Scînteia, octombrie 1966 (Anul 35, nr. 7118-7148)

1966-10-01 / nr. 7118

PAGINA 2 SCÂNTEIA P Jf* 9W9 g • m gg _.W­FicbuK,! Copiii noştri şi ai ţarii Cine te va întreba: „Ce faci, taţi, ce faci, bunicule ?" Am aproape 80 de ani. Am unde locui, iar pen­sia m­ea şi a soţiei ne a­­­sigura traiul la bătrîneţe. Nu ne lipseşte nimic. Dar nici o satisfacţie materială nu va putea să ne compenseze lipsa unor copii, ai noştri, care să ne continue firesc in viaţi, să ducă mai departe nu­mele nostru. Pentru un act nechibzuit — o între­rupere de sarcină la înce­putul căsătoriei — regreţi toată viaţa. E dureros de greu să fii bătrîn, şi nici un copil, şi nici un nepot din fiinţa familiei tale să nu-ţi calce pragul, să nu te întrebe niciodată : „Ce faci, tată, ce faci, bunicu­le ?“ Ion GIOSANU pensionar, Bucureşti Buna înţelegere dintre soţi De fiecare dată, ctnd îmi duc copilul la că­min, mă întîlnesc cu mul­te femei din fabrica noas­tră, şi, cum este firesc, discutăm adesea despre copiii noştri, despre creş­terea şi educarea lor. Pe unele dintre ele le cunosc de ani de zile pentru ci fiecare avem de-acum unul sau mai mulţi „ab­solvenţi“ ai grădiniţei. Eu, de pildă, am acum la grădiniţă pe-al treilea. Mai mulţi copii înseam­nă pentru părinţi mai multe griji, dar ei le dau şi imense satisfacţii. Mă uit la filatoarea Ştefania Vişan. Ea a dat naştere la 4 copii. Soţul ei este muncitor la uzinele „23 August“. Îmi amintesc cu cită dragoste şi spirit de sacrificiu se ocupa ea de copii, chiar atunci când avea o situaţie materială mai grea. Cunosc însă şi destule alte femei care, după ci­nut sau doi copii, nu mai vor să dea naştere la al­ţii, cu toate că sănătatea nu le împiedică. Multe dintre acestea iau o ase­menea hotărire din cauza neînţelegerilor mai mici sau mai mari pe care le au acasă cu soţii. Aşa este cazul salariatei D. D. care are un copil de 8 ani. — Mi-aş fi dorit şi eu pe-al doilea copil, poate și pe-al treilea — — îmi spunea ea — dacă m-aş împăca bine cu so­ţul, dacă el s-ar îngriji cum trebuie de familie. Mai tîrziu poate se va căi amarnic. Dar cui ti va mai folosi atunci ? In asemenea cazuri cred că ar trebui să-şi spună cuvîntul şi să intervină cu toată grija mai ales colectivele din care fac parte părinţii respectivi. Se va crea şi în felul a­cesta un climat favorabil mamei şi copilului, care pretutindeni trebuie să se bucure de o atenţie şi o grijă deosebită. Georgeta ARION muncitoare, F.R.B. Bucureşti Suntem­ o familie mare în 1945, când am pornit pe drumul căsniciei, so­ţul me­u, Gheorghe, era montăit­or la locomotive, la Griv­­iţa Roşie, iar eu aveam, i,­ei acolo, o mun­că modes­tă. Nu ne „scăl­dam“ deli­­ne în bani. Dar nici o clipa­­ n-am fi putut concepe vi­­iţa noastră fără copii. Adevăratele bucurii au ven­­it o dată cu copiii. Trepta­­t, şapte copii, şase fe­te şi un băiat: Viorica, Mariana, Constanţa, Gheorg­­he, Flo­rentina, Julieta şi A Ana, ni s-au adunat în juru­l nos­tru. Vremurile erau grele, pe masă — adesea — nu aveam mare lucru. Se ştie, copiii cer sac­­rifi­­cii, l-am crescut fără­­ a părăsi munca la Gri­­­iţa. Nu era uşor. Spari. Ş­ i, fă-le mîncare, îmbraci -i, dezbracă-i, du-i la cămin­­, adu -i acasă, unul se îm­bolnăvea, îngrijeşte-l... Dar copiii creşteau fru­moşi şi voinici. Acum, la 41 de ani, am o familie mare, ce-mi îm­bogăţeşte sufletul. Astăzi, fata cea mare, Viorica, este măritată cu un miner, are şi ea doi copii. Mariana este un clas® a X-a serală; în a­­celaşi ti­mp lucrează la fa­brica de încălţăminte „Carmen". Constanţa a terminat clasa a VIII-a. In afară de Viori­ca, ma­mă de copii, şi de Ana, încă de vârstă preşcolară, toţi sunt la şcoală. Şi toţi sunt în jurul meu, le simt