Scînteia, noiembrie 1965 (Anul 34, nr. 6788-6817)

1965-11-01 / nr. 6788

DIRECŢIA GENERALĂ ŞI PULSUL PRODUCŢIEI • Concluzii din analiza co­legiului ministerului • Cu­noaşterea zilnică a reali­zării planului • Centrul activităţii în fabrici şi secţii • In cîmpul vizual, accele­rarea lucrărilor de investiţii Perioada care a ră­mas pînă la sfîrşitul anului este hotărîtoa­­re pentru îndeplini­rea de către fieca­re întreprindere, la toţi indicatorii a pla­nului pe 1965, pentru pregătirea în bune condiţii a producţiei anului viitor. Recent, la Ministerul Indus­triei Chimice a avut loc o şedinţă de co­legiu lărgită. Pe baza analizei realizării pla­nului de producţie, de investiţii - construcţii şi de export pe nouă luni, au fost stabilite o serie de măsuri or­ganizatorice şi teh­nice, menite să asigu­re înfăptuirea inte­grală a sarcinilor de plan pe anul în curs. In legătură cu măsu­rile adoptate, redac­torul ziarului nostru NICOLAE CUCUI a adresat cîteva între­bări tovarăşului ing. ION HUDEA, direc­tor general al Direc­ţiei generale a indus­triei azotului din mi­nister. — Cum apreciaţi acti­vitatea desfăşurată de în­treprinderile din industria azotului în cursul acestui an ? — Planul pe trei tri­mestre la producţia glo­bală a fost îndeplinit în proporţie de 100,1 la sută. Unităţile noastre — fa­bricile de îngrăşăminte cu azot, de prelucrare a maselor plastice etc. — au livrat pînă acum importante cantităţi de produse necesare eco­nomiei naţionale. In majoritatea întreprinderi­lor, planul de export a fost îndeplinit în mai bune condiţii decît în anii trecuţi. Printre colectivele care au obţinut rezultate pozitive în realizarea sar­cinilor de plan menţionez pe cele ale Combinatului chimic Făgăraş, Combi­natului de îngrăşăminte cu azot din Piatra Neamţ, ale fabricilor de mase plastice de la Orăştie şi Buzău. In aceste unităţi, conducerile tehnico-admi­­nistrative au acordat o mare atenţie desfăşurării ritmice a producţiei. Sar­cinile de plan au fost re­partizate judicios pe sec­ţii şi instalaţii, ele fiind urmărite decadal şi lunar pe bază de grafice. La Combinatul chimic din Făgăraş, prin scurtarea duratei de reparaţii la o serie de utilaje şi insta­laţii şi prin aplicarea altor măsuri, s-au ob­ţinut peste prevederile planului pe trei trimestre 6 300 tone de îngrăşă­minte, 620 tone de amo­niac şi cantităţi însem­nate de alte produse. Or­ganizaţiile de partid din aceste întreprinderi au desfăşurat o activitate susţinută pentru mobili­zarea muncitorilor şi teh­nicienilor la îndeplinirea planului şi ridicarea ni­velului calitativ al produ­selor. Desigur, rezultatele în îndeplinirea planului nu le privim numai prin prisma unor cifre medii sau a succeselor dobîndite de colectivele care au dat produse peste sarcinile stabilite. Ca şi pînă acum, problema care se pune este ca toate Întreprinde­rile să încheie acest an cu planul îndeplinit la toţi indicatorii. Spun a­­ceasta avînd în vedere faptul că planul de pro­ducţie la îngrăşăminte pe nouă luni nu a fost înde­plinit ; la o serie de pro­duse şi sortimente prevă­zute în planurile Combi­natului chimic din oraşul Victoria, Fabricii de mase plastice Iaşi şi ale altor unităţi, există rămîneri în urmă ; unele întreprinderi nu şi-au realizat sarcinile privind creşterea produc­tivităţii muncii şi reduce­rea preţului de cost. Fără îndoială, au existat unele greutăţi, dar multe dintre ele puteau fi evitate. Con­ducerile