Scînteia, aprilie 1966 (Anul 35, nr. 6937-6966)

1966-04-08 / nr. 6944

PROLETARi D i N TOATE TARILE, UNÍTÍ-VÁ! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL P.C.R. Anul XXXV Nr. 6944 Vineri 8 aprilie 1966 6 PAGINI - 30 BANI O LARGĂ ACŢIUNE ÎMPOTRIVA COROZIUNII — subliniază conf. dr. Octavian Radovici — se impune ca o cerinţă economică importantă pentru a asigura VIATA ÎNDELUNGATA METALULUI Pentru conservarea metalului are o importanţă deosebită combate­rea coroziunii, in diversele ei for­me de manifestare. Pe această temă, am solicitat o convorbire conf. dr. Octavian Radovici — vi­cepreşedinte al Comisiei de coro­ziune a Academiei. — Care sunt, pe plan eco­nomic, urmările coroziunii ? — Dacă istoria civilizaţiei umane a cunoscut „epoci“ ale pietrei sau bronzului, epoca actuală s-ar im­pune ca o epocă a unor metale noi, în primul rînd a oţelului şi di­feritelor aliaje cu calităţi superioa­re. Civilizaţia actuală, industria, tehnica, ar fi de neconceput fără prezenţa acestor materiale con­structive. Dar in acest cadru există şi un agent deosebit de dăunător, care atacă lent dar continuu instalaţiile şi produsele metalice : coroziunea, proces provocat de influenţa degra­datoare a oxigenului din aer, a umezelii şi a diverşilor agenţi chi­mici (acid sulfuric, acid nitric). In­diferent, dacă este vorba de coro­ziunea chimică, provocată de gaze uscate, neelectroliţi, sau de cea e­­lectrochimică, provocată de diver­sele soluţii apoase de electroliţi, efectele sunt la fel de dăunătoare mergînd de la ruginirea superfi­cială pină la degradarea profundă a produselor metalice. Coroziunea provoacă pierderi a­­preciabile, fireşte mai mari in ţă­rile cu un grad înalt de industria­lizare, cu un mare volum de insta­laţii metalice ; în S.U.A. pierderile datorate coroziunii se ridică anual la circa 10 miliarde dolari, în An­glia, la 600—700 milioane lire ster­line. Evaluările de specialitate no­tează în alte ţări pierderi care ating procente de 12—14 la sută din pro­ducţia anuală de oţel, ceea ce în­seamnă că la fiecare opt furnale construite, unul lucrează pentru... coroziune. — Ce *• întreprinde pen­tru combaterea acestui pro­ces ? — Coroziunea, considerată ca o „maladie“ inerentă a metalelor, poate fi evitată sau preîntîmpinată. Ştiinţa, în special chimia, caută noi mijloace şi metode de preîn­­tîmpinare a coroziunii, în prezent fiind cunoscute şi utilizate variate mijloace de combatere — acope­rirea suprafeţelor metalice cu straturi protectoare (oxizi, fos­faţi, lacuri şi vopsele, smalţuri etc.), protecţia prin nichelare, cro­­mare, zincare, sau cu materiale plastice ; de asemenea, capătă ex­tindere metodele inhibitorilor anti­­corozivi, adăugarea de substanţe anticorozive în mediile corozive, protecţia catodică cu ajutorul cu­rentului electric. In ţara noastră, problema com­baterii coroziunii s-a pus şi se pune cu o tot mai mare insistenţă, pe măsura dezvoltării neîncetate a procesului de industrializare, a creşterii numărului unităţilor in­dustriale, capacităţilor şi instala­ţiilor aflate în aer liber : agregate ale industriei chimice, conducte, stîlpi de înaltă tensiune. (Continuare în pag. a IlI-a) Disciplinele sociale în şcoala superioară De vorbă cu conf. univ. Aurel POP, A • director general în Ministerul Invățămîntului — Mai întîi, vă rugăm, să men­ţionaţi principalele obiective vi­zate în perfecţionarea predării ştiinţelor sociale. — Predarea ştiinţelor sociale în învăţămîntul superior are drept scop principal formarea unor ca­dre de specialişti cu concepţii fi­lozofice şi politice ştiinţific fun­damentate, care să aibă capacita­tea de a aplica consecvent şi crea­tor învăţătură marxist-leninistă. Perfecţionarea predării discipline­lor de ştiinţe sociale vizează mai multe direcţii care sunt, de fapt, şi principalele ei atribute. Experienţa a demonstrat necesi­tatea luării unor măsuri menite să asigure predarea ştiinţelor sociale pe un fond mai larg de cultură ge­nerală şi de specialitate, în aşa fel incit studenţii să