Scînteia, ianuarie 1966 (Anul 35, nr. 6849-6877)

1966-01-03 / nr. 6849

PAGINA 2 SCINTEIA ULTIMA SI PRIMA * NOAPTE A ORAŞULUI * (Urmare din pag. I) ora asta mai fac tîrguieli doar „în­­tîrziaţii” — aceia care de obicei iau trenul din mers. Trei tineri cu sacoşele pline fac pe loc o „şedinţă fulger", hotărăsc ce să mai ia, şterg de pe lista întocmită de fete artico­lele cumpărate („Sîntem grăbiţi. Mer­gem mai devreme, să facem sandvi­şurile”) ; un om în vîrstă cumpără şase umeraşe („Avem oaspeţi") ; al­tul, cu şapcă de piele, cară o ca­nistră grea („Straşnic carburantul de Focşani") ; murăturile sînt la fel de apreciate ca portocalele („Fiecare lucru la timpul său”) , doi tineri cu cizme de cauciuc îşi cumpără două cravate identice, pe elastic, albastre, cu nodul gata făcut („Nu prea ştim noi să facem noduri la cravată, dar ştim să turnăm beton"), la tejgheaua cooperativei „Metalo-casnica", unde se vînd forme de cozonaci, nici un client („La ora asta cozonacii sunt de mult rumenifi").­­Dar, în treacăt fie zis, la ieșire, pe rampa depozitului I.C.R.A. zac 312 lăzi, adică 3 120 ki­lograme de drojdie de bere sosite cu o zi înainte — cîfi cozonaci pufoși, cu stafide, cu rahat, cu nuci, ratafi poate, din cauză că „puterea cozona­cilor" aşteaptă docilă în lădire o mai bună organizare a distribuirii). Către ora 17 începe ploaia. Şi iată — ornament nefiresc pentru ultima zi a anului — umbrelele din Bucu­reşti. Asfaltul devine lucios, ca şi cum s-ar pregăti să oglindească luminile oraşului, dar pulsul străzii nu se do­moleşte. Frenezia continuă. Maca­raua pneumatică a I.R.E.R.-ului înlo­cuieşte, pe bulevard, becurile arse, fără ca nimeni să mai cheltuiască un singur minut cu privitul. Torturi de comandă cu grafica lor ieşită din comun — „La mulţi ani" scris cu frişcă, zahăr ars, marţipan, sirop, bom­boane aurii şi argintii , flori reale şi flori de hîrtie gofrată, liliac alb, ga­roafe, brăduri de plastic. Plouă. Plouă într-una, fără ca entuziasmul general să scadă. Intr-un tîrziu, dintr-odată, ca la un semn aproape pe neobserva­te, bulevardele, străzile, magazinele se golesc. S-au aprins vitrinele, recla­mele şi firmele de neon. Toate feres­trele sîm luminate. Continuă pregăti­rile în interior. Fluxul străzii pare să se fi mutat pe peroanele Gării de Nord. Spiche­­rița anunță sosirea acceleratului 804, venit din direcţia Constanţa. La trei minute distanţă — acceleratul de Vatra Dornei. Pe ploaie, cu cîteva ore înainte de venirea noului an, marea şi muntele îşi dau întîlnire pe peron la Bucureşti. Ce înseamnă asta ? Cărucioare care transportă, în locul banalelor valize, ultimele damigene şi copii, foarte mulţi copii, veniţi cu părinţii, cu bunicii, să mai crească cu un an în Capitală. Semne de salut, îmbrăţişări. — Nu ne-am văzut de-un an. Dacă mai întîrziam cîteva ore, nu ne-am fi văzut de doi ani. Aglomeraţia peroanelor ocoleşte ghişeul „Bagaje de mînă”. Călătorii nu le mai depun, au mare trebuință de ele în astă noapte. Unii vin — alții pleacă, repetînd parcă întocmai ceea ce urmează să se petreacă în curînd ; pleacă anul vechi — vine anul nou. Un călător care­ pornește la drum la ora 20,51 cu acceleratul 301, încearcă să afle dacă va fi posibil, pentru cei din tren, să ciocnească un pahar de vin la miezul nopţii. Dar află cu tristeţe că vagonul-restaurant se închide ca de obicei, la ora 23 , nu există nici un ordin special. Omul se întreabă, pe bună dreptate, dacă n-ar fi fost cazul ca şi C.F.R.