unor întreprin­deri nu au dovedit sufi­cientă perseverenţă în aplicarea principalelor măsuri tehnice şi orga­nizatorice încă din primele luni ale anului, nu au a­­cordat atenţia cuvenită bunei organizări a produc­ţiei şi a muncii, folosirii instalaţiilor la întreaga capacitate, perfecţionării proceselor tehnologice. Deşi o parte din deficien­ţele la care mă refer au fost cunoscute direcţiei noastre generale, nu am intervenit prompt pentru a fi înlăturate. Activitatea unor întreprinderi a fost îndrumată „în general“, ceea ce nu a adus cu pregnanţă în cîmpul nos­tru vizual probleme a că­ror rezolvare necesita un substanţial sprijin din partea noastră: comba­terea coroziunii apă­rute la unele instalaţii de la Combinatul chimic Craiova, perfecţionarea anumitor procese tehno­logice în vederea îmbu­nătăţirii calităţii îngrăşă­mintelor la combinatul din Piatra Neamţ, corela­rea riguroasă a producţiei de mase plastice cu cerin­ţele beneficiarilor. Vreau să subliniez că la recenta şedinţă de colegiu s-a sta­bilit un şir de măsuri care să asigure îndeplinirea planului pe acest an de către toate întreprinde­rile. — Care dintre ele le consideraţi mai impor­tante ? — Direcţia generală a în­tocmit grafice cu termene precise pentru rezolvarea diferitelor probleme de care depinde desfăşurarea normală a activităţii între­prinderilor : aproviziona­rea la timp cu materii prime şi chimicale, scurta­rea duratei de revizii pla­nificate, îmbunătăţirea funcţionării unor instala­ţii etc. Incepînd cu luna octombrie, conducerea di­recţiei generale urmăreşte zilnic îndeplinirea planu­lui în principalele între­prinderi, îndeaproape a­­nalizăm şi mersul pro­ducţiei pe întregul sec­tor, realizarea sortimen­telor importante şi a pla­nului de export. In acest fel se pot lua operativ măsuri pentru bunul mers al producţiei în în­treprinderile respective. (Continuare în pag. a IlI-a) Instalaţii ale Combinatului de îngrăşăminte cu azot Piatra Neamţ VREMEA ÎN NOIEMBRIE Estimată a fi o lună rece și ploioasă, înce­­pînd din decada a doua, octombrie s-a manifestat, dimpotri­vă, printr-un timp foar­te uscat. Cum se expli­că aceasta ? Cum va evolua vremea în con­tinuare ? Iată ce ne declară tov. Nicolae TOPOR, director ad­junct al Direcției hi­­drometeorologice din Comitetul de Stat al Apelor . Doar de patru ori în ultimul secol s-a mai întîmplat ca luna octombrie să fie atît de secetoasă ca în a­­cest an. In ce priveş­te temperaturile me­dii zilnice, luna a fost mai rece decît era de aşteptat. Minimele au atins minus 10 grade în Ardeal şi minus 7 grade în partea de sud a ţării, în cîteva zile a nins chiar mai jos de altitudinea Pre­dealului — la Braşov şi Cîmpulung Muscel. Faptul că am văzut a­­tîta cer senin, în loc de nori şi ploaie, s-a datorat instalării unui bloc de aer uscat deasupra Europei cen­trale, cu circa 350 km mai spre răsărit decît s-a apreciat. Același centru de acțiune at­mosferică ce a menți­­nut la noi un timp se­cetos a fost distrus în ultimele zile ale lui octombrie de un aer oceanic, care s-a pro­pagat către Europa centrală, unde a pus capăt unei secete ce dăinuie de aproape două luni. Noiembrie nu va fi nici o lună relativ cal­dă, cum a fost în anul 1923 sau 1926, nici e­­xagerat de geroasă ca în 1862 sau 1956. To­tuşi va fi o lună puţin mai rece decît în mod obişnuit şi cu o can­titate de precipitaţii depăşind media ulti­milor ani. Frecvenţa mare a fronturilor