dobîndească o orientare tot mai sigură în ac­ţiunile lor viitoare, să poată fun­damenta cele învăţate la cursurile de materialism dialectic şi istoric, economie politică şi socialism şti­inţific intr-un cîmp cît mai vast al cunoaşterii ştiinţifice. Avem apoi în vedere cerinţa ca procesul de predare a ştiinţelor sociale să fie strîns legat de specificul institutu­lui sau facultăţii respective, pentru ca tinerii să beneficieze de un a­­jutor suplimentar în însuşirea spe­cialităţii alese. Măsurile de perfec­ţionare a predării ştiinţelor sociale nu se limitează doar la perfecţio­narea programelor şi manualelor. Ele se referă în egală măsură şi la sistemul de organizare şi de con­ducere a catedrelor, la îmbunătăţi­rea pregătirii ştiinţifice a cadrelor didactice printr-o mai rapidă şi mai completă documentare, prin organizarea cursurilor speciale de perfecţionare şi prin sprijinul acor­dat în obţinerea titlurilor ştiinţifice. — Cum îşi vor găsi aplicarea preocupările de care aminteaţi ? — In comisiile de specialişti sunt în curs de elaborare 21 de proiecte de noi programe ale ştiinţelor so­ciale. Ele vor fi trimise spre studiu facultăţilor, urmind ca­­după discutarea lor în colec­tivele de catedră să organizăm dezbateri generale, pe specialităţi. Mihai IORDANESCU (Continuare în pag. a IV-a) Culorile oraşului Utopicii intuiau, imaginindu-şi oraşul ideal policrom, ceea ce ştiinţa modernă a confirmat pri­vitor la eficacitatea folosirii culo­rii în arhitectură, nu doar ca ele­ment venit în sprijinul sublinierii elementelor constructive, ci şi pen­tru crearea unei ambianţe plăcu­te omului. Oraşele noastre, exceptîndu-le pe cele noi sau ansamblurile re­cent construite în oraşele cu tra­diţie, au păstrat în general aspec­tul monocromiei de gri şi gălbui, Marina VANCI arh. Eugen DOBROTĂ provenit din imitarea construcţiilor în piatră. Arhitectura modernă consideră azi culoarea ca un element de prim ordin în exprimarea vioiciu­nii, dinamismului, optimismului necesare desfăşurării activităţii umane. Construcţiile realizate din panouri prefabricate în diferite culori, panouri metalice emailate, betonul colorat în masă, cărămida aparentă fabricată în coloraţii di­verse, sticla, faianţa, ceramica, ca să nu amintim decit cîteva din ma­terialele folosite în arhitectura mo­dernă, oferă largi posibilităţi de implicare variată a culorii în în­suşi procesul construcţiei. Blocu­rile de pe litoral, blocul „Au­tomatica" înălţat la Floreasca, îmbinare fericită a profilaturii metalice cu panourile de sticlă vor apărea, desigur, în memo­ria celui care ar vrea să ple­deze pentru utilizarea la noi a ma­terialelor şi procedeelor tehnice moderne, ca rezultat al scontării unei judicioase armonii cromatice. In ultima vreme, plăcile de ceramică sunt folosite în noile construcţii de locuit, aşa cum sunt cele de pe Magistrala Nord-Sud sau din cartierul Mihai Bravu. Este bine cunoscută gama largă colo­­ristică, posibilităţile de vibrare pe care le oferă acest material, folo­sit de altfel şi în tradiţia arhitectu­rii noastre medievale. In ansam­blurile mai sus amintite însă, ce­ramica este utilizată, poate con­form aceleiaşi obişnuinţe a imită­rii prin culoare a pietrei, doar în tonuri de gălbui şi albastru-ce­­nuşiu, fără ca această tehnică să ofere acea paletă bogată pe care introducerea în principiu a cera­micii o presupune. Analizîndu-se unele complexe de locuinţe s-a amintit de o anu­me : monotonie a blocurilor, nedi­­ferenţiate de la un oraş la altul, de la o regiune la alta, sau chiar greu de deosebit între ele. Culoa­rea era unul dintre elementele cele mai importante, menite să confere un caracter individual fie­căruia din acestea. Dispusă însă (Continuare in pag. a II-a) ECRANUL ESTIVAL Deşi vremea se menţine capricioasă, in cele 18 grădini de vară ale cine­matografelor Capitalei se desfăşoară din plin lucră­rile de amenajare şi repa­raţii. Iată ce am aflat la direcţia întreprinderii ci­nematografice a oraşului Bucureşti. Capacitatea grădinilor va creşte