-ul să aibă un gest de atenţie la adresa călătorilor, punîndu-le vagoanele­­restaurante la dispoziţie — în noap­tea de revelion — măcar pînă la ora unu. Ora 21,01. Peste drum de gară, la magazinul „Foto-muzică-sport”, deşi ora închiderii e depăşită cu un mi­nut, doi tineri roagă să li se mai vîndă un microsfon, oricare, numai să nu se ducă cu mîna goală unde sînt Invitafi. Rugămintea le este satis­făcută. Alături, la tutungerie, se cum­pără „en-gros" : țigări, ultimele răva­şe, almanahuri, felicitări. — Aş trimite cîteva „felicitări", ne spune unul din cumpărători, şi celor care s-au ocupat anul ăsta de impri­marea lor. Nu-s desenator, sînt tipo­graf de meserie, dar la atîta mă pri­cep­­ au fost lipsite de varie­tate şi inspiraţie. De ce nu s-ar face în fiecare an un concurs printre artiştii plastici, pentru ca felicitări admirabile, ca acelea vîndute prin Fondul plastic, să fie de acum îna­inte multiplicate şi cu mijloace in­dustriale. E chiar atît de greu ? Către ora 22, în ciuda ploii încă­păţînate, oraşul se reanimă aproape tot atît de brusc, precum se potolise. Oamenii au însă altă fiinţă, graba a rămas undeva în urmă, căci fiecare ştie unde merge şi cît are de mers. Au apărut pe străzi magnetofoanele în impermeabile, picupurile portative, tranzistoarele, în faţa Fabricii de confecţii „Bucu­reşti" — o paradă a modei extrem de originală , sînt muncitoarele şi muncitorii fabricii, inginerii, tehnicie­nii care merg să petreacă revelionul împreună, mulți dintre ei fiind îm­brăcaţi în „propriile produse". O fi­gură cunoscută , solista de muzică ușoară Anca Agemolu. — Cînt pentru ei în noaptea a­­ceasta și mă bucur din suflet. Am ales mai multe cîntece de dragoste, deoarece știu că aici muncesc foarte multe fete tinere, de vîrsta mea. Intr-alt capăt al oraşului, la restau­rantul „Feroviarul” sosesc primii clienţi , stau pe-aproape, mulţi din­tre ei muncesc chiar peste drum, la „Griviţa Roşie". Acum se sting vitri­nele, se aprind televizoarele, brazii. Rapidul M 52, din direcţia Suceava, trage la peron fix la ora 23:13. Călă­torii, mecanicul, conductorii vor pe­trece revelionul în familie. La ora 24 oraşul întreg strînge pentru o clipă pleoapele, timp con­centrat în care se rememorează tot ceea ce a realizat anul care­ a trecut, timp suficient pentru ca să se proiec­teze în viitor certitudini, gînduri, as­piraţii. Clipire simbolică, în stare să despartă un an de altul, şi înregistra­tă matematic aici, pe cadrane. Ne a­­flăm la pupitrul dispeceratului I.R.E.R. pe Capitală, alături de inginerul Du­mitru Docea. întrebăm în glumă dacă ceva aproximativ similar — o scăde­re bruscă de consum electric — nu s-a întîmplat şi în jurul orei 22, cînd s-au stins căştile coaforilor. Primele ore ale noului an se scurg cu o viteză ameţitoare. In zori, cînd ploaia stă în sfîrşit, avem parte pe stradă de tradiţionala urare : „Ca un măr, ca un păr, la anul şi la mulți ani !" MIHAI STOIAN 2. Luminile caselor Ultimele ore ale lui 1965 sînt ore de ploaie năvalnică, copleşitoare, o inversiune a anotimpurilor aduce pri­­măvara-n mijloc de iarnă. Străzile sînt pustii ; cîţiva întîrziaţi pe sub streşini, rar, maşini. Rafale de apă spală asfaltul. Dar casele au luminile aprinse, lumini calde, îmbietoare, în noaptea aceasta viaţa oraşului s-a mutat în ferestre. Am pornit să-i caut pe oameni. La ora 11 şi 30 de minute Sala Palatului cucerise strada cu incendii de lumină albă şi roşie, cu marile ei vitrine de sticlă arzînd ca nişte fa­ruri de noapte. Am pătruns