Scînteia, noiembrie 1966 (Anul 35, nr. 7149-7178)

1966-11-01 / nr. 7149

a organismului uman Toate funcţiunile vitale ale organismului se desfăşoară sub dependenţa sistemului nervos central, după un ritm special : inima bate şi se repauzează ritmic, respiraţia este ritmică, chiar celula nervoasă arată potenţiale bioelectrice funcţionale ritmice. Creierul se repauzează zilnic, în timpul somnului. Această ritmicitate periodică imprimă echilibrul funcţional al organelor, convergenţa lor către o direcţie optimă, care se reflectă într-o stare psihică bună atunci cînd întregul organism se găseşte în echilibru cu legile armoniei funcţionate. In acest cadru se integrează şi funcţiile biologice specifice femeii. In timpul ciclului menstrual de 28 zile, materia, energia şi psihicul femeii se ondulează ritmic, convergînd mereu spre perfectarea armoniei funcţiunilor organelor. Funcţiunile organelor nu reprezintă un scop, ci un mijloc al menţinerii şi perfecţionării vieţii. Orice tulburare de echilibru optim al funcţiunilor antrenează suferinţă şi boală. Din primele zile ale dezvoltării Sale, oul determină puternice transformări ale organismului matern. Funcţiunile organelor, inclusiv cele sexuale, sunt centralizate în sistemul hipofizar-hipotalamus, (acea regiune de la baza creierului care conţine toţi centrii funcţiunilor vegetative). O parte din funcţiile hormonale ale hipofizei anterioare şi ale ovarelor sunt preluate de placentă care este învestită cu un potenţial energetic unic, graţie excesului de hormoni de creştere necesari formării noului organism. Chiar 11 din faza sa microscopică embrionul obligă într-o măsură crescîndă organismul matern la modificări progresive unice în natură , o intensificare a tuturor proceselor vitale, învestite cu plus de energie, în vederea fortificarii optime a organismului matern în armonie cu hrănirea şi dezvoltarea oului şi pregătirea pentru uşurarea naşterii. Organismul unei femei cu sarcină normală se armonizează in aşa fel incit noua viaţă să germineze şi să crească in cel mai scurt timp. Cei mai importanţi dintre hormonii care joacă un rol în timpul sarcinii sunt estrogenii şi ceilalţi hormoni secretaţi de placentă. Graţie lor are loc întinerirea organismului matern, a uterului şi glandelor mamare, care se dezvoltă pînă la limitele extreme, a glandelor cu secreţie internă, a organelor hematopoetice şi a întregului aparat conjunctiv. Pe deasupra se dezvoltă funcţiunile sistemului nervos şi în special psihicul. Hipofiza suferă modificări speciale în timpul gravidităţii. Partea sa anterioară se măreşte, apărînd celulele caracteristice gravidităţii, care secretă hormoni de creştere atît în interesul fătului, cît şi al mamei. Toţi aceşti hormoni lucrează cu o precizie uimitoare pentru a menţine echilibrul fiziologic şi a evita tulburări în corelaţiile hormonale. Activitatea tiroidei ca şi a paratiroidei este crescută. După terminarea gravidităţii, centrala de producţie hormonală trece din nou în zona hipotalamus-hipofiză (Riddle a descoperit în hipofiză hormonul prolactin care incită producţia laptelui). Fenomenul de regenerare a organismului sub acţiunea embrionului şi apoi a fetusului aduce avantaje nu numai fetusului, dar — ca o compensaţie biologică — imprimă organismului matern procese de regenerare a celulelor nervoase şi a sistemului neurovegetativ, manifestate printr-o activitate cerebrală şi psihică necunoscută înainte. Aceasta se datoreşte faptului că sinteza proteinelor celulelor nervoase, realizată de diferitele constituante ale acidului ribonucleic, creşte într-o măsură impresionantă în timpul gravidităţii şi lactaţiei. Creierul este organul cu