Scînteia, iunie 1966 (Anul 35, nr. 6997-7026)

1966-06-10 / nr. 7006

Cum determinăm SCĂDEREA POMII CON­STRUCŢIILOR la noile investiţii industriale au justificat temei, partidul şi guvernul consideră că sarcina cen­trală în domeniul investiţiilor este ridicarea eficienţei lor economice. Creşterea eficienţei economice a investiţiilor este influenţată de un ansamblu de factori, între care un loc de prim ordin îl ocupă redu­cerea ponderii construcţiilor în to­talul investiţiilor în favoarea do­tării noilor obiective industriale cu maşini şi utilaje perfecţionate. Neîndoielnic, în această privinţă s-au făcut anumite progrese în diferite ramuri industriale. Dar re­zultatele obţinute nu sunt pe mă­sura posibilităţilor şi a cerinţelor actuale ale tehnicii moderne de construcţii. Referindu-se la unele neajunsuri care mai există în construcţii, în cuvintarea la Consfătuirea pe ţară a lucrătorilor din construcţii to­varăşul Nicolae Ceauşescu a su­bliniat: „Una din lipsurile impor­tante este ponderea ridicată pe care o ocupă construcţiile în cadrul investiţiilor industriale din ţara noastră. Deşi pe plan mondial există tendinţa de scădere a aces­tei ponderi, ea a marcat la noi în anii 1961—1965 o creştere de la 45 la sută la 47 la sută. La aceas­ta au contribuit în bună măsură supradimensionarea suprafeţelor construite faţă de cerinţele pro­cesului tehnologic al unor între­prinderi noi, construirea de spaţii noi chiar în condiţiile în care erau rezerve însemnate de folosire a utilajelor şi suprafeţelor produc­tive existente“. Aceste observaţii critice sunt pe deplin valabile şi pentru unele construcţii din indus­tria chimică. Micşorarea ponderii construcţiilor Ing. Gheorghe NECULAU director general al Direcţiei generale de construcţii-montaje pentru uzine chimice şi rafinării In valoarea Investiţiilor, prin înlătu­rarea tendinţelor de gigantism şi de dispersare prea mare a obiectivelor, este o problemă de stringentă ac­tualitate. Soluţionarea ei are conse­cinţe economice favorabile asupra re­ducerii costului lucrărilor şi scurtării duratei de execuţie a obict­ivelor de Investiţii. Cum se poate p­rgresa în acest domeniu pentru a se ţine pa­sul cu tehnica modernă? Cea mai însemnată rezervă — insuficient valorificată pînă acum — este adoptarea în proiectele in­vestiţiilor industriale a soluţiilor care economisesc cut mai mult volumele fizice de construcţii, în care accentul principal se pune pe instalaţii şi uti­laje de înalt nivel tehnic. Aceasta deoarece, după cum se ştie, rolul activ, esenţial, în progresul şi per­fecţionarea continuă a producţiei îl au maşinile, utilajele şi insta­laţiile — şi nu construcţiile. Scăderea continuă a ponderii construcţiilor în valoarea totală a investiţiilor, pe baza tehnologiilor adoptate, se reflectă şi la o serie de investiţii din cadrul industriei chimice. De pildă, pentru fabricile de azotat de amoniu de la combi­natele din Piatra Neamţ, Tg. Mu­reş şi Turnu Măgurele, pe măsura adoptării unor tehnologii din ce în ce mai moderne, ponderea valo­rică a construcţiilor faţă de va­loarea totală a investiţiei a scăzut de la 57 la sută la 50,6 şi, res­pectiv, 20 la sută. In conceperea a­cestor obiective s-a pornit de la faptul că, cu excepţia unor con­strucţii folosite pentru unele faze ale procesului de producţie sau pentru deservirea producţiei, res­tul obiectivelor au un rol auxiliar. In