cu aproape 4 000 locuri, echivalînd astfel pe aceea a sălilor de ci­nematograf (la un singur spectacol circa 25 000 spectatori). Se vor des­chide noi grădini de vară , una la patinoarul artificial şi se studiază posibilitatea de a se pro­grama spectacole de ci­nema la Teatrul de vară din parcul „23 August". Publicul va putea viziona filme în aer liber şi la grădinile de vară ale ca­selor de cultură „1 Mai" şi din parcul „Nicolae Bălcescu", raionul Griviţa Roşie, precum şi în gră­dina „Progresul" din str. Dr. Staicovici. Pe stadioa­ne va funcţiona o singură grădină, la „Dinamo". La celelalte grădini se execută lucrări de ame­najare şi reparaţii. Se în­locuiesc aparatele de pro­tecţie sau utilajul electric la grădinile „Unirea", „Aurora", „Rahova", „A­­renele Libertăţii". Grădini­le vor fi împodobite cu flori şi plante ornamen­tale. Trusturile de cofetă­rie şi răcoritoare vor a­­menaja aici chioşcuri şi tonele cu răcoritoare şi produse de cofetărie. Pentru a înlesni spec­tatorilor procurarea bile­telor la grădinile de vară de la patinoarul artificial 23 August, stadionul Di­namo, Grădina Expoziţiei, Arenele Libertăţii se vor deschide case de bilete în centru, în pasajul Efo­rie, la cinematografele Luceafărul şi Republica. Spectacolele la grădi­nile de vară vor începe la 1 Mai. Ștefan DINICA • Noi grădini-cinematograf în Ca­pitală • Capacitatea: 25 000 de spectatori # „Premiera“ — la 1 Mai Exploatarea minieră Leorda II. Echipa formată din minerii Sebastian Stoian, Alexandru Pete și Ilie Tudose execută lucrări pregătitoare la unul din fronturile de lucru Foto : M. Andreescu PAGINA ECONOMICĂ 4 metode moderne de organizare a pro­ducţiei Raidul „Semitei­“ — LUCRĂRILE AGRICOLE ÎN MOLDOVA (pag. a IlI-a) A OGLINDI PE SCENA, PE ECRAN MOMENTE IMPORTANTE DIN LUPTA REVOLUŢIONARA A POPORULUI îndrumarea perma­nentă şi atentă de că­tre partid a artei ro­mâneşti a dobîndit — prin îndemnurile for­mulate în Raportul prezentat de tovarăşul Nicolae Ceauşescu la tribuna celui de-al IX-lea Congres al P.C.R., cu prilejul în­­tîlnirilor, al convorbi­rilor conducătorilor de partid şi de stat cu oa­menii de cultură şi artă — o claritate deosebită în ce priveş­te necesitatea unei le­gături mai vii, mai profunde a creaţiei cu realitatea, cu viaţa po­porului, cu bunele tra­diţii ale artei şi cultu­rii noastre. O idee ca­re s-a impus cu preg­nanţă este aceea a în­datoririi omului de ar­tă de a studia şi de a pune în valoare acel important şi fecund iz­vor de inspiraţie, care dintotdeauna a repre­zentat pentru marii ar­tişti cea mai sigură bază de creaţie : eve­nimentele fundamenta­le ale istoriei patriei. Sursă de inspiraţie ge­neroasă, istoria luptei revoluţionare a po­porului român, care şi-a găsit o înaltă , ex­presie în lupta clasei muncitoare, a comu­niştilor, cunoaşte ne­numărate momente cu un relief dramatic deo­sebit, evenimente cu adînci semnificaţii şi necesar străbătute de caractere pline de for­ţă — purtători ai ce­lor mai înaintate idei şi năzuinţe ale epocii, eroi potenţiali ai unor opere de artă de larg ecou. Cred că cele mai bune rezultate ale dramaturgiei şi ale ci­nematografiei naţiona­le de după 23 August au fost determinate de abordarea unor astfel de teme. Fără a-mi propune o enumerare exhaustivă sau vreo ierarhizare, aș vrea să spun că o serie de piese de teatru, ca „Anii negri", „Passaca­glia", „Oameni care tac’ sau „Citadela sfă­ i.iviu CIULEI rimată", o serie de fil­me ca „Tudor", „Lu­­peni '29", „Valurile Dunării", „Setea", „Du­minică la ora 6", „Pro­cesul alb" şi altele, sunt rodul acestei pre­ocupări, constituind mărturii edificatoare, cu calităţi şi limite în mod firesc asociate e­­tapei respective de dezvoltare a artei noastre. Unele dintre ele au adus pe scenă, pe ecran, personalităţi de seamă ale istoriei, au conturat figuri e­­moţionante de revolu­ţionari, de militanţi din rîndurile partidu­lui. Faţă de întin­derea domeniului ce se cere investigat, faţă de amploarea şi măre­ţia evenimentelor, lu­crările la care mă