înăuntru şi n-aş mai fi plecat. N-aş mai fi ple­cat pentru că era cald şi multă lu­mină, pentru că erau mese întinse ca în nunfile din poveşti, mese cu ti­neri voioşi. In sălile de mar­mură cu candelabre de cristal, în­florite cu stuc auriu şi cu roze, po­posiseră tineri din toate coifurile ţă­rii, de toate profesiile şi de vîrste amestecate. Cuceriseră sălile de dans, culoarele de odihnă, treptele înşuru­bate sub cupolă, băncile de alabas­tru şi scaunele tapisate cu aur. Intr-un loc se cînta muzică populară, în altul melodii de dans, erau stan­duri cu vînzare de măşti, jocuri de popice şi roboţi... cu autoservire. Erau rîsete şi izbucniri de cuvinte, clinchete de pahare, ropote de a­­plauze şi glasuri mici de viori, tala­zuri de paşi şi foşnete moi de mătă­suri. Mirosea puternic a brad. Cres­cuseră pilcuri de brazi pe dalele albe de marmură, brazi uriaşi copleşiţi de lumini şi de globuri, şi brazi natu­rali, neîmpodobiţi, flori mari ridica­­te-n ferestre Am surprins doi tineri îmbrăţişaţi, şi totuşi nu i-am surprins, se sărutau firesc, printre oameni. — Sîntem căsătoriţi de trei luni, a confirmat Cristian Gheorghe bănuie­lile mele, şi ăsta nu este decît unul din evenimentele importante ale anului care s-a scurs. Eu sînt student la Institutul politehnic Gh. Gheorghiu- Dej, iar sofia mea e şi ea studentă. A­­cesta a fost * şi ultimul nostru an uni­versitar. Ne-aşteaptă examenul de diplomă. Apoi plecarea pe şantier. — împreună ? A fost o privire-replică edifica­toare. — Cum vă simţiţi aici ? — Ca acasă. Aci ne-am cunoscut, în locul acesta unde ne-aţi întîlnit. S-au sărutat din nou şi-au plecat. Sînt drepturi mai vechi ce se cer res­pectate. ★ Aproape de miezul nopfi­ chestră de costumafi înci bată sălile Palatului. Lum­eată în sala unde era astern­an. Tinerii se ridicară de dansul încetă, o clipă îna pustiită de oameni. Cîtva timp niște. Apoi un orologiu bătu nopfii, bătrînul an 1965 veni an în brațe , în limba perfic vălăceilor de cuvinte, un doli I , căciuliță de catifea rosti la mi Se cîntă perinița, tinerii se fe alte îmbrăţişări pe coridoare,­­ cu tradifie, altele nu. Una din frumusefile carnavalulu , ingineră : Tina Gheorghiu. — Succesul profesional al an, trecut ? — 8 000 metri cubi apă distribu­i cu folos peste plan. — Visuri ? — Călătorii de studii. Cea mai bună dansatoare a serii era zefar : Emma Niculescu. — Cartea preferată ? — „Din marile legende ale lumii". Am cules-o singură în întregime. — Care eveniment al anului trecut v-a reținut atenția ? — Elaborarea noii Constitu­ții : învățămîntul gratuit, u­­rechi şi totuşi nou pentru f .­promofie. Ştiu ce-nseamnă. An minat o Şcoală tehnică de pe Cel mai tînăr participant el : - Hanului : Trofin Mircea, 14 ai la Liceul „Ion Luca Caragial Bucureşti. Note numai de nou zece. — Dorințe . — Note foarte bune la mai­că, în continuare. — Vrei să te faci inginer? — Jurist. Dar matematica e­­ SARA. Ora 1 și 45 de minute. O ma imensă întîmpină în pragul ușii o­as­­peți dragi : are loc momentul cel emoționant al serii, conducerea partid a sosit în mijlocul tine Pentru hora care se încinge, sala vine neîncăpătoare, şi privirile, şi marginile bucuriei , secretarul general al Comitetului Central al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, s-a prins în ritmul vioi al paşilor. Limbile de bici ale pluguşorului tradiţional, buhaiul şi clopotele ră­sună sub bolfile arcuite peste zicerile de bine şi de îndemn ale urătorilor, laudă solilor tinereţii sosiţi din toate