meteahnă ? Să intrăm în magazinul cu autoservire de lingă Arcul de Triumf. La prima vedere, parcă e la fel cu toate celelalte: coşuleţe de plastic la intrare, gondole, „coridoare" şerpuind printre ziduri de borcane, cutii şi sticle. Şi totuşi, simţi că nu e la fel. Ai făcut primii paşi, te-ai uitat cum sînt expuse mărfurile şi înţelegi că cineva s-a gîndit minuţios la utilizarea cît mai raţională, cît mai eficientă, a spaţiului disponibil. E evident că la amplasarea stivelor pe margini, a gondolelor în trepte sau a celor circulare, a rafturilor şi altor ste- ŞI SPAJIUL loje de expunere au patronat compasul, echerul, rigla, calculul riguros al suprafeţelor, dar şi criteriul unui echilibru al volumelor şi formelor. Fiecare centimetru e pus la contribuţie. Rezultatul: la autoservire 700 de sortimente invită pe cumpărători. Fondul de mărfuri e apreciabil. Şi toate — într-o sală de expunere ceva mai mare de o sută de metri pătraţi ! La intrare — două raioane faţă-n faţă, de desfacere a cărnii şi de dulciuri — (unde găseşti şi cafea, şi lame de ras, şi ţigări etc.). In unitate, de-a lungul unui perete, alte raioane, pline, semipreparate, brinzeturi, mezeluri, în curte, legume, produse de cofetărie. Cum s-a găsit loc pentru toate, de vreme ce e vorba de o casă veche, care n-a fost anume creată pentru comerţ ? Un prim efect al drămuirii spaţiului, al gospodăririi fiecărui centiimetru : cetăţenii îşi pot face mai toate cumpărăturile intr-un singur loc, fără să umble cu sacoşele de colo-colo, se asigură o deservire cuprinzătoare, mai bună şi mai completă, la nivelul cerinţelor puse azi în faţa comerţului. Sigur, sunt şi oameni generoşi pe lumea asta. Fie şefi de unităţi, fie din Direcţiile comerciale ale sfaturilor populare, ei sînt filotimi şi largi la pungă cînd e vorba de spaţiul comercial. Avem magazine noi, mari, în multe însă spaţiul este pur şi simplu risipit, irosit. Sînt semănate cîteva gondole, pe gondole cîteva sortimente de borcane — şi în rest spaţiu să poţi organiza un cadril. Ce se întîmplă însă uneori ? Scrie afară pe firmă: lapte ? Atunci e sfînt. înăuntru e musai numai lapte să fie. Că există spaţiu şi pentru o plăcintărie, sau chifle şi cornuri, produse de patiserie — se poate. Dar firma e firmă ! La un magazin din Capitală, la raionul cu cafea neagră se vinde şi cîte o ţigară bună. Cafeaua merge perfect cu ţigara ! De ce n-ar merge o plăcintă cu un pahar de lapte ? E numai un exemplu „Generosul“ e înclinat să privească spaţiul ca o noţiune abstractă. Pentru el, spaţiul e ceva nepipăibil, o idee, ceva fără o valoare economică precisă. El uită că principalul criteriu in comerţ este o eficienţă ridicată, obţinută prin asigurarea unui fond substanţial, variat, de mărfuri, o deservire rapidă şi civilizată, mijloace moderne de expunere şi vînzare. Unul din elemente este spaţiul chivernisit cu chibzuinţă, gîndit spre a i se da o utilizare cît mai raţională. Cei generoşi, risipitori cu spaţiul sînt, în fond, zgîrciţi cu cumpărătorii şi cerinţele lor. Nu e de preferat, în cazul acesta, un Hagi-Tudose al spaţiului ? Face treabă mai bună. V. SEBASTIAN RAIONUL HAŢEG De ce pe cimp şi nu in ferme ? • Un „rest" careîntăreşte greu • Aşa-i obiceiul dar e oare bun? • Finul aşteaptă zăpada la munte... cauza 7 Tovarăşii de la consiliul agricol raional răspund invariabil: „Nu avem suficiente furaje“. Dar s-a întreprins oare ceea ce e necesar pentru