de aer umed şi rece ce vor veni dinspre Co­ceanul Atlantic — şi care vor traversa Eu­ropa — va face ca a­­ceastă lună să fie foar­te umedă în partea centrală a continentu­lui, unde a persistat pînă acum un regim atmosferic uscat. La noi în ţară vre­mea va fi umedă chiar de la începutul lunii. Se aşteaptă ploi cu caracter mai general în zilele de 2, 3 şi 7 noiembrie. Ploi mai frecvente vor cădea în a doua decadă a lunii. Sfîrşitul lunii va fi foarte ceţos. O ră­cire mai apreciabilă este de aşteptat între 18—20 noiembrie, iar primele ninsori în Cîm­­pia Dunării, deci şi în Capitală, sunt probabi­le între 17 şi 24 no­iembrie. Datorită acestei cir­culaţii de aer umed dinspre nord-vest, cele mai mari cantităţi de apă vor cădea în Transilvania şi în nor­dul Moldovei. în zona de munte, ploile se vor transforma chiar din primele zile ale lunii în lapoviţă şi ninsoare. Stratul de zăpadă ce se va de­pune în zona alpină a Carpaților va deveni favorabil sportului alb după 20 noiembrie. PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE. UNIȚI-VĂ! L ORGAN Al COMITETULUI CENTRAL AL P.C.R. Anul XXXV Nr. 6788 Luni 1 noiembrie 1965 4 PAGINI - 30 BANI Cum arată haina de fiecare zi a străzilor Marfă pentru I.C.M. O discuţie care nu a lămurit nimic „Pe ce stradă stai ?" „Mă plimbam pe stradă"... „Ne-am întilnit pe stradă*... Pare surprinzător, dar realitatea e de necontestat : o bună parte din viaţă ţi-o petreci în tumultul străzii. Cum arată aceste artere de circulaţie ale căror trotuare le căl­căm de mii de ori pe zi ? Să le privim atent şi de aproape. Evident, strada este în primul rînd mijlocul de comunicaţie, de unde iei autobuzul ori taximetrul dar, în acelaşi timp, şi locul de unde publicitatea „iţi sare în ochi" , de pe stradă sau mai pre­cis de pe trotuarul ei, privim vi­trinele, citim afişele , coborîm în stradă pentru a pune coresponden­ţa „la cutie", uneori pentru o convorbire telefonică. Firma, tele­fonul, cutia poştală, chioşcurile etc. formează aşa-zisul mobilier urban. Este acest mobilier bine amplasat ? înfrumuseţează el oraşul? Străzi ospitaliere şi străzi reci Ne plimbăm, însoţiţi de un arhi­tect, pe străzile Bucureştiului... Ca­lea Plevnei, Maior Coravu, Kise­­leff, bulevardele Magheru, Băl­­cescu. Sînt doar cîteva dintre ar­terele de circulaţie asupra cărora oricît de iscoditoare ar cădea pri­virea nu sesizează decît arareori aspecte care contrastează cu ima­ginea ce o avem îndeobşte despre mobilierul şi aspectul stradal. Ce observăm de fapt ? Mai întîi de toate o bună amplasare a elemen­telor utilitare , o reclamă vie de zi şi de noapte, vitrine largi. Urme realizate cu destul bun gust, la tot pasul — tonele, chioşcuri cu dul­ciuri şi răcoritoare, telefoane pu­blice... Intr-un cuvînt strada e con­fortabilă şi, ca atare, îşi oferă cu generozitate serviciile ei de gazdă temporară. Să vedem cum stau lucrurile pe alte străzi : Pantelimon, Giurgiului, Muncii, Moşilor, Colentina... Pe aici publicitatea se ridică la rangul articolelor de lux, tone­­tele, chioşcurile, la fel, în schimb abundă coşurile de hîrtii şi cu­tiile poştale. Că sunt multe — foarte bine. Amplasarea lor este însă cel puțin ciudată. Cînd au propriile lor picioare, cutiile poş­tale sînt plantate în mijlocul tro­tuarului, cînd nu le au, sînt ţin­­tuite pe zidurile clădirilor, ori a­­găţate pe garduri. Coşurile de gu­noi au un cîmp de acțiune mult mai larg. Sínt cocoţate