cea mai mare producţie de acid ribonucleic, depăşind în timpul sarcinii chiar pe aceia a pancreasului. Sub această acţiune se perfectează mutaţiile existente şi favorabile în dezvoltarea progresivă a creierului uman şi se favorizează uneori noi mutaţii. Regenerarea organismului şi reîntinerirea sistemului nervos nu se poate concepe în natură în afară de sarcină. Această „minune a naturii" s-a confirmat in ciuda tuturor metodelor popularizate şi aplicate în scopul reîntineririi de Brown-Sequard, Steinach, Voronoff şi alţii, întinerirea nu se poate concepe biologic decit prin intermediul sistemului nervos şi aceasta nu se realizează in natură decit în timpul sarcinii, perioadă în care producţia celulelor nervoase de acid ribonucleic, necesar sintezei proteinelor, se dezvoltă puternic. Acest acid reprezintă, după ultimele date, indiciul măsurabil al întineririi celulei nervoase. După Hyden, acest acid creşte progresiv pînă la vîrsta de 40 de ani, pentru ca să rămînă staţionar pînă la 60 de ani, ca apoi să descrească. Reîntinerirea, este sinonimă şi se măsoară cu capacitatea celulei nervoase de a produce mai mult acid ribonucleic. Conform legii economiei de spaţiu, materie şi constanţei energiei, sub instinctul de conservare a embrionului, natura a prevăzut ca dirijarea funcţiilor hormonale hipofizăhipotalamus să fie deplasată în placentă împreună cu funcţiunile ovarului pe tot timpul sarcinii pentru ca în acest timp, aceste organe nervoase şi hormonale să-şi îndrepte activitatea către procese de regenerare şi întinerire. Acestui fenomen al naturii îi datoreşte femeia regenerarea şi reîntinerirea sa, progresiv, cu fiecare sarcină, perfecţionarea funcţiunilor sale nervoase şi psihice, a funcţiunilor hormonale. Compensaţia naturii acordată femeii pentru a fi in mijlocul repetării şi perfectării generaţiilor, constă tocmai in procesele de regenerare şi întinerire de care bărbaţii nu se pot bucura. Natura a învestit femeia cu calităţi pe care, cele care se sustrag procreaţiei nici nu le pot intui : instinctul de mamă predomină în aşa măsură viaţa sa psihică, îneît celelalte instincte rămîn subordonate acestuia. întreruperea unei sarcini normale constituie cel mai grav act de agresiune asupra organismului femeii. După întreruperea de sarcină, organismul femeii, bruscat de la o funcţie firească, răspunde prin reacţii anormale, printr-un dezechilibru bruscat. Glanda hipofizară care se măreşte în timpul evoluţiei sarcinii, în loc să se restabilească, poate să se hipertrofieze şi mai mult. Sindromul de alarmă — hemoragia — poate să evolueze în consecinţe psihice şi fizice foarte grave, ducînd în extremis la o boală denumită sindromul lui Scheenan, maladia lui Simond sau caşexia hipofizata. Sistemul nervos şi în special diencefalul, în care sunt localizaţi centrii funcţiunilor vitale cele mai importante, precum şi centrii care întreţin şi troficitatea întregului creier, bruscat prin întreruperea de sarcini, reacţionează uneori prin procese patologice ireversibile, urmate de îmbătrînire rapidă. Femeia pierde progresiv orice energie nervoasă sau psihică, apar repulsia şi anorexia faţă de alimente, procesele de asimilaţie se fac din ce în ce mai încet, progresiv şi pierde în greutate pînă ajunge la caşexie. Desigur că nu la orice întrerupere de sarcină sistemul nervos şi diencefalo-hipofizar reacţionează atît de brutal, dar intr-o măsură certă nici o femeie nu este cruţată de acest sindrom de agresiune, cum l-a denumit Selye. Femeile, pe măsură ce soţii le instigă la întreruperi de sarcini, contra instinctului matern, progresiv pierd şi acest instinct; organismul trece într-o debilitate progresivă cu