coifurile ţării, reprezentanţi ai succe­selor în muncă, făuritori de visuri îndrăzneţe. ★ Şi Casa de cultură a raionului „Gri­­viţa Roşie" era o oază de lumină. Urările cuprinse în mesajul de Anul Nou transmise prin posturile de radio şi televiziune, amplificate de megafoane uriaşe, mai stăru­iau încă. Fascicolele cre neon explo­dau în noapte cu bice albastre şi roşii, înăuntru, la mese — vi­nul tremura în paharele înălţate cu sclipiri de chihlimbar. L-am gustat și era bun, vin de Pietroasele, vin alb cu amețeala pămîntului. Am stat la un capăt de masă, între doi bărbați singuri. Cînta Roxana Matei. Doream să intru în vorbă cu ei, dar nu știam cum, erau tineri, dar tinerețea lor era gravă, era un fel de hotărîre în ges­turi, o siguranță, am mai întîlnit-o o dată, departe în munți, am simțit-o lîngă tăietorii de păduri și la mineri. M-apropii timid de oamenii aceștia cu munca trecută în brațe, co­mandanții de unelte. Dar unul m-a îndemnat : — Noroc ! — Noroc, am răspuns. Pentru vic­toria la anul a echipei „Rapid". — Şi pentru victoria la rugbi a privifei Roşii", a adăugat celălalt.­­am prezentat. Erau Niculae Stoian, itator de vagoane, şi Ion Tompes­­tazangiu, secretarul organizaţiei de U.T.C. de la s»rtia montaj­uli­­nimic, organiz mai rezultate obj- •■•» cin , Congresului al IX-a , ro­it ulterior) ș­i fruntaşă . — Mai aveți ce să ■ o i ’ - r întrebat. Mă nasc în fiecare , t leafă din nou, cum n ' Azi vrt­u să urmez școala i ■ „v; ' n g'f.d pentru cîfiva ani. . ec la vînătoare de iri, o do­ri de-o zi. Am un băi mai vreau o e fă, să fie pereche, biț I jentru toată viata. m st a­re să vrei ? — Mie-mi place să­­ inter­­vi­­­n discuție Niculae Stoian. Am 1 i­liotecă personală de două sute de volume. îmi place foarte mult Că­­linescu. Și Arghezi. — Anul trecut a fost „bun" ? — Esenţial. Am devenit membru al organizaţiei de partid din uzină. — Şi anului viitor ce i-aţi cere ? — După zborurile cosmice e greu să-şi mai închipui ceva, deşi există asemenea zboruri şi în meserie. Per­fecţionarea e o problemă permanen­tă. Şi-apoi, evenimentele politice din anul trecut, Congresul partidului, se­siunea Marii Adunări Naţionale, pro­blemele legate de dezvoltarea ştiinţei. Anul ’66 se naşte în pragul unor în­făptuiri uriaşe. îmi place să fiu con­temporanul lor, e bine aşa, să muncim pentru marile „întîmplări" ale ţării. Alte ploi de serpentine şi confefii tremurau deasupra sălii casei de cul­tură a tineretului, ornamentată cu ghirlande colorate şi panglici de ce­lofan. Semnele sărbătorii poposeau peste semnele muncii, năzuinţe peste realizări, speranţe peste amintiri ; la cumpăna a doi ani, oamenii ciocneau paharele... SÎNZIANA POP cui cît vrabia. Cu bobul cît mază­rea...“. La căminul cultural — clădire nouă — lumea începe să se adune cînd nici nu se întunecă bine. Ţă­ranii au hotărît să-şi petreacă re­velionul împreună. Muncesc îm­preună, să nu petreacă împreună? Deși tînără cooperativa are un venit de peste două milioane, iar fiecăruia i s-au cuvenit, în anul care se termină peste cîteva cea­suri, produse şi bani în valoare de 34 de lei la zi-muncă. Cu fiecare an cooperativa capătă noi puteri, iar aceste puteri aduc în viaţa lor noi bogăţii şi frumuseţi. Coopera­torii din Bîldana îşi împreună bucuriile la fiecare an nou. ...Cei mai nerăbdători sunt tine­rii. Au venit primii la cămin, lăsînd pe seama părinţilor sarcina aduce­rii mîncărurilor şi băuturilor. Iată-i strînşi într-un colţ, discutînd cu în­focare. Pe scenă, taraful lui Popăl­­­­ac, adus din Ciocăneşti, face ul­­t­mele repetiţii : „Murgul trage la­­ răniţe şi neicuţa la mîndruţe...