unele cazuri însă, acest dezide­rat a fost nesocotit. Dacă ne refe­rim la Combinatul de celuloză şi hîrtie din Suceava, constatăm că aici există spaţiu nefolosit, deter­minat de supradimensionarea ha­lelor, care nu corespund strict ne­voilor tehnice de funcţionare. Se apreciază că pe spaţiul existent se poate obţine un important spor de producţie faţă de nivelul actual. In practică s-a confirmat că una din căile importante pentru înlă­turarea exagerărilor în dimensio­narea obiectivelor de investiţii este alegerea celor mai eficiente sisteme şi soluţii constructive. în ultimul timp se manifestă o tendinţă tot mai accentuată de folosire a struc­turilor metalice uşoare în con­strucţiile industriale în locul be­tonului armat, a betonului armat prefabricat ca înlocuitor al beto­nului armat monolit, a elemente­lor uşoare de închidere şi a pre­fabricatelor cu un grad de fini­sare sporit. Trecerea pe scară mai largă la folosirea materialelor noi cu calităţi superioare, prefabricate industrial în elemente şi suban­­samble cu grad mărit de finisare, asigură — pe lîngă extinderea in­dustrializării lucrărilor pe şan­tiere — şi reducerea substanţială a volumului de construcţii în tota­lul investiţiilor industriale. Desi­gur, eficienţa economică a intro­ducerii materialelor noi este strîns legată şi de costul acestora şi, toc­mai de aceea, considerăm că mi­nisterele producătoare ar trebui să acţioneze permanent şi mai hotărit pentru reducerea preţului mate­rialelor noi. Un vast cîmp care ar trebui cercetat şi valorificat mai deplin îl constituie amplasarea unor uti­laje şi instalaţii tehnologice şi ener­getice un aer liber. Pe această cale s-ar reduce simţitor costul investi­ţiilor, s-ar economisi resurse ma­teriale şi băneşti care ar putea fi folosite la realizarea altor con­strucţii. Amplasarea in aer liber pe fundaţii la sol, pe eşafodaje uşoare prefabricate fără închideri, constituie o caracteristică a teh­nologiilor avansate în unele com­partimente din sectorul industriei chimice şi de prelucrare a petrolu­lui (acid azotic, amoniac, acid sul­furic, instalaţii de cracare etc.). A­­nalizînd comparativ instalaţia de acid azotic diluat de la Combina­tul de îngrăşăminte azotoase Pia­tra Neamţ, construită în 1958— (Continuare In pag. a III-a) CORABIA CU DOI PASAGERI C­e se mai Intimplă pe puntea corăbiei... George-Radu CHIROVICI Intreprinzind aceasta ancheta sociala, am stat de vorbă cu oameni in vîrstă, cu tineri căsătoriţi, cu părinţii lor, cu oameni care prin profesia lor sint preocupaţi de problemele familiei : sociologi, jurişti, lucrători ai sfaturilor populare. — Eu oficiez zilnic 20—30 de că­sătorii, ne spunea V. I„ ofiţer al stă­rii civile. Imaginea este totdeauna a­­ceeaşi : oficiez căsătoria a doi, dar în sală sînt 30—40 sau şi cîte 80—100 de a­lfi oameni : părinţi, rude, prieteni. Multele rude venire la cununie nu o vor mai vedea prea curînd pe tînăra pereche, dar influenţa lor nu va în­ceta nici o clipă. „Scrisoarea mătuşii de la Bîrlad” are de multe ori un rol foarte mare. Metafora de care uzăm — căsnicia este o corabie cu doi pasageri — are, ca orice metaforă, doar un grad aproximativ de exactitate. Copilul este al treilea pasager, ...dar de-ar fi numai el ! Pe puntea corăbiei apar fel de fel de oameni. Unii sunt de un real folos echipajului, pun şi ei mîna la parime, îl ajută pe timonier să citească