slăbirea funcţiunilor nervoase şi psihice, proces ce se accentuează cu fiecare întrerupere de sarcină. Iri plus, acest dezechilibru favorizează bolile ereditare nervoase, precum și artrozele, boli alergice etc., pe care sarcinile normale le împiedică. Boli cunoscute azi cu numele de boli prin autoimunizare, ca poliartrita cronică evolutivă, lupusul diseminat, periarterita nodoasă, sclerodermta sau chiar scleroza în plăci etc., se declanşează deseori după întreruperile repetate de sarcini. Traumatizarea mucoasei uterine, organul cu funcţiunile energetice cele mai intense, cu acţiuni hormonale încă incomplet cunoscute, rămîne cu un bogat sistem venos deschis. Pe această cale se absorb în organism produse celulare aflate la originea unor procese de tromboflebite, care pot să cuprindă și venele creierului, ducînd la paralizii sau crize convulsive, uneori mortale. Instinctul matern progresiv abolit, în raport cu numărul de întreruperi de sarcini, se exagerează la femeile care, din diferite, cauze, devin sterile. Pentru compensaţia acestui instinct simt nevoia să înfieze copii. Chiar în intuiţia poporului există credinţa că dacă înfiază copii străini aceştia le aduc şi norocul unei sarcini proprii, fenomen care deseori se şi realizează cunoscînd că satisfacerea instinctului matern chiar pe această cale favorizează femeii regenerarea funcţiilor nervoase şi glandulare. Un alt lanţ de tulburări, consecinţe ale agresiunii imprimate de întreruperea sarcinii normale, se reflectă din partea a două glande care se regenerează şi întineresc în timpul sarcinii — ovarul şi glanda suprarenală. Ovarul precum şi uterul cu anexele sale, suferă de astă dată o regresiune progresivă a funcţiilor sale endocrine şi, ca urmare, o rezistenţă scăzută la infecţii. Prin aceasta se instalează o insuficienţă ovariană progresivă cu tulburări mari în ciclul menstrual, precum şi leucoree. Infecţiile supraadăugate în uter şi ovare duc, cu timpul, la o „castraţie" progresivă, care diminuează funcţionarea proceselor metabolice ale organismului, ducînd pe această cale la o obezitate patologică cu aceleaşi efecte astenizante asupra sistemului nervos şi psihic. Efecte similare produc chiar numai o simplă ligatură a trompelor, în scopul sterilizării. Această tristă experienţă a fost practicată în Germania în 1934 pe circa 150 000 femei cu efecte deosebit de grave asupra acestora. Chiar recenta descoperire în America de pilule anticoncepţionale care, ingerate de femei în perioadele fertile (între a 12-a şi a 18-a zi din ciclu) împiedică ovulaţia, a fost interzisă, deoarece acestea provocau tulburări grave asupra sănătăţii femeii. Infecţiile cronice ale uterului şi anexelor sale, precum şi ale ovarelor, se propagă pe căile limfatice ascendent şi descendent şi ajung deseori în spaţiul epidural situat între canalul osos al coloanei vertebrale şi membranele care înfăşoară şi protejează atît măduva spinării, cît şi nervii care se răspîndesc de acolo în periferia organismului. Acest proces inflamator cronic cuprinde chiar învelişul cel mai protector al măduvei, denumit „arachnoidă”, ducînd la infecţii ale măduvei şi nervilor periferici. Această inflamaţie determină o arachnoidită spinală cronică ireversibilă. Chiar dacă infecţia nu a fost prea puternică, această membrană posedă o însuşire similară cu a cristalinului din ochi, care o dată atins sau lovit, antrenează progresiv o cataractă completă. Observaţiile, urmărite pe cîteva mii de femei, ne-au dus la concluzia că, cel mult după a treia întrerupere de sarcină, încep să se manifeste aceste tulburări pentru ca, cu timpul, să se agraveze în crize dureroase, tulburări de mers, influenţînd