asigurarea lor ? Trebuie spus în primul rînd că în raionul Haţeg fînurile nu se bucură de preţuirea cuvenită. Consiliul agricol raional, conducerile unor cooperative agricole au neglijat problema recoltării şi depozitării lor. Este adevărat că în vară, în urma unei analize efectuate de biroul Comitetului regional de partid Hunedoara, s-au stabilit măsuri pentru îndreptarea situaţiei. In raion a fost trimis un colectiv de specialişti care să sprijine fiecare cooperativă în această direcţie. S-au obţinut şi unele rezultate bune. Cooperativele agricole din Boşorod, Sîntămăria Orlea, oraşul Haţeg şi altele au strîns cu grijă toate nutreţurile. Animalele lor vor avea în timpul iernii hrană îndestulătoare. Dar asemenea exemple se numără pe degete. La Sarmisegetuza, cooperativă care dispune de nu mai puţin de 1 700 ha de păşune şi de 820 ha fineţe naturale, se constată acum, în prag de iarnă, un deficit de 670 tone de fin. Inginerul cooperativei, tov. Gheorghe Dauerbach, ne informează că anul acesta final a fost bun şi că s-a strîns o bună parte din el. Foarte frumos, dar unde este restul ? Şi trebuie precizat că acest „rest“ cîntăreşte de două ori mai mult. — Se află pe cîmp şi sus la munte, făcut căpiţe, ni se răspunde. Nu-l vom aduce decit la iarnă. Aşa-i obiceiul la noi... E un obicei greşit. Animalele trebuie hrănite la fermă. Ele nu se mulţumesc că finul stă undeva pe cîmp sau la munte. Dealtminteri, finul care „stă la munte“, se află în bătaia ploilor, a zăpezilor şi vînturilor şi, ca atare, se degradează repede. Poate că, într-o bună zi, nici nu mai merită să fie adus. Situaţia de la Sarmisegetuza nu constituie un caz aparte. Şi la cooperativa din Clopotiva constaţi că preşedintele, tov. Dumitru Băbău, şi tov. Adam Avrămoni, secretarul organizaţiei de partid, sunt foarte liniştiţi că finul stă undeva pe cîmp şi nu pare să-i îngrijoreze faptul că balanţa furajeră indică un minus de 250 de tone. Preşedintele cooperativei de la Rîu Alb, tov. Iosif Mateşoi, aşteaptă şi el sosirea iernii pentru a aduce finul de pe cîmp la ferme. Exemple asemănătoare întîlnim şi în cooperative în care, potrivit Ţara Haţegului, regiune cu o veche tradiţie în creşterea animalelor, dispune de condiţii naturale favorabile pentru dezvoltarea zootehniei. Numai fîneţele ocupă peste 12 000 ha. Aşadar, o sursă bogată de furaje valoroase. Cu toate acestea, cooperativele agricole din raionul Haţeg n-au ajuns să aibă pînă acum un efectiv de animale corespunzător, iar producţiile de lapte şi carne sunt mici. Care să fie tov, inginer Octavian Bona, preşedintele consiliului agricol raional, lucrurile „merg bine“. Este vorba de cooperativele din Unirea, Demsus, Toteşti, Nucşoara, Rîu Bărbat, unde balanţa furajeră înregistrează minusuri de sute de tone de fin, în vreme ce recolta bună din acest an a fost în parte risipită. Cositul s-a făcut tîrziu sau deloc, iar strînsul şi transportul au fost la fel de neglijate. După ultimele situaţii, pe întreg raionul, 220 ha au rămas necosite, iar pe cîmp se mai află recolta de pe cel puţin 3 000 ha. Se pare că şi aceste „situaţii“, deloc încurajatoare, prezintă o imagine mai trandafirie decit realitatea. Dacă întrebi la consiliul agricol raional sau la comitetul raional de partid de ce se neglijează strînsul furajelor, se răspunde că e de vină... secerişul, treieratul, campania de toamnă. Dar în alte raioane cum s-au putut îmbina toate aceste acţiuni