Scînteia, iunie 1966 (Anul 35, nr. 6997-7026)
1966-06-10 / nr. 7006
Cum determinăm SCĂDEREA POMII CONSTRUCŢIILOR la noile investiţii industriale au justificat temei, partidul şi guvernul consideră că sarcina centrală în domeniul investiţiilor este ridicarea eficienţei lor economice. Creşterea eficienţei economice a investiţiilor este influenţată de un ansamblu de factori, între care un loc de prim ordin îl ocupă reducerea ponderii construcţiilor în totalul investiţiilor în favoarea dotării noilor obiective industriale cu maşini şi utilaje perfecţionate. Neîndoielnic, în această privinţă s-au făcut anumite progrese în diferite ramuri industriale. Dar rezultatele obţinute nu sunt pe măsura posibilităţilor şi a cerinţelor actuale ale tehnicii moderne de construcţii. Referindu-se la unele neajunsuri care mai există în construcţii, în cuvintarea la Consfătuirea pe ţară a lucrătorilor din construcţii tovarăşul Nicolae Ceauşescu a subliniat: „Una din lipsurile importante este ponderea ridicată pe care o ocupă construcţiile în cadrul investiţiilor industriale din ţara noastră. Deşi pe plan mondial există tendinţa de scădere a acestei ponderi, ea a marcat la noi în anii 1961—1965 o creştere de la 45 la sută la 47 la sută. La aceasta au contribuit în bună măsură supradimensionarea suprafeţelor construite faţă de cerinţele procesului tehnologic al unor întreprinderi noi, construirea de spaţii noi chiar în condiţiile în care erau rezerve însemnate de folosire a utilajelor şi suprafeţelor productive existente“. Aceste observaţii critice sunt pe deplin valabile şi pentru unele construcţii din industria chimică. Micşorarea ponderii construcţiilor Ing. Gheorghe NECULAU director general al Direcţiei generale de construcţii-montaje pentru uzine chimice şi rafinării In valoarea Investiţiilor, prin înlăturarea tendinţelor de gigantism şi de dispersare prea mare a obiectivelor, este o problemă de stringentă actualitate. Soluţionarea ei are consecinţe economice favorabile asupra reducerii costului lucrărilor şi scurtării duratei de execuţie a obictivelor de Investiţii. Cum se poate prgresa în acest domeniu pentru a se ţine pasul cu tehnica modernă? Cea mai însemnată rezervă — insuficient valorificată pînă acum — este adoptarea în proiectele investiţiilor industriale a soluţiilor care economisesc cut mai mult volumele fizice de construcţii, în care accentul principal se pune pe instalaţii şi utilaje de înalt nivel tehnic. Aceasta deoarece, după cum se ştie, rolul activ, esenţial, în progresul şi perfecţionarea continuă a producţiei îl au maşinile, utilajele şi instalaţiile — şi nu construcţiile. Scăderea continuă a ponderii construcţiilor în valoarea totală a investiţiilor, pe baza tehnologiilor adoptate, se reflectă şi la o serie de investiţii din cadrul industriei chimice. De pildă, pentru fabricile de azotat de amoniu de la combinatele din Piatra Neamţ, Tg. Mureş şi Turnu Măgurele, pe măsura adoptării unor tehnologii din ce în ce mai moderne, ponderea valorică a construcţiilor faţă de valoarea totală a investiţiei a scăzut de la 57 la sută la 50,6 şi, respectiv, 20 la sută. In conceperea acestor obiective s-a pornit de la faptul că, cu excepţia unor construcţii folosite pentru unele faze ale procesului de producţie sau pentru deservirea producţiei, restul obiectivelor au un rol auxiliar. In unele cazuri însă, acest deziderat a fost nesocotit. Dacă ne referim la Combinatul de celuloză şi hîrtie din Suceava, constatăm că aici există spaţiu nefolosit, determinat de supradimensionarea halelor, care nu corespund strict nevoilor tehnice de funcţionare. Se apreciază că pe spaţiul existent se poate obţine un important spor de producţie faţă de nivelul actual. In practică s-a confirmat că una din căile importante pentru înlăturarea exagerărilor în dimensionarea obiectivelor de investiţii este alegerea celor mai eficiente sisteme şi soluţii constructive. în ultimul timp se manifestă o tendinţă tot mai accentuată de folosire a structurilor