mai tîrziu echilibrul, auzul şi chiar vederea Din cauza acestor infirmităţi declanşate de întreruperile de sarcini, femeile se cred suferinde de reumatism şi asaltează toate staţiunile balneare fără rezultate satisfăcătoare, deoarece tratamentul acestei afecţiuni este cu totul altul, în toate perioadele cînd bărbaţii nu au mai privit femeia ca pe o „minune a naturii”, devierea instinctului ei matern a împins-o pe căi psihice anormale, ca în cele din urmă să-şi caute refugiul în boală şi să devină pradă unor psihoze de contagiune mintală socială. Femeile care vor citi cu atenţie aceste adevăruri şi vor reflecta bine asupra valorii lor de „minuni ale naturii”, asupra favorurilor ce le-au fost acordate de natură în perfecţionarea generaţiilor, vor prefera, sperăm, să se supună fenomenului de regenerare şi reîntinerire de care singurele au parte în natură şi prin aceasta vor fi compensate cu o sănătate şi longevitate demne de invidiat. Dr docent G. STROESCU Membru activ pentru neurogenetică al Federaţiei Mondiale de Neurologie Ce se întîmpla femeia refuză să se bucure de favorurile acordate de natură Hai, încă o dată , mama Foto : Ion Miclea PAGINA 2 SANTEIA Legile armoniei in cadrul adunărilor sindicale din întreprinderi oamenii munciideibat proiectul de lege a pensiilor, îşi exprimă adeziunea la Hotărirea C. C. al P. C.R., fac propuneri şi sugestii pentru definitivarea textului legii La una Ploieşti Intr-o adunare plină de entuziasm, muncitorii, inginerii şi tehnicienii de la Rafinăria Ploieşti au luat în dezbatere proiectul de lege cu privire la acordarea pensiilor de asigurări sociale de stat şi a pensiei suplimentare. Numeroşii vorbitori înscrişi la cuvînt au ţinut să-şi exprime sentimentele de afiîncă recunoştinţă pentru marea grijă manifestată de partid faţă de oamenii muncii ajunşi la vîrsta părului alb. — Majorarea pensiilor actuale, introducerea unui nou sistem de pensionare — a spus muncitorul VASILE PRUNA — urmăreşte să asigure oamenilor muncii la bătrîneţe condiţii materiale de trai pe măsura cantităţii şi calităţii muncii depuse de ei, a eforturilor făcute în timpul cît au lucrat. Este un principiu de adîncă dreptate — vreau să subliniez acest lucru. Se lichidează, deci, neajunsurile actualei legislaţii. Vom putea primi o pensie care să exprime mai exact strădaniile şi calificarea noastră. Totodată, va fi un imbold şi pentru alţii de a-şi perfecţiona calificarea profesională. Luînd cuvîntul, pensionarul ION BURDUCEA, care a lucrat mai mult de 32 de ani la instalata de cracare catalitică din această rafinărie, s-a referit la o altă latură esenţială a noului proiect de lege. „Eu sunt deja la pensie — a arătat el — şi poştaşul îmi va aduce, de la 1 ianuarie, cam 140 lei mai mult, ceea ce reprezintă sporul de 15 la sută prevăzut in noul proiect de lege. Nu pot decît să mulţumesc partidului pentru aceasta. Socot că noua lege este cu mult mai echitabilă faţă de cei ce şi-au făcut datoria timp îndelungat la același loc de muncă. Cît de bine s-a gîndit legiuitorul cînd a înscris la articolul 13 prevederea ca angajatul care are ani mulţi de lucru în aceeași unitate să beneficieze de un spor la pensie— 4, 7 sau 10 la sută — în funcţie de numărul anilor. Sunt şi astăzi unele „păsări călătoare", care umblă de colocolo şi mai mult încurcă treburile întreprinderii. La rafinărie se cere să cunoşti bine instalaţiile, să stai lingă ele mereu, să te perfecţionezi în muncă. Mulţi muncitori de la rafinăria Ploieşti, chiar dacă li s-au oferit unele avantaje trecătoare, nu au părăsit instalaţia şi ei vor fi răsplătiţi pentru această seriozitate în muncă, acordîndu-li-se sporul de care v-am amintit. Nu