hărţile de navigaţie, ve­ghează la bunul mers al călătoriei ; alţii nu fac nimic, merg şi ei... dacă tot s-au întîmplat pe acolo ! Iar a treia categorie... Dar să-i luăm pe rînd. Cine sînt, în general, „ceilalţi" ? Am ales cîteva cazuri. Montagu şi Capulet O convorbire cu directorul unei în­treprinderi din Capitală ne-a pus pe urmele unui şir de întîmplări deose­bit de semnificative. Nicolae R. şi O­­limpia, soţia sa, sînt tineri, foarte ti­neri. Ea are 18 ani şi jumătate, iar soţul ei doar cu un an mai mult. Sînt căsătoriţi de un an şi ceva. Povestea dragostei şi a căsătoriei lor ? Asemă­nătoare cu multe altele, deosebin­­du-se, totuşi, prin două amănunte : vîrsta tînără a soţilor şi încă unul despre care vom vorbi imediat. Se cunosc din vara lui 1963, se iubesc tot de atunci. Băiatul a început să vină în casa fetei, era „curtezanul" ei oficial. Cei doi copii, buni, fru­moşi, cuminţi, erau priviţi cu simpa­tie de cei patru vîrstnici ; se vedea din fiecare mişcare a lor că ţin foarte mult unul la altul şi că se po­trivesc foarte bine. Era limpede, de asemenea, că au o Influenţă deosebit de bună unul asupra celuilalt. Lucru­anchetA socială^­rile mergeau cum nu se poate mai bine. Pînă într-o zi... Pînă într-o zi, prin ianuarie anul a­­cesta, cînd cei patru vîrstnici află cu stupoare că „fetiţa şi băieţaşul", co­piii cuminţi de pînă mai ieri, sînt că­sătoriţi de aproape un an. Lovitură de teatru ! Departe de noi gîndul de a-i apro­ba pe Nicolae şi Olimpia pentru pa­sul pe care l-au întreprins , departe de noi gîndul de a-i felicita pentru procedeul ales. Dar, din ianuarie şi pînă astăzi s-au întîmplat o serie de lucruri care, chiar dacă nu-i absolvă pe cei doi tineri, în orice caz le micşorează sensibil vina. Şi anume : corabia clandestină, atîta vreme cît naviga ca atare, zbura cu pînzele desfășurate. De cînd cei patru s-au urcat pe bord, ea și-a lăsat pînzele în jos, troznește din foste încheietu­rile și — dacă nu li se va întinde o mînă de ajutor pasagerilor — va eșua. Cum ar fi fost normal să procede­ze părinfii ? Să se intristeze, să se supere foarte tare, să le tragă o să­­puneală pentru procedeul ales... şi să-şi spună : Ei, acum, dacă tot s-a întîmplat, să f iji fericifi ! Şi să fi ve­gheat, în bună înţelegere, mai de departe sau mai de aproape, la ar­monia tinerei căsnicii. Părinjii în cauză au ales însă alt procedeu. Con­siderez că au fost grav ofensaţi, luptă din răsputeri, uzînd de toate mijloacele — şi au destule ! — pen­tru desfacerea acestei căsnicii. Din ia­nuarie şi pînă astăzi nu au alt gînd decît acela de a-i despărţi pe „copii". Discuţie cu părinţii lui Nicolae­s — De ce doriţi ca tinerii să se des­partă ? — Nu putem să îndurăm jignirea. Părinții ei („ei" spus cu dispreț) au știut totul și nu au vrut să ne spună. Așa o fi ? Ce spun părinfii Olim­piei . — Familia R. a știut de căsătorie. Ei l-au împins. Nu putem să răbdăm, ce, sîntem jucăria lor? Cei patru sînt de acord asupra unui singur punct : că o dată des­părţiţi cei doi, copilul lor îşi va găsi un tovarăş de viaţă, „într-adevăr demn de el". Cineva este uitat siste­matic : Olimpia şi Nicolae. E greu să găseşti o logică, să gă­seşti raţiunile care mînă familiile R. şi B. aceşti Montagu şi Capulet contem­porani, în toate întreprinderile lor. Lucrurile se agravează şi prin aceea că tinerii nu au decît o precară inde­pendenţă materială şi — paradoxal ! — prin aceea că sunt „buni şi ascultă­tori". (Discutînd cu mama lui Nicolae, dînsa mi-a declarat că „e cuminte şi ascultător ca o fată"). Pe o corabie oarecare, una din mi­lioane, s-au urcat patru vîrstnici. Din ziua aceea, s-a terminat viaţa liniş­tită a echipajului. .