pe stîlpi, pe pomi, pe indicatoarele I.T.B., pe semafoare... Puzderia de stîlpi de pe trotuare înfăţişează o gamă lar­gă de culori pestriţe. Stîlpii de lemn sînt negri şi înclinaţi ca după un cutremur, cei din metal — ar­gintii, iar cei din beton — văruiţi. Mai adăugăm că fiecare dintre stîlpi mai are şi cîte o dungă albă ori roşie (pesemne pentru înfrumu­seţare­­). Arhitectul care ne-a înso­ţit, specialist în problemă, este de părere că „culoarea elementelor u­­tilitare ale străzii trebuie să intre în intimitate cu mediul înconjură­tor , nu să ţipe, să bată la ochi". Afişierele şi afişele sunt şi ele elemente care contribuie la deco­rarea străzilor. Dar la acest capitol nu sunt prea multe de spus. De ce? Pentru câ în cea mai mare parte afişajul se face pe garduri. „Publici­tate" se face şi pe suprafaţa cea­surilor publice. Cum ? De un dece­niu încoace pe sute de plăci din geam mai scrie cam aşa : „Pentru reclamă telei, nu..." sau: „Nu atin­geţi firele căzute". Dar In noile cartiere ? Aici nu e nimic de lăudat, nici de criticat : strada e rece, n-are nimic familiar. De ce ? Pentru că e văduvită de elementele ei utilitare. E oare în interesul „Poştei* ca cetăţenii mu­taţi, să zicem în cartierul Berceni, să facă 4 km pînă în centru ca să pună o scrisoare la poştă ? Fireşte, nu e. Dar, ca şi în tergiversarea deschiderii unităţilor de deservire, instituţiile vizate sunt recidiviste şi în privinţa instalării utilajului ne­cesar. Sfintele relicve ...Mobilier urban. Cu aceeaşi „vioiciune" — a melcului — cu care se mobilează unele străzi, se descotorosesc de ceea ce a deve­nit anacronic cele mobilate ante­rior. Să exemplificăm : Cu ani în urmă Sfatul popular al Capitalei a decis demolarea cabinelor refugii din staţiile de tramvaie. Cele mai multe dintre ele au fost într-adevăr demolate. Ce s-a întîmplat cu cele rămase ? Au devenit nişte paragini — cutii uriaşe aşezate fără rost în mijlocul străzii. In aceeaşi ordine de idei , pe numeroase străzi întîlnim ici colo nişte hardughii din metal­e ale I.D.E.R., se pare, care nu mai folo­sesc nimănui şi care ar putea fi date întreprinderii pentru colecta­rea metalelor. Pe alte străzi au ră­mas, cine ştie de cînd, nişte pa­nouri vechi fără nici o valoare in­formativă... De ce nu se curăţă stră­zile de vechituri ? Sâ ne întoarcem însă la anul 1965 şi deci la mobilierul urban. Nu de mult I.T.B.-ul a reuşit să smulgă cetăţenilor exclamaţii de admiraţie pentru reuşita construc­ţiei „micro­ gării" din Piaţa Scîn­­teii (e vorba de amenajările efec­tuate la capul liniei troleibuzului 86). Gheorghe GRAURE (Continuare în pag. a IlI-a) Dispută sub panou intre echipele studenţeşti din Bucureşti şi Timi­şoara Foto : M. Andreescu - „Recomandate“ adresate poștei — ORCHESTRA RADIOTELEVIZI­­UNII „Festival de muzică simfonică românească" — Note de lector INTERVIUL NOSTRU DUPĂ STAGIUL DE PRACTICĂ Perioada de practică in majoritatea instituţii­lor de învăţămînt superior a fost încheiată cu mai multe săptămîni în urmă. Cu toate acestea, con­fruntarea studenţilor cu producţia continuă să re­ţină atenţia. învăţămintele desprinse din prece­dentul stagiu de practică sunt analizate acum pentru a fi folosite în organizarea viitoarei acti­vităţi pe teren a studenţilor. Am solicitat pe rov. ing. GHEORGHE PAIZI, director general adjunct in Ministerul invăţămintului, sa prezinte cititori­lor cîteva dintre principalele concluzii asupra organizării