“. Pe şirurile de mese, cît ţine lun­­jimea sălii, încep să apară bună­tăţile : cîrnaţi şi tobă făcute în casă pentru care o ciurdă de porci şi-a dat obştescul sfîrşit, fripturi, cozonaci rumeni şi dolofani — toa­te acompaniate de damigene pîn­­tecoase. Oamenii se aşează la mese, începe ospăţul. Popăinac dă semnalul. O melodie săltăreaţă îşi împleteşte acordurile cu clinchetul paharelor. Vreo 30 de legumicultori, avînd în mijlocul lor pe brigadie­rul Niculae Ştefan, par cei mai ve­seli. Aflu că s-a hotărît să se irige 30 de hectare cu grădină. Şi cine nu ştie că apa n-o fi bună cînd e turnată în vin, dar cînd udă stra­turile de legume... Trec orele ca minutul. Ceasorni­cul consumă ultimele clipe din 1965. Oamenii se ridică de la mese și se duc în sala bibliotecii, unde se află televizorul. Ascultă mesa­jul de Anul Nou, iar la urările rostite de tovarăşul Nicolae Ceauşescu închină şi ei cu bucurie paharul. Noaptea s-a prefăcut în zi. Cînd nu te apasă grija zilei de mîine, cînd viitorul ţi-l modelezi după propria-ţi dorinţă, cu propriile tale mîini, inima ţi-e uşoară, iar petre­cerea veselă şi frumoasă, înainte de a pleca din Bîldana cu toată ora înaintată, ne-am pro­pus să facem o vizită, neanunţată, la o casă cu lumini în geamuri. Ne-am oprit la întîmplare. Intrăm în curte şi batem la uşă. Nici vorbă de „cine sînteţi ?" sau „ce doriţi ?“. Sîntem poftiţi în casă, îmbiaţi să ne aşezăm la masă. Se fac recomandările. — Pe mine mă cheamă Constan­tin I. Micu, zis Birlic, ne spune gazda. — De ce Birlic ? — Aşa mi-au scos-o oamenii, cică sînt comic. Ii veniseră neamuri de prin Bucu­reşti cu care sărbătorea revelionul în familie. Pe rafturi tronau bună­tăţi care îşi aşteptau rîndul să fie consumate. O mînă de ajutor am dat şi noi ; numai în ce priveşte sticlele n-am avut curaj să răspun­dem, întrutotul, ospitalităţii gazde­lor. — Ce v-a adus anul care a tre­cut ? — Mobilă de 5 000, televizor a­­veam. Ne-am luat mobila cu banii cîştigaţi pentru zilele-muncă făcute de mine, soţia şi fiica. Dacă aş fi mînă strînsă mi-aş fi făcut şi mai multe, dar îmi place să trăiesc bine, să avem pe masă tot ce ne pofteşte inima. Mi-am tăiat un porc de vreo 200 de kg. Mai am doi. Pe unul îl contractez iar pe celălalt îl tai spre primăvară. înainte, cînd eram ţăran sărac, mi se umflase burta de atîta ciorbă de urzici. — în anul care vine ce vă do­riţi ? — Să-mi iau motocicletă. Are un vecin de-al meu şi mereu mă bîrîie cu ea la cap ; mi-a deschis pofta. Le-am urat la mulţi ani şi i-am lăsat să-şi continue petrecerea. GHEORGHE VLAD Predarea „ştafetei" Cu „Pluguşorul" la Uzinele „23 August* , lunca în c. ..tu comună. Revelion la Bîldana Foto : R. Costin Bucurestiul In noaptea Revelionului Foto : Edmund Höffer Radiogramă din Pacific Constanţa, poarta ţării spre mări şi oceane, era scăldată în lumini. Sirenele navelor marcau cu un concert solemn hotarul timpului. La căpitănia portului s-a primit o radio­gramă . „Transmite echipajul navei Dobrogea. Navigăm în Ocea­nul Pacific, în drum spre Ja­ponia. La bord domneşte o atmosferă de veselie. Toţi ma­rinarii din cortul liber întîm­pină noul an în jurul bradu­lui instalat în careul echipa­jului. Astă seară, cînd cioc­nim paharele, gîndurile noastre se îndreaptă cu dragoste către voi. Vă transmitem cu acest prilej, vouă, celor dragi de a­­casă, sănătate şi tradiţionala urare „La mulţi ani". Liviu NEGUŢ comandantul navei „Dobrogea“ 3. Ferestrele satului Toarnă cu găleata. Ei şi ? O data pe an e... Anul Nou. La Bîl­­dana (raionul Răcari) tinerii, ce e drept făcuţi ciuciulete, n-au amînat pluguşorul. Au intrat în curţi poc­nind din bici iar gospodarii ieşiţi în prag au ascultat cu încîntare tradiţionalele cuvinte : „Aho, aho, copii şi fraţi...