metalice uşoare în construcţiile industriale în locul betonului armat, a betonului armat prefabricat ca înlocuitor al betonului armat monolit, a elementelor uşoare de închidere şi a prefabricatelor cu un grad de finisare sporit. Trecerea pe scară mai largă la folosirea materialelor noi cu calităţi superioare, prefabricate industrial în elemente şi subansamble cu grad mărit de finisare, asigură — pe lîngă extinderea industrializării lucrărilor pe şantiere — şi reducerea substanţială a volumului de construcţii în totalul investiţiilor industriale. Desigur, eficienţa economică a introducerii materialelor noi este strîns legată şi de costul acestora şi, tocmai de aceea, considerăm că ministerele producătoare ar trebui să acţioneze permanent şi mai hotărit pentru reducerea preţului materialelor noi. Un vast cîmp care ar trebui cercetat şi valorificat mai deplin îl constituie amplasarea unor utilaje şi instalaţii tehnologice şi energetice un aer liber. Pe această cale s-ar reduce simţitor costul investiţiilor, s-ar economisi resurse materiale şi băneşti care ar putea fi folosite la realizarea altor construcţii. Amplasarea in aer liber pe fundaţii la sol, pe eşafodaje uşoare prefabricate fără închideri, constituie o caracteristică a tehnologiilor avansate în unele compartimente din sectorul industriei chimice şi de prelucrare a petrolului (acid azotic, amoniac, acid sulfuric, instalaţii de cracare etc.). Analizînd comparativ instalaţia de acid azotic diluat de la Combinatul de îngrăşăminte azotoase Piatra Neamţ, construită în 1958— (Continuare In pag. a III-a) CORABIA CU DOI PASAGERI Ce se mai Intimplă pe puntea corăbiei... George-Radu CHIROVICI Intreprinzind aceasta ancheta sociala, am stat de vorbă cu oameni in vîrstă, cu tineri căsătoriţi, cu părinţii lor, cu oameni care prin profesia lor sint preocupaţi de problemele familiei : sociologi, jurişti, lucrători ai sfaturilor populare. — Eu oficiez zilnic 20—30 de căsătorii, ne spunea V. I„ ofiţer al stării civile. Imaginea este totdeauna aceeaşi : oficiez căsătoria a doi, dar în sală sînt 30—40 sau şi cîte 80—100 de alfi oameni : părinţi, rude, prieteni. Multele rude venire la cununie nu o vor mai vedea prea curînd pe tînăra pereche, dar influenţa lor nu va înceta nici o clipă. „Scrisoarea mătuşii de la Bîrlad” are de multe ori un rol foarte mare. Metafora de care uzăm — căsnicia este o corabie cu doi pasageri — are, ca orice metaforă, doar un grad aproximativ de exactitate. Copilul este al treilea pasager, ...dar de-ar fi numai el ! Pe puntea corăbiei apar fel de fel de oameni. Unii sunt de un real folos echipajului, pun şi ei mîna la parime, îl ajută pe timonier să citească hărţile de navigaţie, veghează la bunul mers al călătoriei ; alţii nu fac nimic, merg şi ei... dacă tot s-au întîmplat pe acolo ! Iar a treia categorie... Dar să-i luăm pe rînd. Cine sînt, în general, „ceilalţi" ? Am ales cîteva cazuri. Montagu şi Capulet O convorbire cu directorul unei întreprinderi din Capitală ne-a pus pe urmele unui şir de întîmplări deosebit de semnificative. Nicolae R. şi Olimpia, soţia sa, sînt tineri, foarte tineri. Ea are 18 ani şi jumătate, iar soţul ei doar cu un an mai mult. Sînt căsătoriţi de un an şi ceva. Povestea dragostei şi a căsătoriei lor ? Asemănătoare cu multe altele, deosebindu-se, totuşi, prin două amănunte : vîrsta tînără a soţilor şi încă unul despre care vom vorbi imediat. Se cunosc din vara lui 1963, se iubesc tot de atunci. Băiatul a început să vină în casa fetei, era „curtezanul" ei oficial. Cei doi copii, buni, frumoşi, cuminţi, erau priviţi cu simpatie de cei patru vîrstnici ; se vedea din fiecare mişcare a lor că ţin foarte mult unul la altul şi că se potrivesc foarte bine. Era limpede, de asemenea, că au o Influenţă deosebit de bună unul asupra celuilalt. LucruanchetA socială^rile mergeau cum nu se poate mai bine. Pînă într-o zi... Pînă într-o zi, prin ianuarie anul acesta, cînd cei patru vîrstnici află cu stupoare că „fetiţa şi băieţaşul", copiii