În loc s-o consoli­deze, cei patru noi veniţi şi-au pus în gînd s-o sfărîme cu orice chip. De ce? La urma­ urmelor, nu ştiu nici ei. Se pare că orgoliul rănit trage în cumpănă mai greu decît raţiunea şi chiar decît sentimentele paterne. Nu există decît un singur criteriu după care trebuie să judecăm Inter­venţia părinţilor într-o tînără căsni­cie : armonia ei. (Bineînţeles, o ar­monie care are la temelie principii sănătoase). Orice alt criteriu este prost ales. Nimic mai bun decît in­tervenţia unui părinte care aduce ex­perienţa sa de viaţă, dragostea pen­tru copii, bunătatea, Inteligenţa , ni­mic mai dăunător decît intervenţia unui părinte care vine, în clipe grele, să toarne gaz peste toc. Nu putem acorda un calificativ sau altul decît finind seama de interesele pasageri­lor principali şi nu de cele ale pasa­gerilor secundari. lago Care este definiţia omului „slab de înger" ? Greu de dat şi, de fapt, inu­til­­ ştim cu toţii ce înseamnă. Un ast­fel de om slab de înger este Gheorghe V., lăcătuș la o mare uni­tate industrială din Brașov. (Continuare în pag. • n-a) . P­ROL­ETA­RI D­ÍN TOATE TÂRέLE, U­ITÍ-VÁ! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL P.C.R. Anul XXXV Nr. 7006 Vineri 10 iunie 1966 6 PAGINI —30 BANI încărcată în conteinere, alumina fabricată la uzina orădeană este expediată Uzinei de alu­miniu din Slatina Foto : Agerpres Instalaţia românească de foraj 3 DH- 200 pentru adîncimi de 5 000 m a suscitat interesul vizitatorilor Tîrgu­­lui de maşini şi utilaje de la Hanovra PRIMIREA DE CĂTRE TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU A GRUPULUI DE ZIARIŞTI ITALIENI Joi dimineaţă, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, împreună cu tovarăşul Paul Niculescu-Mizil, a primit un grup de ziarişti italieni alcătuit din Giusseppe Boffa, de la ziarul „l’Unità“, Franco Bertone, de la revista „Rinascita“, Cesare Pillon, de la revista „Vie Nuove", Au­gusto Livi, de la ziarul „Paese Sera“ şi Sergio Mugnal, corespon­dentul ziarului „TUnita“ la Bucu­reşti, care a făcut o vizită în ţara noastră. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a înfăţişat activitatea şi preocupările partidului în legătură cu înfăptui­rea hotărîrilor Congresului al IX-lea al P.C.R., a vorbit despre probleme actuale ale vieţii Interna­ţionale şi a răspuns la întrebările ziariştilor. Primirea s-a desfăşurat într-o at­mosferă cordială, tovărăşească. La primire a participat tovarăşul Sion Bujor, şeful Secţiei Presă şi Edituri a C.C. al P.C.R. In timpul cît s-au aflat în ţara noastră, ziariştii italieni au vizitat obiective industriale şi agricole, şantiere de construcţii, instituţii e­­conomice şi culturale centrale, s-au întîlnit cu muncitori, ţărani, inte­lectuali, reprezentanţi ai organelor locale de partid şi de stat, persona­lităţi ale vieţii culturale. Prezenţe româneşti la tîrguri şi expoziţii internaţionale VITRINA ECONOMICĂ 1966 Interviu cu tovarăşul Hristache ZAMBETI vicepreşedinte al Camerei de Comerţ a Republicii Socialiste România — Se ştie că par­ticiparea ţării noastre la tîrgurile şi expozi­ţiile