de sezon ? In paranteză fie spus, nici recoltatul şi însămînţatul nu strălucesc printr-o bună organizare. După cum am mai arătat, problema furajelor a fost examinata şi în vară, s-a primit şi sprijin din partea comitetului regional de partid, dar rezultate practice nu se văd încă. Dat fiind că iarna pe care o tot așteaptă conducătorii unor cooperative agricole se apropie, n-ar fi în sfîrșit cazul să se întreprindă fără întîrziere tot ce este necesar pentru asigurarea furajelor? Laurențiu VISKI coresp. „Scînteii" Primul din seria troleibuzelor cu remorcă pe străzile Capitalei Foto : M. Cioc In ziarul de azi I Viața de partid Universitatea fără amfiteatre (pag. a II-a) I S P O R T Etapa de ieri la fotbal (pag. a V-a) 12 78 38... Nu e un secret că printre noi există şi oameni distraţi. Se întîmplă chiar ca cineva să uite adresa de acasă sau numărul de telefon. Fireşte că asemenea cazuri sînt rare şi ele oferă mai curînd material pentru anecdote. Există însă şi întîmplări mai frecvente, de ordinul sutelor pe lună, al miilor pe an, a căror contabilitate se poartă cu precizie. Cine ţine „contabilitatea oamenilor distraţi" ? Un modest funcţionar al I.T.B. De fapt nu e vorba de o evidenţă a „distraţilor“, ci a obiectelor rătăcite de ei prin tramvaie, troleibuze şi autobuze. în mod obişnuit, cîteva ore mai tîrziu itebiştii le vor depune la „Biroul de obiecte găsite" al I.T.B. (telefon : 12 78 38), unde obiectele vor fi înregistrate şi ţinute la dispoziţia păgubaşului. Colecţia de obiecte găsite în vehicolele transportului în comun oferă priveliştea unui muzeu puţin obişnuit şi foarte eterogen. Unele obiecte pierdute ies cu totul din comun şi te îndeamnă la diferite reflecţii. Te întrebi, bunăoară, cum a putut fi pierdut sau uitat în tramvai un cufăr de dimensiuni respectabile sau un darac de lină. Şi totuşi ele au fost uitate cu adevărat. Un altul a „pierdut" un coş cu gogoşari. Din textele pieselor „Medeea“ şi „Antigona" de Anouilh, uitate intr-un troleibuz al liniei 81, s-a putut deduce cu destulă probabilitate, înainte de apariţia afişelor care anunţă premiera, la ce teatru se vor pune aceste piese în scenă. Examinînd colecţia obiectelor pierdute se pot stabili şi anumite „legităţi". Vara se pierd un mare număr ochelari de soare. Iarna — mănuşi, fulare. Toamna — damigene, bidoane, canistre. Mai mult goale... Veste, jachete, mantale de ploaie se uită de obicei la trecerea de la anotimpul cald la rece şi invers. Alte obiecte sunt cu totul neutre faţă de anotimp — serviete, poşete, sacoşe, cărţi, stilouri, ceasuri, brichete, verighete, tablouri, rame, coşuri, saci... Acestea din urmă conţin deseori produse alimentare perisabile. Ele se predau cantinei I. T. B., iar cel care le-a uitat, poate primi contravaloarea lor. Un obiect care de-a dreptul te invită să-l uiţi in tramvai pare să fie umbrela. Există la acest birou o colecţie întreagă de cele mai diferite modele şi dimensiuni. Un lucru e inexplicabil : de ce numărul acelora care vin să-şi caute lucrurile pierdute sau uitate este atît de mic ? Numai aproximativ 50 la sută din obiecte se ridică. Sau nu ştiu unii unde şi le-au pierdut (ceea ce e mai greu de presupus în cazul cufărului voluminos de care am amintit mai sus), sau nici nu se gîndesc că le-ar mai putea regăsi. Greşesc. Şi intr-un caz şi în celălalt, un telefon la numărul indicat mai sus, nu strică. Aşadar, reţineţi : 12 78 38. Al. PLAIEŞU