căldura, dragostea, spri­jinul, atunci când am ne­voie de ajutorul lor. Eufrozina NICOLAIE muncitoare la „Electrofar“ din Capitală Bucuriile maternităţii Ca femeie, mamă şi medic —­ care lucrez in­tr-un spital clinic de ob­stetrică şi ginecologie, am purtat numeroase discuţii cu un mare număr de fe­mei internate în spitalul nostru, sau cu care am venit in contact în cadrul muncii obşteşti. Fără a oferi o statistică, voi re­lata cîteva din situaţiile şi răspunsurile care se repetă cu mare frecvenţă la întrebările referitoare la cauzele întreruperilor de sarcină. O categorie mai puţin numeroasă, dar din nefericire în creştere, o constituie cea a femeilor care doresc să aibă copii dar a căror sterilitate ce­dează foarte­ greu sau de­loc la tratamentele medi­cale. Cauzele se explică astfel: cîteva avorturi, chiar din primul an de căsnicie, care dau multe infecţii, şi sterilit­atea s-a instalat. De ce nu au lă­sat primul copil să evo­lueze pină la termen ? Motive, pretexte şi foarte rareori cauze obiective. Obţinerea şi aranjarea unui apartament cu­­ un înalt grad de confort, construcţia unei case, cîţiva m­etni de distracţii, comodita­tea etc, condiţio­nează de multe ori la a­­ceste femei naşterea pri­mului copil. .Şi atunci cînd doresc să aibţi copii, nu numai că nu-i mai pot a­­vea, dar au săn­ătatea şu­brezită de aşa-zis­ele „mici intervenţii medicale" fă­cute cîndva. Avertizarea femeilor asupra pericolului avor­tului, asupra preju­diciilor aduse organismu­lui lor, asupra sterilităţii, a naşterilor premature cu toate urmările lor, trebuie să constituie punctul e­­senţial al activităţii edu­cative. Comisiilor de femei le revin sarcini de mare răs­pundere pentru desfăşu­rarea unei munci educa­tive convingătoare, con­crete şi intensive în rân­­dul femeilor din mediul urban şi rural. In felul a­­cesta, noi, femeile, îngri­jind de propriii noştri co­pii, ajutăm şi pe celelalte mame să-şi crească copiii sănătoşi şi voinici — con­tribuim la formarea unor noi generaţii viguroase. Elena TRIFAN medic specialist pediatru, vicepreşedintă a Comitetului regional al femeilor — Iaşi PRODUSELE SPECIFICE ŞI APROVIZIONAREA LOCALĂ * •» Locurile pitoreşti, monumentele istorice, folclorul nordului Moldo­vei sunt un izvor nesecat de in­spiraţie nu numai pentru muzi­cieni, scriitori şi artişti plastici, ci şi pentru creatorii de obiecte de artizanat şi de uz casnic. Cămăşile şi catrinţele cusute sau ţesute cu multă migală şi măiestrie de către ţărănci cooperatoare din Arborea, bundiţele cu blană de dihor, exe­cutate de către neîntrecuţi meş­teşugari din Cimpulung Moldove­nesc, vasele din ceramică neagră de Marginea, ce se bucură de o unanimă apreciere în ţară şi pes­te hotare, sunt numai cîteva din obiectele cu specific local mult căutate atît pentru valoarea lor artistică, cît şi pentru utilitatea lor. In vederea prezentării şi des­facerii produselor cu specific lo­cal şi, îndeosebi, a produselor de artizanat, în majoritatea oraşelor de pe cuprinsul regiunii Suceava au fost deschise magazine speciale ale U.R.C.M. Atît în magazinele de la Suceava, cît şi în cele de la Botoşani şi Vatra Dornei, se sur­prinde însă faptul că, pe lîngă un sortiment restrîns de produse lo­cale (cămăşi, bundiţe, ştergare, ce­ramică neagră), găseşti o gamă foarte bogată de obiecte din alte regiuni ale ţării. Nu este, desigur, rău că la Suceava pot fi cumpă­rate covoare olteneşti, genţi cu motive gorjeneşti, păpuşi şi cos­tume populare ardeleneşti, obiec­te din lemn lucrate la Bucureşti sau Cluj. Ciudat este faptul că, alături de toate acestea, in maga­zinele din Suceava nu se găsesc şi frumoasele covoare şi carpete cu specific bucovinean, nici păpuşi îmbrăcate în costume specifice. Şi de