“. „Să crească grîu bogat, Cu paiul cît trestia, Cu spi­ Carnavalul pionierilor şi şcolarilor din Capitală Foto : M. Andreescu • Teatrul de Comedie : TROILUS ŞI CRESIDA — 20. 0 Teatrul „C. I. Nottara" (sala Ma­­gheru) : SONET PENTRU O PĂ­PUŞĂ - 20. • Teatrul Mic: DOI PE UN BA­LANSOAR — 19.30. 0 Studioul Institutului de artă tea­trală şi cinematografică „I. L. Cara­­giale" : PRIVEŞTE ÎNAPOI CU MI­NIE — 20. 0 19,00 — Jurnalul televiziunii (I) • 19,15 — Emisiune pentru copil: Clic I­ — „Fetiţa cu chibrituri", fil­mul „ Wilhelm Tell — Sclavii • 20,00 — Telecronica economică • 20,15 — Colecţii şi colecţionari • 21,00 — Trei tablouri pe săptămînă • 21,10 — Filmul artistic „Căpitan Laurent“ • 22,35 — Jurnalul televiziunii (II), Sport, Buletinul meteorologic. • OLD SHATTERHAND — film pen­tru ecran panoramic : Patria. • TATĂL SOLDATULUI : Republica (completare Cumpărătura), Capitol (completare Petrică şi încă cineva), Excelsior (completare Gravuri revo­luţionare). 0 INIMĂ RECE : Cinemateca — 10» 121 14. 0 CATIFEAUA NEAGRĂ : Luceafă­rul (completare Vezi rindunelele se duc), Festival (completare Cei mai puternici din Europa). ■ TRAGETI IN STANISLAS I : Bucu­reşti, Melodia, Modern. • CAMERA ALBĂ: Victoria (com­pletare Sesiunea Marii Adunări Na­ţionale — decembrie 1965), Feroviar (completare De la pescari adunate). • COPII ÎNDRĂZNEŢI : Central (completare Creionul pierdut). • AMINTIRI DIN COPILĂRIE : Lu­mina (completare Plante acvatice), Munca (completare Pionieria nr. 6/1965), Pacea (completare Păpuşarii) • FATA LUI BUBE : Union,­­Mioriţa (la ambele completarea Sesiunea Ma­rii Adunări Naţionale — decembrie 1965), înfrăţirea între popoare. • PROGRAM PENTRU COPII : Doina — 10. • IN COMPANIA LUI MAX LINDER: Doina (completare Meciul de fotbal România — Portugalia), Dacia (com­pletare Zgribalici). • PRIMA ZI - SUITA BĂNĂŢEANĂ — ŞTIAŢI CĂ ?... — MAEŞTRII AR­TEI CIRCULUI — PRIZONIERUL PLANETEI ALBASTRE - PICIOARE UŞOARE — ARIPI ZBURĂTOARE — MECIUL DE FOTBAL ROMANIA — PORTUGALIA — NIMIC DESPRE ARHIMEDE : Timpuri Noi. • ULTIMA CAVALCADĂ SPRE SANTA CRUZ — cinemascop : Giu­­leşti, Rahova. • ÎNDRĂZNEŢUL PARDAILLAN — cinemascop : Buzeşti (completare Ni­mic despre Arhimede), Ferentari (completare Cocoşelui de hîrtie). • JUDEX : Crîngaşi (completare în­­tîlnire cu frumosul), Unirea (comple­tare Meciul de fotbal România — Portugalia). • MUNCILE LUI HERCULE : Griviţa, Arta, Floreasca. • EXPRESUL PARIS-MÜNCHEN : Bucegi (completare Tot mai sus). Drumul Sării (completare Plante ac­vatice). • COLINA : Tomis, Flamura. • CREDEŢI-MĂ, OAMENI­I : Flacăra Moşilor. • HATARI — ambele serii : Vitan (completare Totul pentru viaţă). • BOCCELUŢA : Popular (comple­tare Mărturiile trecutului). • FURTUNĂ DEASUPRA ASIEI : Cosmos (completare Surorile Press). • A FOST ODATĂ UN MOŞ ŞI O BABĂ : Viitorul. 9 FEMEIA NECUNOSCUTĂ : Colen­tina. 9 DINCOLO DE BARIERĂ : Volga (completare Sesiunea Marii Adunări Naţionale — decembrie 1965). 9 DE-AŞ FI... HARAP ALB : Pro­gresul (completare VR cere decola­rea). 9 OAMENI ȘI DRAPELE - cinema­scop (ambele serii) : Lira. 9 SAMBA : Cotroceni (completare­a cui e vina ?)

Next