refer n-au epuizat însă, nici pe departe, temele de cel mai viu interes şi, uneori, poate n-au iz­butit nici să pătrundă în miezul incandescent al realităţilor evocate. Dar a fost acumulată o experienţă preţioasă, s-au afirmat talente autentice de la care publicul este îndreptă­ţit să aştepte opere demne a se înscrie în patrimoniul culturii ro­mâneşti. Marele film româ­nesc pe care-l aştep­tăm cu toţii şi care va marca — aşa cum tot­deauna se întîmplă în artă — atît momentul de maturizare cît şi linia caracteristică a cinematografiei naţio­nale, cred că nu mă înşel dacă afirm că va fi un film nemijlocit şi profund legat de unul din momentele esen­ţiale ale luptei revolu­ţionare a clasei mun­citoare, a poporului nostru. Am în vedere rezonanţa acestor te­me, posibilităţile de creaţie pe care le ofe­ră, faptul că în dezvol­tarea lor îşi pot găsi cea mai mare expresie particularităţile, trăsă­turile specifice, etice şi psihologice, ale po­porului. Cu cît va re­flecta evenimentul pri­(Continuare în pag. a IV-a) VIAŢA INTERNAŢIONALĂ SAIGON Generalul Ky în căuta­rea unor interlocutori „în­ţelegători" iar ambasada S.U.A. a unui „înlocuitor" PALOAAARES Bomba nucleară america­nă a fost recuperată ieri Dileme saigoneze ...Saigon. Ciorchini de rachete luminoase rămîn pentru o clipă suspendate pe cer. întunericul cedează, dar oraşul rămîne plin de taine. Escadrilele de avioane, patrulînd pe un perimetru de cîteva zeci de kilometri pătraţi, fac parte integrantă din peisajul nocturn al Saigonului. Ce se pe­trece acolo, jos ? Rapoartele piloţilor sînt vagi. Se ştie doar că la palatul guver­namental Gia Long febra a cres­cut brusc. Generalul Ky — „ma­rele conducător", cum măgulitor îi zicea preşedintele Johnson la faimoasa întîlnire de la Honolulu — se află în panică. Conducător al cui ? Recunoscut unde ? în delta fluviului Mekong, în zona centrală, sau în regiunea platou­­rilor înalte ? Aproximativ patru cincimi din teritoriul sud-vietna­­mez sunt controlate de Frontul Naţional de Eliberare. Atunci, poate la Da Nang (al doilea oraş ca mărime) sau la Hue ? Da Nangul este în stare de asediu, baricade despart populaţia răs­culată a oraşului de trupele „de ordine’, iar Hue s-a proclamat „oraş independent". Ultimatumuri de la Saigon ur­mate de retractarea publică a cu­vintelor de ameninţare la adresa iniţiatorilor puternicelor manifes­taţii antiguvernamentale, promi­siuni pentru constituirea unor in­stituţii constituţionale... Evenimen­tele nu pot fi controlate nici mă­car în capitală. „Pîrghiile de co­mandă — scrie corespondentul agenţiei France Presse — se află în mîinile rebelilor, militari, preoţi, studenţi sunt uniţi împotri­va guvernului saigonez­. Prin amploarea lor, actualele mani­festaţii stîrnesc nelinişte, deopo­trivă, la Saigon şi la Washington. Printre lozincile potrivnice regi­mului de marionete, menţinut de americani in capitala sud-vietna­­meză, la manifestaţiile din ulti­mele săptămîni au apărut din ce în ce mai des lozinci care con­damnă amestecul S.U.A. în tre­burile Vietnamului. Nu este greu de explicat „neutralitatea" vizibil afişată a Statelor Unite (e adevă­rat însă că au transportat cu pro­priile avioane paraşutişti sud­­vietnamezi pentru reprimarea ma­nifestaţiilor de la Da Nang). Ziarul „New York Times" afirma deschis că, în actuala situaţie, Washing­tonul „pare să se afle pe cale de a se dezangaja de promisiu­nile impulsive facuite de preşedin­tele Johnson lui Ky la Honolulu, în luna februarie". Cele „nouă luni întregi fără nici o lovitură de stat" — de care s-a făcut mult caz în presa americană pentru a sublinia existența unui guvern „stabil" la Saigon, la solicitarea căruia Statele Unite s-ar afla în Vietnamul de sud cu o imensă mașină de război — sunt evocate acum de unii observatori politici doar pentru a exemplifica destră­marea mitului că ar putea fi men­ţinut un guvern chiar dacă este respins de întregul popor. Dumitru M­U DIN PEISAJUL ARHITECTONIC AL CARTIERULUI BALTA ALBĂ DIN CAPITALĂ Foto : Agerpres

Next