ce trebuie să se apeleze la meş­teşugari din Bucureşti sau Cluj pentru confecţionarea unor obiec­te din lemn, specifice regiunii Su­ceava ? Cunosc oare aceştia mai bine decit meşteşugarii din Sucea­va specificul local ? Tov. Petru Anania, vicepreşedin­te al U.R.C.M. Suceava, consideră că sortimentul produselor specific locale este sărac pentru că... nu a existat un specialist care să se o­­cupe de această problemă. Şi dacă ar fi existat un specialist, lucru­rile ar fi mers mai bine? Realita­tea este că nici cooperativele meş­teşugăreşti, nici U.R.C.M. Suceava nu s-au ocupat în mod suficient de producerea şi desfacerea obiec­telor specific locale. Poate că pla­nurile şi angajamentele luate in acest sens vor urni lucrurile din loc. Pe lîngă produsele de artizanat, mai sunt şi alte mărfuri de uz casnic cu specific local pe care ar trebui să le execute industria locală sau cooperaţia meşteşugă­rească, în discuţiile avute cu mai mulţi gestionari de magazine de produse casnice am aflat că une­ori nu se găsesc în magazine vase din ceramică, lucerie, cahle de teracotă etc. „Deşi Încheiem con­tracte, facem comenzi — ne-a spus tovarăşul Dumitru Puiu, directorul O.C.L. Industriale Suceava — se întîmplă de multe ori ca întreprin­derile industriei locale să nu res­pecte aceste angajamente. In tri­mestrul II al anului curent, de pildă, întreprinderea de industrie locală Dorohoi trebuia să ne li­vreze 10 000 de vase din ceramică de Mihăileni. Marfa nu a fost li­vrată în timpul sezonului şi mai tîrziu nu a mai avut căutare“. Am solicitat şi părerea tovară­şilor care coordonează şi îndrumă activitatea întreprinderilor de in­dustrie locală. „In parte, tovarăşii de la comerţ au dreptate , ne-a spus tovarăşul Constantin Nastac, inginer şef la secţia de industrie locală a sfa­tului popular regional. Din cauză că întreprinderile noastre aleargă după produsele mai rentabile şi mai uşor de realizat, neglijează de multe ori obiecte de uz casnic foarte căutate. Trebuie să adaug însă că nici comerţul nu vine în­totdeauna în sprijinul nostru. In februarie, anul curent, de pildă, am stabilit să producem circa 36 de obiecte de uz casnic într-un sortiment foarte bogat. Dar co­merțul a manifestat o rezervă inexplicabilă. Ne-a solicitat, de pildă, să livrăm 1000 de scînduri de fag pentru bucătărie, eșalonate pe timp de un an. Or, această cantitate noi o putem produce într-o zi, aşa încît nici o între­prindere nu s-a mai angajat să le producă. Sunt cazuri cînd unele produse sunt comandate, iar după ce le introducem în fabricaţie, co­menzile se anulează“. Se desprinde concluzia că, dacă ar exista mai mult interes, iar munca ar fi mai bine organizată și coordonată, produsele mici, ne­cesare cumpărătorilor, n-ar mai ridica atîtea probleme „mari“. Nistor TUICU coresp. „Scînteii" Construcţii noi pe litoral Ultimii turişti care-şi petrec vacanţa in staţiu­nile de la mare sunt martorii deschiderii a noi şantiere menite sa întregească frumuseţea lito­ralului. In apropierea hotelului „Istria" din Mamaia se va ridica un complex hotelier cu 1 000 de locuri care va cuprinde trei blocuri turn cu oele 9, 10 şi 13 nivele şi un restaurant cu a­­ceeaşi capacitate. Tot aici, pe malul lacului Siutghiol, a început turnarea fundaţiilor la două cămine pentru personalul de deservire a staţiu­nii, însumînd 600 de locuri. Construcţia unui astfel de cămin, cu 300 de locuri, a început şi in staţiunea Eforie-Sud. In zona de nord a oraşului Constanţa s-a încheiat construcţia celui de-al treilea complex de locuinţe — Tomis 3, care totalizează 1 135 de apartamente. Blocurile acestui ansamblu au fost realizate la un nivel calitativ superior, in noile apartamente locatarii bucurindu-se de