economice inter­naţionale constituie un prilej important pentru a înfăţişa in străinătate înfăptui­rile economiei româ­neşti şi, în acelaşi timp, un mijloc efi­cient de dezvoltare a relaţiilor comerciale ale României cu alte ţări. V-am ruga să prezentaţi cititorilor noştri cîteva date re­feritoare la evoluţia de-a lungul ultimilor ani a acestei partici­pări. — Realizările ţării noastre în domeniul economic. Importan­tele succese obţinute în procesul de Indus­trializare socialistă, în construcţia şi dez­voltarea unei Indus­trii grele tot mai pu­ternice şi, mai ales, a industriei construc­toare de maşini, creează permanent noi şi variate posi­bilităţi de afirmare a României în relaţiile sale comerciale ex­terne. Aceasta îşi gă­seşte o fidelă reflec­tare şi în participa­rea României la tot mai multe tîrguri şi expoziţii internaţio­nale. în anul 1965 aceste participări au fost în 35 de ţări faţă de 19 în 1960, iar în intervalul 1960— 1965 România a fost prezentă la 166 de astfel de manifestări, de peste 2 ori mai multe în comparaţie cu cei şase ani pre­cedenţi. De remarcat că mărfurile româ­neşti au ocupat o su­prafaţă de expunere mai mare, ceea ce indică, de asemenea, diversificarea neîn­treruptă a producţiei, îmbunătăţirea şi lăr­girea nomenclatoru­lui de export al ţării noastre. — In chip firesc, pavilioanele şi stan­durile româneşti la tîrgurile internaţio­nale pot fi comparate cu o vitrină a reali­zărilor ţării noastre. Cum se înfăţişează vizitatorilor străini vitrina românească a anului 1966 ? — In acest an s-a preconizat un pro­gram amplu de par­ticipări la tîrguri şi expoziţii internaţio­nale. Suprafaţa totală de expunere va fi de aproape 40 000 mp, faţă de 22 000 mp în 1965. Pînă la sfîrşitul a­­cestei luni, jumătate din acest program va fi încheiat. In ordine calendaristică amin­tim că întreprinderi­le noastre de comerţ exterior au fost pre­zente la tîrgurile de la Köln, Frank­­furt/Main,­ Tripoli, Londra, Leipzig, Pa­ris, Geneva, Verona, Osaka, Milano, Bru­xelles, Hanovra, Mos­cova (expoziţie eco­nomică naţională), Göteborg, Varşovia, Paris, Budapesta, ur­­mînd a încheia a­­ceastă primă etapă cu tîrgurile de la Poznan, Belgrad şi Copenhaga. Se poate afirma că participarea noastră s-a bucurat de succes, prilejuind o acţiune eficientă de propagandă comer­cială şi de afirmare în continuare a măr­furilor româneşti pe piaţa externă. (Continuare în pag. a V-a) TELEGRAME Excelenţei Sale Domnului RAFAEL PAASIO Prim-ministru al guvernului finlandez Helsinki Vă rog să primiţi, Excelenţă, felicitările mele cu ocazia alegerii dv. în funcţia de prim-ministru al gu­vernului finlandez. ION GHEORGHE MAURER Preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste România Excelenţei Sale Domnului ION GHEORGHE MAURER Preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste România Bucureşti Doresc să mulţumesc în modul cel mai sincer Ex­celenţei Voastre pentru amabilele felicitări pe care mi le-aţi trimis cu ocazia numirii mele ca prim-mi­nistru al Finlandei. RAFAEL PAASIO Prim-ministru al Republicii Finlanda DEDICAŢII ! Létay LAJOS arturile biblio­tecii mele poartă, în şir lung, orîn­­duit aparte, rodul literar al ultimilor ani. Aproape fie­­care volum are, pe prima pagi­nă, o dedicaţie, o însemnare, o semnătură ; multe dintre ele sunt autografe de la scriitori ro­mâni, tovarăşi ai mei întru ale condeiului, cu