şi mai ales a desfăşurării recentei perioade de practică. O dată cu perioada practicii, care a înce­put la 1 iulie, a intrat în vigoare un nou re­gulament. Ce rezultate se pot consemna acum, după aplicarea lui ? Precum se ştie, activi­tatea directă în producţie a studenţilor constituie o parte importantă a pro­cesului de pregătire şi educare a tinerilor spe­cialişti. Ea oferă posibili­tatea unei legături direc­te, fireşti, aprofundate a noţiunilor teoretice pre­date la cursuri cu produc­ţia, cu viaţa din între­prinderi şi instituţii, po­sibilitatea de a deprinde — încă de pe băncile fa­cultăţii — principiile de bază ale organizării şi conducerii procesului de producţie în economia so­cialistă. Constatările făcute chiar în timp ce studenţii se a­­flau în întreprinderi au arătat că noul regulament de practică s-a dovedit a fi superior celui prece­dent, prin aceea că preci­zează mai clar obiectivele pentru fiecare an de stu­diu. Fixarea primei peri­oade de practică la sfîr­șitul anului II — și nu în anul I ca in etapele precedente — a dat, în mare parte, rezultatele aşteptate. Colocviile de practică, prilej de verifi­care concretă a eficienţei lucrului în producţie, au dovedit că studenţii şi-au însuşit mai bine primele elemente concrete ale spe­cialităţii lor, după ce in prealabil, timp de doi ani, au asimilat cunoştinţe teoretice de bază, s-au fa­miliarizat cu aspectele fundamentale ale viitoarei lor profesiuni. In actuala sa alcătuire, datorită pre­cizărilor de fond pe care le aduce, noul regulament facilitează îndeplinirea cu mai mult succes a princi­palelor obiective de prac­tică puse studenţilor din anii III, IV şi V : cunoaş­terea celor mai importan­te laturi ale organizării şi îndrumării procesului de producţie, aplicarea tehno­logiei moderne, documen­tarea în vederea întocmi­rii proiectului de diplomă, participarea directă, aco­lo unde e posibil, la ac­tivitatea productivă ş.a. La acest rezultat a con­dus şi faptul că insti­tuţiile de învăţămînt su­perior au elaborat pentru fiecare specialitate în parte programe noi de practică, adaptate la spe­cificul condiţiilor de pe teren. încheierea pe o pe­rioadă mai lungă a con­venţiilor de practică în­tre facultăţi şi întreprin­deri s-a dovedit a fi, de asemenea, binevenită. Dar activitatea practică a stu­denţilor fiind — ca şi stu­diul teoretic — un proces continuu, măsurile de perfecţionare din punct de vedere al conţinutului cît şi din cel al organiză­rii sunt permanent în ac­tualitate şi, că o conse­cinţă, în momentul de faţă căutăm noi modalităţi de îmbunătăţire. Vă rugăm să vă re­feriţi la cîteva dintre laturile practicii stu­denţilor susceptibile de îmbunătăţiri. — Prima, în ordine cronologică, ar fi stabi­lirea locurilor unde stu­denţii vor merge la prac­tică. Incepînd din vara precedentă, s-a luat hotă­rîrea încheierii convenţii­lor de practică între in­stituţiile de învăţămînt superior şi întreprinderi, pe timp de 3 ani, nu nu­mai pe o durată de un an, aşa cum se obişnuia în trecut. Consecinţa : stabi­lirea de legături mai strînse între cele două părţi, deopotrivă interesa­te în buna pregătire a vii­torilor specialişti, înlătu­rarea unor aspecte forma­le care se repetau în or­ganizarea şi desfăşurarea activităţii studenţilor în producţie. Ministerul nos­tru intenţionează să ex­tindă în viitor durata acestor convenţii la 5 ani. Această măsură este înlesnită şi de faptul că, de pe