un grad ridicat de confort. Constructorii şi-au concentrat acum forţele pe şantierul celui mai mare complex de locuinţe din Constanţa — Tomis nord — care va însuma in final peste 10 000 de apartamente. Aici au şi fost terminate primele blocuri, urmînd ca pină la sftrşitul anului numărul acestora să ajungă la aproape 1 000. (Agerpres) + Instalații moderne de curaţat chimic şi de călcat la unitatea „urgenţe" de pe Calea Moşilor, a întreprinderii „Nufărul" din Capitală Foto : R. Costin ­ AVIAŢIA ÎN ALB Există o categorie de aviatori cărora li se potri-I I veşte, mai curînd decit al­bastrul obişnuitelor uni­forme, albul învăluitor şiI cald, încărcat de semnifi­caţia profund omenească a luptei împotriva bolii şiI durerii, albul ca simbol al tămăduirii. Sunt oamenii „Aviasanului", aflaţi la­­ postul lor zi şi noapte, în orice condiţii atmosferice, gata oricind să efectueze­ zboruri urgente, să ateri­zeze nu numai pe solide piste de beton, dar şi pe­ cimp deschis ori pe îngus­te platouri intre stinci, ca să aducă bolnavi în starea gravă la spitalele unde pot primi îngrijirea medi­cală ori să transporte inI orice colţ al ţării medica­mentele pentru care se iveşte o neaşteptată ne-I voie. lată cîteva fapte înre­gistrate în ultimele zile I în „jurnalele de bord“ ale „Aviasanului“ (le-am transcris în simplitatea I lor nudă, aşa cum au fost notate, în grabă, între două misiuni, de înşişi cei­­ ce le-au­ săvârşit sau diri­jat). In ziua de 21 septem­brie, staţia centrală „A­viasan" din Bucureşti primeşte solicitarea de a organiza grabnic trans­portarea de la Fălti­ceni la Bucureşti a doi soţi, grav răniţi în urma unui accident de au­tomobil, în decurs de un sfert de oră se iau mă­surile necesare ca două avioane, unul de la baza din Suceava, celălalt din Iaşi, să se deplaseze la lo­cul respectiv. La orele 12:25 aterizează la Oto­­peni avionul pilotat de Gheorghe Macovei, cu accidentatul Aurel Teodo­­reanu, iar la orele 13,10, avionul pilotat de Con­­statin Vasile, cu Ecateri­­na Teodoreanu. O maşină a „Salvării“ aşteaptă la aeroport şi li transportă, în mare viteză, la spitalul „Gheorghe Marinescu“ unde sunt supuşi de înda­tă îngrijirilor. 20 septembrie, ora 10,30. Se cere staţiei centrale „Aviasan" să ia măsuri urgente pentru transpor­tarea la Bacău a unui me­dicament absolut necesar pentru salvarea bolnavei Emilia Pîslaru, internată la secţia de cardiologie a spitalului orăşenesc. La ora 11 soseşte la Otopeni un avion al staţiei „Avia­san" din Ploieşti, pilotat de Mircea Nichifor, care ridică medicamentul şi porneşte imediat spre Bacău. Pe aeroportul bă­căuan fiolele salvatoare sunt aşteptate de medicul Petre Mihailov, care le transportă cu maşina, fără întîrziere, la spital. Starea bolnavei e pe cale de ameliorare. La 12 septembrie, un avion pilotat de Petre Cristescu, şeful staţiei „Aviasan“ din Braşov, aduce la Bucureşti pe muncitorul Lavinius Chi­riei de la „Rulmentul"­­Braşov, aflat în comă, cu traumatism cranian in­tern. După cinci zile, a­­celaşi pilot îl readuce la Braşov pe bolnav, într-o stare mult ameliorată, în afara pericolului. N-au nevoie de nici un comentariu asemenea fap­te, adevărate ştafete ale grijii pentru viaţa şi să­nătatea omului. Sunt nu­mai cîteva, desprinse din registre modeste, în care însă fiecare filă trezeşte vibraţii intense. Li s-ar putea adăuga a­­tîtea altele, înscrise în scurta, dar bogata istorie de două decenii a acestei „aviaţii in alb“. Căci, in­­tr-adevăr, „Aviasanul" împlineşte, la începutul lui octombrie, abia vîrsta de prag a tinereţii — douăzeci de ani. In acest răstimp, relativ scurt, s-au efectuat 200 000 de ore de zbor pe distanţe care, totalizate, însumea­ză astronomica cifră de 24 000 000 de kilometri. In memorabila toamnă a lui 1946, cînd s-a înfiinţat, avea la dispoziţie doar 3 avioane, care nu pridi­deau să transporte medi­camente pentru cei loviţi de epidemiile ce bintuiau în satele înfometate de secetă ale Moldovei. Azi reţeaua aviaţiei sanitare numără 120 de avioane moderne, monomotoare şi bimotoare, majoritatea de fabricaţie românească, repartizate în 19 staţii, deservite de zeci de piloţi, mecanici, surori medicale, felceri, infirmieri. ...