care am ajuns să leg, în decursul anilor, re­laţii de colaborare şi de prie­tenie. Despre prietenie, înfrăţi­re, apreciere şi stimă vorbesc dedicaţiile primite, la fel ca şi acelea cu care mi-am însoţit şi eu cărţile dăruite confraţilor mei. Multe­ multe cuvinte prie­teneşti se armonizează şi se înşiruie alături în felul acesta; dacă te-aş aduna o dată la un loc, ele însele ar acoperi, de bună seamă, numeroase pa­gini — drept frumos adaos la capitolele istoriei şi ale vieţii noastre de după eliberare. Dar ce dedicaţie s-ar înfiripa, dacă rindurilor prieteneşti — însem­nate reciproc în cărţile pe care, români şi maghiari, ni le -am dăruit în decursul ulti­melor două decenii — ce stră­lucitoare şi emoţionantă dedi- S SUBLINIERI ca­te s-ar înfiripa, dacă a­­cestor rînduri le-am adăuga toate cuvintele de prietenie şi de stimă ale înaintaşilor, ale părinţilor şi străbunilor noştri — ce-i drept, nescrise în ma­joritatea lor, insă profund înti­părite în inimi pe parcursul veacurilor ! Aceasta ar fi, a­ Ceasta este însăşi istoria. Isto­ria noastră comună, plină de semnificaţii, pe aceste plaiuri. Am trăit din „aceeaşi pîine" — vesteşte graiul, din depăr­tarea secolelor apuse. Cîte vestigii literare scrise şi ne­scrise ne păstrează, în timp — in limba românească şi în cea maghiară — adevărul că a­­ceastă pîine a fost „aceeaşi", a noastră a tuturor, indiferent de naţionalitate : la Bobîlna şi în tabăra lui Gheorghe Doja, în oastea lui Horia, la Griviţa şi Cluj, în valea Ghimeşului şi după gratiile Doftanei, în luptă şi muncă. In lipsuri şi sufe­rinţe. „In decursul a sute de ani, români, maghiari, germani şi oameni ai muncii de alte na­ţionalităţi au luptat şi muncit împreună, au îndurat multe greutăţi, au dus lupte dîrze împotriva claselor asupritoare. Convieţuind şi luptînd laolaltă, ei s-au înfrăţit pe veci şi alcă­tuiesc astăzi, împreună, marea familie a României socialiste" — spunea tovarăşul Nicolae Ceauşescu, în raportul Comi­tetului Central, la cel de-al IX-lea Congres al Partidului Comunist Român. Nu-mi pot imagina „dedicaţie" mai pil­duitoare, idee mai luminoasă, decît aceea formulată de că­tre partid pentru noi şi tot­odată pentru istorie, prin a­­ceste cuvinte. Şi nu-mi pot imagina forţă şi imbold mai inspirator decît tocmai reali­tatea din care au izvorît cu­vintele acestea — drept rezul­tat al consecvenţei politicii pe care Partidul Comunist Român, ce a împlinit recent patruzeci şi cinci de ani de existenţă, a dus-o în spirit marxist-leninist şi pe tărîmul problemei naţio­nale. (Continuare în pag. a IV-a) TELEGRAMĂ DE CONDOLEANŢE Tovarăşul Ion Gheorghe Maurer, preşedintele Con­siliului de Miniştri al Republicii Socialiste România, a primit din partea tovarăşului Mehmet Shehu, preşe­dintele Consiliului de Miniştri al Republicii Populare Albania, următoarea telegramă : Cu profund regret am aflat despre vestea privind ca­tastrofa feroviară, care a avut loc în apropierea Bucu­­reştiului. In numele poporului albanez, al Consiliului de Miniştri al Republicii Populare Albania şi al meu personal vă exprim dv. şi prin dv. poporului frate ro­mân, guvernului Republicii Socialiste România, pre­cum și familiilor victimelor sincerele noastre condo­leanțe. in Matul­ie­m ■ Cum este înțeleasă munca activului de partid (pag. a II-a) ■ Sensul textului literar în cartea școlară ■ OMUL DE MÎINE (pag. a IV-a)

Next