trebuie să neglijăm de loc faptul că prin această prevedere se urmăreşte obţinerea unei stabilităţi a oamenilor, evitîndu-se pe viitor fluctuaţia de cadre. ELENA IORDACHE este operatoare în cadrul rafinăriei. Luînd cuvîntul a ţinut să sublinieze grija deosebită a partidului, oglindită in noul proiect, pentru cei ce muncesc la locuri grele, vătămătoare. „Sunt sigură că şi rafinării vor fi încadraţi just în grupele prevăzute de noul proiect , a spus ea. Faptul că nu după funcţii se va face încadrarea, ci după locul de muncă are o însemnătate de ordin principial. Chiar şi în cadrul rafinăriei noastre sunt locuri mai grele şi mai puţin grele. Dar, după actuala legislaţie, nu se făcea nici o deosebire între ele. Hotărirea recentei Plenare a C.C. al P.C.R. arată că, stabilindu-se asemenea criterii, se răsplăteşte corespunzător munca fiecărui salariat şi se atrag cadrele necesare in sectoa Adunarea muncitorilor, inginerilor şi tehnicienilor de la Fabrica de confecţii Botoşani, în care s-a dezbătut proiectul legii pensiilor, a constituit un prilej în plus pentru colectivul acestei întreprinderi de a-şi exprima bucuria şi recunoştinţa faţă de preocuparea de zi cu zi a partidului şi statului nostru pentru creşterea continuă a nivelului de trai al oamenilor muncii. Numeroşi vorbitori au subliniat faptul că prevederile proiectului de lege, pe lingă creşterea simţitoare a pensiilor, stimulează stabilitatea muncitorilor în întreprindere şi interesul lor pentru ridicarea calificării, fapt ce va duce în continuare la obţinerea unor rezultate şi mai bune în muncă şi, deci, la întărirea economiei noastre socialiste — baza creşterii nivelului de trai al celor ce muncesc. — Lucrez în această fabrică de la înfiinţare şi cînd voi împlini vîrsta de ieşire la pensie voi avea 39 de ani de activitate neîntreruptă — a arătat MARIA DRASCALUŢ, muncitoare la sectorul I confecţii. Aceasta îmi va asigura un substanţial spor la pensie. Cu sporul de 10 la sută pentru continuitatea în muncă de peste 20 de ani în aceeaşi întreprindere, la care se va mai adăuga pensia suplimentară, voi primi o pensie aproape egală cu salariul. In astfel de condiţii, bătrîneţea nu mai este o povară nici pentru tine, nici pentru cei din jurul tău. Să ne trăiască partidul care se îngrijeşte de viaţa noastră, a muncitorilor ! — Fiecare capitol, fiecare aliniat din proiectul de lege scoate în evidenţă atît grija faţă de om, faţă de cei ce produc bunurile materiale rele mai grele şi mai importante de muncă. A luat cuvîntul în adunare şi maistrul CONSTANTIN DIMA. El a evidenţiat instituirea pensiei suplimentare din contribuţia salariaţilor. „De mult se simţea nevoia unui asemenea sistem de pensie pe baze mutuale — a spus vorbitorul. Sprijin cu însufleţire luminoasa idee concretizată în noul proiect de lege — ideea marii solidarităţi umane a tuturor membrilor societăţii noastre socialiste. Printr-o contribuţie infimă din salariu, 2 la sută, după cum mi-am făcut eu socoteala, voi primi în plus, la pensie, ţinînd seama de salariul meu, circa 250—260 lei, înseamnă că în numai cîţiva ani după ieşirea la pensie, voi primi întreaga sumă ce se va aduna din contribuţia mea în timpul cît lucrez. Pentru ceilalţi ani de viaţă, pensi spirituale, cît şi o atenţie deosebită faţă de simţămintele şi dorinţele lor — a spus inginerul NICOLAE LUNGOCI. Să ne oprim, de pildă, la limita de vîrstă. Ţinînd seama de faptul că, in urma îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă şi de muncă, longevitatea a crescut, vîrsta de pensionare s-a ridicat cu doi ani. Cîţi oameni n-am întâlnit care nu voiau în ruptul capului să accepte momentul ieşirii la