cuminţi de pînă mai ieri, sînt căsătoriţi de aproape un an. Lovitură de teatru ! Departe de noi gîndul de a-i aproba pe Nicolae şi Olimpia pentru pasul pe care l-au întreprins , departe de noi gîndul de a-i felicita pentru procedeul ales. Dar, din ianuarie şi pînă astăzi s-au întîmplat o serie de lucruri care, chiar dacă nu-i absolvă pe cei doi tineri, în orice caz le micşorează sensibil vina. Şi anume : corabia clandestină, atîta vreme cît naviga ca atare, zbura cu pînzele desfășurate. De cînd cei patru s-au urcat pe bord, ea și-a lăsat pînzele în jos, troznește din foste încheieturile și — dacă nu li se va întinde o mînă de ajutor pasagerilor — va eșua. Cum ar fi fost normal să procedeze părinfii ? Să se intristeze, să se supere foarte tare, să le tragă o săpuneală pentru procedeul ales... şi să-şi spună : Ei, acum, dacă tot s-a întîmplat, să f iji fericifi ! Şi să fi vegheat, în bună înţelegere, mai de departe sau mai de aproape, la armonia tinerei căsnicii. Părinjii în cauză au ales însă alt procedeu. Considerez că au fost grav ofensaţi, luptă din răsputeri, uzînd de toate mijloacele — şi au destule ! — pentru desfacerea acestei căsnicii. Din ianuarie şi pînă astăzi nu au alt gînd decît acela de a-i despărţi pe „copii". Discuţie cu părinţii lui Nicolaes — De ce doriţi ca tinerii să se despartă ? — Nu putem să îndurăm jignirea. Părinții ei („ei" spus cu dispreț) au știut totul și nu au vrut să ne spună. Așa o fi ? Ce spun părinfii Olimpiei . — Familia R. a știut de căsătorie. Ei l-au împins. Nu putem să răbdăm, ce, sîntem jucăria lor? Cei patru sînt de acord asupra unui singur punct : că o dată despărţiţi cei doi, copilul lor îşi va găsi un tovarăş de viaţă, „într-adevăr demn de el". Cineva este uitat sistematic : Olimpia şi Nicolae. E greu să găseşti o logică, să găseşti raţiunile care mînă familiile R. şi B. aceşti Montagu şi Capulet contemporani, în toate întreprinderile lor. Lucrurile se agravează şi prin aceea că tinerii nu au decît o precară independenţă materială şi — paradoxal ! — prin aceea că sunt „buni şi ascultători". (Discutînd cu mama lui Nicolae, dînsa mi-a declarat că „e cuminte şi ascultător ca o fată"). Pe o corabie oarecare, una din milioane, s-au urcat patru vîrstnici. Din ziua aceea, s-a terminat viaţa liniştită a echipajului. .În loc s-o consolideze, cei patru noi veniţi şi-au pus în gînd s-o sfărîme cu orice chip. De ce? La urma urmelor, nu ştiu nici ei. Se pare că orgoliul rănit trage în cumpănă mai greu decît raţiunea şi chiar decît sentimentele paterne. Nu există decît un singur criteriu după care trebuie să judecăm Intervenţia părinţilor într-o tînără căsnicie : armonia ei. (Bineînţeles, o armonie care are la temelie principii sănătoase). Orice alt criteriu este prost ales. Nimic mai bun decît intervenţia unui părinte care aduce experienţa sa de viaţă, dragostea pentru copii, bunătatea, Inteligenţa , nimic mai dăunător decît intervenţia unui părinte care vine, în clipe grele, să toarne gaz peste toc. Nu putem acorda un calificativ sau altul decît finind seama de interesele pasagerilor principali şi nu de cele ale pasagerilor secundari. lago Care este definiţia omului „slab de înger" ? Greu de dat şi, de fapt, inutil ştim cu toţii ce înseamnă. Un astfel de om slab de înger este Gheorghe V., lăcătuș la o mare unitate industrială din Brașov. (Continuare în pag. • n-a) . PROLETARI DÍN TOATE TÂRÎLE, UITÍ-VÁ! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL P.C.R. Anul XXXV Nr. 7006 Vineri 10 iunie 1966 6 PAGINI —30 BANI încărcată în conteinere, alumina fabricată la uzina orădeană este expediată Uzinei de aluminiu din Slatina Foto : Agerpres Instalaţia românească de foraj 3 DH- 200 pentru adîncimi de 5 000 m a suscitat interesul vizitatorilor Tîrgului de maşini şi utilaje de la Hanovra PRIMIREA DE CĂTRE TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU A GRUPULUI DE ZIARIŞTI ITALIENI Joi dimineaţă, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, împreună cu tovarăşul Paul Niculescu-Mizil, a primit un grup de ziarişti italieni alcătuit din Giusseppe Boffa, de la ziarul „l’Unità“, Franco Bertone, de la revista „Rinascita“, Cesare Pillon, de la revista „Vie Nuove", Augusto Livi, de la ziarul „Paese Sera“ şi Sergio Mugnal, corespondentul ziarului „TUnita“ la Bucureşti, care a făcut o vizită în ţara noastră. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a înfăţişat activitatea şi preocupările partidului în legătură cu înfăptuirea hotărîrilor Congresului al IX-lea al P.C.R., a vorbit despre probleme actuale ale vieţii Internaţionale şi a răspuns la întrebările ziariştilor. Primirea s-a desfăşurat într-o atmosferă cordială, tovărăşească. La primire a participat tovarăşul Sion Bujor, şeful Secţiei Presă şi Edituri a C.C. al P.C.R. In timpul cît s-au aflat în ţara noastră, ziariştii italieni au vizitat obiective industriale şi agricole, şantiere de construcţii, instituţii economice şi culturale centrale, s-au întîlnit cu muncitori, ţărani, intelectuali, reprezentanţi ai organelor locale de partid şi de stat, personalităţi ale vieţii culturale. Prezenţe româneşti la tîrguri şi expoziţii internaţionale VITRINA ECONOMICĂ 1966 Interviu cu tovarăşul Hristache ZAMBETI vicepreşedinte al Camerei de Comerţ a Republicii Socialiste România — Se ştie că participarea ţării noastre la tîrgurile şi expoziţiile economice internaţionale constituie un prilej important pentru a înfăţişa in străinătate înfăptuirile economiei româneşti şi, în acelaşi timp, un mijloc eficient de dezvoltare a relaţiilor comerciale ale României cu alte ţări. V-am ruga să prezentaţi cititorilor noştri cîteva date referitoare la evoluţia de-a lungul ultimilor ani a acestei participări. — Realizările ţării noastre în domeniul economic. Importantele succese obţinute în procesul de Industrializare socialistă, în construcţia şi dezvoltarea unei Industrii grele tot mai puternice şi, mai ales, a industriei constructoare de maşini, creează permanent noi şi variate posibilităţi de afirmare a României în relaţiile sale comerciale externe. Aceasta îşi găseşte o fidelă reflectare şi în participarea României la tot mai multe tîrguri şi expoziţii internaţionale. în anul 1965 aceste participări au fost în 35 de ţări faţă de 19 în 1960, iar în intervalul 1960— 1965 România a fost prezentă la 166 de astfel de manifestări, de peste 2 ori mai multe în comparaţie cu cei şase ani precedenţi. De remarcat că mărfurile româneşti au ocupat o suprafaţă de expunere mai mare, ceea ce indică, de asemenea, diversificarea neîntreruptă a producţiei, îmbunătăţirea şi lărgirea nomenclatorului de export al ţării noastre. — In chip firesc, pavilioanele şi standurile româneşti la tîrgurile internaţionale pot fi comparate cu o vitrină a realizărilor ţării noastre. Cum se înfăţişează vizitatorilor străini vitrina românească a anului 1966 ? — In acest an s-a preconizat un program amplu de participări la tîrguri şi expoziţii internaţionale. Suprafaţa totală de expunere va fi de aproape 40 000 mp, faţă de 22 000 mp în 1965. Pînă la sfîrşitul acestei luni, jumătate din acest program va fi încheiat. In ordine calendaristică amintim că întreprinderile noastre de comerţ exterior au fost prezente la tîrgurile de la Köln, Frankfurt/Main, Tripoli, Londra, Leipzig, Paris, Geneva, Verona, Osaka, Milano, Bruxelles, Hanovra, Moscova (expoziţie economică naţională), Göteborg, Varşovia, Paris, Budapesta, urmînd a încheia această primă etapă cu tîrgurile de la Poznan, Belgrad şi Copenhaga. Se poate afirma că participarea noastră s-a bucurat de succes, prilejuind o acţiune eficientă de propagandă comercială şi de afirmare în continuare a mărfurilor româneşti pe piaţa externă. (Continuare în pag. a V-a) TELEGRAME Excelenţei Sale Domnului RAFAEL PAASIO Prim-ministru al guvernului finlandez Helsinki Vă rog să primiţi, Excelenţă, felicitările mele cu ocazia alegerii dv. în funcţia de prim-ministru al guvernului finlandez. ION GHEORGHE MAURER Preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste România Excelenţei Sale Domnului ION GHEORGHE MAURER Preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste România Bucureşti Doresc să mulţumesc în modul cel mai sincer Excelenţei Voastre pentru amabilele felicitări pe care mi le-aţi trimis cu ocazia numirii mele ca prim-ministru al Finlandei. RAFAEL PAASIO Prim-ministru al Republicii Finlanda DEDICAŢII ! Létay LAJOS arturile bibliotecii mele poartă, în şir lung, orînduit aparte, rodul literar al ultimilor ani. Aproape fiecare volum are, pe prima pagină, o dedicaţie, o însemnare, o semnătură ; multe dintre ele sunt autografe de la scriitori români, tovarăşi ai mei întru ale condeiului, cu care am ajuns să leg, în decursul anilor, relaţii de colaborare şi de prietenie. Despre prietenie, înfrăţire, apreciere şi stimă vorbesc dedicaţiile primite, la fel ca şi acelea cu care mi-am însoţit şi eu cărţile dăruite confraţilor mei. Multe multe cuvinte prieteneşti se armonizează şi se înşiruie alături în felul acesta; dacă te-aş aduna o dată la un loc, ele însele ar acoperi, de bună seamă, numeroase pagini — drept frumos adaos la capitolele istoriei şi ale vieţii noastre de după eliberare. Dar ce dedicaţie s-ar înfiripa, dacă rindurilor prieteneşti — însemnate reciproc în cărţile pe care, români şi maghiari, ni le -am dăruit în decursul ultimelor două decenii — ce strălucitoare şi emoţionantă dedi- S SUBLINIERI cate s-ar înfiripa, dacă acestor rînduri le-am adăuga toate cuvintele de prietenie şi de stimă ale înaintaşilor, ale părinţilor şi străbunilor noştri — ce-i drept, nescrise în majoritatea lor, insă profund întipărite în inimi pe parcursul veacurilor ! Aceasta ar fi, a Ceasta este însăşi istoria. Istoria noastră comună, plină de semnificaţii, pe aceste plaiuri. Am trăit din „aceeaşi pîine" — vesteşte graiul, din depărtarea secolelor apuse. Cîte vestigii literare scrise şi nescrise ne păstrează, în timp — in limba românească şi în cea maghiară — adevărul că această pîine a fost „aceeaşi", a noastră a tuturor, indiferent de naţionalitate : la Bobîlna şi în tabăra lui Gheorghe Doja, în oastea lui Horia, la Griviţa şi Cluj, în valea Ghimeşului şi după gratiile Doftanei, în luptă şi muncă. In lipsuri şi suferinţe. „In decursul a sute de ani, români, maghiari, germani şi oameni ai muncii de alte naţionalităţi au luptat şi muncit împreună, au îndurat multe greutăţi, au dus lupte dîrze împotriva claselor asupritoare. Convieţuind şi luptînd laolaltă, ei s-au înfrăţit pe veci şi alcătuiesc astăzi, împreună, marea familie a României socialiste" — spunea tovarăşul Nicolae Ceauşescu, în raportul Comitetului Central, la cel de-al IX-lea Congres al Partidului Comunist Român. Nu-mi pot imagina „dedicaţie" mai pilduitoare, idee mai luminoasă, decît aceea formulată de către partid pentru noi şi totodată pentru istorie, prin aceste cuvinte. Şi nu-mi pot imagina forţă şi imbold mai inspirator decît tocmai realitatea din care au izvorît cuvintele acestea — drept rezultat al consecvenţei politicii pe care Partidul Comunist Român, ce a împlinit recent patruzeci şi cinci de ani de existenţă, a dus-o în spirit marxist-leninist şi pe tărîmul problemei naţionale. (Continuare în pag. a IV-a) TELEGRAMĂ DE CONDOLEANŢE Tovarăşul Ion Gheorghe Maurer, preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste România, a primit din partea tovarăşului Mehmet Shehu, preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Populare Albania, următoarea telegramă : Cu profund regret am aflat despre vestea privind catastrofa feroviară, care a avut loc în apropierea Bucureştiului. In numele poporului albanez, al Consiliului de Miniştri al Republicii Populare Albania şi al meu personal vă exprim dv. şi prin dv. poporului frate român, guvernului Republicii Socialiste România, precum și familiilor victimelor sincerele noastre condoleanțe. in Matuliem ■ Cum este înțeleasă munca activului de partid (pag. a II-a) ■ Sensul textului literar în cartea școlară ■ OMUL DE MÎINE (pag. a IV-a)