acum, Consiliul Su­perior al Agriculturii, Mi­nisterul Petrolului, Minis­terul Industriei Chimice şi alte ministere au re­comandat unităţile lor economice bine dezvoltate şi organizate ca locuri de practică pe o perioadă în­delungată. Această iniţia­tivă ar putea fi urmată şi de alte ministere, avînd grijă, bineînţeles, să fie mereu incluse în lista locurilor de practică în­treprinderile intrate între timp în funcţiune. (Continuare în pag. a II-a) Unul din viaductele în construcţie pe noul traseu al liniei de cale ferată de la Porţile de Fier Foto : Gh. Vinţili Pag. Ill-a SPORT • UN NOU RECORD MON­DIAL DE JUNIORI LA ARUN­CAREA CIOCANULUI : GH. COSTACHE — 75,52 m. • A FOST RELUAT CAMPIO­NATUL CATEGORIEI A DE FOTBAL • GIURGIUCA ÎNVINGĂTOR LA CAMPIONATELE INTERNA­TIONALE ALE UNGARIEI • ALTE ȘTIRI DIN TARA SI DE PESTE HOTARE întreprinderi ale industriei alimentare în construcţie La Caracal au început lucrările de organizare a unui nou şantier. Constructorii vor ridica aici două întreprinderi ale industriei alimen­tare : o fabrică de conserve de le­gume şi una de brinzeturi. Noile unităţi industriale sunt prevăzute cu hale spaţioase şi luminoase, cu in­stalaţii moderne care vor asigura mecanizarea şi automatizarea proce­selor de producţie, precum şi obţi­nerea unor produse de calitate su­perioară. Fabrica de prelucrare a legumelor — cea mai mare unitate de acest fel din tar® — va avea o capacitate anuală de 22 700 tone de conserve şi 5 000 tone de pastă de tomate, iar cea de prelucrare a lap­telui — de 2 000 tone de brinzeturi, asigurînd totodată prelucrarea zilni­că a 10 000 litri de lapte în diverse produse proaspete. Noile unităţi industriale fac parte din cele 85 de fabrici din industria alimentară pre­văzute a se construi în cincinal. i­HIDE Hi STERIL PROFILATE Pi IN­ Ci» PLUMBURIU REPORTA) din Bo­rinage şi Ruhr de Horia UMAN Un borin rătăceşte pe stră­zile Monsului. A venit de un­deva, din Hainaut, in căutare de lucru. Poate de la Saint- Ghislain sau Frameries sau Boussu, unde minele au murit. Cine ştie ? Rătăceşte de ore întregi şi nu zăreşte decît si­luetele negre ale turnurilor pă­răsite, turnurile minelor profi­late pe cerul cenuşiu şi dens. Larma puţurilor s-a stins, pe cablurile spînzurate deasupra uliţelor pustii nu mai lunecă vagonetele încărcate cu căr­buni. Doar pe rue Charbon­­nage se iscă o trîmbă de fum, dinspre termocentrală, acolo unde exploatarea la suprafaţă mai împrumută cartierului o a­­numită febrilitate. Un pîlc de mineri se îndreaptă către gos­podăriile lor, mici căsuţe sco­rojite cu cîte o curte nu mai mare ca o scoarţă, curţile „de doi bani" ale celor din Bori­­nage. In dreapta, în stînga, în jur, haldele de steril se nălu­cesc pe fondul cerului belgian plumburiu, înalte şi ascuţite ca nişte vulcani din stampele japoneze. Conurile haldelor de steril sínt mai înalte decit colina pe care se-nalţa biserica sfintei Wandru. Dar mai înalte sunt dealurile de cărbune. Anul trecut, stocurile nevîndute s-au adunat în jurul minelor bel­giene de trei ori mai mari ca în 1963. Peste un milion şi ju­mătate de tone. Oamenii pri­vesc peisajul — şi mulţi, foar­te mulţi din cei cu care am vorbit, povestesc despre legă­tura dintre creşterea stocurilor de cărbune şi cele două „comunităţi": Comunitatea Eu­ropeană a Cărbunelui şi Oţe­lului (C. E. C. O.), Comuni­tatea Economică Europeană (C.E.E. = Piaţa comună). (Continuare în pag. a IV-a)

Next