pensie, considerîndu-se, pe bună dreptate, încă în puteri! însăşi medicina modernă arată că munca — fireşte, în anumite limite impuse de vîrstă — este aceea care fereşte făptura umană de degradarea fizică şi spirituală. Chiar după trecerea limitei de vîrstă, cei care pot şi vor să lucreze în continuare au această posibilitate. Anul acesta mulţi lucrători din fabrica noastră urmau să iasă la pensie. Majoritatea, printre care amintesc pe Maria Plop, Paraschiva Nica, Ecaterina Gheorghe, Ion Caba — oameni sănătoşi, capabili — îşi manifestaseră dorinţa să lucreze în continuare, atîta vreme cît se vor simţi în putere. Noul proiect de lege le satisface această dorinţă. — La baza noului proiect de lege a pensiilor — a evidenţiat ION CREŢU, ajutor de maistru în schimbul II confecţii — stau creşterea continuă a economiei naţionale, progresul neîntrerupt al societăţii socialiste, ce creează condiţiile necesare îmbunătăţirii nivelului de trai al nostru, al tuturor. Suntem bucuroşi că la aceste realizări ne-am adus şi noi o parte de contribuţie. Planul producţiei globale şi marfă a fost îndeplinit de colectivul nostru, pe primele 10 şia suplimentară va fi plătită din banii statului. Tocmai de aceea, eu văd în această măsură un puternic ajutor pe care Statul nostru îl dă fiecăruia pentru a avea o bătrîneţe lipsită de griji. Din cuvîntul tuturor vorbitorilor s-a desprins dorinţa fierbinte de a sprijini traducerea în fapt a măsurilor preconizate de către partid pentru creşterea nivelului de trai al oamenilor muncii. Vorbitorii s-au angajat să desfăşoare o activitate de producţie exemplară, să întreţină şi să supravegheze cît mai bine instalaţiile rafinăriei, încît la sfîrşitul acestui ultim trimestru colectivul să se prezinte cu realizări şi mai frumoase decît pînă acum, rafinăria să fie in continuare unitate fruntaşă pe ramură. Const. CAPRARU corespondentul „Scînteii‘, luni ale anului, cu 16 zile mai devreme. Pînă în prezent au fost livrate peste plan 44 000 bucăţi confecţii, a căror valoare este de peste 7 milioane lei, realizîndu-se şi depăşindu-se cu mult angajamentul anual. Mulţi alţi vorbitori, printre care Gheorghe Ghica, Marcela Andraşcu, Gavril Mihai şi alţii, au scos în evidenţă marile avantaje pe care le aduce proiectul de lege faţă de legislaţia anterioară. — Această dezbatere, ca şi dezbaterile ce au loc în aceste zile, în toate întreprinderile de pe cuprinsul patriei — a subliniat ing. NICOLAE PASĂRE — demonstrează cu prisosinţă largul democratism care caracterizează activitatea partidului şi statului nostru. In cuvîntul meu vreau să insist îndeosebi asupra contribuţiei de 2 la sută, care va determina o îmbunătăţire însemnată a pensiei. După cîţiva ani de la ieşirea la pensie, contribuţia depusă va fi încasată în întregime, pensionarul continuînd insă să primească pensia suplimentară. Să luăm ca exemplu un muncitor din fabrica noastră care are un salariu de bază de 1 200 lei. Să presupunem că el a depus, timp de 10 ani, contribuţia de 2 la sută. Suma depusă se ridică, deci, la 2 880 lei. La ieşirea la pensie are dreptul la o pensie suplimentară lunară de 168 lei. Cei 2 800 lei îi va incasa, deci, doar în ceva mai mult de un an şi jumătate. Reliefînd importanţa proiectului de lege în ansamblul vieţii sociale din ţara noastră — ca un nou factor de seamă în îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi de trai ale celor ce muncesc — vorbitorii şi-au luat, în acelaşi timp, angajamentul de a răspunde prin fapte grijii ce o poartă partidul şi statul nostru maselor largi de oameni ai muncii. Nistor ŢUICU corespondentul „Scriteii*" La Fabrica de confecţii Botoşani SPIRITUL In care se calculează