„Alo, „Aviasanul*­I E nevoie de un zbor urgent spre...” Peste cîteva minute, un avion decolează transpor­ted o frîntură de sănăta­te și mult, foarte mult suflet omenesc. R. VICTOR în Editura Politica a apărut. Lucrarea cuprinde un număr de studii care se referă la aplicarea creatoare de către partidul nostru a principiilor marxist-leniniste ale construcţiei de partid, la întărirea organizaţiilor de partid prin pri­mirea de noi membri şi educarea partinică a comuniştilor, conduce­rea competentă, munca colectivă, diferenţierea activităţii politico­­organizatorice, realizarea sarcini­lor curente în strinsă legătură cu obiectivele de perspectivă, contro­lul multilateral, munca cu activul de partid, pregătirea politică-ideo­­logică şi profesională a cadrelor. Generalizlnd experienţa şi prac­tica organelor şi organizaţiilor de partid, volumul constituie un aju­tor preţios in perfecţionarea mun­cii de partid din cele mai diferite domenii de activitate. Culegerea se adresează In primul rind orga­nizaţiilor şi aparatului de partid, elevilor şcolilor de partid, propa­gandiştilor, precum şi tuturor ace­lora care se preocupă de proble­mele construcţiei de partid, 240 p., 5 lei. CUM VA FI SĂRBĂTORITĂ „ZIUA RECOLTEI“ (Urmare­­la par. I) Cooperativele agricole şi gospodă­riile de stat din regiunile Bucureşti, Galaţi, Ploieşti, Argeş, Dobrogea, unităţi ale Departamentului pentru valorificarea legumelor şi fructelor şi ale Departamentului gospodăriilor agricole de stat vor pune la dispo­ziţia cumpărătorilor fructe şi legume dintre cele mai cunoscute şi apre­ciate. îşi aşteaptă cumpărătorii mii de tone de legume şi fructe, „con­struite“­in impresionante piramide sau rinduite cu miini de artist în galan­tarele numeroaselor unităţi speciali­zate ale pieţei. In această perioadă Halele Obor vor fi (şi poate vor rămîne per­manent) un fel de supermagazin. Peste 40 de unităţi comerciale de tot felul aflate sub acoperişul halei vor oferi posibilitatea efectuării celor mai di­verse cumpărături : un magazin ali­mentar cu autoservire, unităţi de con­fecţii, încălţăminte, tricotaje, artiza­nat, blănărie şi parfumerie, o unitate „Apicola", fierărie, sticlărie şi cera­mică, articole de uz casnic. De ase­menea va funcţiona aici o unitate de desfacere a articolelor pentru vînă­tori şi pescari, a acvariilor cu peşti­şori exotici, a literaturii de speciali­tate. Cooperaţia meşteşugărească este p­­rezentă cu unităţi care efectuează pe pc diferite reparaţii. Pe platoul din faţa halelor s-a ame­najat un imens parc de distracţii: în­cercarea puterii, globul curajului, tra­gerea la ţintă, lanţurile, bărcile, călu­şeii, „probe" sportive intrate în tra­diţia tîrgurilor de toamnă, alături de altele mai moderne — caruselul cu scutere, trenuleţul, maşinuţele. Circul de stat şi Teatrul de păpuşi „Ţăndă­rică" vor contribui la înveselirea pu­blicului de toate vîrstele care va vizita tîrgul. Pe estrada aflată pe platou cele mai valoroase formaţii artistice, marile ansambluri folclorice, solişti vor prezenta zilnic programe atractive. In interiorul­ halelor cit şi pe pla­tou vor funcţiona un restaurant, două bufete, numeroase chioşcuri cu dul­­ciura­­­ţi r£.coi­xto»re. Nelipsitele mus­­tării şi-au instalat teascurile