MAJORAREA PENSIILOR ACTUALE (Urmare din pag. I) Dacă la acestea adăugăm şi majorarea pensiilor minime, care cresc în procente de pînă la 50%, precum şi sporirea indemnizaţiilor de îngrijire pentru pensionarii invalizi de gradul I cu 50 şi 100%, avem în faţă tabloul complet al sporirii veniturilor pensionarilor. Nu trebuie scăpat din vedere că pensiile majorate în proporţiile arătate nu pot fi, de asemenea, mai mici decît pensiile minime. Astfel pensia de bă- trîneţe cu vechime completă, care astăzi nu poate fi mai mică de 350 lei, In viitor nu va putea fi mai mică de 500 lei, limita minimă crescînd cu aproape 43 la sută. Deci, o dată cu majorarea se va ține seama și de noile limiteminime, astfel incit nici o pensie majorată să nu fie sub aceste limite. Pensia minimă de invaliditate gradul I, din accident de muncă sau boală profesională, a crescut de la 400 la 550 lei, cea de gradul II de la 350 la 500 lei, iar cea de boală obișnuită a crescut de la 350 la 500 lei, pentru gradul I, și de la 300 lei la 450, pentru gradul II. Ajutoarele sociale acordate celor ce n-au avut o vechime suficientă pentru a primi o pensie au fost de asemenea, majorate în medie cu 25%. Pensiile invalizilor şi accidentaţilor de război, proveniţi din rindurile ofiţerilor şi subofiţerilor, precum şi ale urmaşilor lor, ca şi cele ale pensionarilor de invaliditate proveniţi din angajaţi, în funcţie de salariile (soldele) avute şi de vechimea în muncă, se vor majora cu aceleaşi procente şi în acelaşi mod ca şi cele ale pensionarilor din cadrul asigurărilor sociale de stat. Pentru invalizii şi accidentaţii de război grade inferioare, care n-au avut calitatea de angajaţi la data invalidităţii şi care primesc pensii în cuantumuri fixe, acestea se majorează astfel : gradul I de invaliditate : de la 400 la 500 in mediul urban, de la 350 la 450 în mediul rural; gradul II de invaliditate : de la 350 la 450 în mediul urban, de la 300 la 375 în mediul rural ; gradul III de invaliditate : de la 235 la 300 în mediul urban, de la 180 la 225 în mediul rural. Noile cuantumuri sunt mai mari decît cele actuale cu 25 la sută, în medie. Este ştiut faptul că pînă astăzi pensiile de orice categorie (bătrîneţe, invaliditate, urmaşi) nu puteau fi mai mari de 1 200 lei chiar dacă din calcul rezulta o sumă mai mare. O dată cu majorarea generală a tuturor pensiilor acest plafon se desființează si toti pensionarii ale căror pensii rezultate din calcul sunt mai mari de 1 380 lei le vor primi pe acestea, fără altă majorare, iar cei ale căror pensii rezultate din calcul sunt sub 1 380 lei vor primi 0 pensie majorată de 1 380, aceasta rezultînd din majorarea cu 15 la sută a pensiei de 1 200 lei ce o primesc astăzi. Prin acordarea pen- _ siei rezultate din cal- ~ cul, cind aceasta este mai mare de 1 380 lei, rezultă că procentul de majorare al actualei pensii de 1 200 lei este şi mai mare de 15 la sută. Spre exemplu, dacă prin aplicarea prevederilor''' actualei legislaţii, unui pensionar i-ar fi revenit din calcul o pensie de 1 600 lei, însă a primit numai 1 200 lei (pensia plafonată), cu începere de la 1 ianuarie 1967 va primi o pensie de 1 600 lei, adică cea rezultată din calcul, ceea ce înseamnă că actuala pensie de 1 200 lei a fost ma ‘jorată cu 33 la sută. “ Dacă pensia rezultată din calcul a fost de 2 400 lei, cu începere de la 1 ianuarie va primi această pensie, " ceea ce reprezintă o creștere a pensiei de 1 200 lei cu 100 la sută. Demonstraţiile cifrice de mai sus pun în lumină grija deosebită pe care partidul şi guvernul au manifestat-o la elaborarea hotărîrii privitoare la sporirea veniturilor actuale ale pensionarilor din ţara noastră.