care vor strivi, sub ochii consumatorilor, cior­chinii de struguri făcînd să curgă în ulcele de lut mustul proaspăt căruia pastrama şi dinăciorii îi vor ţine bună companie. Turta dulce, savarina de bilei, covrigii, gogoşii, vor completa gama sortimentelor de dulciuri şi bău­turi răcoritoare. Tot duminică se va deschide la Pavilionul Economiei Naţionale o mare expoziţie de struguri, fructe şi vinuri. Peste 30 de standuri ale cooperativelor agricole, gospodăriilor de stat şi Institutului de cercetări hortiviticole prezintă varietăţile de struguri şi fructe ce se cultivă pe teritoriul ţării noastre precum şi vi­nuri şi rachiuri. Vizitatorii expoziţiei care va funcţiona între 2—9 octom­brie, vor putea să-şi procure cei mai renumiţi struguri de masă. Vinu­rile medaliate la Montpellier, Ljubljana, Budapesta şi Sofia — galbena de O­­dobeşti, grasa de Cotnari, muscatul de Jidvei, Chardonnayul de Murfatlar —, vor putea fi nu numai admirate ci şi cumpărate şi degustate. In jurul expoziţiei se vor găsi trei muştării şi alte unităţi unde se vor putea lua diferite gustări. Peste drum, la restaurantul „Mioriţa“, în decurs de o săptămînă se vor servi numai pre­parate din peşte şi vînat. Prima zi a sărbătorii recoltei se va încheia, în Capitală, printr-un carna­val care va avea loc seara în parcul Herăstrău. Pe estradele parcului se vor prezenta spectacole, se va dansa. CUVÎNTUL CITITORULUI Constatări, dar şi măsuri practice... Desfăşurarea, din condiţii opti­me, a proceselor tehnologice re­clamă o deosebită şi permanentă rită faţă de protecţia muncii.­in păcate, la uzina „Danubia­na", acestei probleme nu i s-a dat suficientă atenţie. Deşi s-au făcut importante investiţii pen­tru dotarea întreprinderii cu utilaje şi instalaţii din cele mai moderne, încă de la intrarea lui în funcţiune sistemul de ventilaţie nu a dat randamentul prevăzut de proiect. In afară de aceasta, vreme de cîţiva ani s-a tărăgă­nat ridicarea unui zid, absolut ne­cesar, care sa separe secţia de amestecare de celelalte secţii din hala principală de fabricaţie. In sfirşit, anul acesta zidul în cauză a fost construit. Acum e mai puţin praf (negru de fum, talc etc.) în hală, la locurile de muncă. Cu toate acestea problema nu a fost rezolvată , nu am scăpat defi­nitiv de praf. De asemenea, la staţiile de pregătire a apei supra­încălzite se degajă încă o căl­dură greu suportabilă. De ce toate aceste inconveniente ? Pentru că încă de la început, unii specialişti, atit din rindul celor care au întocmit proiectul, cit şi din ministerul nostru tute­lar s-au obişnuit prea iute cu ideea că „asta e situaţia şi ce sâ-i facem...?" Acum, ce o să se întîmple ? Instalaţiile produse la Fabrica de ventilatoare Bucu­reşti continuă să funcţioneze nesatisfăcător, ceea ce aduce prejudicii serioase protecţiei muncii din această hală. Intre timp sintem­ vizitaţi din cînd în cînd de diverşi specia­lişti care... discută, mai constată cite ceva nou, apei pleacă gră­biţi. Dar deocamdată lucrurile par rămase numai la acest sta­diu. Este timpul ca de la aceste constatări să se treacă la mă­suri concrete pentru remedierea defecţiunilor existente în prezer­i la instalaţiile de ventilaţie. La a­­ceasta ar trebui să-şi dea spri­jinul şi unii ingineri din direcţia mecanico-energetică a ministe­rului nostru. In cadrul viitoarelor lucrări de extindere a uzinei, prevăzute pentru acest cincinal, urmează să fie montate noi ins­talaţii de ventilaţie asemănătoa­re celor existente. Este necesar ca încă de pe acum să se acor­de o atenţie deosebită acestei probleme, incit noile instalaţii să dea de la Început randamentul prevăzut în proiect. Un grup de muncitori şi tehnicieni de la Uzinele „Danubiana“-Bucureşti

Next